Oda Projesi este un colectiv de

artiști cu sediul în Istanbul. Este

compus din trei artiste: Özge
Açıkkol, Güneș Savaș și Seçil
Yersel, acestea 3 și-au transformat
colaborarea într-un proiect de artă
în anul 2000. Membrii proiectului
s-au cunoscut în 1997 și au decis să
închirieze și să împartă un
apartament în Galata. Deși nu
intenționat, apartamentul pe care l-au închiriat în Galata a început să evolueze într-un spațiu
polivalent și public, cu o schimbare în rolul obișnuit al publicului în scena de artă contemporană.
Spațiul Oda Projesi s-a deschis pe 22 ianuarie 2000, la scurt timp după primul proiect,
apartamentul a devenit un loc de adunare nu numai pentru alți artiști, arhitecți, sociologi,
muzicieni, ci mai ales pentru vecini. Acest spațiu de 45 de metri pătrați din Galata a funcționat ca
un spațiu non-profit cu buget zero, găzduind aproape 30 de proiecte printre care un atelier pentru
copii cu pictorul turc Komet, un picnic comunitar cu sculptorul Erik Gingrich și o paradă pentru
copii organizată de grupul de teatru Team Yapin până în 2005, când Oda Projesi a fost evacuată
din apartament din cauza procesului de gentrificare care a patruns din ce în ce mai mult în
cartier. De atunci, Oda Projesi nu mai are spațiu; gruparea continuă să ridice întrebări cu privire
la spațiu și loc; creaza modele de relații prin utilizarea diferitelor suporturi precum posturi de
radio, cărți, cărți poștale, ziare sau oferind pliante la diferite puncte de întâlnire;
 Oda Projesi a experimentat
modalități alternative de utilizare și
producere a spațiului, fie creând
„jocul colectiv”, fie încearcau să-l
găsească în viața de zi cu zi deja existentă. Pe lângă producția de spațiu, există producția unei
alte limbi, sau mai bine zis, un set de limbi noi. Toate acestea sunt intenționate: o intenție de a fi
prezenți într-un cartier și într-un oraș și de a fi conștienți de faptul că toți suntem „vecini”

Acest grup încearcă să activeze și să revitalizeze spațiile publice prin crearea de noi
relații între oameni, în legătură cu grupurile marginalizate și prin celebrarea conexiunilor
personale și a momentelor zilnice. Proiectele lor pot fi descrise ca fiind relaționale și
situaționiste iar un numitor comun pentru toate lucrările lor este că nu arată sau nu prezintă opere
de artă, ci folosesc în schimb arta ca o modalitate de a construi noi relații între oameni prin
modelarea a spațiilor private și publice.

https://www.igbk.de/index.php/en/projekte-2/dreams-of-art-spaces-
collected-sm-2/648-oda-projesi