Mecanisme şi Organe de

Maşini
Arcuri
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale
7.1.1. Definire şi domeniu de utilizare
Arcurile sunt organe de maşini care realizează o legătură elastică între
elementele componente ale maşinilor, mecanismelor sau dispozitivelor. Ele
se caracterizează prin faptul că, datorită calităŃilor elastice ale materialului
din care sunt executate, sub acŃiunea forŃelor exterioare se deformează
elastic, revenind la forma iniŃială după încetarea forŃelor exterioare.
În timpul deformaŃiei arcurile încorporează energie (lucru mecanic efectuat
de forŃele exterioare), care la revenirea la forma iniŃială este redat integral
sau parŃial. Redarea parŃială se datorează frecărilor dintre elementele
componente sau a celor din interiorul materialului arcurilor.
Arcurile, datorită diversifităŃii mari de forme posibil realizabile, sunt extrem de
utilizate pentru următoarele scopuri:
• amortizarea vibraŃiilor şi şocurilor (suspensiile auto);
• acumularea de energie care apoi este cedată treptat (arcurile
ceasornicelor) sau în scurt timp pentru aducerea unei piese la poziŃia
iniŃială (arcurile supapelor de la motoarele cu aprindere internă ale
automobilelor);
• exercitarea de forŃe elastice permanente (arcuri de ambreaj);
• măsurarea forŃelor şi momentelor (dinamometre pentru masuratea
forŃelor şi chei dinamometrice pentru măsurarea momentelor);
• limitarea forŃelor şi momentelor (dispozitive de reglare, cuplaje de
siguranŃă, cu fricŃiune, gheare şi dinŃate, mandrine limitative);
• schimbarea frecvenŃelor proprii ale unor organe de maşini (arbori).
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale

• amortizarea vibraŃiilor şi şocurilor

(suspensiile auto);

• acumularea de energie care apoi

este cedată treptat (arcurile
ceasornicelor) sau în scurt timp
pentru aducerea unei piese la
poziŃia iniŃială (arcurile supapelor
de la motoarele cu aprindere
internă ale automobilelor);
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale
• exercitarea de forŃe elastice
permanente (arcuri de ambreaj); • măsurarea forŃelor şi momentelor
(dinamometre pentru masuratea
forŃelor şi chei dinamometrice
pentru măsurarea momentelor);

• limitarea forŃelor şi momentelor

(dispozitive de reglare, cuplaje de
siguranŃă, cu fricŃiune, gheare şi
dinŃate, mandrine limitative);
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale
7.1.2. Clasificare (criterii)
♦ Forma constructivă
Din punct de vedere constructiv există următoarele tipuri de arcuri, figura
10.2: a- arc elicoidal de compresiune; b- arc elicoidal de tracŃiune; c- arc
elicoidal conic de compresiune; d- arc de torsiune; e- arc spiral; f- bară de
torsiune; g- arc cu foi multiple; h- arcuri inelare; i- arcuri Belleville (disc);
j- arc cu fluid (gaz), k- arc de cauciuc.
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale

♦ Solicitarea principală
Solicitările principale care apar în arcuri sunt:
• torsiunea (arcuri elicoidale, bare de torsiune);
• încovoierea (arcuri cu foi multiple, disc şi spirale plane);
• tracŃiunea- compresiune (arcuri inelare).
♦ Incărcarea
După încărcare (modul de acŃiune a sarcinii asupra arcului) se disting:
• sarcină axială (arcuri elicoidale, inelare, disc);
• moment de torsiune (arcuri de torsiune, bara de torsiune, arcuri spirale);
• moment de încovoiere (arcuri lamelare)
♦ Materialul
Materialele utilizate pentru fabricarea arcurilor sunt:
● Metalice
- feroase (sârmă patentată, oŃeluri carbon de calitate, oŃeluri arc);
- neferoase (bronzuri cu beriliu);
● Materiale nemetalice (cauciuc, plută, gaze).
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale
♦ Forma secŃiunii semifabricatului
• secŃiune rotundă;
• secŃiune dreptunghiulară;
• secŃiune pătrată;
• secŃiune profilată.

♦ Rigiditatea
Din punct de vedere al rigidităŃii arcurilor pot avea:
• rigiditate constantă (pierderile prin frecări interne neglijabile);
• rigiditate variabilă (pierderile prin frecare sunt positive-arcuri de cauciuc).
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale

7.1.3. Materiale şi tehnologie de execuŃie

♦ Materiale
Materialele pentru fabricarea arcurilor trebuie să întrunească următoarele
condiŃii:
• rezistenŃă la rupere ridicată;
• limita de elasticitate ridicată;
• rezistenŃă la oboseală;
• calităŃi speciale impuse de condiŃiile de funcŃionare (rezistenŃă la
coroziune, rezistenŃă la temperaturi ridicate, comportare elastică
independentă de temperatură).
RezistenŃa ridicată ale materialelor arcurilor este necesară pentru ca acestea
să poată acumula valori cât mai mari ale lucrului mecanic, sub formă de
energie potenŃială, luându-se în considerare volumul şi masa de material,
minime.
Materialele utilizate frecvent pentru arcuri sunt următoarele:
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale

● OŃeluri carbon de calitate. Sârmele din oŃeluri carbon de calitate cu

conŃinut ridicat de carbon (0,35-0,85% carbon) sunt folosite datorită
structurii extreme de uniformă şi rezistenŃă mare la rupere. Arcurile
obŃinute au dimensiuni relative mici, grosimile de sârmă fiind între 0.07 şi
6 mm. Acestea sunt în general detensionate şi pot fi acoperite galvanic.
● OŃeluri pentru arcuri tratabile termic în ulei. Aceste oŃeluri aliate au
caracteristici mecanice extreme de bune sunt utilizate la fabricarea
arcurilor tratate termic. Dimensiunile cele mai utilizate sunt între 0,3-16
mm. Arcurile pot fi acoperite galvanic.
● OŃeluri înalt aliate tratabile termic. OŃelurile sunt aliate cu crom-siliciu sau
crom-vanadiu şi au rezistenŃe mecanice extrem de ridicate şi rezistenŃă la
temperaturi ridicate. Arcurile fabricate din aceste oŃeluri nu îşi modifică
dimensiunile la temperatură înaltă, de exemplu arcurile supapelor
motoarelor cu aprindere internă. Grosimile sârmelor sunt între 0,3 şi 12
mm şi arcurile se pot acoperii galvanic.
● OŃeluri inoxidabile. Aceste oŃeluri care au proprietăŃi anticorozive, arcurile
fabricate din aceste oŃeluri putând fi utilizate cu succes în industria
alimentară. Dimensiunilor sârmelor sunt între 0,1 şi 3 mm. arcurile nu
este necesar şi nu se pot acoperi galvanic.
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale

● Inconel, monel, aliaj Cu-Be, bronz fosforos. Aceste aliaje permit fabricarea
de arcuri care lucrează la temperaturi extreme de înalte, au rezistenŃă la
coroziune la aceste temperaturi. De asemenea aceste alaje pot să lucreze
în zone unde există câmpuri magnetice, acestea fiind diamagnetice.
Dimensiunile sârmelor sunt între 0,2 şi 3 mm.

● Titanul. Sârmele din titan au greutate foarte mică şi rezistenŃă mecanică

ridicată. Sub formă de arc sârma de titan se rupe instantaneu sub sarcină
dacă este zgâriată. Dinensiunile sârmelor sunt între 8 şi 12 mm şi nu se
por placa.

● Cauciucul. Cauciucul este utilizat pentru fabricarea arcurilor de cauciuc

(tampoanelor elastice) care preiau deformaŃii şi vibraŃii sau fac legături
între un ansamblu supus la vibraŃii şi carcasă (motorul unui automobile).

● Gazele. Aerul şi alte gaze lucrează ca element elastic în interiorul arcurilor

cu gaz, figura 10.2, j.
 7.1. GeneralităŃi, clasificare, materiale
♦ Tehnologia de execuŃie
Arcurile elicoidale se execută prin deformare plastică (îndoire pe dorn), sau
rulare pe maşini speciale pentru format arcuri, figura 10.3. Acestea se
execută la rece, pentru sârme cu diametre de până la 12 mm şi la cald în
cazul sârmelor cu diametre mai mari.
După formare arcurile se tratează termic. Tratamentele sunt de două feluri:
detensionarea, pentru arcurile din sârmă din oŃel de îmbunătăŃire; călirea
pentru oŃeluri aliate şi înalt aliate.
 7.2. Caracteristica arcurilor
Caracteristica unui arc este curba care prezintă dependenŃa dintre deformaŃia
elastică a arcului (săgeata f sau deformaŃia unghiulară θ) şi forŃa care
produce această deformaŃie F. Forma curbei caracteristice depinde de
material, modul cum acesta se supune legii lui Hooke şi de forŃele de
frecare internă din material. Se disting următoarele cazuri:
7.2.1. Arcuri solicitate la tracŃiune-compresiune şi
încovoiere
● Materiale care se supun legii lui Hooke. În cazul materialelor care se supun
legii lui Hooke caracteristica arcurilor este liniară. În cazul în care arcul
este supus la tracŃiune-compresiune pentru valorile F1, F2,…Fn săgeŃile
rezultante sunt f1, f2, …fn iar raportul dintre forŃă şi deformaŃie rămâne
constant.
sau

unde c reprezintă rigiditatea arcului c = tg α, măsurată în N/mm, α este

unghiul de înclinare al dreptei caracteristice şi f- săgeata, figura 9.4.
Lucrul mecanic elementar are expresia

Lucrul mecanic de deformaŃie al arcului sub acŃiunea unei forŃe reprezintă aria
dintre caracteristica arcului şi abscisă. Pentru caracteristică liniară aria
este triunghiulară, iar expresia analitică a lucrului mecanic de deformaŃie
este
 7.2. Caracteristica arcurilor
7.2.1. Arcuri solicitate la tracŃiune-compresiune şi
încovoiere
● Materiale care se supun legii lui Hooke. În cazul materialelor care se
supun legii lui Hooke caracteristica arcurilor este liniară. În cazul în care
arcul este supus la tracŃiune-compresiune pentru valorile F1, F2,…Fn
săgeŃile rezultante sunt f1, f2, …fn iar raportul dintre forŃă şi deformaŃie
rămâne constant.
F1 F2 Fn Fn
= = ⋅⋅⋅ = =c sau c = tgα =
f1 f2 fn fn
unde c reprezintă rigiditatea arcului c = tg α, măsurată în N/mm, α este
unghiul de înclinare al dreptei caracteristice şi f- săgeata, figura 10.4.
Lucrul mecanic elementar are expresia
Nn

ForŃa F
Momentul Mt
dL = F ⋅ df
F

N3
Lucrul mecanic de deformaŃie al F
N
arcului sub acŃiunea unei forŃe F
N
reprezintă aria dintre F

caracteristica arcului şi abscisă. ð f

1 1 0 f f f Săgeata f
L = F ⋅ f = c⋅ f 2
DeformaŃia θ
2 2 Fig. 10 .4 . Rigiditate constantă
 7.2. Caracteristica arcurilor

● Materiale care nu se supun legii lui Hooke. În cazul materialelor care nu

se supun legii lui Hooke rigiditatea arcului nu mai este constantă, aceasta
fiind variabilă şi descrisă de o curbă care poate fi progresivă sau regresivă,
figura 10.5.
dF
Rigiditatea este dată de relaŃia c= = tgα ≠ const
df
Analizând curbele de rigiditate din figură se poate spune că la rigiditate
progresivă panta respectiv unghiul α este crescătoare.
În cazul rigidităŃii regresive unghiul α estedescrescător.
Lucrul mecanic de deformaŃie pentru aceste tipuri de arcuri este
fn

L = ∫ Fdf
0
ForŃa F

Rigiditate
regresivă
ð
F
Rigiditate
progresivă
ð
ð
0 f
Săgeata f
 7.2. Caracteristica arcurilor
În situaŃia ambelor tipuri de rigidităŃi, progresivă sau regresivă, se disting
următoarele situaŃii:
- dacă între elementele componente ale arcului sau în masa de material a
acestuia nu există pierderi prin frecare, curba de descărcare este
suprapusă peste curba de încărcare, figura 10.6,a;
- dacă între elementele ansamblului există pierderi externe, de tipul forŃelor
de frecare (de exemplu arcurile cu foi multiple) curbele de încărcare şi de
descărcare, sunt diferite, figura 10.6, b;
- dacă în piesă apar pierderi interne, de exemplu pierderile prin frecare
internă din elementele elastice din cauciuc, curbele de încărcare-
descărcare sunt similare celor din figura 10.6, c.
 7.2. Caracteristica arcurilor
7.2.2. Arcuri solicitate torsiune
● Materiale care se supun legii lui Hooke. În cazul barelor de torsiune,
figura 10.7, rigiditatea este constantă şi este dată de relaŃia
Mt
c=
θ
unde Mt este momentul de torsiune şi θ- unghiul de deformaŃie.
Lucrul mecanic de deformaŃie este dat de relaŃia
1 1
L= M t ⋅θ = ⋅ c ⋅θ 2
2 2
● Materiale care nu se supun legii lui Hooke. În cazul materialelor care
nu se supun legii lui Hooke rigiditatea este valiabilă şi se calculează cu
relaŃia
dM t
c=
dθ
iar lucrul mecanic de deformaŃie este
θ
L = ∫ M t dθ
0
 7.3. Calculul arcurilor

Calculul arcurilor cuprinde trei etape importante:

• calculul de rezistenŃă care evidenŃiază solicitările şi starea de tensiune;
• calculul deformaŃiilor prin care se determină săgeŃile respective
deformatiile unghiulare;
• calculul lucrului mecanic de deformaŃie care evidenŃiază comportarea
arcului sub aspect energetic.

7.3.1. Calculul arcurilor lamelare cu secŃiune constantă

Arcurile lamelare au o diversitate mare de forme, de la arcuri cu fibra medie
dreaptă, figura 10.8, a, la fibre medii curbe, figura 10.8, b.
 7.3. Calculul arcurilor
♦ Etapele de calcul:
● Calculul de rezistenŃă. Se consideră un arc lamelar cu secŃiune
dreptunghiulară, încastrat la un capăt şi liber la celălalt şi o forŃă
concentrată care acŃionează la capătul liber, figura 10.8, c. Efortul unitar
în secŃiunea periculoasă de la capătul încastrat este
M 6 Fl
σ i = i = 2 ≤ σ ai
Wz bh

● Calculul deformaŃiilor. Săgeata arcului la capatul liber este

Fl 3
f =
3EI
ForŃa se exprimă din relaŃia 9.12, iar momentul de inerŃie este
bh 3
I=
12
Prin înlocuire în relaŃia (9.13) săgeata este
l 3 σ i ⋅ bh 2 12 2 σi ⋅l2
f = ⋅ ⋅ 3 = ⋅
3E 6l bh 3 Eh
 7.3. Calculul arcurilor

● Lucrul mecanic de deformaŃie. Arcurile lamelare au o caracteristică

liniară. Prin înlocuirea forŃei F şi a săgeŃii f, lucrul mechanic de deformaŃie
este
1 1 σ ⋅ bh 2 σ i ⋅ l
2 2
1 σi σ
2 2
L= Ff = ⋅ i ⋅ = V =K⋅ i V
2 2 6l 3 Eh 18 E E
unde
V= bhl
este volumul arcului iar
K este coeficientul de utilizare volumetrică şi indică gradul de utilizare a
materialului arcului la înmagazinarea de energie.
Se constată că lucrul mecanic de deformaŃie este direct proporŃional cu
pătratul efortului admisibil. Din acest motiv creşterea valorii lucrului
mecanic înmagazinat se realizează mult mai uşor prin folosirea unui
material de calitate superioară în loc de creşterea volumului arcului.
Pentru calculul săgeŃii şi lucrului mecanic valoarea efortului de încovoiere se ia
mai mică sau egală cu valoarea admisibilă.
 7.3. Calculul arcurilor
7.3.2. Calculul arcurilor elicoidale
Se consideră arcul elicoidal cilindric supus la compresiune
Se consideră Ho- lungimea liberă a arcului, f- săgeata arcului, d- diametrul
sârmei, Rm, Dm- raze respective diametrul mediu al arcului.
Pe baza notaŃiilor din figură, forŃa F care acŃionează în centrul arcului pe
direcŃia axei acestuia se reduce în centrul secŃiunii normale a apirei,
rezultând un torsor format din: vectorul forŃă F paralel cu axa arcului şi
vectorul moment M perpendicular pe aceasta.
Prin proiectarea celor doi vectori pe direcŃia axei sârmei şi perpendicular pe
aceasta, rezultă următoarea stare de încărcare:
 7.3. Calculul arcurilor

• Prin proiectarea celor doi vectori pe direcŃia axei sârmei şi perpendicular pe

aceasta, rezultă următoarea stare de încărcare:
• Moment de torsiune este f ⋅ Dm
Mt = sin α
2
• Momentul încovoietor este
f ⋅ Dm
Mi = cos α
• ForŃa tăietoare este 2
T = F ⋅ cos α
• ForŃa normală este
N = F ⋅ sin α
Întrucât unghiul de înclinare al spirei α este mic (6º-9º), efortul produs de
momentul încovoietor şi cel produs de forŃa tăietoare sunt reduse,
aproximându-se cu valoarea zero. Din acest motiv sârma arcului este
solicitată de momentul
F ⋅ Dm
Mt =
la torsiune şi de forŃa normală. 2
Din acest motiv arcul elicoidal de compresiune se poate reduce la o bară
circulară cu diametrul D şi lungimea l supusă la momentul de torsiune Mt.
 7.3. Calculul arcurilor
♦ Etapele de calcul:
● Calculul de rezistenŃă. Pe baza ipotezelor prezentate mai sus se consideră
că efortul unitar tangenŃial la frontiera secŃiunii circulare este
M F ⋅R 8 F ⋅ Dm
τt = = 3 m =
W p πd 16 πd 2
Efortul unitar de forfecare datorită forŃei normale este
F F 4F
τf = = =
A πd 2 4 πd 2
Efortul unitar total este
4F
τ tot = τ t + τ f = (1 + 2i )
πd 2

unde i este raportul de înfăşurare si este egal cu

Dm
i=
d
Acesta poate lua următoarele valori:
- pentru arcuri înfăşurate la rece 4 ≤ i ≤ 16
- pentru arcuri înfăşurate la cald . 4 ≤ i ≤ 10
Rezultă că efortul unitar total este

8Fi 8 F ⋅ Dm
τ tot ≈ = ≤ τ at
π ⋅d 2
π ⋅d 3
 7.3. Calculul arcurilor

● Calculul deformaŃiilor. DeformaŃia liniară (săgeata) f a arcului, produsă

de forŃa F, corespunde unei deformaŃii unghiulare
M tl
θ =
GI p
a sârmei spirelor desfăşurate ale arcului, cu lungimea
l = π ⋅Dm ⋅n
şi care este supusă unui moment de torsiune M t = F ⋅ R m
Săgeata este D m M tl 8 D m3 n ⋅ F
f = R mθ = = 4
2 GI p Gd
unde
n este numărul de spire active ale arcului;
G- modulul de elasticitate transversal;
Ip- momentul de inerŃie polar al secŃiunii I p = πd 4
32
● Calculul lucrului mecanic de deformaŃie. Pentru arcurile elicoidale
caracteristica este liniară şi lucrul mecanic de deformaŃie este

1 1 2 8 Dm3 ⋅ n 1  π ⋅ d 3 ⋅ τ at  8Dm3 ⋅ n 1 πd 2
L = Ff = F 4
=  
 4
= ⋅ πDm n ⋅ τ at2
2 2 Gd 2  8Dm  Gd 4G 4
1V 2
L= ⋅ τ at
4G
 7.3. Calculul arcurilor
7.3.3. Calculul arcului bară de torsiune
Arcurile bară de torsiune sunt formate din bare cu secŃiunea în general
circulară, solicitate de momente de torsiune aplicate la unul din capete,
celălalt fiind în încastrat, sau la ambele capete. Datorită formei circulare,
şi a dimensiunilor, capacitatea de acumulare de energie este mai mare
decât la alte tipuri de arcuri. Barele de torsiune se execută dintr-o singură
bucată, prin îndoire, sau au capetele fixate de partea rectilinie prin
asamblări canelate, zinŃate, sau alte forme profilate (pătrat,hexagon, etc).
Avantajele barelor de torsiune sunt gabaritul radial scăzut, construcŃie simplă,
coeficientul de utilizare volumetrică mare, posibilitatea suportării
încărcărilor mari, rezistenŃă la oboseală, etc.
Dezavantajul principal este gabaritul axial mare.
Barele de torsiune se utilizează în industria automobilului ca elemente de
suspensie sau bare antiruliu.
 7.3. Calculul arcurilor
♦ Etapele de calcul:
● Calculul de rezistenŃă. Se consideră modelul de încărcare al barei de
torsiune. Aceasta este solicitată la torsiune pură datorită momentului de
torsiune
Mt = F ⋅ R
Efortul unitar la răsucire este Mt 16 F d 8F
τt = = ⋅ = ≤ τ at
Wp π ⋅ d 2 π ⋅ d
3 2

● Calculul deformaŃiilor. DeformaŃia unghiulară a barei de torsiune este

Mt ⋅l Fdl 1 d ⋅ l π ⋅ d 2 32 l ⋅ τ at
θ= = = = 2
GI p 2GI p 2 G 8d π ⋅ d 3 G⋅d
● Calculul lucrului mecanic de deformaŃie. Lucrul mecanic de deformaŃie
se calculează pe baza condiŃiei rezultată datorită caracteristicii barei de
torsiune, solicitată în domeniul elastic, care este rectilinie.
Lucrul mecanic este dat de relaŃia

1 1 π ⋅ d 3 ⋅ τ at 2lτ at 1 V
L = M t ⋅θ = τ at
2 2 16 Gd 4 G
 7.3. Calculul arcurilor
7.3.4. Calculul arcurilor de cauciuc
Arcurile de cauciuc, deşi sunt extrem de utilizate în industrie şi cu precădere
în industria automobilului, sunt extrem de greu de dimensionat datorită
proprietăŃilor eterogene ale cauciucului şi în general greu de reprodus.
Întrucât cele mai utilizate arcuri sunt solicitate la compresiune va fi analizat
acest caz.
Se consideră un arc de cauciuc cu secŃiune circulară.
În cazul deformaŃiilor mici se consideră valabilă legea lui Hooke, forŃa de
deformare fiind
A
F0 = E f
h
unde E- modulul de elasticitate, A- aria secŃiunii arcului, h- înălŃimea liberă
iniŃială (fără sarcină), f- săgeată sub sarcină.
Dacă arcul are plăci metalice vulcanizate pe feŃele frontale pentru aceeaşi
săgeată va fi necesară o forŃă mai mare
A
F = βF = βE f
h
Pentru un raport D
> 10
se obŃine săgeata h
8 σ c h3
f = ⋅ ⋅
3 G D2
unde şi
4F 1
σc = 2 G= E
πd 3