Sunteți pe pagina 1din 67

!!!

contabilitate examen
1.Enumerati si caracterizati actele normative si legislative ce
reglementeaza modul de tinere a contabilitatii publice.
Particularităţile instituţiilor publice reiese din specificul activităţii acestora, din modul de
finanţare, din statutul juridic, din sarcinile pe care le îndeplinesc conducătorii acestora.
Cdrul normativ de ordin general care are tangențe cu referire la Managementul
financiar:
Codul civil al Republicii Moldova. Nr. 1107-XV din 06 iunie 2002; Monitorul Oficial
Nr.82-86 din 26 iunie 2002.
Codul fiscal al Republicii Moldova. Nr.1163 XIII din 24 aprilie 1997. Contabilitate şi
Audit Nr.1, 2009, p.6-145.
Codul muncii al Republicii Moldova. Nr.154 –XV din 28 martie 2003; Monitorul Oficial
Nr.159-162 din 29.07.03.
Codul Contravenţional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008 // Monitorul Oficial
al Republicii Moldova nr.3-6, art. Nr.15 din 16.01.09. Data intrării în vigoare: 31.05.2009.
Legea bugetului de Stat nr. 279 din 16.12.2016, în Monitorul Oficial Nr. 472-477 din
27.12.2016
Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2017 Nr. 26 din 16.12.2016 în
Monitorul Oficial Nr. 472-477 din 27.12.2016
Legea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2017 Nr.285 din
16.12.2016 în Monitorul Oficial Nr. 472-477 din 27.12.2016
Bugetul de stat pentru anul 2017 se aprobă la venituri în sumă de
32839162,2 mii de lei și la cheltuieli în sumă de 36994768,4 mii de lei, cu
un deficit în sumă de 4155606,2 mii de lei.
Bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2017 se aprobă la venituri în
sumă de 17513763,5 mii lei şi la cheltuieli în sumă 17513763,5 mii lei.
Fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pe anul 2017 se
aprobă la venituri în sumă de 6141657,4 mii lei şi la cheltuieli în sumă de
6234451,3 mii lei, cu un deficit în sumă de 92793,9 mii lei.

Nomenclatorul reglementărilor contabile bugetare actuale și prevederile de bază ale


acestora. Aspecte comparative ale noțiunilor, obiectului, metodelor utilizate în
contabilitatea entităților din sistemele bugetare și contabilitatea entităților din
sectorul real.
În prezent cadrul legislativ contabil de ordin general, aplicat și de entitățile
ce desfășoară activități antreprenoriale în Republica Moldova este format
din următoarele acte normative:

1. Planul general de conturi contabile aprobat prin Ordinul Ministerului Finanțelor


nr.119 din 06.08.2013 În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 233-237 din
22 octombrie 2013.
2. Standardele Naţionale de Contabilitate. În: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 233-237 din 22 octombrie 2013.
3. Legea contabilităţii nr. 113–XVI din 27.04.2007. Republicată în: Monitorul Oficial
Nr. 27-34/61 din 07 februarie 2014.
4. Legea cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi nr.845-XII din 3 ianuarie 1992.
în Monitorul Parlamentului Nr. 2 din 28.02.1994.
5. Standardele Internaţionale de Contabilitate (în continuare IAS);
6. Standardele Internaţionale de raportare Financiară (în continuare IFRS);
7. Alte acte normative spcifice domeniilor de activitate
2.Definiti notiunea si explicati care este scopul si obiectul contabilitatii
publice
Contabilitatea reprezintă un sistem de colectare, prelucrare și înregistrare a informațiilor care se
conțin în rapoartele financiare.

Scopul: Obiectul evidenţei bugetare cuprinde înregistrarea, prelucrarea, analiza şi


transmiterea datelor privind încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor din bugetul statului.
Conform pct. 1.4.1.2. di Ordinil MF nr. 216 - Evidenţa contabilă în autorităţile/instituţiile
bugetare trebuie să asigure înregistrarea cronologică a operaţiunilor economico-financiare
şi controlul sistematic asupra mersului executării de casă a bugetelor, stării decontărilor cu
persoane juridice şi persoanele fizice, asupra integrităţii resurselor băneşti şi valorilor
materiale.
Obiectul de studiu al contabilităţii îl reprezintă patrimoniul întreprinderii, care
subînțelege totalitatea bunurilor ce aparțin unei persoane fizice sau juridice.

Patrimoniul (intreprinderii)
PATRIMONIUL ECONOMIC – totalitatea bunurilor deținute de agentul economic, utilizate în
activitatea companiei.
ACTIVE
PATRIMONIUL JURIDIC – drepturile și obligațiile care se creează în unitatea patrimonială ca
urmarea a existenței și folosirii patrimoniului economic.
PASIVE
Activele reprezintă caracteristica bunurilor economice de a se afla în continuă mișcare
și tansformare în cadrul circuitului economic.
Pasivele sunt sursa de finanțare a activelor entității, care pot proprii și atrase

3.Enumerati functiile,metodele si procedeele contabilitatii.


Funcțiile contabilității sunt:

 Funcţia de înregistrare şi prelucrare a datelor constă în consemnarea, potrivit unor


principii şi reguli proprii, a proceselor şi fenomenelor economice ce apar în cadrul unităţilor
patrimoniale şi se pot exprima valoric.
 Funcţia de informare constă în furnizarea de informaţii privind structura şi dinamica
patrimoniului, a situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute în scopul fundamentării
deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru conducerea unităţii) şi o
funcţie de informare externă (a terţilor).
 Funcţia de control gestionar constă în verificarea cu ajutorul informaţiilor contabile a
modului de păstrare şi utilizare a valorilor materiale şi băneşti, de gospodărire a
resurselor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
 Funcţia juridică - datele furnizate de contabilitate şi documentele de evidenţă servesc ca
mijloc de probă în justiţie, pentru a dovedi realitatea unor operaţii economice şi a stabili
răspunderea patrimonială pentru pagubele produse.
 Funcţia previzională - informaţiile contabile aferente unei perioade deja încheiate pot fi
folosite pentru determinarea tendinţelor de evoluţie a fenomenelor şi proceselor
economice viitoare.

METODA CONTABILITĂȚII SI PROCEDEELE ECESTORA.


 Contul și dubla înregistrare.
Contul – un procedeu specific metodei contabilității, care reflectă existența și miscarea
fiecărui element patrimonial ca efect a modificărilor produse de operațiile economice ce au
loc într-o perioadă de gestiune.
Structura contului

Dt Denumirea contului Ct
----------------------l------------------
Soldul l inițial
Mișcări l Mișcări
+,_ l +,_

Rulaj Dt l Rulaj Ct
Sodul l final

Clasificarea conturilor. Cont de Activ , Cont de Pasiv


Dt Activ Ct DT Pasiv Ct

S.inițial
+ l S.inițial
- +
Rulaj Rulaj
Dt Ct
S.final
Rulaj Rulaj
Dt Dt
S.final

Orice operație economică produce o dublă modificare în bilanț, deci, în contabilitate


aceasta se va concretiza printr-o dublă înregistrare în conturi, concomitent și cu aceeași
sumă. Înregistrarea concomitentă și cu aceeași sumă a unei operații economice sau
financiară în două conturi, în debitul uinui cont și creditul altui cont, poartă denumirea de
dubla înregistrare.
 Bilanţul prezintă poziţia financiară a entităţii şi include informaţii aferente soldurilor
existente la data raportării privind:

Ecuația fundamentală a bilanțului

Activul=Pasivul
Bilanțul contabil – procedeu al metodei contabilității care include:
a) Solduri inițiale – ale elementelor patrimoniale;
b) Rulaje Dt, Ct – ale elementelor patrimoniale;
c) Soldurile finale – ale elementelor patrimoniale;

Tabelul 1.1
Părțile principale ale bilanţului contabil
Active Pasive
activele – resurse economice capitalul propriu – mărimea rămasă în
identificabile şi controlabile de către activele entităţii după scăderea datoriilor.
entitate ce provin din fapte economice
trecute din a căror utilizare se aşteaptă
obţinerea unor beneficii economice
Datoriile-obligatii actuale ale entitatii pro-
venite din fapte economice trecute a caror
stingere contribuie la o reducere a resur-
selor,cu beneficii economice

Total active Total pasive

De aici rezultă egalitatea:


Active = Capital propriu + Datorii
Activele sunt prezentate în bilanţ în ordinea creşterii lichidităţii acestora, iar datoriile în baza
creşterii exigibilităţii. Activele și pasivele se divizează în:

Tabelul 1.2

Clasificarea activelor și pasivelor Pasive


Active
active imobilizate – active deţinute pentru a fi capitalul propriu
utilizate pe o perioadă mai mare de un an în
activitatea entităţii sau pentru a fi transmise în
folosinţă terţilor
datoriile pe termen lung – includ datoriile ce se

aşteaptă să fie achitate sau decontate în termen

mai mare de 12 luni din data raportării


active circulante – activele ce se aşteaptă să fie

consumate în ciclul normal de activitate, vîndute

sau primite în termen de 12 luni sau care

reprezintă numerar
datorii curente – includ datoriile ce se aşteaptă
m să fie achitate sau decontate în termen de 12
luni din data raportării

Total active Total pasive

Ciclul normal de activitate al unei entităţi reprezintă perioada de timp dintre momentul
achiziţionării activelor care sunt destinate procesării şi momentul transformării lor în numerar.
Când pentru o entitate acest ciclu nu este clar, durata lui se consideră 12 luni.
 Documentația, evaluarea și calculația.

La baza înregistrărilor contabile stau documentele primare, care justifică faptele economice,
care au avut loc la întreprinde în perioada de gestiune raportată. Cerințele de completare și
înregistrare a documentelor în contabilitate sunt stipulate în articolul 19 din Legea
Contabilității.
În funcţie de "tratarea" şi complexitatea lor, reţinând totuşi existenţa în practica curentă a trei
mari categorii de documente şi anume: a) Documente justificative prin intermediul cărora se
atestă efectuarea ca atare a operaţiilor economice şi care formează de fapt masa covârşitoare
a acestora; b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă;
c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală
 Evaluarea reflectă mărimea stării si mișcării elementelor patrimoniale (bunuri economice,
drepturi si obligații economice).

Evaluarea permite înregistrarea in contabilitate numai acelor bunuri, procese, operatii


economice care pot fi măsurate si evaluate cu ajutorul banilor.
Evaluarea permite ca înregistrările din contabilitate sa reflecte realitatea economica a
agentului economic.
Evaluarea elementelor patrimoniale se poate realiza: - la intrarea in patrimoniu; - la ieșirea din
patrimoniu;
- la inventariere;
- la bilanțul contabil.
 Calculaţia este un procedeu al metodei contabilităţii utilizat pentru stabilirea valorică a
elementelor patrimoniale. Calculaţia reprezintă ansamblul operaţiilor matematice efectuate
pentru determinarea, pe baza unor principii şi metodologii stabilite, a indicatorilor economico-
financiari, în
vederea evaluării cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor financiare ale entităţii. Cu ajutorul
calculaţiei indicatorii economico-financiari ai entităţilor sunt determinaţi şi reprezentaţi cifric.
Principalii indicatori economico-financiari prin care se măsoară, caracterizează, controlează şi
conduce activitatea entităţilor sunt următorii:
- valoarea de intrare a imobilizărilor, valoarea amortizării, a provizioanelor, valoarea netă a
imobilizărilor pe categorii şi feluri.
- valoarea netă a imobilizărilor se determină scăzându-se din valoarea de intrare amortizările
şi provizioanele aferente.
- costul de cumpărare, preţul prestabilit al stocurilor achiziţionate, diferenţele dintre preţul de
cumpărare şi cel standard al stocurilor pe feluri de stocuri
- costul de producţie al bunurilor produse în entitate
- salariile personalului, impozitul pe salariile individuale, contribuţia entităţii la asigurări sociale,
fondul de şomaj şi alte cheltuieli, cu personalul.
 Inventarierea. Entitatea are obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de
activ şi pasiv, cel puţin o dată pe an pe parcursul desfăşurării activităţii sale, în cazul
reorganizării sau încetării activităţii, precum şi în cazurile prevăzute de Regulamentul privind
inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministerului finanţelor nr. 60 din 28.05.2012 (MO nr.166-
169 din 10.08.2012).
Începând cu 01 ianuarie 2016 instituțiile publice din toate structurile bugetare au trecut la
sistemul nou de contabilitate, obiectivul principal al căruia este stabilirea unui mecanism unic
de evidenţă contabilă şi de raportare financiară pentru toate instituţiile bugetare.
Astfel a fost pusă în aplicare reforma managementului finanțelor publice și a contabilității
bugetare, bazată pe instrumente și mecanisme alineate la cerințele standardelor europene.

Cadrul legislativ contabil actual pentru mamgementul financiar în Instituţiile din


sistemul bugetar este:

reflectă volumul total al veniturilor bugetare proveite din impozite și taxe, finanţarea
bugetară, diferite fonduri şi granturi, venituri din surse proprii şi din activitatea pe care o
desfăşoară instituţia publică etc.
reflectă volumul total al cheltuielilor conform bugetului aprobat și rezultatele
executării bugetelor, care poate fi un excedent sau deficit Notă: Actele normative cu
referire la Reforma managementului financiar bugetar utilizează terminologia contabilă care
diferă de ce-a folosită în Standardele Naționale de Contabilitate (În continuare SNC) și alte acte
normative cu referire la contabilitatea din sistemul antreprenorial care au intrat în vigoare din
01.01.2014. Pentru comoditatea tuturor cititorilor în tabelul nr. 1 prezetăm cei mai importanți
termeni utilizați în Contabilitatea bugetară în comparație cu termenii utilizați conform SNC.
Bilanțul contabil reprezintă o metodă de reflectare în expresie valorică a patrimoniului Instituției
publice privit prin prisma modului de repartizare și utilizare, și a surselor de formare la o anumită
peioadă de gestiune

4.Enumerati si explicati principiile de baza ale contabilitatii sistemelor


publice

Principiile reprezintă totalitatea legilor şi a noţiunilor de bază ale unei discipline prezentate
din punct de vedere teoretic.
Conform articolului 6 al Legii contabilităţii nr. 113 XVI din 27.04.2007, republicata 07.02.2014
evidenţa contabilă în sistemul bugetar se ţine conform următoarelor principii de bază:
a) continuitatea activităţii, ce presupune, că situaţiile financiare trebuie întocmite pe baza
continuităţii activităţii autorităţii/instituţiei bugetare;
b) contabilitatea de angajamente, ce reprezintă contabilizarea conform căreia elementele
contabile sînt recunoscute pe măsura apariţiei acestora, indiferent de momentul încasării/plăţii
mijloacelor băneşti;
c) permanenţa metodelor, ce prevede aplicarea metodelor de evidenţă contabilă în mod
consecvent, de la un exerciţiu financiar la altul;
d) separarea patrimoniului şi datoriilor, ce reglementează evidenţa patrimoniului şi a
datoriilor separat;
e) necompensarea, ce presupune interzicerea oricărei compensări între elementele de activ
şi de datorii sau între elementele de venituri şi cheltuieli, cu excepţia compensărilor permise
de reglementările legale;
f) consecvenţa prezentării, ce presupune menţinerea de la o perioadă la alta a modului de
prezentare şi clasificare a elementelor în situaţiile financiare.
Caracteristicile calitative ale informaţiei contabile prezentată în rapoarte/situații
financiare sunt:
a) inteligibilitatea;
b) relevanţa;
c) credibilitatea;
d) comparabilitatea
Inteligibilitatea - informaţiile sunt inteligibile atunci când se anticipează in mod rezonabil că
utilizatorii le înţeleg sensul. În acest context,se presupune că utilizatorii au suficiente
cunoştinţe despre activităţile entităţii şi mediul în care aceasta operează şi că doresc să
studieze operaţiile.
Relevanţa - informaţiile sunt relevante pentru utilizatori dacă pot fi folosite în evaluarea
evenimentelor trecute, prezente şi viitoare, în conformitatea sau corectarea evaluărilor trecute.
Pentru a fi relevantă, informaţia trebuie să fie oportună.
Credibilitatea - informaţiile sunt credibile dacă nu sunt afectate de erori semnificative şi de
influenţe, şi utilizatorii pot avea încredere că reprezintă fidel ceea ce îşi propun să reprezinte
sau se aşteaptă în mod rezonabil să reprezinte.
Prevalenţa economicului asupra juridicului - conţinutul economic al tranzacţiilor şi al
evenimentelor nu este întotdeauna în concordanţă cu forma lor juridică. Respectarea acestui
principiu presupune ca informaţiile prezentate în situaţiile financiare să ţină seama de
realitatea economică a evenimentelor şi tranzacţiilor în primul rând şi nu numai de forma lor
juridică.
Neutralitatea - informaţia este neutră dacă nu este influenţată. Situaţiile financiare nu sunt
neutre dacă informaţiile pe care le conţin au fost selectate sau prezentate într-un mod făcut să
influenţeze luarea unor decizii sau realizarea unui raţionament pentru a obţine un rezultat
predeterminat.
Completitudinea - informaţiile din situaţiile financiare trebuie să fie complete,în limitele
pragului de semnificaţie şi ale costului.
Prudenţa - reprezintă includerea unui anumit grad de precauţie în efectuarea raţionamentelor
necesare pentru a face estimările în condiţii de incertitudine, cum ar fi acelea că activele sau
veniturile nu sunt supraevaluate, iar datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate.
Comparabilitatea - informaţiile din situaţiile financiare sunt comparabile atunci când utilizatorii
pot identifica asemănările şi deosebirile dinte acele informaţii şi informaţii din alte rapoarte.
Comparabilitatea se aplică la:
- Compararea situaţiilor financiare ale diferitor entităţi
- Compararea situaţiei financiare ale aceleiaşi entităţi pe perioade diferite de timp.
Oportunitatea - dacă există o întârziere exagerată în rapoarte,informaţiile ar putea pierde din
relevanţă. Pentru a oferi informaţiile pe o bază oportună,este posibil să fie adesea necesar să
se realizeze raportarea înainte ca toate aspectele unei tranzacţii să fie cunoscute,afectând
astfel credibilitatea. Dimpotrivă, dacă data raportării este amânată până când sunt cunoscute
toate aspectele,informaţiile pot fi foarte credibile,dar puţin utile utilizatorilor care trebuie să ia
decizii în baza informaţiilor interimare.

5. ENUMERAȚI COMPONENTELE DE BAZĂ ALE CLASIFICAȚIEI BUGETARE ȘI


EXPLICAȚI ROLUL ACESTEIA ÎN MANAGEMENTUL FINANCIAR –CONTABIL
BUGETAR
Clasificaţia bugetară

Bugetele se elaborează, se execută şi se raportează în baza unui sistem unic

de clasificaţie bugetară.

Clasificaţia bugetară cuprinde:

a) clasificaţia organizaţională;

b) clasificaţia funcţională;

c) clasificaţia programelor;

d) clasificaţia economică;

e) clasificaţia surselor

Structura codurilor clasificaţiei bugetare şi metodologia de aplicare a

acestora se stabilesc de Ministerului Finanţelor.

Componentele BPN .În conformitate cu Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetarfiscale (art. 24)
bugetul public naţional cuprinde următoarele componente: a) bugetul de stat; b) bugetul asigurărilor
sociale de stat; c) fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi d) bugetele locale.

Bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală
formează bugetul consolidat central.

Bugetele locale cuprind bugetele locale de nivelul întîi (bugetele satelor/comunelor, oraşelor/municipiilor)
şi bugetele locale de nivelul al doilea (bugetele raionale, municipale Chişinău şi Bălţi şi bugetul central al
unităţii teritoriale autonome Găgăuzia), care în ansamblu formează bugetul consolidat local. Componentele
BPN sunt angajate în relaţii interbugetare, care se iau în considerare la consolidarea BPN. Informaţia cu
privire la BPN este parte a documentaţiei bugetare la proiectul legii bugetului de stat. La baza elaborării,
aprobării şi executării fiecărei componente a BPN stau principiile şi regulile bugetar-fiscale, prevăzute de
Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale.

6.PLANUL DE CONTURI CONTABILE ÎN SISTEMUL BUGETAR ȘI MODUL


DE APLICARE A ACESTUIA

În baza Legii Planul de conturi general care cuprinde totalitatea conturilor sintetice utilizate pentru
evidenţa elementelor patrimoniale. El are forma unui tablou în care conturile apar cu denumirea, simbolul
cifric și funcţia contabilă fiind sistematizate pe clase și grupe.
În funcţie de modul de simbolizare a conturilor sunt trei tipuri de planuri de conturi: ordinal, zecimal
și mixt.
Planul de conturi ordinal se bazează pe sistemul de simbolizare ordinal al conturilor. În acest sistem
contul sintetic se formează în două feluri:
1. dintr-un numă r variabil de cifre adică conturile sintetice se simbolizează începâ nd de la cifra “1” pâ nă
la ultimul cont. Contul analitic se simbolizează ca o fracţie unde
la numă ră tor apare contul sintetic iar la numitor contul analitic (Ex. 300/4 – cont sintetic 300 analitic
4); și
2. dintr-un numă r constant de cifre adică toate conturile sintetice au un numă r de cifre egal cu al
ultimului cont sintetic numă ră toarea fă câ ndu-se în sens invers, ordinele superioare primind cifra 0.
Spre exemplu dacă ultimul cont va fi “89” primul va fi “01” sau dacă ultimul cont va fi “988” primul va
fi “001”.
Conturile analitice poartă simbolul contului sintetic și numă rul alocat în ordinea apariţiei lor. Spre
exemplu: contul sintetic “212” are 5 analitice, analiticul 3 fiind simbolizat “212.3” sau “212/3”.
Acest sistem are dezavantajul că la apariţia unor conturi noi acestea nu mai pot fi încadrate în grupa
care indică conţinutul lor economic.
Planul de conturi zecimal împarte conturile în 10 clase după conţinutul lor economic. Fiecare clasă este
divizată la râ ndul să u în 10 grupe care generalizează un numă r oarecare de conturi sintetice.
Clasele de conturi sunt simbolizate, deci, cu o cifră , grupele cu 2 cifre și conturile sintetice cu 3 cifre,
astfel încâ t fiecă rui cont sintetic îi este atașat un simbol cifric format din 3 cifre care dau informaţii despre
conţinutul economic al contului respectiv prin identificarea clasei și grupei din care face parte.
Planul de conturi mixt este o combinare între primele două . Conturile sunt divizate în grupe după
conţinutul economic fiind simbolizate cu cifre de la 0 la 9 iar conturile sintetice sunt simbolizate cu trei
cifre după sistemul ordinal. Spre exemplu:

Grupa 0 Conturi sintetice 001 , 002,……………


099
Grupa 1 Conturi sintetice 101 , 102,……………
199
Grupa 9 Conturi sintetice 901 , 902,……………
999
Planul de conturi general este construit pe sistemul zecimal. El cuprinde 9 (nouă ) clase de conturi
simbolizate astfel:
clasa 1 “Conturi de capitaluri” clasa 2 “Conturi de active
imobilizate”
clasa 3 “Conturi de stocuri și producţie în curs de execuţie” clasa 4 “Conturi
de terţi clasa 5 “Conturi de trezorerie” clasa 6 “Conturi de cheltuieli” clasa 7
“Conturi de venituri” clasa 8 “Conturi speciale” clasa 9 “Conturi interne de
gestiune”
7.CARACTERIZAȚI CERINȚELE ȘI MODUL DE ÎNTOCMIRE A DOCUMENTELOR
PRIMARE,FORMULARELOR DE REGISTRE /NOTE CONTABILE
. Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații,
precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.
Potrivit prevederilor legale privind întocmirea și utilizarea formularelor comune și a celor cu regim special
necesare în activitatea financiară și contabilă, orice operațiune economică efectuată se consemnează într-
un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, devenind astfel document justificativ. Aceste
documente, care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează deopotrivă răspunderea persoanelor
care le-au întocmit, vizat și aprobat precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.
Atestarea documentară a operațiilor economice este o cerință minim necesară în orice "mișcare"
patrimonială.

În ansamblul lui, sistemul documentelor contabile este foarte complex, cu numeroase particularități de
conținut și restricții de completare și circulație: unele se întocmesc în unitate, altele vin sau pleacă spre
exterior, unele înscrisuri au caracter de dispoziție, altele de execuție și justificare etc., în funcție de
"tratarea" și complexitatea lor, reținând totuși existența în practica curentă a trei mari categorii și anume:
a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operațiilor economice și
care formează de fapt masa covârșitoare a acestora;

 b) Documente de evidență și prelucrare contabilă;

 c) Documente de sinteză și raportare contabilă și financiar-fiscal.

La rândul lor documentele justificative pot fi: - documente primare întocmite la locul și în momentul
desfășurării evenimentului patrimonial, pe care îl "fotografiază" pe o machetă specifică fiecărui gen de
operații; - documentele centralizatoare obținute prin sortarea documentelor primare pe operații.

Orice document trebuie să conțină cel puțin următoarele elemente: - denumirea documentului (factură,
chitanță, bon, etc.); - denumirea unității (gestiunii) care a întocmit documentul; - numărul de ordine al
documentului; - data și locul întocmirii; - felul operației, cu indicarea elementelor cantitative și calitative; -
valoarea în monedă (scrisă în cifre și în litere, pentru documentele bancare și de casă); - semnătura
persoanelor implicate în efectuarea operațiilor, aprobarea și confirmarea datelor înscrise în documente; -
semnătura de autorizare prin control a legalități operațiilor prevăzute

Documentele primare se transpun în „conturi”, pe principiul „dublei înregistrări”, prin intermediul


„formulei contabile”, respectând cu strictețe procedeele specifice metodei contabilității – iar toate acestea
țin de alfabetul științei care se presupune, apriori, că este cunoscut. „Prelucrarea” contabilă a
documentelor se face prin intermediul „registrelor” și numai în urma acestor operații ele devin documente
justificative.

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: registrul-jurnal, registrul inventar și registrul cartea mare.
Acestea se utilizează în strictă concordanță cu destinația lor și se prezintă în mod ordonat și astfel
completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile effectu a)
Registrul - jurnal este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează în mod cronologic,
operațiunile patrimoniale prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau intrare a
acestora în unitate.

b)Registrul - inventar este un document obligatoriu în care se înregistrează toate elementele patrimoniale
de activ și de pasiv, grupate în funcție de natura lor, conform posturilor din bilanțul contabil, inventariate
potrivit normelor legale. c) Registrul "Cartea mare" este un document contabil obligatoriu în care se
înscriu lunar, direct sau prin regrupare pe conturi corespondente, înregistrările efectuate în registrul-jurnal,
stabilindu-se situația fiecărui cont, respectiv soldul inițial, rulajele debitoare, rulajele creditoare și soldurile
finale.

8. CE ESTE POLITICA DE CONTABILITATE A UNEI ENTITĂȚI PUBLICE ȘI CARE


SUNT COMPORTAMENTELE ȘI CERINȚELE FAȚĂ DE ÎNTOCMIREA EI
MINISTERUL FINANŢELOR ,ORDIN Nr. 92, din 24.06.2013 cu privire la aprobarea Politicii de contabilitate
tip pentru instituţiile bugetar

Politica de contabilitate reprezintă totalitatea principiilor, convenţiilor, regulilor şi procedurilor,


adoptate de către conducerea întreprinderii pentru ţinerea contabilităţii şi întocmirea rapoartelor
financiare.

Politica de contabilitate este elaborată în conformitate cu cerinele şi prevederile stipulate în:


a. Legea contabilităii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, articolul 16.
b. Clasificaţia bugetară, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor nr.91 din 20 octombrie
2008;
c. Acte normative privind evidenţa contabilă în instituţiile bugetare/contabilităţi centralizate;
d. Alte acte legislative şi normative în vigoare.
Politicii de contabilitate constă în definirea ansamblului de principii,reguli,
metode şi procedee aplicate pentru organizarea evidenei contabile în activitatea instituiei,
întocmirea rapoartelor financiare, cu scopul obținerii unei transparențe clare la utilizarea
mijloacelor bugetare.
Responsabilitatea pentru organizarea şi ţinerea evidenţei contabile îi revine conducătorului
instituţiei.
Conducătorul instituţiei asigură:
a) Organizarea şi ţinerea contabilităţii în mod continuu din momentul înregistrării pînă la
lichidarea instituţiei;
b) elaborarea, coordonarea, aprobarea şi respectarea Politicii de contabilitate a instituţiei;
c) elaborarea şi aprobarea regulilor circulaşiei şi tehnologiei de prelucrare a informaţiei
contabile;
d) organizarea sistemului de control intern, inclusiv efectuarea inventarierii;
e) respectarea actelor legislative şi normative prevăzute de legislație;
f) întocmirea şi prezentarea în termen a rapoartelor financiare;
Conform acestui standard, elaborarea politicii de contabilitate se bazează pe următoarele
convenţii (principii) ale contabilităţii:
1. Continuitatea activităţii.
2. Permanenţa metodelor.
3. Specializarea exerciţiilor (contabilitate de angajamente).
4. Prudenţa.
5. Prioritatea conţinutului asupra formei.
6. Importanţa relativă.

9. Clasificați și să definească elementele contabile aferente activelor


nefinanciare;
Baza normativă cu privire la evidența activelor nefinanciare în Instituțiile din sistemul
bugetar este:
1. Planul de conturi contabile în sistemul bugetar şi Normele metodologice privind
evidenţa contabilă și raportarea financiară în sistemul bugetar (Ordinul nr.216 din
28.12.2015);
2. Regulamentul privind inventarierea aprobat prin Ordinul Ministerului finanţelor nr. 60
din 28.05.2012 (MO nr.166-169 din 10.08.2012);
3. Regulamentul privind casarea bunurilor uzate, raportate la mijloacele (fondurile) fixe
aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 500 din 12 mai 1998 (MO nr.62-65/607 din
09.07.1998);
4. Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale aprobat prin Hotărârea Guvernului
Nr. 338 din 21.03.2003 (MO nr62-63/379 din 04.04.2003);
5. Hotărîrii Guvernului ”Cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală”.
nr.783 din 30 iunie 2003;
6. Legea nr.171 din 11 iulie 2012 privind piaţa de capital.
7. Legea nr. 121-XVI din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii
publice”
8. Hotărîrea Guvernului nr.145 din 13 februarie 2008 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind vînzarea acţiunilor proprietate publică la Bursa de Valori”
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008
9. Hotărîrea Guvernului nr.1428 din 16 decembrie 2008 „Pentru aprobarea
Regulamentului cu privire la vînzarea-cumpărarea terenurilor aferente” (Monitorul Oficial
al Republicii Moldova, 2008
10. Legea nr.91-XVI din 5 aprilie 2007 privind terenurile proprietate publică şi
delimitarea lor.
11. Legii nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-
cumpărare a pămîntului.
12. Hotărîrea Guvernului nr. 136 din 10 februarie 2009 „Cu privire la aprobarea
Regulamentului privind licitaţiile cu strigare şi cu reducere” (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova, 2009
13. Hotărîrea Guvernului nr. 901 din 31 decembrie 2015 „Regulament cu privire la
modul de transmitere a bunurilor proprietate publică”
14. Legea 131 privind achiziţiile publice din 0307.2015 în Monitorul Oficial Nr. 197-
205 din 31.07.2015
15. Hotărîrea Guvernului nr. 667 din 27 mai 2016 cu privire la aprobarea
„Regulamentului cu privire la activitatea grupulu de lucru” în Monitorul Oficial Nr.
150 din 31.05.2016
7.
8. Active nefinanciare sunt active nemonetare, materiale şi nemateriale.
9. În componența Activelor nefinanciare sunt incluse următoarele categorii de elemente
contabile:
10. 1. Mijloace fixe (31),
11. 2. Rezerve materiale ale statului (32),
12. 3. Stocuri de materiale circulante (33).
13. 4. Producţie în curs de execuţie, produse şi producţie finită, animale tinere la îngrăşat
(34),
14. 5. mărfuri (35),
15. 6. valori (36,
16. 7. activele neproductive (37).
17.
18. Majoritatea activelor nefinanciare aduc beneficii sau de la utilizarea lor în producerea
mărfurilor și serviciilor sau în formă de venit din proprietate. Activele nefinanciare, care nu
aparțin instituțiilor bugetare și nu sunt controlate de acestea nu se includ la această
categorie. Ele se reflectă în evidența contabilă la conturile extrabilanțiere respective.
19. Reparație capitală a activelor nefinanciare nu duce la formarea activelor nefinanciare noi,
ci reprezintă investiții în active deja existente. Costul reparației capitale se include în costul
obiectului existent majorând valoarea de bilanț a acestuia, deoarece duce la majorarea
capacității de producție sau la prelungirea termenului de utilizare a activelor
nefinanciare. Reparație capitală reprezintă înlocuirea sau refacerea completă a unor
elemente principale ale utilajelor, agregatelor, clădirilor.
20. Investiții capitale reprezintă construcția sau crearea activelor nefinanciare noi, care nu au
existat pînă la efectuarea investițiilor capitale. Cheltuielile aferente investițiilor capitale se
reflectă la active nefinanciare grupa de conturi Investiții capitale în active în curs de
execuție (319).
21.
22.10. Care este modul de recunoaştere, de evaluare iniţială şi ulterioară a
mijloacelor fixe, activelor nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a
stocurilor de materiale circulante; produselor; mărfurilor și valorilor, activelor
neproductive;
23.
24.Evaluarea:
25.Pentru evaluarea iniţială a mijloacelor fixe, activelor nemateriale, terenurilor
PL și NM stabilesc următoarele reguli generale:

26.- în cazul procurării, valoarea de intrare constă din valoarea de cumpărare


inclusiv taxele vamale şi taxele pentru import, cheltuielile de transport şi
achiziţionare, cheltuielile de montaj şi instalare şi alte cheltuieli aferente
pregătirii acestora pentru utilizare conform destinaţiei;

27.- în cazul creării de către instituţie, valoarea de intrare constă din costul efectiv
al consumurilor de materiale, pentru retribuirea muncii, contribuţiile pentru
asigurările sociale, primele de asigurări medicale, etc.;

28.- în cazul primirii cu titlu gratuit, valoarea de intrare este determinată de către
o comisie (expertiză independentă) în conformitate cu valoarea de piaţă a
acestora şi suplimentată în caz de necesitate cu cheltuielile aferente pregătirii
pentru utilizare conform destinaţiei;
29.
30. Pentru resurse naturale valoarea de intrare este costul de procurare sau
valoarea evaluată a resurselor.

10. Care este modul de recunoaştere, de evaluare iniţială şi ulterioară a


mijloacelor fixe, activelor nemateriale, rezervelor materiale ale statului și a
stocurilor de materiale circulante; produselor; mărfurilor și valorilor, activelor
neproductive;
Evaluarea:
Pentru evaluarea iniţială a mijloacelor fixe, activelor nemateriale, terenurilor PL și
NM stabilesc următoarele reguli generale:

- în cazul procurării, valoarea de intrare constă din valoarea de cumpărare inclusiv


taxele vamale şi taxele pentru import, cheltuielile de transport şi achiziţionare,
cheltuielile de montaj şi instalare şi alte cheltuieli aferente pregătirii acestora pentru
utilizare conform destinaţiei;

- în cazul creării de către instituţie, valoarea de intrare constă din costul efectiv al
consumurilor de materiale, pentru retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările
sociale, primele de asigurări medicale, etc.;
- în cazul primirii cu titlu gratuit, valoarea de intrare este determinată de către o
comisie (expertiză independentă) în conformitate cu valoarea de piaţă a acestora şi
suplimentată în caz de necesitate cu cheltuielile aferente pregătirii pentru utilizare
conform destinaţiei;

Pentru resurse naturale valoarea de intrare este costul de procurare sau valoarea
evaluată a resurselor.

11. Caracterizati documentele primare,registrele de evidenta sintetica


si analitica a activelor nefinanciare

Documente primare
   Faptele economice se contabilizează în baza documentelor primare şi centralizatoare.
   Documentele primare se întocmesc în timpul efectuării operaţiunii, iar dacă aceasta este
imposibil - nemijlocit după efectuarea operaţiunii sau după producerea evenimentului.
  Entitatea utilizează formulare tipizate de documente primare, aprobate de Ministerul
Finanţelor. În lipsa formularelor tipizate sau dacă acestea nu satisfac necesităţile entităţii,
entitatea elaborează şi utilizează formulare de documente, aprobate de conducerea ei,
    Documentele primare întocmite pe suport de hîrtie sau în formă electronică au aceeaşi putere
juridică.
   În cazul întocmirii documentului primar în formă electronică, entitatea, la solicitarea
utilizatorului, este obligată să imprime copia documentului pe suport de hîrtie din cont propriu.
    Documentele primare întocmite vor conţine următoarele elemente obligatorii:
    a) denumirea şi numărul documentului;
    b) data întocmirii documentului;
    c) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al entităţii în numele căreia este întocmit
documentul;
    d) denumirea, adresa, IDNO (codul fiscal) al destinatarului documentului, iar pentru
persoanele fizice - codul personal;
    e) conţinutul faptelor economice;
    f)  etaloanele cantitative şi valorice în care sînt exprimate faptele economice;
    g) funcţia, numele, prenumele şi semnătura, inclusiv digitală, a persoanelor responsabile de
efectuarea şi înregistrarea faptelor economice

Evidenţa analitică se ţine în registre de evidenţă contabilă (cărţi, fişe, borderouri cumulative).
În funcţie de "tratarea" şi complexitatea documentele primare , reţinând totuşi existenţa în
practica curentă a trei mari categorii de documente şi anume:
a) Documente justificative prin intermediul cărora se atestă efectuarea ca atare a operaţiilor
economice şi care formează de fapt masa covârşitoare a acestora;
b) Documente de evidenţă şi prelucrare contabilă;
c) Documente de sinteză şi raportare contabilă şi financiar-fiscală

Evidenţa analitică a mijloacelor fixe se ţine pe fişe de inventar f.MF-2 şi f.MF-3. Fişele se
completează pentru fiecare obiect de inventar. Evidenţa obiectelor de acelaşi fel se ţine pe fişe
f.MF-4.
Fişele de inventar f.MF-2, MF-3, MF-4 se înregistrează în lista fişelor de inventar
pentru evidenţa mijloacelor fixe f.MF-5. Lista se întocmeşte într-un exemplar. Înscrierile se
fac pe grupuri de mijloace fixe, indicîndu-se anul cînd a fost deschisă fişa. Pentru fiecare grup
se rezervează un număr corespunzător de pagini. Numerotarea se face pentru fiecare grup
începînd cu numărul 1. În contabilităţile centralizate, fişele
de inventar se întocmesc în acelaşi mod pentru fiecare instituţie deservită. La scoaterea din uz
şi transferul la rubrica “Note” a listei se indică data (ziua, luna, anul) şi numărul notei de
contabilitate.
Fişele de inventar se păstrează în fişierele contabilităţii, unde sînt plasate conform
grupelor de conturi şi grupurilor corespunzătoare, fiind subdivizate în interiorul acestora pe
responsabilii de valori materiale, iar în contabilităţile centralizate – şi pe instituţiile deservite.
În scopul exercitării controlului asupra corectitudinii înregistrărilor contabile în
conturile evidenţei analitice şi sintetice se întocmesc liste de verificare f.2, f.3 şi f.1 pentru
fiecare grup de conturi analitice, unite prin contul sintetic corespunzător. Totalurile
operaţiunilor şi soldurile fiecărui cont analitic din listele de verificare se confruntă cu
totalurile operaţiunilor şi soldurile din “Cartea mare” f.nr.CM-18.

12. Enumerati grupele de conturi . Modul de contabiliazare a mf,


active nemater.,rezerve materiale a statului si stocrilor de materiale
circulante
Evidenţa mijloacelor fixe se ţine pe grupuri ale obiectelor de inventar, avându-se în vedere locul
de păstrare pe subdiviziuni şi persoanele responsabile cu funcții de răspundere, numite prin
ordinul conducătorului instituţiei.
Evidența sintetică: Pentru generalizării informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor
fixe aflate în gestiunea instituţiei bugetare sunt destinate conturile de activ din subclasa 31
„Mijloace fixe”, care cuprinde următoarele grupe de conturi:
311 „Clădiri”
312 „Construcţii speciale”
313 „Instalaţii de transmisie”
314 „Maşini şi utilaje”
315 „Mijloace de transport”
316 „Unelte şi scule, inventar de producere şi gospodăresc”
317 „Active nemateriale”
318 „Alte mijloace fixe”
319 „Investiţii capitale în active în curs de execuţie”.
În debitul – valoarea de intrare a mijloacelor fixe procurate, construite, intrate cu
titlu gratuit,
valoarea corectată a mijloacelor fixe ca rezultat al reevaluării şi reparaţiilor capitale,
În credit – valoarea mijloacelor fixe ieşite prin realizare, transmiteri gratuite, casare şi
reducerea valorii în rezultatul reevaluării mijloacelor fixe.
Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă valoarea mijloacelor fixe existente la finele
perioadei de gestiune.
Mijloacele fixe (în continuare MF) pot intra în patrimoniul Instituțiilor Publice
și/sau mări valoarea sa prin următoarele situații:
1. Procurarea Mijloacelor fixe prin achiziție de la furnizor;
2. Mijloacele fixe create de către instituţie;
3. Intrări gratuite de Mijloace fixe prin:
• donatii
• dotari de Stat
• transfer de la o IP la alta
• din Granturi obtinute
• din surplus la inventariere
4. Majorarea valorii Mijlocului fix prin reparaţii capitale;
5. Majorarea valorii Mijlocului fix prin reevaluare - majorarea valorii;
6. Alte majorări a valorii Mijloacelor fixe.

Rezerve materiale de stat


La subclasa „Rezerve materiale de stat” se reflectă procurarea şi realizarea rezervelor materiale
de stat, rezervelor de mobilizare şi a altor rezerve strategice. Materialele poartă caracter de
importanţă deosebită pentru ţară pentru scopuri strategice ale Statului şi pentru situaţii
excepţionale. La aceste conturi se ţine evidenţa tuturor bunurilor materiale care fac parte dintr-
un fond special de bunuri materiale, constituit în scopul de a interveni operativ pentru asigurarea
funcţionării stabile a economiei naţionale, pentru protecţia populaţiei în situaţii excepţionale
determinate de calamităţi naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale, fenomene sociale
sau economice, conjuncturi externe, în caz de asediu şi de război, conjuncturi externe, în caz de
război, precum şi în scopul acordării de ajutoare umanitare.
Subclasa 32 „Rezerve materiale ale statului” cuprinde următoarele grupe de conturi:
321 „Rezervele materiale de stat”
322 „Rezerve de mobilizare”
323 „Alte rezerve materiale”
Subclasa dată include majorarea şi micşorarea stocului rezervelor materiale de stat.
La majorarea stocurilor rezervelor materiale de stat (strategice) se reflectă procurarea acestora,
iar la micşorarea stocului – realizare (vînzarea) lor.
STOCURI DE MATERIALE CIRCULANTE

Evaluarea stocurilor: Pentru evaluarea iniţială a stocurilor de materiale circulante PC și


NM stabilesc următoarele reguli generale:
a)pentru stocuri de produse valoarea de intrate constă din costul efectiv al
consumurilor de materiale, pentru retribuirea muncii, contribuţiile pentru asigurările sociale,
primele de asigurări medicale, etc.;
b)pentru stocuri de materiale, valori, alte active curente valoarea de intrare este
costul de procurare al acestora;
c) în cazul primirii stocurilor de materiale cu titlu gratuit, valoarea de intrare este ce
indicată în documentele de însoțire/proveniență, iar în lipsa acestora este determinată de către
o comisie (expertiză independentă) în conformitate cu valoarea de piaţă a acestora şi
suplimentată în caz de necesitate cu cheltuielile aferente pregătirii pentru utilizare conform
destinaţiei;
Evaluarea la consum și alte ieșiri
d) Trecerea la pierderi a materialelor şi produselor alimentare se face conform preţurilor de
achiziţie sau medii, dacă acestea au fost procurate la preţuri diferite.
e) Ambalajul returnabil sau pentru schimb (butoaie, bidoane, lăzi, sticle etc.), atît cel
eliberat (deşert), cît şi cel cu valori materiale, se ţine la evidenţă după grupurile sau
tipurile respective conform preţurilor indicate în notele de plată ale furnizorilor.
f) La restituirea sau realizarea ambalajului, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi preţul cu
care a fost comercializat ambalajul se raportează la alte cheltuieli sau ca finanţare
bugetară.

Subclasa 33 "Stocuri de materiale circulante” cuprinde următoarele grupe de conturi:


331„Combustibil, carburanţi şi lubrifianţi”
332 „Piese de schimb”333 „Produse alimentare”
334 „Medicamente şi materiale sanitare”
335 „Materiale pentru scopuri didactice, ştiinţifice şi alte scopuri”
336 „Materiale de uz gospodăresc şi rechizite de birou”
337 „Materiale de construcţie”
338 „Accesorii de pat, îmbrăcăminte, încălţăminte”
339 „Alte materiale”
Grupele de conturi din subclasa 33 "Stocuri de materiale circulante” sunt conturi de activ.
În debitul acestor conturi se reflectă valoarea de intrare a materialelor procurate, intrate cu titlu
gratuit, iar în credit – valoarea materialelor ieşite din gestiune în rezultatul consumului, vînzării
sau transmiterii cu titlu gratuit. Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă valoarea
materialelor existente la finele perioadei de gestiune.

Continutul operatiunii Corespondenţa conturilor


Dt Ct
Înregistrarea valorii de achiziție a:
Combustibil, carburanţi şi lubrifianţi, 331110
Piese de schimb, 332110
Produse alimentare 333110 519220
Medicamente şi materiale sanitare 334110
Materiale pentru scopuri didactice, ştiinţifice şi alte scopuri 335110
Materiale de uz gospodăresc şi rechizite de birou
Materiale de construcţie 336110
Accesorii de pat, îmbrăcăminte, încălţăminte 367110
Alte materiale 338110
339110
Primirea finantarii de la buget pentru procurarea materialelor
431100 149800
Primirea finantarii din Granturi de la organizatii internationale
pentru procurarea materialelor
431100 132111
Granturi de la organizatii internationale
Achitatrea datoriei furnizorilor din afara sistemului bugetar pentru sustinerea BS
519220 431100
33 Stocuri de materiale circulante
331 COMBUSTIBIL, CARBURANȚI ȘI LUBRIFIANȚI
Procurarea combustibilului, carburanţilor şi lubrifianţilor 331110 519220
Primirea finantarii din buget si achitarea 431100 149800
519220 431100
332 Piese de schimb
Procurarea pieselor de schimb 332110 519220

Primirea cu titlu gratuit a pieselor de schimb 332130 149200 V. de la active intrate


cu titli gratuit
Inregistrarea pieselor de schimb din dezasamblarea m.f in 332190 315230
suma in limita valorii ramase a MF casarea mijloacelor de
transport
Inregistrarea pieselor de schimb din dezasamblarea m.f in 332190 149900
suma in limita valorii ramase a MF alte venituri IP
Realizarea combustibilui , carburanţilor si lubrifianţilor
• in baza facturii se inregistreaza veniturile si 419220 149100 venituri din
creante ale realizarea activelor de catre
creantele la pret de vinzare clientior din
• incasarea mijloacelor banesti din vinzare afara SB institutii
431100 419220
Scoaterea de la evidenta a materialelor vindute- la 289110 331210
valoarea din balant
333 Produse alimentare
Procurarea produse alimentare 333110 519220

334 Medicamente şi materiale sanitare


Procurarea meducalentelor si materialelor sanitare 334110 519220

Primirea cu titlu gratuit a meducalentelor si materialelor 334130 149200


sanitare
335 Materiale pentru scopuri didactice, ştiinţifice şi
alte scopuri
Procurarea materialelor pentru scopuri didactice, 335110 519220
ştiinţifice şi alte scopuri
Primirea cu titlu gratuit a materiale pentru scopuri 335130 149200
didactice, ştiinţifice şi alte scopuri
Consumul lor 221150 335230

336 Materiale de uz gospodăresc şi rechizite de birou


Procurarea materialelor 336110 519220
Consumul lor 221160 336230
Transmiterea interna de la un gestionar la altul 336100 336100 Petrov
Ivanov
337 Materiale de construcţie
Procurarea materialelor 337110 519220
Casarea 221170 337230

338 Accesorii de pat, îmbrăcăminte, încălţăminte


Procurarea 338110 519220
Casarea 221180 338230

339 Alte materiale


Procurarea 339110 519220
Casarea 221190 339230

13. Modul de contabilizare a cheltuielilor de reparatie curenta si


capitala si a uzurii mijloacelor fixe
Evaluarea ulterioară a mijloacelor fixe în instituțiile publice este posibilă în momentul
apariției unor cheltuieli pentru menţinerea sau majorarea duratei de exploatare a acestora.
 În cazul, cînd cheltuielile efective conduc la majorarea viitorului avantaj economic,
astfel de cheltuieli se includ în valoarea mijloacelor fixe.
 În cazul, în care cheltuielile sunt efectuate pentru menţinerea mijloacelor fixe şi
nu contribuie la majorarea viitorului avantaj economic, acestea se constată ca
cheltuieli ale perioadei în care au fost efectuate.
Reparație capitală a activelor nefinanciare nu duce la formarea activelor nefinanciare noi, ci
reprezintă investiții în active deja existente. Costul reparației capitale se include în costul
obiectului existent majorînd valoarea de bilanț a acestuia, deoarece duce la majorarea
capacității de producție sau la prelungirea termenului de utilizare a activelor nefinanciare.
Reparație capitală reprezintă înlocuirea sau refacerea completă a unor elemente principale ale
utilajelor, agregatelor, clădirilor. (pct. 3.3.1 ord. MF 216 din 28.12.2016)
La subcontul de nivelul II 311120 „Reparaţii capitale a clădirilor” se ţine evidenţa
reparaţiei capitale a clădirilor, cheltuielilor care conduc la majorarea viitorului avantaj
economic şi majorează perioada de utilizare a acestora.
Exemplul . IP în anul 2016 a efectuat reparația capitală a blocului administrativ în
valoare de
1150360 lei. În baza documentelor și deciziei comisiei de recepție a lucrărilor de reparație
din 30 august 2016 s-a constatat că durata de funcționare a clădirii se v-a majora cu 15 de ani.
(Valoarea inițială a clădirii –11250700 lei. Durata de funcționare -35 ani. Anul dării în
exploatare-1989 (28 ani). Uzura calculatăla 01.01.2016 – 9000560 lei. Valoarea rămasă –
2250140 lei).
Determinați:
- Valoarea inițială/corectată a clădirii,
- Valoarea rămasă,
- Durata de funcționare rămasă și Procentul uzurii anuale,

Continutul operatiunii Corespondenţa conturilor Suma


Dt Ct
Inregistrarea valorii lucrarilor 311120 519220 1150360
de reparatie capitala pe
parcursul duratei de reparatie
in baza proceselor verbale de
primere a lucrarior si facturii

14. Modul de calcul si contabilizare a uzurii mijloacelor fixe in IP


Calcularea uzurii mijloacelor fixe se efectuează conform metodei casării liniare (uniforme) a
valorii uzurabile.
Uzura mijloacelor fixe şi amortizarea activelor nemateriale se determină în ultima zi lucrătoare
a anului pentru lunile anului de gestiune următoare lunii procurării sau construirii acestora, în
corespundere cu normele stabilite.
Metoda casării liniare (uniforme) a valorii uzurabile stabileşte casarea (repartizarea) ultimei
în cursul duratei de serviciu a mijloacelor fixe, care depinde de durata termenului de funcţionare
utilă.
Metoda de determinare a duratei de funcţionare utilă a mijloacelor fixe este stabilită în
Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr.338 din 21 martie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Nu se calculează uzura mijloacelor fixe a căror uzură a fost complet calculată, dar
care prelungesc să funcţioneze, şi a activelor materiale în curs de execuţie. Uzura
mijloacelor fixe, date în arendă, se calculează de către proprietarii mijloacelor fixe la balanţa
cărora se află mijloacele fixe
Exemplul Entitatea Publică „XXXX„ a pus în funcțiune, la 1 ianuarie 2016, un autocar
pentru transportarea elevilor al cărui valoare de intrare (VI) constituie – 800 000 lei, durata de
funcționare utilă (DFU) – 8 ani.
Perioada de Valoarea de intrare Suma uzurii Uzura acumulata Valoarea de bilant
gestiune anuale
La data darii in 800000 800000
exploatare 01.01
2016
I 800000 800000/8 100000 700000
II 800000 100000 200000 600000
III 800000 100000 300000 500000
IV 800000 100000 400000 400000
V 800000 100000 500000 300000
VI 800000 100000 600000 200000
VII 800000 100000 700000 100000
VIII 800000 100000 800000 0

Corespondenţa conturilor pentru amortizarea si casarea mijloacele fixe

Continutul operatiunii Corespondenţa conturilor Suma


Dt Ct
Calcularea uzurii anuale a 231500 391500 uzura mijl. 100000*8 _800000
autocarului folosit in cheltuieli privind Fixe
activitate instituţiei uzura mijl. Fixe
de transport
Operatiunii privind casarea autocarului 315230
Decontarea amortizarii 391500 315230 800000
acumulate casarea mijl. Transp.
Inregistrarea pieselor de 332190 alte 149900 8000
schimb din dezasamblarea majorari a valorii alte venituri ale inst
m.f in suma pieselor de publ.
schimb

16. Descrieți modul de înregidtrare în contabilitate a creanțelor.


Conturile din clasa 4 „Active financiare” sunt utilizate pentru evidenţa mijloacelor băneşti şi a
creanţelor interne şi externe.
Active financiare reprezintă creanțe financiare care dă dreptul unei institu ții bugetare –
proprietar al activului (creditor), să primească una sau mai multe plă ți de la altă institu ție
bugetară sau agent economic (debitor) conform condi țiilor și prevederilor stipulate în contractul
încheiat între ambele părți. Creanța financiară reprezintă un activ, care asigură creditorului
primirea beneficiului economic, în calitate de mijloc de acumulare. Creditorul poate să primească
beneficii adiționale sub formă de dobîndă sau alte plă ți de venituri din proprietate.
Conturile din subclasa 41 „Creanţe interne” sunt destinate generalizării informaţiei privind
existenţa şi circulaţia creanţelor interne și cuprinde următoarele grupe de conturi:
 413 „Valori mobiliare de stat (cu excepţia acţiunilor) procurate pe piaţa primară”
 414 „Garanţii de stat interne”
 415 „Acţiuni şi alte forme de participare în capital în interiorul ţării”
 418 „Alte creanţe interne ale bugetului”
 419 „Alte creanţe ale instituţiilor bugetare”.
Grupa de conturi 419 „Alte creanţe ale instituţiilor bugetare ” cuprinde conturi şi subconturi
destinate generalizării informaţiei privind existenţa, înregistrarea şi achitarea creanţelor
aferente decontărilor pe
impozite, taxe, contribuţii de asigurări sociale, prime de asigurări medicale, cu clienţii – beneficiari de
bunuri, lucrări şi servicii, cu furnizorii, personalul, altor creanţe.
Grupa de conturi 419 „Alte creanţe ale instituţiilor bugetare” cuprinde următoarele
conturi:
 4191 „Creanţe aferente decontărilor cu bugetul public naţional”
 4192 „Creanţe ale clienţilor”
 4193 „Avansuri acordate”
 4194 „Creanţe aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii”
 4195 „Creanţe aferente altor decontări cu personalul”
 4196 „Creanţe aferente prestaţiilor sociale”
 4197 „Creanţe privind bursele”
 4198 „Alte creanţe”
 4199 „Cheltuieli anticipate”.
Contul 4191 "Creanţe aferente decontărilor cu bugetul public naţional ” este un cont de activ. În
debitul acestui cont se înregistrează formarea creanţelor aferente decontărilor cu bugetul pe impozite şi
taxe, pe contribuţii de asigurări sociale de stat, prime de asigurări medicale obligatorii, iar în credit –
achitarea creanţelor menţionate. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă suma creanţelor aferente
decontărilor cu bugetul public naţional la finele perioadei de gestiune.
Contul 4191 „Creanţe aferente decontărilor cu bugetul public naţional” cuprinde
următoarele subconturi de nivelul I:
 41911 „Creanţe aferente decontărilor pe impozite şi taxe”
 41912 „Creanţe aferente decontărilor pe contribuţii de asigurări sociale de stat”
 41913 „Creanţe aferente decontărilor pe prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”
 41919 „Alte creanţe aferente decontărilor cu bugetul public naţional”.
Creanţele comerciale (ale clienților) reprezintă obligaţiile persoanelor fizice sau juridice faţă de
întreprindere pentru produsele, mărfurile vîndute, serviciile prestate. Creanţele comerciale apar atunci
cînd momentul realizării produselor sau prestării serviciilor nu coincide cu momentul încasării
mijloacelor băneşti.
Contul 4192 „Creanţe ale clienţilor” este destinat generalizării informaţiei privind existenţa, formarea
şi achitarea creanţelor aferente decontărilor cu clienţii instituţiei bugetare pentru bunuri livrate, lucrări
executate şi servicii prestate.
Contul 4192 "Creanţe ale clienţilor” este un cont de activ. În debitul acestui cont se reflectă
formarea creanţelor, iar în credit – achitarea acestora. Soldul acestui cont este debitor şi reprezintă
suma creanţelor la finele perioadei de gestiune.
FORMULELE CONTABILE LA FORMAREA CREANŢEI CLIENŢILOR:
Înregistrarea creanţei şi venitului din prestarea serviciilor:
Dt 419220 " Creanțe ale clienților din afara sistemului
bugetar” Ct 142310 “ Încasări de la prestarea serviciilor cu
plată”
La calcularea veniturilor din taxe de
studii: Dt 419220 analitic pe fiecare
beneficiar
Ct 142310 I -4 luni1/10 pare din taxa (2000) 2000/10*4 luni=800 lei
Septembrie II
Dt 419220 analitic pe fiecare beneficiar
Ct 142310 I -4 luni1/10 pare din taxa (2000) 2000/10*6 luni=1200 lei Ianuarie
Arenda

Dt 419220 analitic pe fiecare


beneficiar/arendaș Ct 142320 Lunar,
conform facturii, contractului.

FORMULELE CONTABILE LA ÎNCASAREA CREANŢELOR CLIENȚILOR:

Încasarea creanţei cu mijloace băneşti:


Dt 431100 “ Conturi curente în sistemul trezorerial în moneda
naţională” Dt 434100 “ Casa în monedă naţională”
Ct 419220 " Creanțe ale clienților din afara sistemului bugetar”

17. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a opera țiunilor de eviden ță a


mijloacelor bănești în casieria Instituției publice.

Mijloace bănești în casierGrupa de conturi 434 „ Casa” este destinată generalizării informaţiei
privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în valută naţională şi valută străină în casieriile
instituţiilor bugetare.
La perfectarea şi evidenţa operaţiilor de casă instituţiile şi contabilităţile centralizate se conduc de
prevederile Hotărîrii Guvernului Republicii Moldova nr.764 din 25 noiembrie 1992 ”Privind aprobarea
Normelor pentru efectuarea operațiunilor de casă în economia na țională a Republicii Moldova” și
Hotărîrii Guvernului nr.474 din 28 aprilie 1998 ”Cu privire la aplicarea ma șinilor de casă și control cu
memorie fiscală pentru efectuarea decontărilor în numerar”.
Delegațiile de retragere a numerarului de la contul curent, de regulă, se eliberează pe numele
casierului sau persoanei care îl înlocuieşte.
În instituţiile cu multe subdiviziuni sau care sînt deservite de o contabilitate centralizată, plata
salariilor şi indemnizaţiilor pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă, burselor, pensiilor etc.,
achitarea unor cheltuieli neînsemnate pentru necesită țile gospodăre ști se poate efectua, se poate
efectua, conform ordinului în scris al primarului sau conducătorului instituţiei, de către alte persoane, cu
excepția casierilor, cu care se încheie contracte în scris privind răspunderea materială deplină. La
eliberarea din casă a banilor în numerar persoanelor de încredere, evidenţa acestor eliberări se ţine de
către casier în registrul evidenţei banilor eliberaţi persoanelor autorizate pentru plata salariilor și
burselor f.nr.11.
Dacă instituţia deservită se află la mare distanţă şi listele de calcul şi plată nu pot fi restituite de
către persoana de încredere în casa contabilităţii centralizate pe parcursul a trei zile, plata salariilor
trebuie să fie efectuată prin intermediul titularilor de avans. În aceste cazuri suma necesară pentru plata
salariilor se eliberează titularului de avans din casă conform ordinului de plată şi este reflectat la
subcontul de nivelul II 419510.
La eliberarea banilor din casă în gestiunea mai multor persoane în schimbul ordinelor de plată
individuale se întocmește borderoul numerarului eliberat din casierie titularilor de avans f.nr.14.
Contabilul-șef este obligat, pînă la finalizarea opera țunilor de casă, să verifice legalitatea și
corectitudinea perfectării documentelor, precum și faptul dacă cheltuielile corespund destina țiilor potrivit
bugetului consolidat. Documentele pentru eliberarea banilor, după verificare, trebuie să fie semnate de
către primar/conducătorul instituției și contabilul-șef.
În instituţii şi contabilităţile centralizate care nu au în state casieri, plata salariilor muncitorilor,
funcţionarilor şi plata cheltuielilor gospodăreşti mărunte se efectuează prin intermediul gestionarilor,
numiţi prin ordin pe instituţie. Delega țiile de retragere a numerarului de la contul curent se eliberează pe
numele acestor persoane.
Contabilitățile centralizate utilizează chitan ța de recep ție a plă ților nefiscale f.1-SF și dispozi ția de
plată f.OC-2 cu ținerea obligatorie a registrului de eviden ță a dispozi țiilor de încasare și de plată
f.nr.OC-3 sau f.nr.OC4.
Evidenţa operaţiunilor de casă se ţine în registrul de casă f.nr.OC-5 sau f.nr.OC-6.
Înscrierile în registrul de casă se execută de către casier în două exemplare cu stiloul, prin
indigou, de îndată ce banii au fost primiţi sau eliberaţi pe fiecare dispoziţie de casă sau alt document
care o înlocuieşte.
Corectările nestipulate în registrul de casă se interzic. Corectările efectuate se legalizează prin
semnăturile persoanei care ține registrul de casă și a contabilului- șef.
Zilnic, la sfîrşitul zilei de lucru, casierul face totalurile operaţiilor pe parcursul zilei, deduce soldul
banilor în casă pentru data următoare şi transmite în contabilitate, în calitate de dare de seamă a
casierului, a doua foaie detaşabilă (copia înscrierilor din registrul de casă de pe parcursul zilei)
împreună cu dispozițiile de încasare şi de cheltuieli contra chitanţă în registrul de casă. Primele
exemplare ale fișei rămîn în registrul de casă.
Eliberarea banilor din casă, neconfirmată de semnătura beneficiarului în actul de cheltuieli, se
consideră deficit și se încasează de la persoana care a executat opera țiunile de casă. Banii în numerar,
nejustificați prin acte de încasare, se consideră excedent de casă și se trec în contul veniturilor
bugetului respectiv.
Banii în numerar, chitanțierele și alte valori trebuie să se păstreze în safeuri sau casete de
bani într-o încăpere izolată a primăriei/institu ției sub responsabilitatea persoanelor cu func ții de
răspundere, de a căror competență este efectuarea opera țiilor de casă. Cheile de la safeu sau de la
casetele de bani se află la aceeași persoană, iar duplicatele cheilor în pachete, casete etc., sigilate
de către aceste persoane, la primar/conducătorul institu ției.
Conducătorul instituției este obligat să asigure integritatea banilor în casă, precum și
transportarea și predarea lor în institu ția financiară.
Darea de seamă a casei prezentată este verificată de către contabilitate şi în baza ei se face
zilnic o înregistrare în borderoul cumulativ privind operaţiile de casă f.nr.NC-1 (notă de contabilitate
nr.1) şi în alte registre de evidenţă analitică. Pe baza notei de contabilitate 1 din suma totală a
operaţiilor pe parcursul lunii se exclud totalurile conturilor curente bugetare. La sfîr șit de lună
primarul/conducătorul instituției este obligat să verifice soldul mijloacelor băne ști în casă și să
semneze darea de seamă.
Conturile din grupa de conturi 434 „ Casa” sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi se
reflectă încasarea mijloacelor băneşti în monedă naţională şi valută străină în casierie, iar în credit –
cheltuielile mijloacelor băneşti din casierie în baza documentelor justificative.
Soldul acestor conturi este debitor şi reprezintă soldul mijloacelor băneşti în casieria instituţiei
la finele perioadei de gestiune.
Pentru reflectarea distinctă a mişcării numerarului în valută străină la instituţie, registrul de
casă şi documentele primare se ţin separat pe fiecare tip de valută.

Nr. d/o Conţinutul operaţiunii Simbolul conturilor


Debit Credit
1 2 3 4
1. Finanțarea primită din bugetul de stat pentru plata primelor de asigurare
obligatorie de asistență medicală 431100 149800

2. Transferul efectuat în bugetul de stat pentru plata primelor de asigurare 519130 431100
obligatorie de asistență medicală
3. Finanțarea primită din bugetul de stat pentru plata avansului titularului
de avans, penru plata salariului, burselor 431100 149800
4. Ridicarea numerarului din contul curent pentru plata avansului titularului 434100 431100
de avans, penru plata salariului, burselor în casiereie
5. Acordarea avansului titularului de avans 419510 434100

6. Stingerea datoriei personalului privind deconturile de avans 519510 434100

7. Achitarea salariului personalului angajat 519410 434100

8. Achitarea burselor bursierilor 519720 434100

9. Achitarea plăților sociale 519620 434100

10. Incasarea numerarului în casierie din prestarea serviciilor cu plată 434100 419220
/149310
11. Depunerea numerarului lui în contul curent 431100 434100

12. Suma mijloacelor bănești constatată lipsă la inventarierea casei 419520 434100

13. Incasarea creanțelor personalului privind lipsurile și delapidările 434100 419520

18. Dezvăluiți modul de înregistrare și de documentare a operațiunilor de


evidență a mijloacelor bănești în conturile curente.
 CONTABILTATEA MIJLOACELOR BĂNEȘTI ÎN CONTUL CURENT TREZORERIAL.
Subclasa 43 „Mijloace băneşti” conţine grupe de conturi, conturi şi subconturi destinate generalizării
informaţiei privind existenţa şi mişcarea mijloacelor băneşti în valută naţională şi valută străină.
Subclasa 43 „Mijloace băneşti” este o subclasă de conturi de activ. În debitul acestor conturi se reflectă
încasarea mijloacelor băneşti , iar în credit – utilizarea acestora. Soldul acestor conturi este debitor şi
reprezintă soldul mijloacelor băneşti existente la finele perioadei de gestiune.
Subclasa 43 „Mijloace băneşti” cuprinde următoarele grupe de conturi:
 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial”
 432 „Conturi curente în afara sistemului trezorerial”
 433 „Depozite”
 434 „Casa”
 435 „Sume în drum”
 436 „Acreditive”
 439 „Alte valori şi mijloace băneşti”. (Documente bănești)
Grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial”
La grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial ” instituţiile bugetare ţin evidenţa
mijloacelor băneşti în valută naţională şi străină, gestionate prin conturile trezoreriale. Evidenţa analitică
a mijloacelor băneşti pe conturi curente în sistemul trezorerial în valută străină se ţine pe tipuri de
valută, recalculată în valută naţională. Evidenţa operaţiilor de circulaţie a mijloacelor în conturile curente
în sistemul trezorerial în monedă naţională şi în valută străină în instituţiile bugetare se ţine în borderoul
cumulativ al circulaţiei mijloacelor în conturile curente bugetare f.nr.NC-2 (notă de contabilitate nr.2).
Grupa de conturi 431 „Conturi curente în sistemul trezorerial” cuprinde următoarele conturi:
 4311 „Conturi curente în sistemul trezorerial în monedă naţională”
 4312 „Conturi curente în sistemul trezorerial în valută străină”.
19. Clasificați și definiți elementele contabile aferente datoriilor
bugetare;

Datorii – obligaţiile instituţiilor bugetare faţă de terţi generate de achiziţionarea bunurilor şi


serviciilor, executarea lucrărilor.
Clasa 5 „Datorii” este destinată generalizării informaţiei privind situaţia datoriilor şi decontărilor
cu creditorii.
Clasa 5 „Datorii” se împarte în următoarele conturi:
51 „Datorii interne”
54 „Împrumuturi interne între bugete”
55 „Împrumuturi interne de la instituțiile nefinanciare și financiare”
56 „Împrumuturi recreditate interne între bugete”
57 „Împrumuturi interne recreditate instituțiilor nefinanciare și financiare”
58 „Datorii externe”
59 „Împrumuturi externe”.
Conturile din subclasa 51 „Datorii interne” sunt destinate generalizării informaţiei privind
existenţa şi modificarea obligaţiilor financiare interne.
Subclasa respectivă cuprinde următoarele grupuri de conturi:
513 „Valori mobiliare de stat, cu excepţia acţiunilor”
514 „Garanții de stat interne”
518 „Alte datorii interne ale bugetului”
519 „Alte datorii ale instituţiilor bugetare”.
Grupa de conturi 519 „Alte datorii ale instituţiilor bugetare” este destinată generalizării
informaţiei privind starea datoriilor şi decontărilor cu bugetul public naţional, personalul, clienţii,
furnizorii, etc. Grupa de conturi 519 „Alte datorii ale instituţiilor bugetare” cuprinde următoarele
conturi:
5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional (impozite, taxe şi contribuţii)”
5192 „Datorii faţă de furnizori”
5193 „Avansuri primite”
5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii”
5195 „Datorii aferente altor decontări cu personalul”
5196 „Datorii aferente prestaţiilor sociale”
5197 „Datorii privind bursele”
5198 „Alte datorii”
5198 „Venituri anticipate”.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” este destinat generalizării informaţiei
privind situaţia datoriilor şi decontărilor cu bugetul public naţionale pe impozite, taxe, contribuţii
de asigurări sociale de stat, prime de asigurări medicale obligatorii şi altele.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” este un cont de pasiv. În creditul acestui
cont se reflectă plăţile calculate către bugetul public naţional, cu excepţia reţinerilor din salarii
aferente decontărilor cu bugetul, iar în debit – plăţile virate efectiv la buget. Soldul acestui cont
este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei privind plăţile la bugetul public naţional la
finele perioadei de gestiune.
Contabilitatea analitică se ţine pe feluri de impozite, taxe, contribuţii, prime.
Contul 5191 „Datorii faţă de bugetul public naţional” cuprinde următoarele subconturi nivelul I:
51911 „Datorii pe impozite şi taxe”
51912 „Datorii pe contribuţii de asigurări sociale de stat”
51913 „Datorii pe prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală”
51919 „Alte datorii faţă de bugetul public naţional”.
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” este destinat generalizării informaţiei privind situaţia
datoriilor şi decontărilor cu furnizorii şi antreprenorii pentru bunurile livrate, lucrările efectuate şi
serviciile prestate.
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă
datoriile aferente facturilor primite de la furnizori şi antreprenori, iar în debit – achitarea lor.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei faţă de furnizori la finele
perioadei de gestiune. Contabilitatea analitică se ţine pe furnizori, precum şi separat pe datorii,
termenul de achitare al cărora n-a expirat şi datorii cu termen expirat.
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” cuprinde următoarele subconturi nivelul I: 51921 „Datorii
faţă de furnizori din sistemul bugetar”
51922 „Datorii faţă de furnizori din afara sistemului bugetar”

Contul 5193 „Avansuri primite” este destinat generalizării informaţiei privind avansurile primite
de la clienţi în contul bunurilor livrate, lucrărilor executare şi serviciilor prestate de către
instituţiile bugetare. Contul 5193 „Avansuri primite” este un cont de pasiv. În creditul acestui
cont se reflectă sumele avansurilor primite, iar în debit – sumele compensării avansurilor în cazul
decontărilor cu clienţii pentru bunuri, lucrări şi servicii.
Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei aferente avansurilor la
finele perioadei de gestiune.
Contabilitatea analitică se ţine pe clienţi, precum şi separat pe datorii, termenul de achitare al
cărora n-a expirat şi datorii cu termen expirat.
Contul 5193 „Avansuri primite” cuprinde următoarele subconturi nivelul I: 51931 „Avansuri
primite de la entități din sistemul bugetar”. 51932 „Avansuri primite de la entităţi din afara
sistemului bugetar”. Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind
remunerarea muncii” este destinat generalizării informaţiei privind decontările cu personalul
instituţiei bugetare privind retribuirea muncii şi reţinerile din salarii.
Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” este un
cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă datoriile pentru remunerarea muncii calculată
angajaţilor, iar în debit – achitarea lor. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma
datoriilor instituţiei faţă de personal la finele perioadei de gestiune.
În contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” se ţine
evidenţa decontărilor cu lucrătorii instituţiilor, incluşi sau neincluşi în personalul scriptic, privind
toate formele de salariu, pensii, indemnizaţii pentru pierderea temporară a capacităţii de muncă.
Contul 5194 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind remunerarea muncii” cuprinde
următoarele subconturi de nivelul I:
51941 „Datorii faţă de personal pentru remunerarea muncii”
51942 „Datorii aferente decontărilor personalului privind impozitele”
51943 „Datorii aferente decontărilor personalului privind contribuţiile individuale de asigurări
sociale de stat”
51944 „Datorii aferente decontarilor personalului privind contributiile individuale de asigurari
sociale de stat”
51945 „Datorii aferente decontărilor cu membrii sindicatelor privind cotizaţiile de membru al
sindicatului”
51946 „Datorii aferente decontărilor privind virările fără numerar în baza contractelor de
asigurare benevolă”
51947 „Datorii aferente decontărilor privind titlurile executorii”
51948 „Datorii aferente decontărilor cu personalul privind deponenţii”
51949 „Alte datorii aferente

20. Dezvăluiți modul de recunoaştere, de evaluare iniţială şi ulterioară a datoriilor


bugetare;
Contul 5192 „Datorii faţă de furnizori” cuprinde următoarele
subconturi nivelul I: 51921 „Datorii faţă de furnizori din sistemul
bugetar”
51922 „Datorii faţă de furnizori din afara sistemului bugetar”
.

Denumire Nou
a
instituţiei
Dt Ct Suma
(mii lei)
Calcularea și achitarea serviciilor pentru apă și canalizare
1
222140 519220

431100 149800

2 519220 431100

Calcularea și achitarea serviciilor pentru energie electrică

200 178 222110 519220

090,100 230 431100 149800

178 090,100 519220 431100

Contul 5192 „Datorii fata de furnizori” se creditează prin debitul următoarelor conturi:

Debitul conturilor Conţinutul operaţiilor


Înregistrarea cheltuielilor pentru serviciile:
222110 „Energie electrică”  de energie electrică
222120 „Gaze”  de gaze
222130 „Energie termică”  de energie termică
222140 „Apă şi canalizare”  de apă şi canalizare
222190 „Alte servicii comunale” Înregistrarea cheltuielilor pentru alte servicii
comunale
Înregistrarea cheltuielilor pentru serviciile:
222210 „Servicii informaţionale”  informaţionale
222220 „Servicii de telecomunicaţii”  de telecomunicaţii
222300 „Servicii de locaţiune”  de locaţiune
222400 „Servicii de transport”  de transport
222500 „Servicii de reparaţii curente”  de reparaţii curente
222620 “Formare profesională”  de formare profesională
222810 „Servicii medicale”  medicale
222820 “Servicii de asigurare medicală  de asigurare medicală achitate peste
achitate peste hotare” hotare
222910 „Servicii editoriale”  editoriale
222920 „Servicii de protocol”  de protocol
222930 „Servicii de cercetări ştiinţifice  de cercetări ştiinţifice contractate
contractate”
222940 „Servicii de pază”  de pază
222950 „Servicii judiciare”  judiciare
222960 „Servicii de evaluare a activelor”  de evaluare a activelor
222970 „Servicii bancare”  bancare
222980 „Servicii poştale”  poştale
222990 „Servicii neatribuite altor aliniate”  neatribuite altor aliniate
311110 „Procurarea clădirilor” Procurarea clădirilor de la furnizori
311120 „Reparaţii capitale ale clădirilor” Reflectarea cheltuielilor aferente reparaţiilor
capitale ale clădirilor
312110 „Procurarea construcţiilor speciale” Procurarea construcţiilor speciale
312120 „Reparaţii capitale ale construcţiilor speciale” Reflectarea cheltuielilor aferente reparaţiilor
capitale ale construcţiilor speciale
313110 „Procurarea instalaţiilor de transmisie” Procurarea instalaţiilor de transmisie
313120 „Reparaţii capitale ale instalaţiilor de Reflectarea cheltuielilor aferente reparaţiilor
transmisie” capitale ale instalaţiilor de transmisie
314110 „Procurarea maşinilor şi utilajelor” Procurarea maşinilor şi utilajelor

Contul 5193 „Avansuri primite” este destinat generalizării informaţiei privind avansurile primite de la clienţi în contul bunurilor
livrate, lucrărilor executare şi serviciilor prestate de către instituţiile bugetare.
Contul 5193 „Avansuri primite” este un cont de pasiv. În creditul acestui cont se reflectă sumele
avansurilor primite, iar în debit – sumele compensării avansurilor în cazul decontărilor cu clienţii pentru
bunuri, lucrări şi servicii.

21. Caracterizați documentele primare, registrele de evidenţă sintetică şi


analitică a datoriilor;

Calculul salariilor şi indemnizaţiilor se face o dată pe lună şi este reflectat în evidenţă în ultima zi a lunii.
Documentele ce servesc ca bază pentru calcularea salariului sînt: ordinele pe instituţie de angajare,
concediere şi transferare a colaboratorilor, în conformitate cu statele de personal şi salariile aprobate,
tabelele de evidenţă a timpului de lucru şi de calculare a salariului, f. nr. 8 şi alte documente. Tabelele se
ţin pe fiecare lună în modul stabilit de către persoanele numite prin ordin pe instituţie. Tabelele se ţin pe
instituţie sau pe subdiviziuni structurale (secţii, secţiuni, facultăţi, laboratoare etc.). La sfîrşitul lunii, în
baza tabelului, se determină numărul total de zile lucrate, precum şi orele suplimentare de lucru.
Tabelul completat şi alte documente omologate prin semnăturile corespunzătoare, în termenele
stabilite, se predau în contabilitate pentru calcularea salariului. Calculul salariului lunar se face, de
regulă, în statele de retribuţii f.nr.22. În statul de retribuţii se înscriu numerele de pontaj, numele şi
iniţialele lucrătorilor, sumele salariilor şi indemnizaţiilor calculate, avansului plătit, impozitelor reţinute
şi alte sume. Decontările cu personalul care pleacă în concediu sau din serviciu se înscriu în Foaie de
decontare pentru acordarea concediului, f. nr. 26. Sumele calculate privind aceste decontări se
înregistrează în statul de retribuţii pentru luna curentă. Statele de retribuţii şi listele de plată sînt
semnate de lucrătorii care au întocmit şi au controlat aceste liste. Autorizaţia pentru plata salariilor este
semnată de conducătorul instituţiei şi contabilul-şef. În contabilităţile centralizate ştatele de retribuţii şi
listele de plată se întocmesc separat pentru fiecare instituţie deservită şi sînt semnate de către
conducătorul instituţiei deservite respective, de conducătorul grupului de evidenţă şi de persoana care a
întocmit aceste documente. Autorizaţia pentru plata salariilor este semnată de conducătorul instituţiei şi
de contabilul-şef în lista de plată f.nr.25. La expirarea termenului de plată în lista de plată, în dreptul
numelui persoanelor care nu au primit salariul, casierul trebuie să pună ştampila sau să noteze în scris
“Deponat” şi să întocmească borderoul sumelor deponate. La sfîrşitul listei de plată trebuie să facă o
menţiune despre suma de salariu real plătită şi suma care nu a fost achitată, să confrunte aceste sume
cu totalul pe lista de plată şi statul de retribuţii şi să semneze menţiunea. Dacă banii au fost eliberaţi nu
de casier, ci de o altă persoană, pe listă de plată se face o menţiune suplimentară “Banii pe listă au fost
eliberaţi de – funcţia, semnătura, descifrarea semnăturii”. După o verificare minuţioasă a menţiunilor,
făcute de casier în statul de retribuţii şi în lista de plată se întocmeşte o dispoziţie de plată pe sumele
neplătite, care se înregistrează în registrul de evidenţă a dispoziţiilor de încasare şi de plată. Pe statul de
retribuţii şi pe lista de plată se indică data şi numărul dispoziţiei de plată prin care banii din casă au fost
trecuţi la cheltuieli. În următoarea zi după expirarea termenului de plată a salariului sumele depuse se
predau în bancă în contul curent bugetar şi referitor la ele se întocmeşte un ordin de plată. Pentru a
avea informaţii despre salariul angajatului pentru perioadele trecute, se ţine fişa informativă f.nr.24 în
care, pe lîngă informaţiile generale despre angajat, în fiecare lună se înscriu sumele salariilor calculate
pe tipuri. În baza statelor de retribuţii se întocmeşte notă de contabilitate nr.5 - centralizarea statelor de
retribuţii a muncii şi burse f.nr.NC-5. La notă de contabilitate trebuie să fie anexate toate documentele
în baza cărora a fost efectuată calcularea salariului (tabelele de evidenţă a timpului de lucru şi de
calculare a salariului, extrasele din ordinele de angajare, concediere etc.). Reţinerile din salariu se
efectuează în statul de retribuţii f.nr. 23 şi se înregistrează în notă de contabilitate nr.5a - borderou
centralizator privind reţinerile din salariu f.nr.NC-5a. Calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea
temporară de muncă se înscrie în Foaie de decontare privind calculul indemnizaţiei pentru incapacitatea
temporară de muncă f.nr. 27, în baza certificatelor de concediu medical prezentate. Certificatele de
concediu medical se cos într-o mapă aparte şi se numerotează în ordine cronologică de la începutul
anului. Pe fiecare certificat se notează numărul statului de retribuţii şi lista de plata în care a fost inclus
pentru calcul. Evidenţa analitică se ţine pe fiecare tip de decontări în registrul f.nr.10.

In creditul acestui cont se reflectă datoriile aferente facturilor primite de la furnizori şi antreprenori, iar
în debit – achitarea lor. Soldul acestui cont este creditor şi reprezintă suma datoriilor instituţiei faţă de
furnizori la finele perioadei de gestiune. Contabilitatea analitică se ţine pe furnizori, precum şi separat
pe datorii, termenul de achitare al cărora n-a expirat şi datorii cu termen expirat.
22.Descrie modul de determinare/calculare și achitare la BPN a
impozitelor, taxelor și contribuțiilor.

Cuantumul primei de asigurare obligatorie de asistență medicală este de 4,5 % pentru


angajator și 4,5 % pentru angajat din suma salariului calculat. Pentru evidența
contribuțiilor de asigurare medicala reținut din salariu se folosește contul de pasiv contul
519440 ,,Datorii aferente decontărilor personalului privind PAM" , dar pentru evidența
contribuțiilor achitate de patron este destinat contul de pasiv 519130 ,,Datorii pe prime de
asigurări medicale obligatorii”. Astfel aceste conturi se înregistrează pe credit când are loc
calculul primelor și pe debit când are loc achitarea.
Tranzacții economice:
Calcului primei de asigurare obligatorie de asistență medical achiată de patron: Dt 212210
Ct 519130
Reținerea PAM din salariu: Dt 519410 Ct 519440
Transferul primelor la buget: Dt 519130 Ct. 431100 si Dt. 519440 Ct. 431100
Cuantumul contribuției de asigurări sociale de stat (CAS) achitat de patron constituie 23%
din fondul de remunerare a muncii, iar cuantumul contribuției individuale de asigurări
sociale (CIAS) achitată de salariați constituie 6% din fondul de remunerare a muncii.
Contul destinat evidenței CAS este 519120 ,,Datorii pe contribuții de asigurări sociale de
stat”, dar pentru evidența CIAS 519430 ,,Datorii aferente decontărilor personalului
privind CIAS". Acestea sunt conturi de pasiv și deci în credit se reflect calculul iar în debit
stingerea datoriei.
Tranzacții economice:
Calculul CAS: Dt 212110 Ct 519120
Calculul CIAS: Dt 519410 Ct 519430
Transferul la buget: Dt 519120 Ct. 431100 si Dt. 519430 Ct. 431100
Venitul persoanelor fizice se impozitează cu 7% din suma venitului impozabil ce nu
depășește 31140 lei anual (2595 lunar) și cu 18% din suma venitului impozabil ce
depășește valoarea de 31140 lei anual (2595 lunar). Pentru evidența impozitului pe venit
achitat de salariați este destinat contul 519420 ,,Datorii aferente decontărilor personalului
privind impozitele".
Tranzacții.
Reținerea impozitului pe venitui din salariu: Dt 519410 Ct 519420
Transfer la buget: Dt 519420 Ct. 431100

23.Descrie modul de determinare/calculare a salariului angajaților din


sistemul public/bugetar, a contribuțiilor de asigurări sociale și a primelor
de asigurări medicale, precum și a reținerilor din acestea.
În instituții publice salariul calculate al angajaților se compune din:
Salariul de bază se stabilește sub formă de salarii tarifare pentru muncitori și salarii de
funcție pentru funcţionari, specialiști și conducători, pentru munca executată în
conformitate cu normele de muncă stabilite.
Salariul suplimentar reprezintă o recompensă pentru munca peste normele stabilite, pentru
munca eficientă și inventivitate, cât și pentru condiții deosebite de muncă.
Alte plăți de stimulare și compensare includ recompensele conform rezultatelor activităţii
anuale, premiile potrivit sistemelor și regulamentelor speciale, plățile de compensare.
Calculul salariilor se face lunar, concomitent cu calculul salariilor are loc calcularea
contribuțiilor patronului care sent: PAM 4,5% din salariul calculat și CAS 23% din salariul
calculat. La fel în aceeași perioadă are loc calculul reținerilor din salariu : prima pentru
asigurarea medical obligatorie 4,5% din salariul calculat și contribuția în fondul de pensii
6% din salariul calculat. Persoana fizică din salariul obține venit și instituția publică este
responsabilă pentru calculul și transferul la buget a impozitului pe venit din salariu și deci
în fiecare lună are loc calculul impozitului pe venit din salariu care constituie % din suma
venitului impozabil ce nu depășește 2595 lunar și cu 18% din suma venitului impozabil ce
depășește valoarea de 2595 lunar.
Venitul impozabil la rândul său se determină prin diminuarea salariului calculat prin CIAS
(6%) , PAM (4,5%) și scutirile
Tranzacții:
Calculul salariului de bază Dt 211110 Ct 519410
Calculul sporurilor și suplimentelor la salariul de bază Dt 211120 Ct 519410
Reținerea CIAS (6%) din salariu: Dt 519410 Ct 519430
Reținerea PAM (4,5 %) din salariu: Dt 519410 Ct 519440
Reținerea impozitului pe venitui din salariu: Dt 519410 Ct 519420
Achitarea salariului angajatului din caserie: Dt 519410 Ct 434100

24. Descrieți modul de contabilizare a datoriilor: față de furnizori și clienți


privind avansurile primite, personal privind remunerarea muncii,
aferente altor decontări cu personalul, aferente prestațiilor sociale și
burselor.

Datoriile curente a instituțiilor publice se țin la evidența în clasa a 5, conturile din această
clasă sunt contulri de pasiv, deci pe credit se înregistrează calculul datoriilor, dar pe debit
stingerea lor. Pentru evidența datoriilor comerciale se utilizează contul de pasiv 519220.
La apariția datoriei comerciale pe debit se înregistrează activul procurat, dar pe credit
apare datoria comercială.
Tranzacții:
Procurarea Cădirii : Dt.311110 Ct.519220
Stingerea datoriei Dt. 519220 Ct. 431100
Pentru remunerarea muncii se utilizează contul 519410
Calculul salariului de bază Dt 211110 Ct 519410
Calculul sporurilor și suplimentelor la salariul de bază Dt 211120 Ct 519410
Alte datorii ce țin de personal sunt cele de contribuții și impozitul pe venit
Calculul CAS: Dt 212110 Ct 519120
Calculul CIAS: Dt 519410 Ct 519430
Transferul la buge CAS și CIAS : Dt 519120 Ct. 431100 si Dt. 519430 Ct. 431100
Calcului primei de asigurare obligatorie de asistență medical achiată de patron: Dt 212210
Ct 519130
Reținerea PAM din salariu: Dt 519410 Ct 519440
Transferul primelor la buget: Dt 519130 Ct. 431100 si Dt. 519440 Ct. 431100
Reținerea impozitului pe venitui din salariu: Dt 519410 Ct 519420
Achitarea salariului angajatului din caserie: Dt 519410 Ct 434100

Pentru evidența burselor de studii se folosește contul 519720 ,,Datorii privind bursele de
studii studenților autohtoni”,
Tranzacții:
Calculul bursei : Dt.281220 Ct.519720
Achitarea bursei Dt. 519720 Ct. 434100

25. Definiți și clasificați veniturile bugetare, descrieți modul de


recunoaștere, de evaluare veniturilor bugetare pentru diferite
sisteme bugetare

Veniturile curente include fluxurile de beneficii economice primate în cursul perioadei de


gestiune. Fluxurile include incasările primate sau care urmează a fi primate pe parcursul
perioadei de gestiune.
În funcție de natura activității institu’iilor publice veniturile se împart în :
-venituri din prestarea serviciilor cu plată
-plata pentru locațiune
-venituri din intrări cu titlul gratuit
-venituri din vânzarea activelor
-venituri excepționale
-alte venituri
Venituri din activități curente sunt evaluate la valoarea justă. Valoarea justă reprezintă
suma la care poate fi tranzacționat un activ. Veniturile se recunosc în următoarele
condiții :
-valoarea veniturilor poate fi estimată în mod credibil
-executarea contractului la data raportării poate fi evaluată în mod credibil
veniturile din servicii contra plată sunt: taxa de școlarizare, taxa de închiriere a
manualelor, taxa de cazare în cămine
Veniturile obținute din servicii contra plată se includ în bugetele respective și conform
legii ele pot fi utilizate astfel:
50% pentru plata salariilor angajaților
Până la 25% pentru asigurarea bazei tehnico-materiale
Până la 25% pentru plata CAS, PAM și achiziționarea altor servicii
Evidența veniturilor se ține la clasa 1 cu subclase: 11 impozite și taxe
12 contribuții și prime de asigurări obligatorii
13 granturi
14 venituri nefiscale
Calculul veniturilor generează creanțe financiare evidența cărora se ține la contul 419220

26. Descrieți grupele de conturi și modul de contabilizare a veniturilor


bugetare din impozite, taxe, contribuții și prime de asigurări obligatorii;

2.1. Planul de conturi contabile în sistemul bugetar este elaborat în conformitate


cu standardele internaţionale GFS 2001 (Statistica Finanţelor Guvernamentale),
integrat cu clasificaţia bugetară economică şi se utilizează pentru evidenţa
executării de casă a bugetului public naţional (metoda de casă), precum şi pentru
evidenţa contabilă a veniturilor şi cheltuielilor efective ale autorităţilor /instituţiilor
bugetare, a activelor financiare şi nefinanciare, a datoriilor şi rezultatelor (metoda
de angajamente).
2.2. Planul de Conturi are 6 niveluri, reprezentate prin cel puţin 6 semne
digitale, şi anume:
2.3. Nivelul 1 – Clasa, 1 semn digital;
Nivelul 2 – Subclasa, 1 semn digital;
Nivelul 3 – Grupa de conturi, 1 semn digital;
Nivelul 4 – Contul, 1 semn digital;
Nivelul 5 – Subcontul de nivelul I, 1 semn digital;
Nivelul 6 – Subcontul de nivelul II, 1 semn digital.
2.4. Planul de Conturi al evidenţei contabile în sistemul bugetar conţine 8
clase, care la rîndul său se dezvoltă în subclase. Respectiv, în cadrul subclaselor
există mai multe grupe de conturi, iar grupele de conturi se detaliază pe conturi şi
subconturi.
2.5. Conturile contabile la 1-4 semne reprezintă conturi sintetice, iar la 5-6
semne reprezintă conturi analitice.
2.6. Pentru înregistrarea operaţiunilor economico-financiare din cadrul
autorităţilor /instituţiilor bugetare, se utilizează conturile contabile analitice
formate la ultimul nivel de detaliere (în caz de necesitate se completează cu zerouri
pînă la 6 semne).
2.7. Planul de conturi cuprinde conturi de activ şi conturi de pasiv, fapt
condiţionat de necesitatea respectării principiului necompensării activelor şi
datoriilor, precum şi a casării reciproce a veniturilor şi cheltuielilor instituţiei.
2.8. Reflectarea operaţiunilor în conturile şi subconturile din clasele 1-7 se
efectuează în baza principiului dublei înregistrări, iar conturile clasei 8 se
efectuează în baza înregistrării simple.
Grupa Subcont Acti
Cla de de v/
Denumirea conturilor
sa contur nivelul Pasi
i II v
1 VENITURI
111   IMPOZIT PE VENIT  
113 IMPOZITE PE BUNURILE IMOBILIARE
114 IMPOZITE ȘI TAXE PE MĂRFURI ȘI SERVICII
115   TAXA ASUPRA COMERȚULUI EXTERIOR ȘI
OPERAȚIUNILOR EXTERNE
121 CONTRIBUȚII DE ASIGURĂRI SOCIALE DE
STAT OBLIGATORII
122   PRIME DE ASIGURARE OBLIGATORIE DE
ASISTENŢĂ MEDICALĂ

27. Descrieti grupele de conturi si modul de contabilizare a


veniturilor bugetare din granturi primite si a altor venituri bugetare.

Veniturile reprezintă veniturile generale, venituri colectate


de autorităţile/instituţiile bugetare, transferuri de la alte
bugete.
„Granturi primite” sunt incluse in Subclasa 13 si conturile
acestei subclase sunt destinate generalizării informaţiei privind
granturile primite de la guvernele altor state şi organizaţiile
internaţionale, cuprind următoarele grupuri de conturi:
- 131 “Granturi primite de la guvernele altor state”- reprezintă
granturile primite de la guvernele altor state. În creditul (C
131XXX) acestor conturi se reflectă granturi primite da la
guvernele altor state, iar în debit (D 431XXX) – trecerea la
sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultatul executării
bugetului.

- 132 “Granturi primite de la organizaţiile internaţionale”-


reprezintă granturile primite de la organizaţiile
internaţionale.În creditul (C132XXX) acestor conturi se
reflectă granturi primite de la organizaţiile internaţionale, iar
în debit(D 431XXX) – trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor
acumulate la rezultatul executării bugetului.
„Alte venituri” sunt incluse in subclasa 14, conturile sunt
destinate generalizării informaţiei privind alte încasări şi
venituri, nereflectate în subclasele precedente şi cuprind
următoarele grupuri de conturi:
- 141 “Venituri din proprietate” - reprezintă suma tuturor
veniturilor încasate pe parcursul perioadei de gestiune din
venituri din proprietate.În creditul (C 141XXX) acestor conturi
se reflectă veniturile încasate din proprietate, iar în debit (D
431XXX) – trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultatul executării bugetului.
- 142 „Venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor” - reprezintă
suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune din venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor.În
creditul ( C 142XXX) acestor conturi se reflectă veniturile din
venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor, iar în debit (D
431XXX)– trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultate.
- 143 “Amenzi şi sancţiuni” - reprezintă suma tuturor veniturilor
încasate pe parcursul perioadei de gestiune din amenzi şi
sancţiuni. În creditul (C 143XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din amenzi şi sancţiuni, iar în debit (D 431XXX)–
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
- 144 “Donaţii voluntare” - reprezintă suma tuturor veniturilor
încasate pe parcursul perioadei de gestiune din donaţii
voluntare. În creditul (C144XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din donaţii voluntare, iar în debit (D 431XXX) –
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
- 145 “Alte venituri şi venituri neidentificate” - reprezintă suma
tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune din alte venituri şi venituri neidentificate.În creditul
(C145XXX)acestor conturi se reflectă veniturile din alte
venituri şi venituri neidentificate, iar în debit (D 431XXX) –
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.

- 149 “Alte venituri şi finanţări”- reprezintă suma tuturor


veniturilor şi finanţărilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune.În creditul (C 149XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din alte venituri şi finantari, iar în debit (D
431XXX)– trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultate.

La sfîrşitul anului aceste conturi se închid prin trecerea


soldurilor finale la contul 711000 „Rezultatul executării de casă
a bugetelor din anul curent” sau 721000 „Rezultatul financiar al
instituţiei bugetare din anul curent”, întocmind formule
contabile respective.
28. . Descrieti grupele de conturi si modul de contabilizare a
a altor venituri si finantari ale institutiilor bugetare.
„Alte venituri” sunt incluse in subclasa 14, conturile sunt
destinate generalizării informaţiei privind alte încasări şi
venituri, nereflectate în subclasele precedente şi cuprind
următoarele grupuri de conturi:
- 141 “Venituri din proprietate” - reprezintă suma tuturor
veniturilor încasate pe parcursul perioadei de gestiune din
venituri din proprietate.În creditul (C 141XXX) acestor conturi
se reflectă veniturile încasate din proprietate, iar în debit (D
431XXX) – trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultatul executării bugetului.
- 142 „Venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor” - reprezintă
suma tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune din venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor.În
creditul ( C 142XXX) acestor conturi se reflectă veniturile din
venituri din vînzarea mărfurilor şi serviciilor, iar în debit (D
431XXX)– trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultate.
- 143 “Amenzi şi sancţiuni” - reprezintă suma tuturor veniturilor
încasate pe parcursul perioadei de gestiune din amenzi şi
sancţiuni. În creditul (C 143XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din amenzi şi sancţiuni, iar în debit (D 431XXX)–
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
- 144 “Donaţii voluntare” - reprezintă suma tuturor veniturilor
încasate pe parcursul perioadei de gestiune din donaţii
voluntare. În creditul (C144XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din donaţii voluntare, iar în debit (D 431XXX) –
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.
- 145 “Alte venituri şi venituri neidentificate” - reprezintă suma
tuturor veniturilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune din alte venituri şi venituri neidentificate.În creditul
(C145XXX)acestor conturi se reflectă veniturile din alte
venituri şi venituri neidentificate, iar în debit (D 431XXX) –
trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate la rezultate.

- 149 “Alte venituri şi finanţări”- reprezintă suma tuturor


veniturilor şi finanţărilor încasate pe parcursul perioadei de
gestiune.În creditul (C 149XXX) acestor conturi se reflectă
veniturile din alte venituri şi finantari, iar în debit (D
431XXX)– trecerea la sfîrşitul anului a veniturilor acumulate
la rezultate.

La sfîrşitul anului aceste conturi se închid prin trecerea


soldurilor finale la contul 711000 „Rezultatul executării de casă
a bugetelor din anul curent” sau 721000 „Rezultatul financiar al
instituţiei bugetare din anul curent”, întocmind formule
contabile respective.

29. Definiţi şi clasificaţi cheltuielile bugetare, descrieţi modul


de recunoastere, de evaluare a cheltuielilor bugetare
Cheltuieli –  conform legii finanţelor publice şi responsabilităţii
bugetar-fiscale nr.181 din 25.04.2014 cheltuielile bugetare
reprezintă totalitatea plăţilor în buget/efectuate de la buget,
cu excepţia celor aferente operaţiunilor cu activele financiare
şi cu datoriile bugetului.
Cheltuielile Bugetului public naţional se clasifică în:
- 21 “Cheltuieli de personal”
- 22 “Bunuri şi servicii”
- 23 “Cheltuieli privind deprecierea activelor”
- 24 “Dobinzi”
- 25 “Subsidii”
- 26 “Granturi acordate”
- 27 “Prestaţii sociale”
- 28 “Alte cheltuieli”
- 29 “Transferuri acordate în cadrul bugetului public naţional”

 Cheltuielile se recunosc dacă se respectă următoarele criterii:


1) există o certitudine întemeiată privind diminuarea beneficiilor
economice ale entităţii;
2) mărimea cheltuielilor poate fi evaluată în mod credibil (există
documente care pot justifica/confirma aceste cheltuieli - facturi,
facturi de expediţie, foi de parcurs, tabele de pontaj, ordine,
dispoziţii, calcule şi liste de plată a salariilor, burselor,
prestaţiilor sociale, contracte de achiziţie şi procese verbale de
confirmare a executării lucrărilor şi serviciilor primite,
borderouri de consum, procese verbale de casare, procese
verbale de casare şi sau consum a bunurilor materiale,etc).
Trezoreria de Stat şi trezoreriile teritoriale ale Ministerului
Finanţelor asigură evidenţa contabilă a executării de casă a
mijloacelor bugetului public naţional. Cheltuielile bugetare sunt
reflectate în evidenţa contabilă la momwentul efectuării plăţilor
din conturi curente.
Contabilitatea Direcţiei finanţe ţine evidenţa contabilă a
operaţiunilor privind executarea bugetului aprobat pentru
întreţinerea aparatului direcţiei conform metodei de
angajamente, precum şi evidenţa contabilă a executării
bugetului local de nivelul II conform metodei de casă.
Contabilitatea Instituţiilor publice ţin evidenţa contabilă a
operaţiunilor privind executarea bugetului aprobat pentru
executarea funcţiilor stabilite conform metodei de
angajamente.
Cheltuielile se recunosc în baza următoarelor principii:
1) contabilitatea de angajamente;
2) prudenţa.
Conform principiului contabilităţii de angajamente, cheltuielile
se recunosc în perioada în care au fost suportate, indiferent de
momentul plăţii numerarului sau compensării sub altă formă.
Conform principiului prudenţei, cheltuielile se recunosc astfel
încît mărimea acestora să nu fie subevaluată. În contabilitate se
înregistrează toate cheltuielile, inclusiv pierderile aferente
perioadei de gestiune, indiferent de faptul dacă există sau nu
posibilitatea recuperării acestora.
Conturile de cheltuieli sunt conturi de activ şi sunt destinate
generalizării informaţiei privind cheltuielile executării bugetelor
de toate nivelurile. În debitul acestor conturi se ţine evidenţa
calculului cheltuielilor cu total cumulativ pentru perioada de
gestiune (anul financiar), iar în credit-trecerea la sfîrşitul anului
a cheltuielilor la rezultatul financiar.
Contabilitatea cheltuielilor se ţine după destinaţii (funcţii) pe
următoarele grupe:
1) cheltuieli ale activităţii operaţionale;
2) cheltuieli ale altor activităţi;
3) cheltuieli privind impozitul pe venit.
În scopul prezentării informaţiilor, în notele la situaţiile
financiare, cheltuielile se grupează potrivit naturii lor astfel:
1) cheltuieli materiale;
2) cheltuieli cu personalul;
3) cheltuieli privind amortizarea şi deprecierea;
4) alte cheltuieli.
30. Descrieţi modul de contabilizare a cheltuielilor de
personal.
Conturile din subclasa 21 “Cheltuieli de personal” sunt
destinate generalizării informaţiei privind cheltuielile aferente
decontărilor cu personalul, şi anume remunerarea muncii
angajaţilor (salariul de bază, sporuri de salariu, premii, ajutor
material) şi alte drepturi salariale ale angajaţilor (compensaţii
pentru alimentaţie, compensaţii pentru transport, etc), precum şi
contribuţiile şi primele de asigurări obligatorii. Calculul
salariilor şi indemnizaţiilor se face o dată pe lună şi este reflectat
în evidenţă în ultima zi a lunii. Documentele ce servesc ca bază
pentru calcularea salariului sînt: ordinele pe instituţie de
angajare, concediere şi transferare a colaboratorilor, în
conformitate cu statele de personal şi salariile aprobate, tabelele
de evidenţă a utilizării timpului de muncă şi de calculare a
salariului, f.nr.8 şi alte documente. Tabelele se ţin pe fiecare
lună în modul stabilit de către persoanele numite prin ordin pe
instituţie. Tabelele se ţin pe instituţie sau pe subdiviziuni
structurale (secţii, secţiuni, facultăţi, laboratoare etc.). La
sfîrşitul lunii, în baza tabelului, se determină numărul total de
zile lucrate, precum şi orele suplimentare de lucru. Tabelul
completat şi alte documente omologate prin semnăturile
corespunzătoare, în termenele stabilite, se predau în contabilitate
pentru calcularea salariului. Calculul salariului lunar se face, de
regulă, în statele f.nr.22. În statul de retribuţii se înscriu
numerele de pontaj, numele şi iniţialele lucrătorilor, sumele
salariilor şi îndemnizaţiilor calculate, avansului plătit,
impozitelor reţinute şi alte sume. Decontările cu personalul care
pleacă în concediu sau serviciu se îănscriu în Foaie de decontare
pentru acordarea concediului f.nr.26. Sumele calculate privind
aceste decontări se înregistrează în statul de retribuţii pentru
luna curentă. Statele de retribuţii şi listele de plată sînt semnate
de lucrătorii care au întocmit şi au controlat aceste liste.
Autorizaţia pentru plata salariilor este semnată de conducătorul
instituţiei şi contabilul-şef. În contabilităţile centralizate listele
de calcul şi plată şi de plată se întocmesc separat pentru fiecare
instituţie deservită şi sînt semnate de către conducătorul
instituţiei deservite respective, de conducătorul grupului de
evidenţă şi de persoana care a întocmit aceste liste. Autorizaţia
pentru plata salariilor este semnată de conducătorul instituţiei şi
de contabilul-şef în lista de plată f.nr.25.
La expirarea termenului de plată în lista de plată, în dreptul
numelui persoanelor care nu au primit salariul, casierul trebuie
să pună ştampila sau să noteze în scirs “Deponat” şi să
întocmească borderoul sumelor deponate.
La sfîrşitul listei de plată trebuie să facă o menţiune despre
suma de salariu real plătită şi suma care nu a fost achitată, să
confrunte aceste sume cu totalul pe lista de plată şi statul de
retribţii şi să semneze menţiunea. Dacă banii au fost eliberaţi nu
de casier, ci de o altă persoană, pe listă de plată se face o
menţiune suplimentară “Banii pe listă au fost eliberaţi de-
funcţia, semnătura, descifrarea semnăturii” După o verificare
minuţioasă a menţiunilor, făcute de casier în statul de retribuţii
şi în lista de plată se întocmeşte o dispoziţie de plată pe sumele
neplătite, care se înregistrează în registrul de evidenţă a
dispoziţiilor de încasare şi de plată. Pe statul de retribuţii şi pe
lista de plată se indică data şi numărul dispoziţiei de plată prin
care banii din casă au fost trecuţi la cheltuieli.
În următoarea zi după expirarea termenului de plată a
salariului sumele depuse se predau în bancă în contul curent
bugetar şi referitor la ele se întocmeşte un ordin de plată.
Pentru a avea informaţii despre salariul angajatului pentru
perioadele trecute, se ţine fişa informativă f.nr.24 în care, pe
lîngă informaţiile generale despre angajat, în fiecare lună se
înscriu sumele salariilor calculate pe tipuri.
În baza statelor de retribuţii se întocmeşte notă de
contabilitate nr.5-centralizarea statelor de retribuţii a muncii şi
burse f.nr.NC-5. la notă de contabilitate trebuie să fie anexate
toate documentele în baza cărora a fost efectuată calcularea
salariului (tabelele de evidenţă a timpului de lucru şi de
calculare a salariului, extrasele din ordinele de angajare,
concediere, etc)
Reţinerile din salariu se efectuează în statul de retribuţii
f.nr.23 şi se înregistrează în notă de contabilitate nr. 5ª- borderou
centralizator privind reţinerile din salariu f.nr.NC-5ª.
Calculul îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de
muncă se înscrie în Foaie de decontare privind calculul
îndemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă f.nr.27,
în baza certificatelor de concediu medical prezentate.
Certificatele medicale se cos într-o mapă aparte şi se
numerotează în ordine cronologică de la începutul anului. Pe
fiecare certificat se notează numărul listei de calcul şi plata în
care a fost inclus pentru calcul.
Înscrierile contabile privind reţinerile din salariu se reflectă
în evidenţă în luna, în care se efectuează plata salariului, cu
excepţia contribuţiilor individuale de asigurări sociale de stat
obligatorii, care se reflectă în evidenţă în luna, în care se
efectuează calculul salariului şi se înregistrează în nota de
contabilitate.
Sumele salariilor calculate se înregistrează în debitul
conturilor din gr. de conturi 211 şi în creditul subconturilor
contului 5194 după cum urmează:
Calculat salariul de bază 211110 519410
Calculat sporuri şi suplimente la salariul de bază 211120 519410
Calculat ajutor material 211130 519410
Calculat premieri 211140 519410
Calculat alte plăţi salariale 211190 519410
Calculat alte plăţi salariale incluse în alte 222500 519410
cheltuieli/reparaţii curente
Sau în costul produselor fabricate 341100 19410
Contribuţii şi prime de asigurări obligatorii,
total, inclusiv:
Calculat contribuţii de asigurări sociale de stat 212100 519120
obligatorii
Calculat prime de asigurare obligatorie de 212210 519130
asistenţă medicală

31. Descrieţi modul de contabilizare a cheltuielilor bugetare privind


utilizarea bunurilor si serviciilor si a cheltuielilor privind
deprecierea activelor.

Conturile din subclasa 22 “Bunuri şi servicii” sunt destinate


generalizării informaţiei privind cheltuielile pentru bunurile
şi serviciile necesare desfăşurării activităţii instituţiilor
bugetare.
Subclasa respectiva cuprinde următoarele grupe de conturi:
221 “Bunuri-cheltuieli privind utiliyarea stocurilor”
222 “Servicii”
Grupa de conturi 221 “Bunuri-cheltuieli privind utilizarea
stocurilor” cuprinde contul 2211 “Cheltuieli privind
consumul materialelor” care este destinat generalizării
informaţiei privind cheltuielile aferente consumului de
materiale. În debitul acestui cont se ţine evidenţa cheltuielilor
aferente consumului de materiale pentru necesităţi proprii, iar
în credit –trecerea la sfîrşitul anului a cheltuielilor la
rezultatul financiar.
Grupa de conturi 222 “Servicii” reprezintă prestarea anumitor
lucrări sau producerea anumitor rezultate tangibile (bunuri)
sau intabgibile (lucrări) în baza unui contraxt sau acord de
prestare a serviciilor şi cuprinde următoarele conturi:
2221 “Srvicii energetice şi comunale”
2222 “Servicii informaţionale şi de telecomunicaţii”
2223 “Servicii de locaţiune”
2224 “ Servicii de transport”
2225 «Reparaţii curente»
2226 «Formare profesională»
2227 «Deplasări de serviciu»
2228 « Servicii medicale»
2229 “Alte servicii”

Conturile din subclasa 23 “Cheltuieli privind deprecierea


activelor” sunt destinate generalizării informaţiei privind
cheltuielile aferente uzurii mijloacelor fixe şi amortizării
activerlor nemateriale pe parcursul duratei de funcţionare
utile a acestora, în corespondenţă cu Creditul conturilor
391000 “Uzura mijloacelor fixe” şi 392000 “Amortizarea
activelor nemateriale”
Identificarea faptului dacă un activ reevaluat poate fi
depreciat depinde de metodele utilizate pentru determinarea
valorii reevaluate (juste) a acestuia:
1) dacă valoarea reevaluată (justă) a activului este
determinată în baza valorii de piaţă, unica diferenţă dintre
valoarea justă a activului şi valoarea sa justă minus costurile de
vînzare, o reprezintă costurile suplimentare directe necesare
pentru vînzarea activului:
a)în cazul în care costurile de vînzare sînt nesemnificative,
valoarea justă minus costurile de vînzare a activului reevaluat
poate fi practic identică sau mai mare decît valoarea sa
reevaluată (justă).
2) dacă valoarea reevaluată (justă) a activului este
determinată pe baza altei metode decît valoarea sa de piaţă,
valoarea reevaluată (justă) poate fi mai mare sau mai mică decît
valoarea sa justă minus costurile de vînzare. De aceea, după
aplicarea cerinţelor de reevaluare vor fi utilizate prevederile
prezentului standard privind deprecierea activului reevaluat.

Indicii deprecierii
Un activ (grup de active) este depreciat atunci cînd
valoarea sa contabilă depăşeşte valoarea justă minus costurile
de vînzare.
Entitatea trebuie să determine la fiecare dată de
raportare dacă există sau nu indici ai deprecierii unui activ (grup
de active). Dacă există careva indici ai deprecierii activelor,
entitatea determină valoarea justă minus costurile de vînzare a
acestora.
În funcţie de sursa de informaţie se deosebesc indici
externi şi indici interni privind deprecierea activelor.
Indicii externi cuprind:
1) diminuarea semnificativă a valorii de piaţă a activelor;
2) modificări negative în mediul tehnologic, economic
sau legal care afectează entitatea;
3) producerea calamităţilor şi altor evenimente
excepţionale;
4) alţi indici identificaţi de entitate.
Indicii interni cuprind:
1)existenţa dovezilor referitoare la învechirea sau
deteriorarea fizică a unui activ;
2) modificări semnificative, cu efect negativ asupra entităţii,
privind durata şi modul de utilizare a activului;
3) alţi indici care reflectă faptul că beneficiile economice
generate de un activ vor fi mai mici decît cele scontate.
Decizia privind deprecierea activelor se aprobă de
conducerea entităţii în baza diferitor surse externe şi interne de
informaţii (de exemplu, buletine bursiere, acte normative,
rapoarte interne, prognoze proprii, documente ce confirmă
evenimentul excepţional).

Recunoaşterea şi evaluarea pierderii din depreciere

Pierderea din depreciere se recunoaşte în suma în care

valoarea contabilă a activului depăşeşte valoarea sa justă minus

costurile de vînzare. Modul de contabilizare a pierderii din

depreciere este condiţionat de metoda evaluării ulteriore a

activelor aplicată de entitate.

Pierderea din deprecierea unui activ evaluat la valoarea

contabilă (la cost) se contabilizează ca majorare a cheltuielilor

curente şi ca corectare (diminuare) a valorii activului depreciat.

Conform politicilor contabile ale entităţii, corectarea valorii

activelor depreciate poate fi înregistrată ca:


1) acumulare a pierderilor din depreciere la un cont separat
(după analogie cu amortizarea acumulată a imobilizărilor);
2) diminuare a costului de intrare a activului sau costului
corectat, care substituie costul de intrare.
Pierderea din deprecierea unui activ contabilizat la valoarea

reevaluată se recunoaşte ca diminuare a eventualului ecart

(surplus) din reevaluarea activului şi ca corectare a valorii

activului depreciat. Orice sumă a depăşirii pierderii din

depreciere asupra ecartului din reevaluare a aceluiaşi activ,

precum şi suma integrală a pierderii din depreciere în cazul în

care ecartul din reevaluare nu există, se recunoaşte ca majorare a

cheltuielilor curente şi ca corectare a valorii activului depreciat.

Suma pierderii din deprecierea unui grup de active se

repartizează pentru a reduce valoarea contabilă a activelor din

grup în următoarea ordine:

1) prin reducerea valorii contabile a fondului comercial,


în cazul în care acesta există;
2) prin repartizarea sumei rămase a pierderii din
depreciere între celelalte active ale grupului proporţional cu
valoarea lor contabilă.
Valoarea contabilă a oricărui activ (grup de active) după

repartizarea şi recunoaşterea pierderii din depreciere nu trebuie


să fie redusă sub cea mai mare sumă dintre valoarea justă minus

costurile de vînzare şi zero. Suma pierderii din depreciere care

în caz contrar ar fi fost alocată activului, trebuie să fie alocată în

mod proporţional celorlalte active ale grupului.

După recunoaşterea pierderii din deprecierea unui activ

amortizabil, amortizarea aferentă activului trebuie ajustată şi

calculată în perioadele viitoare în baza valorii contabile

corectate (diminuate) a activului.

În situaţiile financiare ale entităţii se prezintă cel puţin

următoarele informaţii privind deprecierea activelor:

1) evenimentele şi circumstanţele care au condus la


recunoaşterea sau reluarea fiecărei pierderii semnificative din
depreciere;
2) informaţii ce au servit drept bază pentru determinarea
valorii juste a activelor (grupurilor de active) depreciate;
3) descrierea grupelor de active depreciate şi modificările
acestor grupuri pe parcursul perioadei de gestiune;
4) soldul pierderilor din depreciere la începutul şi sfîrşitul
perioadei de gestiune;
5) sumele pierderilor din depreciere recunoscute sau
reluate în cursul perioadei de gestiune.
32. Descrieţi modul de contabilizare a altor cheltuieli ale
institutiilor bugetare

Cheltuielile altor activităţi includ:


1) cheltuielile cu activele imobilizate, care reprezintă
cheltuielile aferente ieşirii, cu excepţia lipsurilor şi deteriorărilor
constatate la inventariere;
2) cheltuielile financiare, care includ cheltuielile (pierderile)
rezultate din operaţiunile financiare ale entităţii;
3) cheltuielile excepţionale, condiţionate de evenimente atipice,
care nu se manifestă permanent sau cu regularitate (calamităţi
naturale, perturbări politice, modificări ale legislaţiei etc.).
Cheltuielile altor activităţi se contabilizează ca majorare a
cheltuielilor curente concomitent cu majorarea datoriilor
curente, amortizării imobilizărilor necorporale şi corporale,
diminuarea stocurilor, creanţelor, costurilor activităţilor de bază
şi/sau auxiliare etc.
Cheltuieli aferente lucrărilor de întreţinere şi reparaţie
executate de către alte entităţi; plăţile de leasing datorate de
entitate pentru imobilizările primite în folosinţă temporară în
baza contractelor de leasing; primele de asigurare a bunurilor,
calculate în baza contractelor încheiate cu companiile de
asigurări; cheltuielile cu comisioanele şi onorariile experţilor
pentru consultanţă şi asistenţă tehnică, juridică şi economică;
cheltuieli privind acţiunile publicitare realizate de către
organizaţiile specializate; costul serviciilor de transportare a
bunurilor şi personalului la/de la locul de muncă prestate de
către entităţile de transport; costul serviciilor poştale, de
telefonie şi a altor mijloace de comunicare; costul serviciilor
bancare şi a altor servicii prestate entităţii de către terţi legate de
activitatea de bază.
33. Care sunt cerintele calitative fata de informatiile
prezentate in rapoartele financiare.
Caracteristicile calitative ale rapoartelor financiare fac
informaţia utilă pentru beneficiarii acesteia. Principalele
caracteristici calitative sînt: claritatea, importanţa, veridicitatea
şi comparabilitatea informaţiei. De asemenea pot fi utile
pentru beneficiari şi asemenea caracteristici calitative cum sînt
importanţa relativă, imaginea fidelă, prioritatea conţinutului
asupra formei, neutralitatea, prudenţa, definitivarea etc.

- Claritatea- principala cerinţă calitativă faţă de informaţia


prezentată în rapoartele financiare este claritatea acesteia
pentru utilizatorii care trebuie să aibă cunoştinţe suficiente
despre afaceri, activitatea economică şi contabilitate, precum
şi să aibă dorinţă de a studia informaţia cu o deosebită
străduinţă. În acelaşi timp informaţia privind noţiunile
complicate inclusă în rapoartele financiare în conformitate cu
cerinţele utilizatorilor, nu poate fi exclusă din rapoarte din
motivul că aceasta este foarte complicată pentru a fi
înţeleasă de unii utilizatori.
- Importanţa, ca o caracteristică calitativă influenţează asupra
luării deciziilor de către utilizatorii de rapoarte financiare,
ajutîndu-le să aprecieze evenimentele anterioare, curente sau
viitoare, să le confirme sau să le corecteze. Informaţia joacă un
rol de prezicere şi de confirmare. Informaţia privind situaţia
financiară şi activitatea precedentă a întreprinderii se
utilizează deseori în calitate de bază pentru prezicerea
situaţiei financiare viitoare şi a rezultatelor activităţilor de altă
natură, în care sînt cointeresaţi nemijlocit utilizatorii, cum sînt
plata dividendelor şi salariului, modificarea preţurilor la
titlurile de valoare şi capacitatea de a îndeplini datoriile la
timp.
- Veridicitatea – o alta caracteristica calitativa. Informaţia este
utilă în cazul cînd este veridică. Ea posedă calitatea de
veridicitate în cazul cînd lipsesc erorile esenţiale şi
neobiectivităţile. Utilizatorii rapoartelor financiare pot să
conteze pe aceasta în măsura în care ea reflectă integral şi
obiectiv sau poate şi probabil va reflecta starea de lucruri reală.
Informaţia poate fi importantă, dar neveridică după natura sa
sau forma de prezentare şi atunci constatarea ei poate fi
potenţial iluzorie.
- Comparabilatea informatiei - utilizatorii trebuie să aibă
posibilitate să compare rapoartele financiare atît ale unei
întreprinderi în diferite perioade de timp pentru a identifica
tendinţele în situaţia financiară şi rezultatele activităţii acesteia,
cît şi ale diverselor întreprinderi pentru a compara situaţia
financiară acestora, rezultatele activităţii şi modificările în
situaţia financiară şi rezultatele activităţii, ceea ce influenţează
modificarea rezultatelor financiare. De aici rezultă că evaluarea
şi reflectarea rezultatelor financiare trebuie să se efectueze
consecutiv nu numai relativ la întreprinderea respectivă în
decursul unei anumite perioade de timp, ci şi relativ la alte
întreprinderi. Pentru ca utilizatorii să poată compara situaţia
financiară, rezultatele activităţii şi modificările în situaţia
financiară a întreprinderii, la expirarea unei perioade de timp,
ei trebuie să dispună de informaţiile respective pentru
perioadele de gestiune precedente, ceea ce este un lucru foarte
important.
- Esentialitatea - importanţa informaţiei este determinată
de natura şi esenţialitatea ei. În unele cazuri este suficient a
determina natura informaţiei, pentru a răspunde la
întrebarea, dacă aceasta este importantă. Informaţia este
esenţială în cazul în care lipsa ei sau calculul greşit pot să
influenţeze deciziile economice ale utilizatorilor pe care le iau
în baza rapoartelor financiare. Esenţialitatea asigură mai
degrabă criteriul de constatare sau de limitare, constituind
o caracteristică calitativă iniţială a faptului ce trebuie să conţină
o informaţie utilă.- Neutralitatea – o alta caracteristaica
calitativa a informatiei. În scopul asigurării fiabilităţii
informaţia conţinută în rapoartele financiare trebuie să fie
neutră (obiectivă). Rapoartele financiare nu sînt neutre în
cazul în care alegerea informaţiei sau forma de prezentare a
acesteia condiţionează luarea unor decizii greşite sau
denaturează estimarea, ceea ce pune la îndoială obţinerea
unor rezultate prestabilite anterior.
- Prudenţa - persoanele care întocmesc rapoarte financiare sînt
nevoite să ia în considerare incertitudinile, care însoţesc
inevitabil numeroase evenimente şi circumstanţe, cum sînt, de
exemplu, încasarea datoriilor dubioase, durata probabilă de
funcţionare utilă a clădirilor şi utilajului, precum şi un şir de
cerinţe şi pretenţii faţă de cumpărători (clienţi) care pot apărea
relativ la garanţiile acestora. Aceste tipuri de incertitudini şi
altele impun explicarea naturii lor şi manifestarea prudenţei la
pregătirea rapoartelor financiare. Prudenţă este respectarea într-o
măsură suficientă a precauţiei la luarea deciziilor în condiţii de
incertitudine, cînd activul sau venitul nu sînt supraevaluate,
iar datoriile şi cheltuielile - subevaluate. Însă, prudenţa nu
permite, de exemplu, a crea rezerve latente sau rezerve
excedentare, sau să diminueze intenţionat mărimea activelor şi
veniturilor, sau să exagereze intenţionat datoriile sau
cheltuielile, deoarece în aceste cazuri rapoartele financiare nu
vor fi neutre si, prin urmare, nu vor fi fiabile.
- Definitivarea- in scopul asigurării veridicităţii informaţia
prezentată în rapoartele financiare trebuie să fie definitivată,
ţinînd cont de esenţialitatea şi dezvaluirea unor cheltuieli
eventuale. Neglijenţa poate conduce la aceea că informaţia va
fi falsă sau greşită şi, prin urmare, neautentică şi insuficientă în
sensul importanţei acesteia.
- Oportunitatea- in cazul reţinerii pregătirii şi prezentării
rapoartelor financiare informaţia conţinută în acestea poate să
piardă parţial importanţa sa. De aceea conducerea
întreprinderii trebuie să asigure îmbinarea optimă dintre
oportunitatea relativă de prezentare a rapoartelor şi
veridicitatea informaţiei. Pentru a prezenta informaţiile la timp,
deseori se raportează înainte de a fi cunoscute toate aspectele
tranzacţiei sau ale altui eveniment, ceea ce afectează
veridicitatea. Cu alte cuvinte, dacă raportul se amînă pînă cînd
vor fi cunoscute toate aspectele, chiar şi cea mai fiabilă
informaţie poate fi puţin utilă utilizatorilor de rapoarte
financiare, deoarece ei sînt nevoiţi să ia decizii anticipat.
În scopul realizării unui echilibru între importanţa şi
veridicitatea informaţiei trebuie să se decidă, cum să fie
satisfăcute mai bine cerinţele utilizatorilor la luarea deciziilor
economice.
34. Descrieti consecutivitatea efectuarii lucrarilor
premergatoare de intocmire a rapoartelor financiare.
Întocmirea rapoartelor financiare constituie principala
etapă de finalizare a procesului contabil. Rapoartele financiare
reprezintă totalitate sistematizată de indicatori ce caracterizează
situaţia patrimonială şi financiară, existenta şi fluxul capitalului
propriu şi al mijloacelor băneşti ale entităţii pe o perioadă de
gestiune. Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea
unei informaţii accesibile investitorilor şi creditorilor reali şi
potenţiali: privind situaţia financiară a întreprinderii indicatorii
activităţii acesteia şi fluxul mijloacelor băneşti, privind resursele
economice şi datoriile întreprinderii, componenţa activelor şi a
surselor de formare a acestora, precum şi modificările lor, fiind
necesare unui cerc larg de utilizatori în luarea deciziilor
economice.
Scopul rapoartelor financiare îl constituie prezentarea
unei informaţii accesibile unui cerc larg de utilizatori, fiecare
din ei având interesul de un anumit gen de informaţie.
De menţionat faptul că bilanţul contabil şi raportul
privind fluxul capitalului propriu au un caracter static deoarece
prezintă situaţia patrimonială la un moment dat, de obicei la
sfîrşitul trimestrului sau anului, pe cînd raportul privind
rezultatele financiare şi raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti au un caracter dinamic, deoarece prezintă fluxurile
cumulate pe parcursul perioadei de gestiune.
Bilanţul contabil - este un raport privind situaţia
patrimonială şi financiară a întreprinderii la un moment dat.
Regulile de întocmire ale bilanţului sunt foarte precise, din
aceste considerente, pentru finalizarea lui este obligatorie
parcurgerea unor lucrări premergătoare a căror executare se
desfăşoară într-o ordine logică:

 verificarea înregistrărilor din conturi a tuturor


operaţiilor efectuate în cursul anului;

 întocmirea balanţei de verificare;

 inventarierea totală a patrimoniului, stabilirea


diferenţelor dintre datele înregistrate în conturi şi
realitatea constatată la inventariere şi reflectarea
acestora în conturi;

 închiderea conturilor contabilităţii de gestiune;

 stabilirea rezultatelor financiare ale exerciţiului;

 întocmirea bilanţului contabil şi a anexelor la bilanţ.


Conform Standardelor naţionale de contabilitate,
bilanţul contabil cuprinde trei elemente principale şi anume:
active, capital propriu, datorii.
35. Explicați care sunt particularităţile închiderii
exercițiului financiar bugetar și de înregistrare a
rezultatelor executării bugetului ca sursă juridică de
finanțare a activelor/patrimoniului instituțiilor publice;
În conturile din Clasa 7 „Rezultate” se reflectă rezultatele
executării de casă a bugetelor şi rezultatele activităţii
instituţiilor bugetare.
Clasa 7 „Rezultate” cuprinde următoarele subclase:
71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor ”
72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare”
Subclasa 71 „Rezultatul executării de casă a
bugetelor” cuprinde următoarele grupe de conturi:
711 „Rezultatul executării de casă a bugetelor din
anul curent”
712 „Rezultatul executării de casă a bugetelor din anii
precedenţi”
713 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale executării de
casă a bugetelor”
714 „Rezultatul executării de casă a mijloacelor temporar
intrate în posesia instituțiilor din anul curent” 715
„Rezultatul executării de casă a mijloacelor temporar
intrate în posesia instituțiilor din anii precedenți”
Subclasa 72 „Rezultatul financiar al instituţiei
bugetare” cuprinde următoarele grupe de conturi:
721 „Rezultatul financiar al
instituţiei bugetare din anul
curent” 722 „Rezultatul financiar
al instituţiei bugetare din anii
precedenţi”
723 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale instituţiilor
bugetare”
Rezultat
e
Stabilirea rezultatului financiar al instituţiei
Conţinutul
Închiderea Debitul
142310, Creditul
721
conturilor de 142320, 000
venituri la finele 149200, 721
anului 721
149800,
Închiderea 721000 211
721 212
conturilor de 221
cheltuieli la finele 222
anului 231

36. Descrieți care sunt operațiunile contabile


refertoare la corectarea erorilor contabile, precum și la
corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale
instituțiilor bugetare.

Corectarea înregistrărilor contabile eronate şi depistate în


perioada de gestiune poate fi efectuată prin unul din
următoarele procedee:
- prin stornare;
- prin întocmirea înregistrărilor contabile suplimentare.
Înregistrarea contabilă de stornare se utilizează pentru
perioada de raportare curentă în cazul cînd formula contabilă
a fost întocmită greşit sau suma înregistrată în conturi este
mai mare decît suma înscrisă în documentul primar.
Înregistrarea contabilă suplimentară se utilizează pentru
perioada de raportare curentă în cazul cînd operaţiunile nu au
fost contabilizate sau suma înregistrată în conturi este mai
mică decît cea înscrisă în documentul primar.
Erorile constatate după prezentarea rapoartelor financiare se
corectează în perioada în care acestea sunt constatate.
Corectarea înregistrărilor contabile întocmite eronat
aferente anilor precedenţi şi depistate în perioada de gestiune
curentă se efectuează prin intermediul conturilor 713
„Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale executării de
casă a bugetelor” și 723 "Corectarea rezultatelor anilor
precedenţi ale instituțiilor bugetare".
Dacă la primirea raportului financiar a autorității/instituției
bugetare, Ministerul Finanțelor/direcția finanțe a depistat
greșeli, atunci aceste corectări se introduc în raportul
financiar, prin efectuarea unei înregistrări contabile de
rectificare. După aprobarea raportului financiar, corectarea
greșelilor depistate urmează să se efectueze în anul curent
prin întocmirea notelor de contabilitate suplimentare.

37. Descrieți componența și modul de întocmire aprobare,


semnare şi prezentare a rapoartelor financiare ale Instituțiilor
publice.
COMPONENŢA RAPOARTELOR FINANCIARE
Conform pct.4.2 din PC și NM atorităţile/ instituţiile bugetare
întocmesc şi prezintă rapoarte financiare în baza Legii
contabilităţii şi în conformitate cu termenele şi cerinţele
stabilite de către Ministerul Finanţelor. Instituţiile bugetare
întocmesc şi prezintă următoarele rapoarte financiare:
Componența și conținutul de bază a rapoartelor financiare ale
instituțiilor bugetare:
1. Bilanţul contabil (Forma FD-041)- – este documentul contabil
de sinteză în care se prezintă poziţia financiară a instituţiei,
elementele de activ, datorii si valoarea netă a activelor ale
instituţiei la sfârşitul perioadei de raportare, precum şi în alte
situaţii prevăzute de legislaţie.
2. Raportul privind veniturile şi cheltuielile (Forma FD-042) -
prezintă situaţia veniturilor şi cheltuielilor respectiv după sursa
sau destinaţia lor, indiferent de faptul, dacă veniturile au fost
încasate sau cheltuielile au fost efectuate.
3. Raport privind fluxul mijloacelor băneşti (Forma FD-043) -
conţine informaţia privind mijloacele băneşti şi circulaţia
acestora pe genuri de activitate, şi anume: operaţională,
investiţională, financiară
4. Raport financiar privind executarea bugetului (FormaFD-044)
- include informaţia privind executarea veniturilor şi
cheltuielilor efective, activelor nefinanciare şi financiare, total
creanţe şi datorii, inclusiv cu termen de achitare expirat
5. Raport privind circulaţia mijloacelor fixe, uzura mijloacelor
fixe şi amortizarea activelor nemateriale (Forma FD-045) -
conţine informaţia privind majorarea, micşorarea valorii
mijloacelor fixe.
6. Informația privind valoarea imobilelor(Anexa la Forma FD-
045) - conține informații referitoare la numarul, suprafața și
valoarea clădirilor și terenurilor
7. Raport privind circulaţia stocului de materiale circulante şi
rezervelor de stat (Forma FD-046) - conţine informaţia privind
majorarea, micşorarea stocului de materiale circulante şi
rezervelor de stat.
8. Raport financiar privind lipsurile şi delapidările de mijloace
băneşti şi valorile materiale (Forma FD- 047) - conţine
informaţia privind lipsurile şi delapidările de mijloace băneşti şi
valori materiale constatate, încasate de la persoanele culpabile,
anulate pe contul instituţiei
9. Raport privind statele şi efectivele de personal(Forma FD-
050) - conţine informaţia privind statele aprobate, numărul
mediu şi real încadrat de personal.
10.Raport operativ privind starea creanţelor şi datoriilor cu
termen de achitare expirat, formate în instituţiile finanţate
(Forma FD-); 2RM - prezintă situaţia creanţelor şi datoriilor cu
termen de achitare expirat, formate în instituţiile finanţate din
buget.

Aspecte practice cu privire la modul de întocmire Rapoartelor


financiare:
1. Bilanţului contabil forma FD-041 și interconexiunea cu
conturile contabile;
Bilanțul contabil reprezintă o metodă de reflectare în expresie
valorică a patrimoniului Instituției publice privit prin prisma
modului de repartizare și utilizare, și a surselor de formare la o
anumită peioadă de gestiune.
STRUCTURA NOULUI BILANȚ CONTABIL VA FI URMĂTORUL:
Tabelul 2
ACTIV PASIV
3. ACTIVE NEFINANCIARE 5. DATORII
4. ACTIVE FINANCIARE 6. MIJLOACE TRANSMISE ŞI
PRIMITE ÎNTRE CONTURI
7. REZULTATE
BILANȚ/Activ BILANȚ/Pasiv
Bilanţul prezintă poziţia financiară a entităţii şi include
informaţii aferente soldurilor privind activele, datoriile
instituției, și rezultatele executării bugetului. Acesta se
întocmeşte conform formularului tipizat nr. FD-041. La
întocmirea bilanţului trebuie respectate următoarele reguli de
bază:
 nu se admite compensarea reciprocă între elementele de
activ şi pasiv. Pentru respectarea acestei reguli este necesar să
se deconteze soldurile creditoare ale conturilor de activ şi
soldurile debitoare ale conturilor de pasiv care au fost aplicate
în cursul perioadei de gestiune pentru evidenţa decontărilor cu
cu bugetul public naţional, cu clienții și furnizrii, cu personalul
privind remunerarea muncii, cu titularii de avans, cu bursierii,
etc. În acest caz, la data raportării trebuie întocmite formulele
contabile de corectare care sînt prezentate în tabelul 4.
 creanţele, mijloacele bănești şi datoriile în valută străină se
recalculează şi se reflectă în bilanţ conform cursului oficial al
leului moldovenesc la data raportării. Diferenţele de curs
valutar favorabile şi nefavorabile se înregistrează ca active
financiare la conturile 421000„Diferența de curs pozitivă” și
422000„Diferența de curs negativă”
În conturile din Clasa 7 „Rezultate” se reflectă rezultatele
executării de casă a bugetelor şi rezultatele activităţii
instituţiilor bugetare.
Clasa 7 „Rezultate” cuprinde următoarele subclase:
71 „Rezultatul executării de casă a bugetelor ”
72 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare” Subclasa 71
„Rezultatul executării de casă a bugetelor” se referă la
Trezorerii și alte instituții, care țin contabilitatea conform
principiului contabilității de casă. Subclasa 72 „Rezultatul
financiar al instituţiei bugetare” cuprinde următoarele grupe de
conturi:
721 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anul curent”
722 „Rezultatul financiar al instituţiei bugetare din anii
precedenţi”
723 „Corectarea rezultatelor anilor precedenţi ale instituţiilor
bugetare”
ASPECTE PRACTICE ȘI MODUL DE ÎNTOCMIRE A RAPORTULUI
PRIVIND VENITURILE ŞI CHELTUIELILE FORMA FD-042;
Raportul privind veniturile și cheltuielile caracterizează
performanţa financiară a instituției publice pentru perioada
curentă de gestiune şi conţine informaţii privind veniturile,
cheltuielile şi rezultatul financiar al instituției publice din anul
curent. Aceasta se întocmeşte în baza clasificației economice a
veniturilor și cheltuielilor pînă la grupe de conturi (3 semne)
conform formularului tipizat Forma FD-042 aprobat prin ordinul
MF nr. 216 din 28.12.2016 „Planului de conturi contabile în
sistemul bugetar şi Normele metodologice privind evidenţa
contabilă şi raportarea financiară în sistemul bugetar”
La calcularea indicatorilor din Raportul privind veniturile și
cheltuielile Forma FD-042 trebuie respectate următoarele reguli
de bază:
 indicatorii se determină în baza rulajelor conturilor de
evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor (clasele 1–2 din Planului de
conturi contabile în sistemul bugetar);
 toţi indicatorii se reflectă cu total cumulativ de la începutul
anului;
 veniturile şi cheltuielile aferente aceloraşi operaţiuni
economice se recunosc în aceeaşi perioadă de gestiune în baza
contabilităţii de angajamente, adică în perioada în care acestea
au fost cîştigate (suportate), indiferent de momentul
încasării/plăţii numerarului sau compensării în altă formă;
 veniturile şi cheltuielile sînt prezentate în raport separat pe
grupe de conturi.
 în conformitate cu politicile contabile, ajustarea veniturilor şi
cheltuielilor poate fi efectuată prin formule contabile de
stornare, inverse şi/sau suplimentare. În cazul aplicării
formulelor contabile inverse, indicatorii din Raportul privind
veniturile și cheltuielile se determină ca diferenţă dintre
rulajele conturilor de evidenţă a veniturilor şi cheltuielilor. În
caz contrar, indicatorii nominalizaţi se calculează în baza
rulajelor creditoare ale conturilor de venituri şi rulajelor
debitoare ale conturilor de cheltuieli;
 excedentul se înregistrează cu cifre pozitive (fără paranteze),
iar deficitul – cu semnul minus (între paranteze).
Conform art. 43 din Legea 181 Veniturile colectate de
autorităţile/instituţiile bugetare se constituie din:
a) venituri de la efectuarea lucrărilor şi prestarea serviciilor
contra plată;
b) chiria sau darea în arendă a patrimoniului public;
c) donaţii, sponsorizări şi alte mijloace băneşti intrate legal în
posesia autorităţilor/instituţiilor bugetare.
(2) Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor contra plată efectuate
şi/sau prestate de către autorităţile/instituţiile bugetare şi
mărimea tarifelor la servicii se stabilesc de către Guvern sau,
după caz, de către autorităţile administraţiei publice locale, în
funcţie de bugetul de la care se finanţează autoritatea/instituţia
bugetară.
(3) Veniturile colectate de către autorităţile/instituţiile
bugetare se utilizează, alături de veniturile generale şi sursele
de finanţare, pe măsura încasării lor pentru finanţarea
cheltuielilor aprobate în bugetele acestora, fără a fi
condiţionate pentru anumite cheltuieli.
(4) Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile
bugetare colectează venituri peste volumul aprobat, veniturile
ce depăşesc volumul aprobat se utilizează pentru finanţarea
cheltuielilor în volumul aprobat.
(5) Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile
bugetare colectează venituri în volum mai mic decît cel
aprobat, acestea vor efectua cheltuieli în volum diminuat cu
suma respectivă a veniturilor neîncasate.
(6) Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu
caracter special (fondurile speciale), se direcţionează integral
către programele corespunzătoare de cheltuieli. Indicatorii din
Raportul privind veniturile și cheltuielile se interconexează cu
conturile contabile din clasele 1 și 2, dar și din clasa 7. După
raport- se vor analiza indicatorii.
3. Modul de întocmire a Raportului privind fluxul mijloacelor
băneşti Forma FD-043 Raportul privind fluxul mijloacelor
băneşti, spre deosebire de alte rapoarte financiare, se
întocmeşte în baza metodei de casă. În raportul privind fluxul
mijloacelor băneşti toate încasările şi plăţile mijloacelor băneşti
se înscriu în sumele încasate efectiv în casierie sau înregistrate
în conturile trezoreriale. După raport se vor analiza indicatorii.
4. Modul de întocmire a Raportului financiar privind
executarea bugetului (Forma FD-044). După raport se vor
analiza indicatorii, prin exemplul practic. 5
5. Modul de întocmire a Raportului privind circulaţia
mijloacelor fixe, uzura mijloacelor fixe şi amortizarea activelor
nemateriale (Forma FD-045) și a informației privind valoarea
imobilelor (Anexa la Forma FD-045), După raport se vor analiza
indicatorii, prin exemplul practic.
6. Modul de întocmire a Raportului privind circulaţia stocului
de materiale circulante şi rezervelor de stat (Forma FD-046);
După raport se vor analiza indicatorii, prin exemplul practic.
Modul de întocmire a Raportului financiar privind lipsurile şi
delapidările de mijloace băneşti şi valorile materiale (Forma FD-
047); După raport se vor analiza indicatorii, prin exemplul
practic.
38.Organizarea auditului intern in cadrul entitatilor publice

39. Descrieți modul de documentare a rezultatelor


inventarierii activelor nefinanciare și financiare.
Inventarierea generală a activelor şi pasivelor În complexul
general al lucrărilor de pregătire aferente întocmirii rapoartelor
financiare o mare importanţă are inventarierea activelor şi
pasivelor instituţiei. Inventarierea integrală se efectuează o
dată pe an şi în alte cazuri necesare. Inventarierea activelor
nefinanciare, activelor financiare se efectuează pe locuri de
aflare şi pe gestionari, la care se păstrează bunurile.
Inventarierea decontărilor cu debitorii şi creditorii constă în
verificarea situaţiei decontărilor conform documentelor.
Rezultatele verificării se înregistrează în acte.
Modul de efectuare a inventarierii este stabilit în Regulamentul
cu privire la inventariere aprobat prin Ordinul Ministerului
Finanţelor nr. 60 din 20.05.2012.
În cazul inventarierii activelor şi datoriilor trebuie luate în
considerare următoarele aspecte principale:
 plusurile constatate cu ocazia inventarierii se evaluează:
- mijloacele fixe, stocurile şi alte active curente – la valoarea
justă la data constatării,
- creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la
valoarea nominală;
 lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:
- mijloacele fixe – la valoarea rămasă (contabilă) la momentul
constatării acestora;
- stocurile şi alte active curente – la valoarea de bilanț (cost
efectiv, valoare de intrare, valoarea realizabilă netă);
- bunurile deteriorate parţial – la suma pierderilor efective
stabilite de comisia de inventariere sau experţi independenţi;
 se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri
pentru aceeaşi perioadă de gestiune, acelaşi gestionar, aceeaşi
subdiviziune şi la aceeaşi denumire, şi în cazul cînd se transmit
bunuri de la un gestionar la altul fără întocmirea documentelor
primare. Pentru efectuarea compensărilor reciproce pentru
cantităţi egale între plusuri şi lipsuri, persoanele responsabile
prezintă comisiei de inventariere explicaţii detaliate privind
cauzele resortului bunurilor. Comisia de inventariere prezintă
propuneri privind posibilitatea efectuării compensării reciproce.
Decizia definitivă o ia conducătorul entităţii în baza
propunerilor prezentate de către comisie;
 rezultatele inventarierii se contabilizează în următorul mod:
- pierderile aferente lipsurilor de mijloace fixe şi circulante se
înregistrează în contul 289900. prin formula contabilă: Dt
289900; Ct 331290,332290,333290, etc.,
- plusurile de active şi suma prejudiciului material cauzat
entităţii – în contul 149900 și 419520;
Exemplul 1. În octombrie 2016 la instituția bugetară „SP nr. XX”
au fost stabilite lipsuri de materiale, valoarea cărora constituit
1200 lei, iar valoarea de piaţă – 1800 lei. Lipsurile au fost
comise din vina magazionerului cu care este încheiat contract
privind răspunderea materială deplină. Magazionerul nu a
recunoscut vina şi reclamaţiile privind recuperarea prejudiciului
material au fost transmise în instanţa judecătorească.
Se cere de: Întocmiti formulele contabile:
a) cu condiţia că magazionerul a fost recunoscut vinovat de
lipsurile de materiale şi prejudiciului material a fost recuperat
integral prin numerar în noiembrie 2016.
b) cu condiţ ia că magazionerul a fost recunoscut nevinovat de
lipsurile de materiale.