Sunteți pe pagina 1din 2

Ereditatea este proprietatea tuturor organismelor vii aparţinătoare unei specii de a da naştere la

urmaşi asemănători sau capacitatea organismelor de a transmite la descendenţi


anumite caractere ereditare, fie prin reproducere asexuată sau reproducere sexuată. Prin
procesul eredităţii, variaţiile genetice se acumulează şi pot duce la evoluţia prin selecţie naturală
a unor fenotipuri (conform teoriei evoluţiei lui Darwin). Studiul eredităţii în biologie se
numeşte genetică şi include alte subdomenii cum ar fi epigenetica.

Mulţimea tuturor caracteristicilor observabile din structura şi comportamentul unui organism se


numeşte fenotip. Aceste caracteristici sunt rezultatul interacţiunilor dintre genotip şi mediul
înconjurător.[3] Drept rezultat, multe aspecte ale fenotipului unui organism nu sunt ereditare,
cum ar fi pielea bronzată. [4] Culoarea bronzată a pielii nu se transmite urmaşilor. Cu toate
acestea, unii oameni se bronzează mai uşor decât alţii, datorită diferenţelor dintre
genotipuri. [5]Un exemplu în acest sens îl reprezintă oamenii albinoşi, care nu se bronzează
deloc şi au pielea foarte sensibilă la razele solare.[6]
Caracteristicile ereditare sunt transmise de la generaţie la alta prin ADN, o moleculă care
păstrează informaţia genetică.

Boli genetice des întâlnite


 Sindromul Down
 Boala Huntington
 Fenilcetonuria (PKU)
 Hemofilia[

EREDITATEA ŞI VARIABILITATEA LUMII VII:


A. CONCEPTE
Definiţie: ereditatea este capacitatea organismelor vii de a transmite trăsăturile lor specifice
descendenţilor. Rezultă că ereditate este o trăsătură caracteristică tuturor organismelor, are
caracter universal.
            Variabilitatea este proprietatea organismelor de a se deosebi unele de altele prin anumite
caractere.
Asemănările sau trăsăturile ereditare constituie informaţia genetică sau zestrea ereditară a
organismelor. Ereditatea asigură existenţa speciei dar şi transmiterea caracteristicilor
individuale (ex. culoarea părului, a ochilor) de la părinţi la urmaşi.
              Unitatea genetică purtătoare a informaţiei genetice este gena.
 
 
Gena reprezintă un segment din macromolecula de ADN care conţine informaţia necesară
sintezei unei catene polipeptidice.
               Totalitatea genelor care intră în structura genetică a unui organism, constituie
genotipul acelui organism.
               Totalitatea manifestărilor morfologice , fiziologice, biochimice şi comportamentale ale
unui organism, constituie fenotipul acestuia. Fenotipul este rezultatul interacţiunii dintre
genotip şi mediu. Exemplu: în cazul culorii ochilor, genotipul BB sau Bb determină nuanţe
închise (fenotip), iar bb (genotip) determină culoarea albastră (fenotip).
                    Genele au fost numite iniţial factori genetici sau ereditari. Ele sunt situate în
cromozomi, într-o succesiune liniară, fiecare ocupând un anumit loc numit locus genic (plural,
loci genici).
                     Pe cromozomii omologi (din aceeaşi pereche), genele perechi ocupă acelaşi locus
şi se numesc gene alele. Ele apar prin mutaţia genei normale sau sălbatice şi influenţează acelaşi
caracter. 

Factorii care produc mutaţii se numesc factori sau agenţi mutageni. Agenţii mutageni pot fi:

 fizici (radiaţii neionizante – UV, radiaţii ionizante: raze Rontgen, gamma, alfa, beta); 
 chimici (alcaloidul colchicina extras din brânduşa de toamnă şi care blochează fusul de
diviziune, agenţi alkilanţi precum iperita – gaz de luptă utilizat în Primul Război Mondial
-, derivaţi ai bazelor azotate, medicamente, pesticide) sau 
 biologici (virusurile rubeolei, oreionului, hepatitei, herpesului care produc tumori,
sarcoame, leucemii).

S-ar putea să vă placă și