Sunteți pe pagina 1din 10

COVID-19 explicat pe înţelesul tuturor de microbiologul Vania

Atudorei

Vă prezentăm interviul realizat de Sandrino Gavriloaia cu profesorul şi


microbiologul Vania Atudorei, microbiolog federal şi superviser al
Departamentului de Sănătate şi Farmacie Eurofins, Canada, despre
COVID -19.

Profesorul şi microbiologul Vania Atudorei s-a născut la Botoşani, a


făcut facultatea în România şi locuieşte, în prezent, în oraşul
canadian Laval, fiind preşedintele Asociaţiei Românilor din Laval, o
comunitate puternică de români din cea mai mare provincie a
Canadei, Québec. Domnul Vania Atudorei este microbiolog federal
şi superviser al Departamentului de Sănătate şi Farmacie Eurofins,
Canada. Predă la Colegiul public "Gérald-Godin" din Montreal,
are importante contribuţii ştiinţifice în microbiologie, chimie şi
farmacologie şi continuă să fie un bun şi eficient ambasador pe
relaţia de prietenie şi colaborare dintre ţara noastră şi Canada.

De altfel, emisiunile postului TVR Internaţional v-au prilejuit, de-a


lungul anilor, mai multe întâlniri cu faptele, pasiunile şi realizările
acestei personalităţi româno-canadiene. Activitatea sa profesională s-a
desfăşurat şi se desfăşoară nu numai în Canada sau România, ci şi în
Maroc, Mauritania, Cuba, Elveţia, Franţa. Printre cele mai importante
distincţii primite de acest profesor cetăţean de onoare al Municipiului
Botoşani se numără Medalia Jubileului de Diamant a Majestăţii Sale
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii şi Canadei şi titlul de Cavaler al
Ordinului “Palmes Académiques” – o înaltă distincţie instituită în 1808
de împăratul Napoleon Bonaparte pentru a-i onora pe profesorii
eminenţi. Un articol al domnului Vania Atudorei, preluat recent şi de
"Revista Internaţională de Microbiologie" din Anglia, mi-a reamintit că
domeniul de activitate al botoşăneanului nostru de peste Atlantic poate fi
de un real interes public.
 

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Domnule profesor, aţi publicat de curând, în revista EC Microbiology,


un articol de expunere pedagogică a acestei pandemii care ne afectează
pe toţi. Contribuţia dvs. este, practic, o sinteză pe înţelesul tuturor despre
Pandemia Coronavirusului Covid-19. Despre ce anume este vorba?

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

O boală emergentă este o boală infecţioasă nouă, sau necunoscută, sau


într-un context nou. Cunoaştem aproximativ 4.000 de virusuri dintre
care 130 provoacă infecţii la oameni (guturaiul, gripa, turbarea,
hepatitele, VIH, febra galbenă, rujeola, oreionul, variola, Ebola etc).

Coronavirusurile au fost descoperite în anul 1960. Există 7 tipuri de


coronavirus, capabile să infecteze oamenii, dar 3 sunt noi şi drastice:
SRAS - sindrom respirator acut sever, originar din China, descoperit în
2002, al cărui tragic bilanţ a fost de 8.096 de persoane infectate, în 30 de
ţări ale lumii, cu 744 de morţi; sindromul respirator din Orientul
Mijlociu, descoperit în 2012 şi având originea în Arabia Saudită, cu 361
de cazuri, între care 107 morţi şi COVID-19 (din engleză Corona Virus
Disease – şi anul 2019, când a fost descoperit). Bilanţul acestui ultim
virus în data de 30 martie era de 725 000 de persoane confirmate ca
infectate (pozitive), 34 000 de decese şi 125 000 de cazuri vindecate.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Aţi putea să ne faceţi un scurt istoric al acestei pandemii? Un rezumat


însoţit, eventual, de o descriere a acestui virus.

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Acest virus a fost descoperit în noiembrie 2019 în oraşul Wuhan, în


provincia chineză Hubei, un oraş de 11 milioane de locuitori. Deşi
medicii chinezi au strigat alarma în decembrie, autorităţile comuniste
chineze i-au împiedicat să facă publice informaţiile. La 20 decembrie, au
existat 20 de cazuri confirmate, iar la 31 decembrie, 266 de cazuri. Abia
pe 20 ianuarie, China a recunoscut (pentru a nu perturba festivităţile de
Anul Nou Chinezesc) şi abia din 23 ianuarie, oraşul Wuhan a fost pus în
carantină.

Două luni de cenzură în timpul cărora epidemia a devenit incontrolabilă.


Acest virus a fost găsit la unele animale, cum ar fi liliecii şi pangolinii.
Deci originea sa, ca şi în cazul gripei, este animală. Descoperite în 1960
la animale, există în jur de patruzeci de specii de coronavirusuri, dintre
care şapte sunt patogene pentru om. Se numesc coronavirusuri din cauza
proeminenţelor de pe suprafaţa lor sferică, numite "spikuri" sau vârfuri,
care se agaţă de celulele umane şi sunt formate din glicoproteine, care
arată ca o coroană. Familia de coronavirusuri este cunoscută deoarece
provoacă guturaiul în fiecare iarnă, confundat uneori cu gripa.

Virusul este acoperit cu o capsulă proteică şi conţine un acid ribonucleic


- ARN, fiind un ribovirus, ca şi virusul gripal. Are o mărime de 100 de
nanometri, adică a 10-a parte dintr-un micrometru. Astfel, la contactul
cu orice substanţă capabilă să denatureze (coaguleze) proteinele, virusul
este inactivat (alcool, formol, solvenţi organici, detergenţi, acetonă,
fenol, acizi, baze etc.) sau substanţe chimice cu un pH acid, cum ar fi
oţetul - acidul acetic, care are un pH de 2,4 sau la pH-uri mari bazice.
Aşadar avem două categorii de dezinfectanţi capabili să distrugă virusul:
chimici şi fizici - căldura de peste 45 grade C şi razele ultraviolete.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Cum se transmite acest virus? Şi cât supravieţuieşte el?

Profesor Vania Atudorei, microbiolog


Virusul a fost izolat în nas, în gură, în gât şi în materiile fecale. Pot
exista 100 de milioane de viruşi într-un mililitru de salivă. O celulă
infectată poate să producă, pe zi, între 100 şi 1000 de virusuri. Acesta
este motivul pentru care o persoană infectată care tuşeşte, strănută,
vorbeşte, scuipă şi nu poartă mască, va elimina cantităţi mari de virus
care vor infecta oamenii din jur. Cu toate acestea, transmiterea poate
avea loc şi prin intermediul persoanelor care au folosit toaleta şi nu se
spală şi igienizează bine mâinile, având în vedere prezenţa virusurilor în
materiile fecale.

Virusul acesta supravieţuieşte între 2 şi 3 ore pe suprafeţe uscate şi în aer


şi până la 6 zile în medii umede. În general, microbii (virusurile şi
bacteriile) supravieţuiesc mai mult timp la temperaturi şi umiditate mai
scăzute, motiv pentru care virusurile respiratorii, dar şi virusurile
digestive ale gastroenteritelor de iarnă, sunt mai frecvente iarna decât
vara. În plus, vara, razele UV ale soarelui sunt capabile să le distrugă.
Virusurile sunt paraziţi obligatorii şi nu pot supravieţui decât în
interiorul celulelor vii: animale, vegetale sau bacteriene, ceea ce explică
durata lor de viaţă scurtă pe suprafeţe şi în mediu.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Ce este încărcătura virală şi care sunt principalele simptome ale acestei


boli?

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Perioada de incubaţie (din momentul contaminării şi până la apariţia


primelor simptome) este cuprinsă între 2 şi 14 zile, viteza acesteia
depinzând de doza infecţioasă numită încărcătura virală. Acest lucru
explică exigenţa de carantină de 14 zile. Principalele simptome sunt trei:
febră peste 38 de grade C, tuse uscată, respiraţie dificilă şi accelerată.
Rezultatul este pneumonia bilaterală, care poate evolua până la deces. La
aceasta se pot adăuga alte simptome: oboseală, dureri în gât şi muşchi,
lipsa poftei de mâncare, scăderea globulelor albe şi ale trombocitelor din
sânge.
Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Şi totuşi, cât de gravă este această boală? Din ce cauză se moare? Care e
rata mortalităţii?

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Bolnavii gravi de COVID-19, care au complicaţii majore şi mor din


cauza acesteia, au ceea ce se numeşte furtună inflamatorie sau furtuna
citokinei: Cytokine release syndrome (CRS), în limba engleză
sau Cytokine storm syndrome (CSS). Un număr mare de leucocite sunt
activate şi eliberează citokine care provoacă inflamaţia alveolelor
pulmonare. Aceste citokine, la rândul lor, activează alte globule albe din
sânge. Când plămânii sunt infectaţi cu virusul este configurată o buclă
de feedback pozitiv, iar sistemul imunitar intră în panică în întregul corp,
iar citokinele activează excesiv celulele imune şi produc şi mai multe
citokine. Acesta este numit sindrom de răspuns inflamator
sistemic sau SIRS, care necesită medicamente antiinflamatorii
puternice.

Cea mai mare rată a mortalităţii apare în rândul persoanelor de peste 70


de ani (aproximativ 20%) şi a persoanelor cu probleme pulmonare sau
cardiace preexistente şi imunitate scăzută, care sunt numite persoane cu
risc. Cazurile severe reprezintă cam 5% din total. Mortalitatea medie a
persoanelor între 10 şi 70 de ani este cuprinsă între 1 şi 2%. 80% din
cazuri nu necesită spitalizare. Factorii agravanţi ai acestui virus sunt:
răspândirea sa rapidă, faptul că este un virus nou, necunoscut, iar multe
ţări erau prost pregătite şi organizate pentru un astfel de dezastru
epidemiologic, o lipsă de igienă şi cultură medicală generală pentru o
mare o parte a populaţiei, ceea ce sugerează că acest tip de educaţie ar
trebui să facă parte din programa şcolară generală.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional


Ce putem face împotriva acestui virus? Cum ne apăram? Există metode
şi substanţe dezinfectante eficiente? Ştiu că se lucrează intens la un
vaccin...

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Spălarea frecventă cu apă caldă şi săpun, aseptizarea mâinilor cu


substanţe antiseptice care conţin alcool sub formă de gel sau lichid (în
cazul lipsei de alcool, poate fi utilizat parfum sau colonie care conţine
60% alcool), purtaţi o mască în zonele publice (transport public, şcoli,
centre comerciale, spitale), dezinfectarea suprafeţelor, birouri, chiuvete,
băi, toalete, suprafeţe curate, dezinfectate şi uscate, distanţa minimă de 2
metri între oameni (conform experţilor americani de la CDC), evitaţi să
atingeţi persoanele suspecte, batiste de unică folosinţă etc.

Dezinfectanţii chimici cunoscuţi sunt: alcool, hipoclorit de sodiu (apa de


Javel), apa oxigenată (peroxid de hidrogen), iod, acid acetic (oţet) şi acid
peracetic, fenoli, amoniu cuaternar etc. Farmaciştii pot sugera
dezinfectanţi care pot distruge viruşii. Cu toate acestea, acţiunea
dezinfectanţilor este influenţată de mai mulţi factori: concentraţie, timp
de contact, pH, temperatură etc. Există şi dezinfectanţii fizici: căldura,
razele ultraviolete.

În prezent, sunt cercetate şi testate vaccinuri în China, Statele Unite


(Cambridge-Boston, compania Modern), Franţa, Canada şi Germania –
CureVac din Tubingen. Durata fabricării unui vaccin sigur este cuprinsă
între minimum 6 luni (gripă) şi 3 ani, de aceea este necesar să contăm în
viitorul imediat mai mult pe un medicament eficient, decât pe un vaccin.
Uniunea Europeană investeşte 10.000.000 de euro pentru 136 de echipe
de cercetare în speranţa obţinerii vaccinului într-un an, în cursă fiind şi
Institutul Pasteur din Paris şi compania Sanofi din Franţa. Putea fi şi
Institutul de seruri şi vaccinuri din România dacă guvernanţii români nu
ar fi decis să îl distrugă în anul 2009 şi să îl militarizeze trecându-l la
MApN şi astfel, sănătatea românilor să fie dependentă de importuri, în
loc să exportăm.
 

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

În ce stadiu ne aflăm cu un eventual tratament? Pe internet circulă multe


remedii, sfaturi şi leacuri miraculoase. E vremea fake-news-urilor...

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Nu există un tratament eficient confirmat din cauza lipsei de statistici


semnificative şi a probei timpului. Există publicaţii privind anumite teste
cu anumite medicamente, cum ar fi: quercetolul sau quercetina, un
flavonoid, produs de sănătate naturală de origine vegetală din Canada,
Plaquenil (denumirea comercială) sau cloroquina şi hidroxichlorochină
în Franţa, (medicamente contra malariei, care au un preţ acceptabil, dar
sunt  toxice în doze mari), studii cu colchicină, un anti-inflamator foarte
puternic - care ar putea reduce riscul de complicaţii pulmonare legate de
COVID-19 în testare la Institutul de cardiologie din Montreal. Există, de
asemenea, antiretrovirale precum Remdesivir, făcute de Gilead Sciences
în Statele Unite, Favipiravir, un antiviral japonez eficient şi împotriva
virusului Ebola şi anumite anti-retrovirale eficiente împotriva HIV, cum
ar fi în produsul antiretroviral Genvoya, care par să funcţioneze şi mai
bine dacă pacienţii infectaţi nu au o încărcătură virală prea mare.
Problema anti-retroviralelor sintetice este preţul ridicat al acestora, între
30 şi 50 de dolari pe tabletă şi chiar mai mult. Au mai fost obţinute
efecte benefice şi cu interferonul Alfa 2b din Cuba, Tocilizumab fabricat
de compania Roche, un anticorp monoclonal cu numele comercial de
Kevzara în USA şi Actemra în Franţa. La ora actuală, în USA sunt
testate peste 80 de remedii, iar în China peste 100. Uneori, însă, există
doar coincidenţe de vindecare normală spontană, care pot fi confundate
cu efectele unor remedii deoarece pacienţii în cauză le luau în acelaşi
timp.
Circulă pe internet că la Timişoara, în România, s-a descoperit un
vaccin. Imposibil, deoarece un vaccin nu poate fi nici produs şi nici
testat numai în trei luni. De asemena, circulă ştirea că în Israel sunt mai
puţine cazuri deoarece se foloseşte ca remediu, noaptea, apă caldă cu
lămâie şi bicarbonat (nu se specifică de care bicarbonat, de sodiu? de
potasiu? de calciu? etc.) care ucide virusurile. Mă abţin să comentez
aceste gogomănii şi inepţii nedemne nici măcar de lumea a treia, fără
nicio bază de rigoare ştiinţifică.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

Ce poate face ţara noastră în această luptă cu un inamic nevăzut?

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Ceea ce mă doare pe mine, personal, eu care am lucrat în România timp


de 11 ani la Fabrica de Medicamente Terapia din Cluj (care în anii '80
era o bijuterie şi avea peste 1.500 de angajaţi, iar acum secţiile de
fabricare de materii prime de sinteză sunt în ruine, aceste materii fiind
acum cumpărate din import, iar fabrica este vândută la străini) este
faptul ca guvernanţii români nu au înţeles importanţa strategică a unei
industrii farmaceutice naţionale. Nu este vorba aici numai de sănătatea
publică a unui popor, ci şi de securitatea naţională a ţării în caz de
catastrofe. Aşa cum se-ntâmplă acum. Permiţând vânzarea acestor
fabrici intereselor străine, una dintre consecinţe este că acum farmaciile
se golesc şi va fi o lipsă de medicamente, deoarece ţările producătoare
au blocat exporturile, prioritizând populaţia lor. Producţia internă de
medicamente din România mai acoperă numai 25% din necesarul pieţii
interne, deci trei sferturi din medicamente sunt importate. Visul meu
este, dacă-mi permiteţi gluma amară, să fiu un Fidel Castro care să se
întoarcă în România, să facă o nouă revoluţie şi să naţionalizeze toate
uzinele de medicamente. Am un exemplu bun. O ţară mică, dar cu un
popor foarte mare, un stat în care am fost de mai multe ori şi cu care
colaborez: Cuba. Cuba exportă medicamente în 50 de ţări, iar din cele
881 de medicamente prescrise în Cuba (gratuite pentru toţi cubanezii),
560 sunt fabricate în Cuba, inclusiv 33 de vaccinuri. Embargoul
american i-a forţat să devină autonomi.

Experţii consideră că doar 1% dintre microbii care trăiesc pe Pământ au


fost descoperiţi. Aşadar, în viitor vom avea şi alte epidemii şi pandemii
de origine animală, pentru care umanitatea va mai plăti încă tributuri
grele, dar poate că, cel puţin, vom fi mai bine pregătiţi dacă vom învăţa
această lecţie dată de acest coronavirus. Despre care, până acum 6 luni,
nici nu ştiam că există.

Reporter - Sandrino Gavriloaia, jurnalist senior TVR Internaţional

În finalul interviului nostru, v-aş ruga să transmiteţi un mesaj tuturor


românilor, oriunde s-ar afla ei, în ţară, în Canada sau peste tot, în lume.

Profesor Vania Atudorei, microbiolog

Cele mai sincere gânduri şi urări de curaj, de speranţă şi de bine din


partea unui român canadian, care, de peste 40 de ani, lucrează în
domeniul Microbiologiei şi în cel al medicamentelor la nivel
internaţional. Sper ca informaţiile mele din interviul realizat de dl.
Sandrino Gavriloaia de la TVR să vă fie utile. Împreună, dacă utilizăm
mijloacele pe care ştiinţa ni le pune la dispoziţie, vom învinge acest
minuscul virus care, astfel, ne dă o lecţie şi un avertisment. În istoria
umanităţii nicio epidemie şi nicio pandemie nu a durat o veşnicie. Acum
conştientizăm mai mult ca oricând, importanţa culturii generale
ştiinţifice şi medicale în viaţa fiecăruia dintre noi şi misiunea nobilă a
eroilor care lucrează în domeniul sănătăţii şi care se bat cu moartea în
fiecare zi, a celor care ne hrănesc, a jurnaliştilor care ne informează şi a
altor profesiuni considerate aici, în Canada, ca şi esenţiale pentru
supravieţuirea noastră.  Nu vă lăsaţi impresionaţi de cifre! Cifrele mari
din statistici reprezintă numărul de persoane testate şi găsite pozitive sau
infectate, dar asta nu înseamnă că toţi se vor îmbolnăvi grav sau că vor
muri. 80% din cazuri nici nu au nevoie de spitalizare, iar rata mortalităţii
este între 2 şi 3% şi afectează, cu precădere, persoanele în vârstă, cu boli
existente cronice. Dar chiar şi aici sunt excepţii. În Canada, la
Vancouver, acum câteva zile, un canadian venit din Rusia în 1926 şi
care are acum 99 de ani, Reuben Huva, a fost bolnav de coronavirus şi s-
a vindecat, pentru că a fost îngrijit corespunzător. Acum se pregăteşte să
sărbătorească 100 de ani de viaţă. Bolile infecţioase provoacă anual o
treime din toate decesele de pe glob, 17 000 000 de decese, dintre care 1
000 000 de copii mor de rujeolă în ţările lumii a treia. Avem la dispoziţie
3 mijloace de a ne apăra: igiena, medicamentele şi, în curând, şi
vaccinurile. În lupta cu microbii, nu microbii au învins, ci oamenii. Vom
învinge şi de această dată, vă asigură profesorul Vania Atudorei,
microbiolog federal din Canada.

S-ar putea să vă placă și