Sunteți pe pagina 1din 28

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ

VETERINARĂ BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MEDICINĂ VETERINARĂ
CONTROLULUL ȘI EXPERTIZA PRODUSELOR ALIMENTARE

Referat la disciplina:
TEHNOLOGIA DE OBȚINERE A
LAPTELUI ȘI A CĂRNII

Coordonator Asistent Universitar: Student:


Dr.Ghimpețeanu Mărgărita Oică Alexandru
Grupa:4202

BUCUREȘTI
2017
1
CUPRINS

1. Sistematică zoologică.Clasificarea si caracteristicile caprelor de


puf………………………………………………..………...pag 4-9

2. Tehnologii de creștere……………………………………...pag 10-17

3. Importanța creșterii caprelor de puf. Scopul pentru care sunt


crescute………………………………..……………………pag 18- 21

4. Situația creșterii pe plan mondial…………………………...pag 22

5. Situația creșterii pe plan European…………………………pag 23

6. Situația creșterii pe plan National…………………………..pag 24

7. Tendințe referitoare la creșterea caprelor pentru urmatorii


ani………………………………..…………………………pag 25-26
8. Bibliografie…………………………………………………pag 27

2
Evolutia si cresterea
caprinelor de puf

3
Capitolul I

Sistematică zoologică. Clasificarea și caracteristicile caprinelor de puf.

1.1 Taxonomia:

Din punct de vedere taxonomic, caprinele fac parte din Regnul Animal, Ingrengatura
Chordata, Subîncrengătură Vertebrata(animalele care au corpul susținut de coloană
vertebrală), Clasa Mamifera sau Mammalia(femelele care nasc pui vii care se hrănesc cu
lapte) Subclasa Eutheria (produsul de concepție se dezvoltă prin intermediul placentei),
Ordinul Artiodactyla. Subordinul Ruminantia(animale poligastrice care rumega). Aparțin
Familiei Bovidae, Subfamiliei Caprinae, Genul Capra.

1.2 Clasificarea și caracteristicile caprinelor de puf.

În țara noastră, creșterea caprinelor datează aproximativ din aceeași perioadă ca și cea
a ovinelor și continuă să aibă loc pentru producția lor de lapre, puf și păr și de iezi. În
număr mai mare se inatlnesc mai ales în zonele deluroase și de munte, deținătoare a unor
suprafețe mai mari cu vegetație lemnoasă, în general pe terenuri mai puțin accesibile altor
specii de animale.
Peste 30.000 de capete, se întâlnesc în Jud Buzău și Teleorman după care urmează:
Bihor, Caraș-Severin, Mehedinți, Dolj, Olt, Prahova, Timișoara, Vîlcea, Vrancea, cu
peste 18.00 de capete fiecare și apoi Brașov, Iași, Neamț și Suceava, cu effective sub
5000 de capete. Sub raport calitativ, materialul caprin din țara noastră preznta o
pronunțată variabilitate atât din punct de vedere al aspectului exterior și al dezvoltării
corporale, cât și al
producției de lapte și de iezi, datorită inexistenței unor acțiuni oficiale de ameliorare a
acestora.
O preocupare ceva mai atentă s-a manifestat totuși în zonă banatului, unde crescătorii
au reușit să creeze pe plan local rasa Albă de Banat. Noul cadru organizatoric al

4
agriculturii noastre socialiste, cât și existent numeroaselor plus variante pentru producția
de lapte și de iezi, oferă condiții deosebit de favorabile, dezvoltării numerice și calitative
a caprinelor, alături de celelalte specii de animale domestice, în deosebi în anumite zone
deluroase și montane.
Forma corpului, coarnelor, urechilor și ugerului sunt caracteristice și diferite la
capră, ca și culoarea, grosimea și desimea învelișului pielos, atât între rase cât și în cadrul
aceleiași rase.

Capul este alungit, gîtul lung și subțire, trunchiul larg și îngust(dolicomorf), uger
dezvoltat, member relative lungi cu osatură fină și rezistentă, musculature slab dezvoltată.
Îmbrăcămintea pieloasă este formată din păr și puf în proporție și de lungime diferită, iar
culoarea variază în funcție de rasă, predominantă fiind cea albă, gri și roșcată.

Dentiția caprelor adulte, este formată din opt incisive, 24 molari și premolari. Vîrsta se
determină după dentiție în același mod ca și la ovine.

1.3 Rase caprine de puf

Principalele rase din această grupă sunt: rasa Angora, Kasmir, Capra de lâna Sovietică,
Altai, Don, Chigu, Uzbecă.

Angora: se alimentează cu arbuști, pe pășuni natural și artificiale. Slab se aclimatizează


în medii dure. Lâna este de culoare albă, șuvițele sunt răsucite cu lungimea de până la 20-
25 cm, 80% fire intermediare de păr, 17% puf, 1,8 jarul. Prolificitate este de 1,1;
greutatea caprelor ajunge până la 31/33 kg iar la țapi 52/68kg, caprele de Angora nu sunt
mulse.

5
Fig.1 Caprină rasa Angora (sursă: www.google.ro)

Kashmir: apreciată în întreaga lume pentru lâna fină, foarte valoroasă, ideală pentru
diferite produse de îmbrăcăminte. Această capră este originară din regiunea Kashmir
din India, acolo unde a fost dezvoltată pentru producția de lână. Caprele Kashmir sunt
cunoscute încă din cele mai vechi timpuri, atunci când erau exportate de către vechii
romani care aveau contacte cu India și Asia Centrală; se găsesc în special în
provinciile din nordul Chinei, în India, Mongolia, Iran, Pakistan și Afghanistan.

Fig.2 Caprină rasa Kashmir (sursă: www.google.ro )

6
Capra de lână Sovietică: capră este de culoare albă, constituție puternică, fizic bine
format, capul de mărime medie, cu coarne dezvoltate moderat. Conținut în păr intermediar
96/99 %, randamentul 75-85% lâna pură.

Fig.3 Caprină rasa Sovietică (sursă: www.google.ro )

7
Altai: se caracterizează printr-o constituție puternică și schelet bine dezvoltat. Blana este
formată din puf gri ( 65-70%) și fibre aspre de păr.

Fig.4 Caprină rasa Altai (sursă: www.google.ro )

Don: lungimea pufului la caprinele din această rasă este de 8,8- 10,5 cm, lână este uniformă
în lungime și în grosime. Randamentul de puf pur este 94-98%

Fig.5 Caprină rasa Don (sursă: www.google.ro)

8
Chigu: această rasă face parte din grupul de capre Kasmir. Este crescută în Himalaya. La
tunsoare se obțin 189,5g puf de la țapi și 118,6 de la capre. Lungimea firelor de puf 5,9cm.

Fig.6 Caprină rasa Chigu (sursă: www.google.ro)

Uzbecă: un grup de capre obținute prin încrucișarea raselor locale de lâna grosiere cu
capre angora. Majoritatea animalelor au coarne, culoarea este predominantă gri, trunchi
scurt cu picioare mici.

Fig.7 Caprină rasa Uzbecă (sursă: www.google.ro)

9
Capitolul II

Tehnologii de creștere pentru capre de puf.

1.1 Creșterea naturală ( iezi și tineret)

Constă în consumul la discreție, prin supt, al laptelui matern până la vârsta de înțărcare,
care poate fi 2-3 luni, în paralel cu consumul suplimentar de furaj. După 2-3 săptămâni li
se administrează iezilor la discreție fân de otavă cu proporție mare de leguminoase ,
amestec de concentrate măcinate fîn (ovăz, orz, porumb, târâte) și morcovi tăiați. Se
adaugă 5g sare, 5-7g făină de oase sau cretă furajeră, canitate care poate crește la 10g la
vârstă de 2-3 luni.

În primele săptămâni iezii consumă 20-30 g/cap/zi, iar până la 2-3 luni, 150-200g.

1.2 Creșterea artficială.

Se practică în condițiile exploatării intensive și în situația fatarilor duble sau triple,


pentru a oferi tuturor iezilor posibilitatea unei dezvoltări bune și uniforme, precum și
pentru a putea valorifica o cantitate de lapte-marfă mai mare. Alăptarea artificială începe
după perioada colostrala și constă în administrarea de substituenți sau de lapte de vacă ori
de capră (integral sau smantanit).

Prepararea și administrarea substituenților prezintă similitudini cu aplicarea acestei


tehnologii la creșterea mieilor.

Indiferent de metoda de creștere aplicată (naturală sau artificială), de la vârsta de 10-12


zile iezilor li se administrează fanuri de foarte bună calitate și nutrețuri combinate. Apa
proaspătă, data în jgheaburi curate, trebuie safie la discreție. Înțărcarea se face diferențiat
în funcție de sistemul de exploatare și de destinația tineretului.

10
Fig.8 Alăptarea iezilor la găleată. (sursă: “Ovine și caprine-Ghid practice de creștere”,
autor: Sorin Octavian Voia)

Separarea de mame se face la 2-3 luni pentru tineretul de prașilă în creșterea intensive,
și la 1 ½ luni în cazul tineretului ce se valorifică pentru carne. În cazul creșterii
artificiale, înțărcarea precoce se face după perioadă colostrala sau la vârstă de 10-12 zile.
Indiferent de metodă de creștere, separarea de mame se face treptat, reducând atât timpul
cât iezii stau cu mamele, cât și numărul supturilor; astfel, în primele 2 zile ei se întâlnesc
cu mamele dimineața și seara, în următoarele zile numai o data pe zi, după care se face
separarea definitivă.

Greutatea la vârsta de înțărcare, de 2-3 luni trebuie să fie de 15-18 kg; la 6 luni tineretul
caprin are greutatea cuprinsă între 24-27 kg, la 9 luni 30-35 kg, iar la 12 luni 35-43 kg.

11
Separarea sexelor și formarea turmelor începe imediat după înțărcare sau cel mai târziu
la 4-5 luni. În unitățile cu effective mari se formează turme de câte 350-450 capete
female. Datorită faptului că procesul de creștere continuă până la vârsta de 12 luni, este
necesar să li se repartizeze cele mai bune pășuni și chiar un supliment de concentrate de
200-300 g/cap/zi. În unitățile cu effective mici se face gruparea tineretului în turme de
100-150 capete, sau în grupuri mai mici.

1.3 Tehnologia alimentației la caprine.

Furajele folosite în hrana caprinelor sunt foarte variate și de regulă mai puțin
costisitoare, mai ales în cazul exploatării extensive. În general, caprinele prefer pășunile
de munte și vegetația lemnoasă alcătuită din frunze, lăstăriși, muguri de arbuști etc, cu un
conținut redus de apa.

De asemenea hrană poate fi constituită din resturile de la bucătărie (coji de cartofi, de


pepeni, salată, păstăi de leguminoase, etc), de la grădinile de zarzavat (frunză de varză,
colete de sfeclă, etc.), care însă trebuiesc consummate în timpul dimineții și a prânzului
când caprinele fac mai multă mișcare, pentru prevenirea indigestiilor.

Necesarul de substanțe nutritive pentru asigurarea funcțiilor vitale este mai mare decât la
oaie și vacă, capră fiind un animal cu metabolism mai ridicat.

12
Fig.9 Necearul energetic și azotați la capră cu producția de 600 litri lapte și 3,5 grăsime în
raport cu starea fiziologică pe parcursul unui an. (sursă: “Ovine și caprine-Ghid practice
de creștere”, autor: Sorin Octavian Voia)

Alimentația în perioada pășunatului. Are loc pe pășuni naturale, de obicei situate pe


terenuri abrupte și accidentate pe care se cățăra cu ușurință, cât si pe cele ocazionale și
mai rar cultivate, care să nu fie infestate cu diverși paraziți.

La pășune, se conduc cât mai de dimineață, deoarece iarba încărcată cu rouă este
consumată cu mai multă plăcere. Consumul de masă verde se stimează la 9-10 kg/cap,
aceasta putând fii ingerată în 5 ore, cunoscând că într-o oră capră poate culege 2kg.

În condițiile exploatării intensive a caprelor, este absolut necesar creerea pășunilor de


leguminoase, valorificabile fie sub formă de masă verde cosită, fie prin pășunare
parcelară.

Alimentația în perioada de stabulație. În sistemul extensive aceasta se bazează pe


pășunat, cu excepția zilelor de lapoviță, zăpada prea mare etc. si pe diferite furaje ieftine.

13
În cazul raselor ameliorate este necesară hrănirea lor la adăpost, pe bază de fân de
leguminoase (1,5kg), nutreț însilozat (2-3kg), grosiere (1,5kg) și concentrate (0,3kg) în
funcție de potențialul lor productive.

Silozul de porumb sau de floarea soarelui, precum și radacinoasele sunt indicate pentru
caprele în lactație.

În perioada de montă, țapul trebuie să consume 2-2,5 kg fân de leguminoase, 1-1,5 kg


morcovi și 0,5-0,8 kg concentrate (ovăz, mei, târâte, șroturi și mazăre).

Adăparea se face de două ori pe zi iarnă, iar vară de 3-4 ori pe zi. Apa trebuie să fie
curate, proaspătă, fără miros deosebit și nu prea rece.

Fig.10 Hrănirea individuală a caprelor în raport cu producția de lapte. . (sursă: “Ovine și


caprine-Ghid practice de creștere”, autor: Sorin Octavian Voia)

14
1.4 Sisteme de întreținere, adăpostire și îngrijire

În funcție de rasă, condițiile de hrănire, întreținere și de obiectivele urmărite, caprele se


pot întreține atât în system extensive cât și intensive.

În cadrul sistemului extensive sau în libertate, caprele își agonisesc singure necesarul de
hrană pentru existent și producție. De obicei, în perioada pășunatului rămân în preajma
gospodăriilor pentru mulgere, după care sunt introduce pe diferile izlazuri în turma
satului sub supraveghere “cu randul”, sau de la început merg la munte, în turme separate
sau în amestec cu ovinele, pentru a pășuna timp de 5-6 luni.

În timpul iernii, sunt întreținute de către crescători pe diferite pășuni sau grădini, cu
excepția zilelor cu zăpada prea mare sau friguroase, când li se distribuie cantități mici de
coceni, vreji de fasole, eventual frunzare, uneori fân și aproape deloc nutrețuri
concentrate.

Exploatarea intensive însă oblige aplicația sistemului de întreținere la adăpost sau


combinat, la pășune și adăpost, ceea ce presupune asigurarea unor condiții îmbunătățite
de hrănire, îngrijire și adăpostire.

În timpul verii, caprele se hrănesc la adăpost cu masă verde cultivate, în special


leguminoase, cosită și pălita sau direct de pe pășuni, iar iarna cu amestec cât mai diferit
de furaje de bună calitate ca atare sau tocat, măcinat etc.

În cazul introducerii sistemului de stabulație permanentă sau prelungită pe întreg


parcursul anului (cu program de plimbare), se poate folosi în afară de masă verde și
amestecul format din: 70%grosiere, 20% rădăcinoase și 10% concentrate, totul fiin tocat
și măcinat.

Adăposturile.

Sunt folosite pentru vreme friguroasă, vânturi, ploi, capra fiind foarte sensibilă la acești
factori. Acestea trebuie să fie suficient de , cadrul gospodăriilor populației, se

15
improvizează adăposturi simple și ieftine. În exploatarea de fermă, se fac adăposturi
special pretabile la mecanizarea lucrărilor de pregătire și distribuirea furajelor, evacuarea
gunoiului, adăpare, mulgere.

Atât adăpostul cât și caprele trebuiesc supuse zilnic cu rigurozitate unei curățenii cât
mai complete, pentru reducerea și îndepărtarea totală a mirosului lor hircinic. În timpul
verii ele se spăla, li se curate și tăie unghiile prea crescute, iar iarna se perie, caprele prin
însăși natural or fiind animale care le place curățenia.

În timp ce stau în padoc, adăpostul zilnic se curate, se aerisește și se așează un strat


proaspăt, nou si cât mai uscat de așternut.

1.5 Recoltarea producțiilor

Recoltarea pufului. Se execută în două reprise: prima în lunile februarie-martie și a


doua în aprlie, în mod obligatoriu înainte de începerea procesului de năpârlire totală. În
acest scop, se folosesc doi piepteni cu dinți rari și doi cu dinți deși.

Primii ajută la îndepărtarea aventualelor impurități vegetale prin trecerea lor prin
lațurile corpului animalelor de jos în sus, iar cea de-a doua categorie de piepteni la
extragerea pufului prin mișcări inverse de sus în jos.

După recoltare, puful se clasifică după gradul lui de puritate și după culoare. Tunderea
se execută o data cu cea a ovinelor și în același mod, în funcție de lungimea fibrelor se de
evoluția procesului de năpârlire.

16
Fig.11 Piepteni pentru recoltarea pufului: 1-pieptene rar; 2- pieptene des. (sursă: “Ovine
și caprine-Ghid practice de creștere”, autor: Sorin Octavian Voia)

17
Capitolul III

1.1 Importanța creșterii caprinelor pentru puf

În țara noastră creșterea caprelor este cunoscută din timpuri străvechi, fiind practicată
mai mult de crescătorii de deal și de munte. Obiectivul creșterii l-a constituit producția de
lapte, producția de piei/lâna/puf și apoi producerea iezilor pentru carne.

Rasele de caprine pentru puf sunt renumite pentru lâna de foartă bună calitate pe care o
produc, cunoscută sub numele de mohair.

Pieile brute de caprine constituie o valoroasă materie primă, solicitată atât de


industria blaurilor, cât și de marochinărie.

În foarte multe cazuri, caprele neameliorate își pierd de la sine îmbrăcămintea piloasă
prin năpârlire. În unele zone, inclusive din țara noastră, se scoate puful prin pieptănare
sau se tunde de la început și ulterior se separă cele două categorii de fibre.

Creșterea caprelor pentru producția de lapte se face mai ales pentru asigurarea cu lapte
a familiilor cu venituri scăzute, în orașele mici și în suburbiile marilor orașe, unde nu
există suficiențe furaje disponibile pentru întreținerea vacilor.

O capră produce în medie 3-4 l /zi într-o perioadă de lactație de 10 luni. Există și
animale cu producții superioare de 5-6 litri lapte /zi, producția cea mai mare de lapte a
fost înregistrată în SUA și a fost obținută de o plus variantă a rasei TOGGENBURG care
a produs în 365 de zile 2610 litri de lapte. Recordul producției de grăsime îl deține o plus
variantă a aceleiași râse care a produs 92 de kg grăsime în 305 zile. În ultimul timp,
creșterea caprelor a devenit în unele țări o activitate productivă rentabilă, producția de
lapte și de brânză de capră devenind specialități apreciate de consumatori.

Carnea de capră are valoare nutritive asemănătoare cu cea de oaie, este mai apreciată
de consumatorii de la noi din țara preparată sub formă de pastramă. Carnea de ied
îndeosebi este foarte gustoasă, fragedă, suculentă și ușor asimilabilă.

18
Producția piloasă (părul, puful, lâna) obținută de la rasele specializate (Angora,
Kasmir) este foarte apreciată pentru fabricarea plușului, fetrului și a renumitelor șaluri de
kasmir. Se recoltează mohairul și puful în mod organizat în lunile martie-aprilie cu puțin
înainte de a apare primele semene ale năpârlirii.

Pieile de capră au însușiri deosebite, sunt subțiri și dense, fiind mult folosite în industria
încălțămintei, îmbrăcămintei și a diferitelor produse de marochinărie (șevro).

Fig 12. Rasa (sursă: www.google.ro )

19
Fig 13. Rasa Kasmir (sursă: www.google.ro)

Cantitativ, acestea depend de rasă, individualitate, sex, nivel de selecție și de


alimentație.

Pentru pieptănare și tundere, învelișul pilos trebuie să fie în prealabil bine uscat pentru a
preveni diminuarea lui calitativă.

Această operație de execută în două etape: prima recoltare se face în lunile februarie-
martie și a doua peste cca 3 sapt, respective la începutul lunii aprilie. În caz contrar, puful
se amestecă cu inpuritati vegetale și figre de păr care duc la impaslirea lor pe animal, apoi
la căderea, mai întâi pe gât și piept(unde apar smocuri atârnând) după care continuă si pe
restul corpului.

Pentru stabilirea momentului optim de recoltare se desfac părul și puful până la


suprafața pielii în regiunea coastelor și dacă aderență lor a început să diminueze,
înseamnă că s-a declanșat procesul de năpârlire, iar gruparea fibrelor în smocuri
atarnande constituie cel mai mai evident indiciu că acesta este în plină derulare.Capră

20
este un animal prolific și precoce. În condiții bune de hrănire și întreținere poate da la o
fătare 2-3 iezi și chiar 4. La vârstă de 10-12 luni tineretul atinge greutatea optimă de
introducere la reproducție.

Datorită mobilității lor deosebite caprele pășunează locurile abrupte și stâncoase


inccesibile altor specii consumând atât iarbă cât și frunzele de arbuști. În zonele cu
configurația specifică a terenurilor (dealuri, râpe, versanți necultivați pe care cresc
mărăcini sau alți arbuști) creșterea caprelor este foarte rentabilă, ele putând fi scoase la
pășune aproape tot anul.

Gunoiul de capră reprezintă un ingrasamat natural deosebit de valoros având o putere


fertilizantă asemănătoare celui de ovine. De la o capră în 5 luni se poate recolta o
cantitate de 400-500 kg de gunoi.

21
Capitolul IV

1.1 Situația creșterii caprinelor pe plan mondial (2009-2014)

Fi
g 14. Statistică (sursa: FAO)
Cel mai mare procent este atins în China, cu aproximativ 200 de milioane caprine,
apoi în India cu un procent puțin mai mic, aproximativ 130 de milioane, ajungând
mai apoi la 60 de milioane în Nigeria și Pakistan.

22
Capitolul V

1.1 Situația creșterii caprinelor pe plan european (2009-2014):

23
Din anul 2009 până în anul 2010 se poate observa o ușoară scădere a numărului de caprine,
însă, din anul 2010 până în următorul an, numărul de caprine suferă o scădere bruscă,
considerabilă, ca mai apoi, în aceeași măsură, numărul lor să crească până în anul 2012,
revenind apoi la o scădere în 2013.

În anul următor, 2014, numărul lor crește cu aproximativ 0,500k, față de anul precedent.

Capitolul VI

1.1 Situația creșterii caprinelor pe plan national (2009-2014):

Din anul 2009 până în 2010 nu se observă nicio schimbare a numărului de caprine că
mai apoi până în 2011 să se producă o creștere radicală, de o diferență de aproape

24
200.000 de capete de capre.În perioadă 2011-2013 se repetă stagnarea numărului
acestora,ca din 2013 să mai crească puțin până în anul următor cu aproximativ 50.000 de
animale.

CAPITOLUL VII

1.1Tendinţe referitoare la cresterea caprinelor in urmatorii ani

Studiile efectuate în ţara noastră pentru stabilirea valorii coeficientului de heritabilitate


sunt foarte puţine.
In ţara noastră diversitatea formelor şi zonelor de relief a condiţiilor climaterice
zonale, şi ca urmare a măsurilor luate, în ultimile decenii s-au obţinut progrese deosebite atât
în privinţa creşterii caprelor cât şi în sporirea producţiilor obţinute, fapt ce arată că și în
următorii ani se vor înregistra creșteri semnificative ale acestora, însă rezulatele la care s-a
ajuns în etapa actuală demonstrează faptul că suntem departe de performanţele realizate
de această specie în alte ţări europene.

Un studiu recent arată că numărul cetățenilor Republicii Moldova care vor să inițieze
afaceri proprii în acest domeniu este în continuă creștere.

1.2 Planuri de viitor:

 Suprafaţa necesară construcţiei unei ferme de 300 de capre este de circa


2500 metri pătraţi

    În afacerea cu creşterea de capre trebuie să abordăm o tehnologie care să aducă profit,
eficienţă economică, drept pentru care un viitor crescător de capre, care doreşte să înfiinţeze o

25
fermă cu caracter comercial, va trebui să fie bine pregătit profesional, să ştie să exploateze la
maxim potenţialul genetic al caprelor din ferma sa. Sfatul nostru, al specialiştilor, este să aplicaţi
tehnologia de creştere intensivă, care vizează furajarea caprelor la nivelul cerinţelor lor
nutriţionale, prin întreţinerea numai în stabulaţie în adăposturi speciale. Eficienţa acestor
exploataţii intensive este dependentă de numărul de exemplare care trebuie să fie de, cel puţin,
300 şi maximum de 2000. Desigur, pot fi înfiinţate ferme şi de 150 de capete, dar profitul va fi
semnificativ mai mic.

    Adăposturile trebuie să asigure o suprafaţă de doi metri pătraţi şi un volum de 7-8 metri cubi
per capita. În interior, adăpostul este împărţit în boxe a câte 48 de capre, care se mulg odată (24
se mulg, 24 se introduc la muls). Mulsul se va face mecanizat, în mod obligatoriu, drept pentru
care adăpostul va fi prevăzut cu o sală de muls, la care caprele vor fi introduse prin trei coridoare
de acces: unul central şi două laterale. Parametrii de microclimat vor fi controlaţi automat şi se
asigură prin ventilatoare, amplasate în coşurile de ventilaţie din tavan.

    Suprafaţa necesară construcţiei unei ferme de 300 de capre este de circa 2500 metri pătraţi, iar
normele europene impun amplasarea acesteia la, cel puţin, 500 metri de localitate, cu
posibilitatea racordării la reţeaua de curent electric şi la reţeaua de apă.

 Boxa cu zona de alimentare, adăpare şi odihnă


    Foarte adoptată de către fermieri este soluţia ce priveşte boxele pe pat adânc, constituit din
paie sau talaj (de grosime 30-40 cm). Se adoptă, de regulă, boxe multiple, care pot găzdui un
grup de animale cu un număr variabil, în funcţie de dimensiunile fermei şi de organizarea sa.

    Structura portantă este din oţel zincat, fundaţiile sunt din beton armat cu grinzi perimetrale de
jur împrejur, care ţin loc de pereţi şi de limitare a bazinelor de colectare a dejecţiilor.

 Instalaţii pentru control

    Pentru a garanta maxima funcţionalitate a adăposturilor, mai ales în centre de dimensiuni mari,
se recomandă predispunerea tuturor structurilor de gestiune secundare. De exemplu, culoarele de
triere a animalelor, de adunare şi culoarele pentru controalele şi tratamentele sanitare. Fiecare va
trebui să conţină toate animalele unei boxe şi să aibă suprafaţa de 0,3 metri pătraţi per capita.
Este posibilă dotarea culoarelor cu o aparatură specială de blocare a animalului, care are grijă să-
l întoarcă şi să-l imobilizeze, favorizând ulterior toate operaţiunile de gestionare şi control asupra
animalelor.

26
Capitolul VIII

BIBLIOGRAFIE

1. DINESCU, Stefan.; BADEA, Nicolae . Creșterea animalelor de fermă. În:


Tehnologii eficiente în creșterea ovinelor și a caprinelor. București 2002, Vol I, Ediția
a II-a revăzuta și adăugită, pp 526-600.
2. POP, A.; TAFTA,V.; LABUSCA, I.; MOCHNACS, M. Cresterea ovinelor si a
caprinelor. Bucuresti 1976, Editura didactica si pedagogica, pp 215-259.
3. POP, A. Tehnologia creșterii ovinelor și caprinelor. București 1989, Editura didactică
și pedagogică București, pp 64-122.
4. TAFTA, N.; Vasile. Cresterea ovinelor si a caprinelor. Bucuresti 2010, Editia a II-a,
pp 86-116.
5. VOIA, Sorin.; Octavian. Ovine si Caprine. In:Ghid practic de crestere. Timosoara
2005, pp 226-311.
6. www.gazetadeagricultura.info
7. www.google.ro (images)
8. www.FAO.org

27
28