Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN INFORMATICĂ

ȘI TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE

Lucrarea Individuală nr. 1

Disciplina: Protecția Civilă

Specialitatea: Administrarea aplicatiilor WEB
Tema: Arma atomică. Leziuni produse de substanțe toxice.

Executat: Perechea a 9-a. Tampei Vladislav

Grubîi Maxim
Grupa: W-1731
Profesor: Cucuta Octavian

Chișinău, 2020
  Arma atomică (nucleară)

Arma nucleară (sau Bomba nucleară) este un dispozitiv ce eliberează într-o

manieră explozivă energia nucleară produsă de o reacție în lanț de fisiune sau
fisiune/ fuziune.
Arma nucleară face parte din categoria armelor de distrugere în masă destinate
uciderii unui număr mare de oameni și distrugerii structurilor construite de om,
respectiv a biosferei în general.
Prima armă nucleară cu fisiune a eliberat o cantitate de energie echivalentă cu
cea rezultată din explozia a 20.000 tone de TNT (trinitrotoluen), în timp ce
prima armă termonucleară (cu fisiune și fuziune) a eliberat o energie
echivalentă cu 10.000.000 tone de TNT. La nivelul anului 2012 pe plan mondial
existau circa 19.000 de focoase nucleare din care 4.400 sunt menținute în stare
operațională, gata oricând pentru a fi utilizate.
Distrugerea reciprocă este asigurată în cazul folosirii acestora împotriva unei
entități care posedă arme nucleare.

Impactul asupra mediului

Producerea și testarea armelor nucleare în Rusia (fosta URSS) a condus la

contaminarea excesivă a anumitor regiuni, peste limitele admisibile
Numai suprafața contaminată de activitățile Minatom depășește 480 km2. O
problemă gravă privește stocarea necorespunzătoare a deșeurilor nucleare. Circa
650 milioane m3 de deșeuri stocate de Minatom conțin o activitate de 2 miliarde
de Ci. Alte organizații dețin 12 000 tone de combustibil ars cu o activitate de
8,2 miliarde de Ci. În plus, cantități foarte mari de ape puternic contaminate (1,5
miliarde Ci) au fost injectate în subteran sau pur și simplu aruncate în lacurile
sau râurile din apropiere. Din cele 184 submarine nucleare scoase din uz acum
10-15 ani 104 au rămas cu combustibilul ars la bord, iar starea lor precară
reprezintă un mare pericol pentru mediu.
Începând din 1989 SUA a înființat la Departamentul Energiei un oficiu dedicat
eliminării riscurilor asociate moștenirii Războiului Rece.
Cea mai mare parte din această moștenire radioactivă provine din instalațiile de
producere a uraniului îmbogățit și a plutoniului (minele de uraniu, prelucrarea
chimică a uraniului, îmbogățirea, fabricarea combustibilului și a țintelor,
iradierea în reactor, separarea chimică a plutoniului). Deșeurile generate la
extragerea plutoniului reprezintă 85% din radioactivitatea asociată producerii
armamentului nuclear, 71 % din apele contaminate și 33 % din terenurile
contaminate.
Activitățile de producere a armamentului nuclear au lăsat o moștenire de 1500
milioane metri cubi de ape contaminate (inclusive ape subterane) și 73 milioane
metri cubi de solide contaminate.

Contaminarea radioactivă cauzată de aplicații militare

Armele nucleare au fost folosite în scop beligerant în anul 1945 în jurul

încheierii celui de-al doilea război mondial. Bombardamentele atomice au
constat în două atacuri nucleare implicând bombardarea de către Statele Unite
ale Americii a orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki, fapt care a condus la
capitularea necondiționată a Japoniei. Folosirea acestor două bombe a dus la
moartea imediată a peste 100000 de oameni (majoritar civili), numărul acestora
crescând semnificativ cu trecerea timpului (ca urmare a efectelor contaminării).
Independent de problemele etice, evenimentul a avut drept rezultat o
contaminare masivă a populației și a mediului înconjurător.

 Leziuni produse în urma pătrunderii substanțelor toxice

în organism

Substanțele toxice sunt acele substanțe care au în compoziție un toxic care

este dăunător mediului înconjurător sau organismului viu cu care vine în
contact putând provoca în anumite doze și moartea acestuia. Știința care se
ocupă cu studiul substanțelor toxice se numește toxicologie. Simbolul prin
care se etichetează vasele în care sunt păstrate toxicele este un craniu cu
două oase încrucișate. Multe substanțe pot deveni în funcție de doză toxice
ca de exemplu substanțe absolut necesare organismului într-o doză mare
devin toxice ca vitaminele, sare de bucătărie sau
diferite medicamente. Toxicitatea este influențată de doză, solubitatea
toxicului, starea de sănătate, starea imunologică și fiziologică, vârsta, sexul,
greutatea corporală, rezistența ereditară, specia. Exemple de substanțe
toxice: arsen, acid cianhidric, cumarină, scopolamină, stricnină, taliu. O
substanță deosebit de toxică este toxina produsă de unele bacterii ca toxina
botulinică, la care doza letală este de 0,0000021 sau toxina tetanică cu doza
 letală de 0,000007.
Toxicitatea unor substanțe

Substanța Origine Doză letală (mg la un om de 70 kg)

toxina botulinică bacteriană 0,0000021

toxina tetanică bacteriană 0,000007

ricină vegetală 0,0014

toxina difterică bacteriană 0,021

TCDD chimică 0,07

TTX pește 0,7

STX scoică 1,4

plutoniu element ~20

curara vegetală 35

heroină sintetică 50

sarin gaz de luptă 53

nicotină vegetală 70

hioscină vegetală 100

 fentanyl sintetică 217

cianură de potasiu chimică 250

morfină alcaloid 300

oxid de arsen mineral ca. 700-1.400

paracetamol medicament 3.000

fenobarbital medicament 7.000

etanol (alcool) biosintetic 179.900

Toxicitatea substanţelor este condiţionată atât de proprietăţile toxicului,

cât şi de reactivitatea organismului, dintre care cele mai importante sunt:

1. Doza (cantitatea) substanţei toxice.

În doze mici substanţa poate avea efect benefic (curativ) sau să nu

acţioneze deloc asupra organismului uman, iar în cantităţi mari, acţiunea
acesteia va fi toxică.

2. Concentraţia.

Acţiunea dozei egale va fi mai rapidă şi mai promptă atunci când

substanţa este mai concentrată.

3. Proprietăţi fizico-chimice.

Starea gazoasă este mai periculoasă datorită gradului de dispersie. Doar

substanţele solubile pot pătrunde în organism, cele nesolubile vor avea
doar acţiune locală.

4. Viteza de pătrundere şi eliminare.

 Capacitatea de absorbţie şi de a pătrunde în sânge, alături de capacitatea
de 113 eliminare din organism, determină concentraţia toxicului în sânge.
Concentraţia toxicului în sânge arată intensitatea acţiunii acestuia asupra
organismului uman.

5. Căile de pătrundere a toxicelor:

prin respiraţie; pe cale digestivă (prin mucoasa bucală, stomac, intestin şi

mucoasa rectală inferioară); pe cale transcutanată (prin piele); parenterală
(intravenos, intramuscular, subcutanat); transplacentară; pe cale genitală;
prin mucoasa nazală sau conjunctivală.
Cu cât mai rapid ajunge toxicul spre organul-ţintă, cu atât mai repede se
declanşează intoxicaţia.

6. Existenţa efectului cumulativ.

Dacă substanţa se acumulează în organism fără ca să se elimine,

concentraţia acesteia creşte până la apariţia efectului toxic (metalele
grele, medicamentele).

7. Starea organismului.

Reacţia organismului este individuală şi depinde de sex, vârstă, greutatea

corpului, toleranţă şi existenţa bolilor cronice.

8. Combinaţia cu alte substanţe:

poate diminua sau potenţa efectul toxic (cazul Rasputin, diminuarea

efectului arsenicului în combinaţie cu vinul).