Voleiul - un sport competitiv[modificare | modificare sursă]

Competiția dezvoltă resursele latente, scoțând în evidență îndemânarea, spontaneitatea,

creativitatea și estetica. Regulile sunt realizate pentru a permite demonstrarea acestor abilități. Cu
puține excepții, voleiul permite tuturor jucătorilor să acționeze atât la fileu (în atac), cât și în spatele
terenului (în apărare sau la serviciu). Dacă ar mai trăi William Morgan, creatorul acestui joc, l-ar
putea încă recunoaște, voleiul păstrând, de-a lungul timpului, anumite elemente caracteristice.
Câteva din acestea le împarte cu alte jocuri care au fileu, minge sau rachetă:

 serviciu,
 rotație (alternanța la serviciu),
 atac,
 apărare.
Voleiul este totuși unic printre jocurile la fileu prin faptul că se insistă ca mingea să fie păstrată cât
mai mult timp în aer și prin faptul că oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiași echipe înainte
ca mingea să fie returnată adversarilor. Introducerea unui jucător specializat în apărare, Libero-ul, a
mărit lungimea fazelor de joc. Modificarea regulii la serviciu l-au transformat dintr-un simplu act de a
pune mingea în joc, într-o armă ofensivă. Conceptul rotației a fost dezvoltat pentru a permite
fiecărui sportiv să participe la joc. Regula poziției jucătorilor permite echipelor flexibilitate și
posibilitatea dezvoltării de tactici interesante, atât în favoarea echipei, cât și pentru entuziasmul
spectatorilor. Astfel, imaginea voleiului devine din ce în ce mai bună. Cu cât jocul evoluează, fără
îndoială că se va schimba, va deveni mai bun, mai puternic, mai rapid.

Rolul arbitrului[modificare | modificare sursă]

Calitatea arbitrului derivă din conceptele de corectitudine și consecvență:

 să fie corect cu fiecare participant;

 să fie perceput ca un om corect de către spectatori.
Pentru a permite jucătorilor să facă spectacol, arbitrul trebuie:

 să fie exact în aprecierile lui ;

 să înțeleagă conceptul de bază al regulilor ;
 să fie un organizator eficient ;
 să permită jocului să se desfășoare pentru a se desemna un câștigător ;
 să fie un formator de caractere folosind regulile pentru a penaliza lipsa de sportivitate și a
admonesta lipsa de politețe ;
 să promoveze voleiul prin a permite elementelor spectaculoase ale jocului să strălucească și
celor mai buni jucători să facă ceea ce știu ei mai bine: să impresioneze publicul.
În încheiere putem spune că un bun arbitru folosește regulile pentru a face din competiție o
experiență deosebită pentru toți cei implicați.
Cei interesați ar trebui să vadă în regulile următoare stadiul actual de dezvoltare al unui joc minunat,
ținând totuși cont că paragrafele precedente au o importanță deosebită pentru oricare din pozițiile
din care privesc voleiul (arbitru, observator, antrenor, sportiv, spectator).

Structura[modificare | modificare sursă]
Fileul măsoară 1 m pe lățime și 9,50 m până la 10 m în lungime (cu 25 până la 50 cm pe fiecare
parte laterală). El este alcătuit din ochiuri pătrate cu latura de 10 cm, confecționate din sfoară de
culoare neagră.
La marginea superioară, este cusută pe toată lungimea fileului o bandă din pânză albă, răsfrântă pe
fiecare parte pe o lățime de 7 cm. Fiecare capăt al benzii are o gaură prin care trece o sfoară pentru
prinderea de stâlpi și menținerea ei întinsă.
Prin interiorul benzii trece un cablu flexibil pentru prinderea fileului de stâlpi și menținerea marginii
sale superioare întinsă.
La partea inferioară a fileului este o altă bandă orizontală, de 5 cm lățime, asemănătoare cu banda
superioară, prin care trece o sfoară. Această sfoară croșetează de-a lungul ochiurilor pentru
prinderea de stâlpi și menținerea întinsă a părții inferioare a fileului.
Fileul are înalțimi diferite la fete față de băieți. La fete înălțimea fileu lui este de 2,24m la senioare și
juniore.Iar la băieți are 2,43m seniori și juniori.

Mingi[modificare | modificare sursă]
Mingea trebuie să fie sferică, având o anvelopă flexibilă de piele sau piele sintetică prevăzută în
interior cu o cameră din cauciuc sau alt material asemănător.
Mingea poate avea o singură culoare deschisă sau o combinație de culori.
Materialul sintetic și combinația de culori a mingilor folosite în competițiile oficiale trebuie să fie
conform standardelor FIVB.
Circumferința sa trebuie să fie cuprinsă între 66 cm +/- 1,00 cm și greutatea între 270g +/- 10g.
Presiunea interioară trebuie să fie de la 0,300 până la 0,325 kg/cm2 (4,26 până la 4,61 psi), (294,3
până la 318,82 mbar sau hPa).

Componența echipelor[modificare | modificare sursă]

O echipă poate fi compusă din maximum 12 jucători, un antrenor, un antrenor secund, un preparator
fizic (maseur) și un medic.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, medicul trebuie să fie acreditat în prealabil de FIVB.
Unul dintre jucători (altul decat Libero-ul) este căpitanul echipei și el trebuie să fie identificat ca atare
pe foaia de arbitraj.
Numai jucătorii înregistrați pe foaia de arbitraj pot să pătrundă pe teren și să participe la meci. După
ce căpitanul și antrenorul au semnat foaia de arbitraj, componența echipei nu mai poate fi
modificată.

Locul participanților[modificare | modificare sursă]

Jucătorii care nu sunt în joc trebuie ori să fie așezați pe banca pentru rezerve a echipei lor ori să fie
în zona lor de încălzire. Antrenorul și ceilalți membri ai echipei trebuie să stea pe bancă, dar pot să o
părăsească pentru un timp.
Băncile pentru rezerve sunt situate de o parte și de alta a mesei scorerului, în afara zonei libere.
Numai membrilor echipei le este permis să stea pe bancă în timpul meciului și să participe la
încălzirea la fileu. Jucătorii care nu sunt în joc se pot încălzi fără mingi astfel:

 în timpul jocului în zona de încălzire;

 în cursul timpilor de odihnă și a timpilor tehnici în zona liberă situată în spatele propriului
teren de joc.
 În timpul pauzei dintre seturi jucătorii pot utiliza mingile (dar nu cele de joc) pentru încălzire
în zona lor liberă.
Echipament[modificare | modificare sursă]
Echipamentul jucătorului se compune dintr-un tricou, un șort, șosete și pantofi de sport. Culoarea și
designul tricourilor, șorturilor și șosetelor întregii echipe trebuie să fie uniforme (cu exceptia Libero-
ului). Echipamentul trebuie să fie curat.
Pantofii trebuie să fie fără tocuri, ușori și flexibili, cu tălpi din cauciuc sau din piele.
Pentru competițiile de seniori mondiale și oficiale ale FIVB, este interzisă utilizarea pantofilor de
sport cu tălpi care lasă urme negre pe podea. Tricourile și șorturile vor fi conform standardelor
omologate ale FIVB.
Tricourile jucătorilor trebuie să fie numerotate de la 1 până la 18.
Numerele trebuie plasate pe tricou în centrul pieptului și al spatelui. Culoarea și strălucirea
numerelor trebuie să fie în contrast net cu cele ale tricourilor .
Numerele trebuie să măsoare cel puțin 15 cm în înălțime pe piept și 20 cm pe spate. Lățimea benzii
care formează cifra trebuie să fie de cel puțin 2 cm.
Pentru competițiile mondiale și oficiale ale FIVB, numerele jucătorilor trebuie să fie înscrise și pe
piciorul drept al șortului. Numerele trebuie să aibă o înălțime cuprinsă între 4 și 6 cm, iar lățimea
benzii care formează cifra trebuie să fie de minimum 1 cm.
Căpitanul echipei este identificat grație unei barete de 8 x 2 cm, plasată pe tricou sub numărul de pe
piept.
Este interzisă purtarea de echipament care nu are numere regulamentare sau de culoare diferită de
cea a altor jucători (cu excepția Libero-ului).
Schimbări de echipament[modificare | modificare sursă]
Primul arbitru poate să autorizeze unul sau mai mulți jucători:

 să joace desculț(i) (la competițiile mondiale și oficiale ale FIVB este interzis ca sportivii să
joace desculți);
 să-și schimbe între seturi sau după înlocuire tricourile umezite sau deteriorate cu condiția ca
noile tricouri să aibă aceleași culori, model și numere;
 să joace în treninguri pe timp rece, cu condiția ca acestea să aibă aceeași culoare și același
model pentru toată echipa (cu excepția Libero-ului) și să fie numerotate conform Regulii.
Obiecte interzise[modificare | modificare sursă]
Este interzis să fie purtate obiecte care pot să provoace accidentări sau să ofere un avantaj artificial
jucătorului.
Jucătorii pot să poarte ochelari sau lentile de contact pe propria răspundere.

Liderii echipelor[modificare | modificare sursă]

Căpitanul echipei și antrenorul poartă împreună răspunderea pentru conduita și disciplina tuturor
membrilor echipei lor.
Libero-ul nu poate exercita funcția de căpitan al echipei.
Căpitanul[modificare | modificare sursă]
Înaintea meciului, căpitanul echipei semnează foaia de arbitraj și reprezintă echipa la tragerea la
sorți.
În timpul meciului, căpitanul echipei acționează în calitate de căpitan în joc atât timp cât el se află pe
teren. Când căpitanul echipei nu se află pe teren, antrenorul sau căpitanul însuși trebuie să
desemneze un alt jucător din teren (cu exceptia Libero-ului) care va prelua funcția de căpitan în joc.
Acest căpitan în joc își păstrează responsabilitățile până când este înlocuit, căpitanul echipei revine
pe teren sau setul se încheie.
Căpitanul în joc este singurul autorizat să se adreseze arbitrilor. Poate face acest lucru numai când
mingea este afară din joc, pentru:

 a cere o explicație privind aplicarea sau interpretarea regulilor și, de asemenea, pentru a
face cunoscute cererile sau întrebările coechipierilor. În cazul în care explicația arbitrului
principal nu îl satisface, căpitanul în joc trebuie imediat să-și exprime dezacordul. Astfel,
căpitanul își poate rezerva dreptul să înregistreze la sfârșitul meciului o reclamație oficială pe
foaia de arbitaj;
 a cere:
o autorizarea schimbării unor părți sau a întregului echipament,
o permisiunea să se verifice poziția echipelor;
o controlul suprafeței de joc, fileului, mingilor etc.;
 a cere timpi de odihnă și înlocuiri de jucători.
La sfârșitul meciului, căpitanul de echipă:

 mulțumește arbitrilor și semnează foaia de arbitraj pentru a confirma rezultatul;

 dacă el (sau căpitanul în joc care l-a înlocuit) și-a exprimat în prealabil un dezacord față de
decizia primului arbitru, acel dezacord poate fi reconfirmat și înregistrat la sfârșitul meciului pe
foaia de arbitraj ca o reclamație oficială cu privire la aplicarea sau interpretarea de către arbitri a
regulilor de joc.