Sunteți pe pagina 1din 3

Strategii de marketing universitar

Cunoşterea şi luarea în considerare a caracteristicilor universităţii ca sistem este esenţială în


proiectarea strategiilor universitare performante (Nicolescu, O., 2007, p.116-117).
Ca sistem educaţional, universitatea incorporează conceperea şi operaţionalizarea proceselor de
formare şi de perfecţionare a specialiştilor cu studii superioare. In cadrul său se structurează procese
specializate şi subdiviziuni organizatorice care, potrivit anumitor secvenţialităţi, asigură însuşirea de
către participanţi a informaţiilor, cunoştinţelor, abilităţilor, deprinderilor şi concepţiei specifice utile
societăţii.
Ca sistem inovaţional, universitatea, prin activităţile de cercetare-dezvoltare consultanţă
derulate în cadrul său, generează noi cunoştinţe fundamentale, aplicative şi de dezvoltare.
Universitatea modernă, ce evoluează pe coordonatele societăţii bazate pe cunoştinţe, devine din ce
in ce mai inovaţională, atât în plan ştiinţific, cât şi în plan didactic, aceasta constituind o precondiţie
a unor performanţe pedagogice competitive pe plan internaţional şi naţional.
Ca sistem socioeconomic, universitatea semnifică grupuri de studenţi şi cadre didactice ce
derulează procese de muncă generatoare de cunoştinţe, educaţie, specialişti prin care se satisfac
cerinţe ale societăţii şi economiei. Rolul său în activitatea unei ţări este deosebit de important, de
unde şi necesitatea respectării acestei dimensiuni socioeconomice în strategia globală.
Ca sistem tehnico-material, cu o multitudine de factori materiali interconectaţi – spaţii,
echipamente educaţionale şi informatice şi de altă natură, universitatea este caracterizată printr-o
dependenţă tehnologică, mai mult sau mai puţin intensă, între componentele sale procesuale şi
structurale, situaţie ce se reflectă în aspectele tehnice şi funcţionale ale strategiei.
Ca sistem de management, structurat în patru importante subsisteme – decizional, informaţional,
organizatoric şi metodologic, între care se manifestă puternic relaţii de intercondiţionare,
universitatea prezintă o serie de particularităţi, care se recomandă să se regăsească în proiecţile sale
strategice. In mod similar pot fi evidenţiate şi alte elemente de caracterizare a organizaţiilor, care să
influenţeze tipul de strategie, componentele acesteia – misiune, obiective, modalităţi, resurse,
termene şi avantaje competitive,precum şi mecanismul său de fundamentare, elaborare şi aplicare.
Ca sistem cultural, universitatea, prin publicistică, prin reuniunile ştiinţifice gazduite, prin
prezentarea membrilor comunităţii academice în mass-media şi prin ceremoniile organizate cu
prilejul evenimenmtelor ştiintifice, educaţionale şi aniversare special organizate contribuie la
dezvoltartea culturii de specialitate.
Din strategia universităţii derivă strategia de marketing.
Necesitatea strategiilor de marketing
Elaborarea și implementarea strategiei de marketing este necesar să întrunească mai multe
caracteristici:
coerenţă – dată de calitatea reprezentării de a surprinde legături compatibile între diferite
componente și etape ale procesului reprezentat;
corectitudinea – refelectată în capacitatea de a nu deforma caracterul real al relaţiilor prezentate;
consistenţa și completitudinea – apreciate prinmăsura în care sunt reprezentate elementele
componente ale procesului modelat și relaţiile dintre ele; eficienţă și fiabilitate – date de calitatea
succesiunii etapelor alese pentru a rezolva problemele la un cost acceptabil în raport cu efortul de
instruire și utilizare, precum și cu efectele obţinute.
În condiţiile în care nu pot fi evidenţiate strategii care să fie valabile în toate cazurile, profesorul
german Heribert Meffert, unul dintre cei mai reputaţi profesori de marketing din această ţară,
propune o serie de criterii care ar putea fi avute în vedere, de la caz la caz, pentru a stabili
orientarea strategică de marketing social a organizaţiei. Practic, aceste criterii pot fix considerate
„probleme de rezolvat”, în ordinea menţionată de Meffert, de către o organizaţia socială – institutia
de invatamant superior.
Aceste criterii sunt următoarele:
1. Stabilirea pieţelor vizate. Se are în vedere identificarea grupurilor-ţintă existente în zona de
interes a universitatii, precum şi a problemelor cu care acestea se confruntă şi a
posibilităţilor de a le rezolva.
2. Stabilirea formei de acţiune asupra grupurilor-ţintă. Formele de acţiune propuse de
Meffert sunt strategia nediferenţiată, strategia diferenţiată sau strategia concentrată.
3. Stabilirea atitudinii faţă de concurenţi. Institutia publica, universitatea, îşi poate
propune să îndeplinească sarcinile pe care şi le-a asumat făcând abstracţie de existenţa
universitatilor similare (aceleasi facultati/programe de studiu), sau intrând în relaţii de
concurenţă sau de colaborare cu acestea.
4. Stabilirea atitudinii faţă de „distribuitori”. În desfăşurarea activităţii sale, institutia de
invatamant superior – universitatea ca organizaţie socială poate să intre în relaţii cu alte
institutii sau organizaţii, care joacă un rol similar distribuitorilor din marketingul clasic,
ajutând la propagarea ideilor, prestarea serviciilor sau distribuirea bunurilor/serviciilor
organizaţiei sociale. Aceasta trebuie să decidă dacă va adopta o atitudine de colaborare
faţă de aceste organizaţii (apelând la serviciile lor) sau va adopta o atitudine de
independenţă faţă de acestea (ocupându-se singură de distribuţia produselor sale). Un
exemplu concret – colaborarea cu Inspectoratul Scolar Judetean, Casa Corpului
Didactic care in principiu face clegatura cu „piata tinta” – clasele XI si XII din Liceele
locale sau judetene.
5. Stabilirea centrului de greutate în utilizarea instrumentelor de marketing. În fapt, Meffert
are în vedere alcătuirea mixului de marketing al organizaţiei sociale / univerditate, cu
precizarea greutăţii specifice a fiecăreia dintre cele patru politici componente.
În viziunea profesorilor americani William M. Pride şi O.C. Ferrell, o strategie de marketing a
unei universitatii, ca organizaţie sociale trebuie să aibă în vedere definirea şi analizarea unei
pieţe-ţintă, precum şi crearea şi menţinerea unui mix de marketing adresat acesteia.
O universitate poate să-şi gândească strategia de marketing pornind de la nevoile, percepţiile
sau preferinţele grupului-ţintă vizat. Este foarte uşor (şi, adesea, greşit) pentru o universitate
să presupună că ştie ce vrea sau de ce are nevoie grupul ţintă vizat. În realitate, identificarea
nevoilor şi dorinţelor acestora trebuie să se facă prin cercetări directe.
Strategii de marketing
Există o relaţie puternică intre strategia instituţiei de invăţământ superior şi strategia de
marketing. Intrebările-cheie adresate in stadiul de formulare a strategiei
1. universităţii sunt următoarele (Kermally, S., 2009, p.16):