CURSUL I

RENAȘTERE: ADAPTAREA ȚESUTULUI

MEDIEVAL LA NOILE IDEALURI
URBANISM, AN III
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIȘOARA

as. univ. dr. arh. Ștefana BĂDESCU

2019-2020
 CONTEXTUL SOCIO-ECONOMIC ȘI POLITIC

• Perioada premergătoare Renașterii (secolele XIII-XIV) reprezintă

pentru orașele Europei de Vest, dar mai cu seamă pentru orașele
italiene, o perioadă de bunăstare și dezvoltare accelerată,
caracterizată prin:
o creșterea semnificativă a numărului de locuitori ai așezărilor
urbane (în secolul al XIII-lea, populația Florenței crește de la
50.000 la 100.000 locuitori);
o afirmarea negustoriei în defavoarea breslelor meșteșugărești;
o intrarea în legalitate a rețelelor de cămătărie, prin
transformarea acestora în bănci, capabile să gestioneze noul
capital rezultat din schimburile comerciale;
o afirmarea conceptului de credit financiar, ca instrument de
bază în dezvoltarea societății.

2
 CONTEXTUL SOCIO-ECONOMIC ȘI POLITIC

• Aceste mutații vor afecta definitiv structura politică și socială a

Europei medievale, printre consecințele lor numărându-se:
o concentrarea treptată a puterii în mâinile câtorva familii
bogate, care administrează noul sistem bancar și acordă
privilegii în mod discreționar;
o înlocuirea treptată a sistemelor de guvernare ale orașelor
medievale, de tip comunal, cu regimuri totalitare, denumite în
mediul italian tiranii;
o apariția unui nou program de arhitectură – clădirea de birouri
(în italiană uffizi), necesar în vederea acomodării noii clase de
funcționari care lucrează în sectorul financiar-bancar.

3
 CONTEXTUL CULTURAL ȘI FILOSOFIC

• Pe fondul abundenței și bunăstării economice, ce caracterizează

mediul italian al sfârșitului de Ev Mediu, ia naștere, la Florența, o
nouă generație de gânditori și artiști, care aduc în prim-plan
concepte precum:
o plasarea omului în centrul universului (concept definitor al
curentului de gândire umanist);
o redescoperirea valorilor Antichității (simetrie, proporții
ideale, ierarhii între elementele vizuale, regularitate și ordine
în expresie);
o reprezentarea cât mai fidelă a realității (facilitată și de noile
descoperiri științifice).

4
 STATUTUL ARHITECTULUI. ATRIBUȚII

• Spre deosebire de perioada Evului Mediu, când arhitecții își derulau

activitatea pe șantier, ca membrii ai breslei masonilor (breasla
constructorilor în piatră), în Renaștere se produce o separare clară
între procesul de execuție și activitatea de proiectare;
• Arhitectul devine astfel un specialist de înaltă clasă, apreciat nu
doar pentru abilitatea de a transpune în practică o idee, ci și pentru
modul de prezentare a proiectului propriu-zis (atât la nivel de
imagine, cât și printr-un discurs iscusit);
• La fel ca și artiștii plastici, filosofii și muzicienii din epocă, arhitecții
nu își mai pun talentul în serviciul comunelor, ci lucrează direct
pentru comanditari privați;
• Acest lucru conduce la o mobilitate crescută în rândul arhitecților,
care „migrează”, mai ales pe teritoriul Italiei, acolo unde li se oferă
de lucru, ducând cu ei noile valori estetice și principii de proiectare.

5
 STATUTUL ARHITECTULUI. ATRIBUȚII

• Începând cu secolul al XV-lea, se generalizează așadar ideea

necesității elaborării unui proiect înainte de începerea șantierului,
materializat prin schițe, planșe de prezentare și machete;
• În elaborarea proiectului, arhitectul ține cont de noile principii
agreate în epocă, căutând să transpună în conformarea clădirilor și
ansamblurilor urbane imaginate conceptul de simetrie biaxială,
proporțiile ideale, precum și o regularitate a formelor;
• Aceste concepte se aplică la toate nivelele de intervenție, de la
obiecte decorative, la clădiri de locuit, ansambluri construite și chiar
orașe în întregimea lor.

6
 URBANISMUL RENASCENTIST. IDEALURI

• Ca o sintetizare a principiilor de proiectare renascentiste, în anul

1464 apare Tratatul de Arhitectura al lui Filarete, care stabilește
modul de conformare al unui oraș ideal, înțeles ca o transpunere în
realitate a Ierusalimului ceresc;
• Dat fiind însă faptul că la momentul respectiv (jumătatea secolului
al XV-lea) Europa Occidentală era deja urbanizată, iar orașele
existente erau, în majoritate, funcționale, cele mai multe operațiuni
urbanistice se rezumă, pentru început, la intervenții punctuale în
țesutul existent;
• Aceste intervenții sunt realizate fie în vederea finalizării lucrărilor
începute anterior, fie prin inserarea de noi clădiri și ansambluri
urbane de mici dimensiuni, configurate în raport cu noile principii de
proiectare.

7
 URBANISMUL RENASCENTIST. INTERVENȚII ÎN ȚESUT

• Printre cele mai frecvente operațiuni în acest sens, cu impact la

nivel urban, se numără:
o finalizarea șantierelor începute în perioada medievală;
o extinderea și adaptarea construcțiilor existente;
o realizarea de construcții efemere, cu rol scenografic și de
reprezentare, cu ocazia unor evenimente celebratorii;
o inserarea de construcții noi în țesutul existent, cu rol de
reprezentare la nivel urban;
o amplasarea de statui și alte obiecte cu rol decorativ și de
reprezentare în spațiul urban;
o remodelarea unor spații urbane existente / crearea de spații
urbane noi (piațete, străzi) în conformitate cu noile principii;
• Operațiunile mai ambițioase cuprind:
o trasarea de axe urbane în țesutul medieval;
o extinderi ale țesutului construit, realizate în acord cu
principiile renascentiste.

8
 FINALIZAREA ȘANTIERELOR MEDIEVALE

CUPOLA DOMULUI DIN FLORENȚA

• Proiectată de
arhitectul Filippo
Brunelleschi, pentru a încheia
lucrările de construcție ale Catedralei
din Florența, începute în anul 1296;
• Finalizată în anul 1436, cupola
reprezintă materializarea inovațiilor
epocii, atât la nivel formal, cât mai
ales la nivel structural;
• „Triumfal centru de greutate al
orașului, deopotrivă emblematic și
spectaculos” (Carlo Cresti).

Sursă  imagine:  w ww.greatbuildings.com,  prelucrat 9

EXTINDERI / MODIFICĂRI ALE CLĂDIRILOR EXISTENTE

CAPELA PAZZI, S. CROCE, FLORENȚA

• Proiectată de arhitectul Filippo
Brunelleschi, ca extindere a bisericii
Santa Croce din Florența;
• Începută după 1429, capela face
parte dintr-o serie de intervenții de
acest tip, realizate la nivelul mai
multor biserici de pe teritoriul
Italiei.

Sursă  imagine:  w ww.wikipedia.org,  prelucrat 10

 CONSTRUCȚII EFEMERE. SCENOGRAFIA URBANĂ

• În perioada Renașterii, apare tendința de remodelare a orașelor prin

ample proiecte urbanistice elaborate cu ocazia unor evenimente
celebratorii, legate de instituția papalității sau de familiile nobiliare
care dețineau puterea;
• Construcțiile realizate au însă un caracter efemer, fiind realizate
din lemn, scopul lor fiind acela de a crea scenografia necesară
desfășurării evenimentelor și de a se constitui în obiecte decorative;
• În acest sens, pentru vizita Papei la Florența, sunt construite șapte
arce de triumf, un obelisc, o columnă și o intrare monumentală în
apartamentele papale.

11
 INSERAREA DE CONSTRUCȚII NOI ÎN ȚESUT

OSPEDALE DEGLI INNOCENTI,

FLORENȚA
• Proiectat de arhitectul
Filippo Brunelleschi, ca
orfelinat;
• Se remarcă prin proporțiile
clasice ale porticelor.

PALATE ALE FAMILIILOR

ARTISTOCRATE
• Prototipul palazzo-ului italian
ia naștere în secolul al XV-lea
la Florența.

Sursă  imagini:  w ww.studyblue.com,  prelucrat 12

 AMPLASAREA DE STATUI ÎN SPAȚIUL URBAN

STATUIA LUI NEPTUN, PIAZZA

SIGNORIEI, FLORENȚA
• Cosimo I avea obiceiul de a plasa, o
dată la câțiva ani, un obiect
decorativ într-un spațiu public;
• Aceste obiecte (statui, columne
comemorative) au în primul rând rol
de reprezentare, contribuind
totodată la valoarea estetică a
spațiului public.

Sursă  imagine:  arhiva  personală,  prelucrat 13

 REMODELAREA / CREAREA DE SPAȚII URBANE

UFFIZI, FLORENȚA
• Proiectat de arhitectul
Giorgio Vasari, ca sediu pentru
funcționarii florentini;
• Început 1560, acest în
ansamblu este primul
construit după principii de
modulare rațională;
• cele două aripi ale sale,
având fațade identice,
delimitează o piață de tip
coridor, ca o stradă
monumentală, orientată, ce
face legătura dintre Râul Arno
și Piazza Signoriei.

Surse  imagini:  arhiva  personală,  prelucrat;

www.travel.webshots.com,  prelucrat 14
 REMODELAREA / CREAREA DE SPAȚII URBANE

PIAȚA DIN PIENZA

• În 1459, Papa Pius al II-lea
încearcă să transforme satul
său natal, Corsignano,
amplasat pe o colină, în
proximitatea văii râului Orcia
din Toscana, în reședință
papală cu caracter temporar;
• Astfel, ia naștere orașul
renascentist Pienza, a cărui
piață centrală este redefinită
după noile principii
urbanistice.

Surse  imagini:  w ww.nautilus-­‐mp.com,   prelucrat 15

 REMODELAREA / CREAREA DE SPAȚII URBANE

PIAȚA DIN PIENZA

• Prima operațiune efectuată o
constituie penetrarea zidurilor
de apărare existente (gest
nemaiîntâlnit până atunci în
orașele medievale), în
vederea stabilirii unei relații
vizuale directe cu drumul spre
Siena și cu peisajul
impresionant.

16
 REMODELAREA / CREAREA DE SPAȚII URBANE

PIAȚA DIN PIENZA

• În continuare, este definit un
nou pol urban, compus din
clădiri monumentale, grupate
în jurul unei piațete, și
anume:
o Catedrala – cea mai
importantă clădire
dpdv ierarhic;
o Palazzo Piccolomini;
o Palazzo Publico –
sediul administrativ;
o Palatul Episcopal –
sediul religios.

Surse  imagini:  w ww.studyblue.com,  prelucrat;

L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat.   17
 REMODELAREA / CREAREA DE SPAȚII URBANE

PIAȚA DIN PIENZA

• Fațadele și volumetria noilor
clădiri sunt caracterizate de
simetrie, ritmicitate și
proporții clasice, specifice
Renașterii;
• Pavimentul pieței (realizat
din cărămizi, separate de
benzi rectilinii din piatră)
accentuează perspectiva.

Surse  imagini:  w ww.fabiopienza.blogspot.com, prelucrat;  

www.wga.hu,  prelucrat. 18
 TRASAREA DE AXE URBANE ÎN ȚESUTUL EXISTENT

URBINO
• Prințul Federico da Montefeltro este
unul dintre puținii lideri renascentiști
care au avut suficiente resurse
financiare și temporale pentru a
transforma integral un oraș;
• Situat pe axa comercială Roma -
Rimini, orașul Urbino ocupă o poziție
strategică, pe două coline.

Sursă  imagine:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 19

 TRASAREA DE AXE URBANE ÎN ȚESUTUL EXISTENT

URBINO
• În perioada medievală, orașul Urbino
era structurat în jurul unui centru
dominat de Catedrală, conectat
printr-o axă de poarta Lavagive (care
făcea legătura mai departe cu drumul
spre Rimini);
• Federico da Montefeltro continuă
această axă spre Roma, deschide o
nouă poartă (poarta Veltona) și
construiește un vast palat ducal.

Surse  imagini:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 20

 TRASAREA DE AXE URBANE ÎN ȚESUTUL EXISTENT

URBINO
• În fața palatului se crează o piață
amplă, care comunică direct cu
Poarta Veltona;
• Se produce astfel reorientarea
orașului spre Roma.

Sursă  imagine:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 21

 EXTINDEREA ȚESUTULUI EXISTENT

FERRARA
• Situată într-o poziție privilegiată, de-a lungul râului Po, la granița
dintre regiunile Emilia Romagna și Venezia, Ferrara este condusă, în
perioada renascentistă, de familia nobiliară d’Este;
• După jumătatea secolului al XV-lea, orașul devine un puternic centru
cultural și economic, ce îi coagulează atât pe artiștii și filosofii
vremii, cât și pe negustorii evrei exilați din Spania;
• Dată fiind efervescența economică, socială și culturală a orașului, se
impune extinderea țesutului construit prin noi cartiere, proiectate
după principiile urbanismului renascentist.

22
 EXTINDEREA ȚESUTULUI EXISTENT

FERRARA
• Prima operațiune în acest
sens o constituie „addizione
Borsa” – extinderea orașului în
partea de sud, la inițiativa
ducelui Borso, în anul 1451;
• Extinderea se face de-a
lungul unei axe rectilinii – Via
Mortara, flancată de fațade
continue.

Surse  imagini:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 23

 EXTINDEREA ȚESUTULUI EXISTENT

FERRARA
• Cea de a doua operațiune de
extindere a țesutului urban al
Ferrarei, „addizione Ercolea”,
reprezintă o inițiativă mult
mai ambițioasă, care dublează
suprafața orașului, de la cca.
200 ha la cca. 430 ha;
• Extinderea este delimitată,
spre nord, de un nou zid de
incintă, realizat după noile
standarde tehnice (fiind
capabil să reziste la atacurile
artileriei), precum și de un
canal de apărare rectiliniu.

Surse  imagini:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 24

 EXTINDEREA ȚESUTULUI EXISTENT

FERRARA
• Pe terenul astfel rezultat, a
fost trasată o rețea străzi
rectilinii, dominată de două
axe majore, pe direcția nord-
sud, respectiv est-vest, la
intersecția cărora se formează
o piață de mari dimensiuni
(cca. 120x200 m), care ar fi
trebuit să devină noul centru;
• Proiectul nu a ținut însă cont
de potențialul real de
dezvoltare al orașului, astfel
că noua extindere a rămas
multă vreme neconstruită.

Surse  imagini:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 25

 EXTINDEREA ȚESUTULUI EXISTENT

FERRARA
• De remarcat – introducerea
unei grădini urbane de mari
dimensiuni în partea de nord a
orașului, denumită „deliciile
lui Este”.

Surse  imagini:  L.  Benevolo -­‐ The  History of  t he City, prelucrat 26

 ROMA: CONTEXTUL SOCIO-ECONOMIC ȘI POLITIC

• La începutul secolului al XV-lea, Roma apare ca un mic orășel

abandonat, în comparație cu Florența, Veneția sau Napoli;
• Peisajul urban este dominat de ruinele metropolei antice, precum și
de primele biserici creștine;
• În incinta de 1300 ha, care adăpostise la un moment dat 1.000.000
de locuitori trăiesc, la 1420, cca. 40.000 de oameni;
• Abia după reîntoarcerea papilor la Roma, orașul începe să se
dezvolte;
• În 1453, Papa Nicola al V-lea lansează un program de guvernare
pontificală, care avea ca principal obiectiv revitalizarea Romei și
transformarea sa într-un oraș modern.

27
 ROMA: OPERAȚIUNI URBANISTICE

• Obiectivele noului program cuprind:

o reabilitarea rețelelor antice de infrastructură (ziduri de
apărare, drumuri și poduri, apeducte);
o punerea în valoare a monumentelor antice și re-
funcționalizarea acestora (Mausoleul lui Hadrian devine
castel, Panteonul roman devine biserică creștină, Capitoliul
devine sediu administrativ municipal);
o construirea Curții Pontificale pe colina Vaticanului;
o trasarea de noi axe urbane în țesutul urban existent;
• Străzile nou trasate au lungimi maxime de 1 km și sunt configurate
în raport cu legile perspectivei și cu modul în care aplicarea
acestora influențează percepția omului asupra spațiului;
• Codul Papal din 1571: proprietarii loturilor goale orientate spre
stradă sunt obligați să construiască ziduri înalte către spațiul public.

28
 ROMA: NOUA REȚEA DE AXE URBANE

• Între 1572-1590, Papa Grigore al XIII-lea și Sixtus al V-lea realizează,

între bazilicile de pe colinele estice, o rețea de străzi noi, care,
împreună cu axele antice, definesc o serie de triunghiuri în trama
medievală, ce permit stabilirea de relații vizuale între diferite
puncte din oraș, marcate prin coloane sau obeliscuri antice.

29
 REFORMĂ ȘI CONTRAREFORMĂ

• La începutul secolului al XVI-lea, ia naștere, în Europa Occidentală,

o mișcare socio-politică și ideologică, îndreptată împotriva Bisericii
Catolice, a cărei principală consecinţă a fost desprinderea din cadrul
său a bisericilor reformate sau protestante;
• Cauzele acestui fenomen sunt multiple:
RELIGIOASE:
o comportamentul membrilor clerului, care se îndepărtaseră de morala
creștină, acumulând în schimb bogății lumești;
o corupția din interiorul Bisericii;
o indulgențele.
SOCIO-ECONOMICE:
o taxele mari impuse de Biserică enoriașilor;
o preferința exprimată a membrilor burgheziei înspre un ceremonial
religios mai puțin complicat și un calendar cu mai puține sărbători.
CULTURALE:
o apariţia noilor curente – Renaşterea şi Umanismul;
o tipărirea cărţilor în limbile naţionale.

30
 REFORMĂ ȘI CONTRAREFORMĂ

• Ca reacție la aceste mișcări reformatoare, Biserica Catolică inițiază,

în cea de a doua jumătate a secolului al XVI-lea, o serie de măsuri
de combatere a doctrinelor care îi ameninţau unitatea, respectiv de
întărire a structurii sale interne; această reacție poartă numele de
Contrareformă;
• Dincolo de recuperarea teritoriilor și enoriașilor trecuți de partea
Reformei, fie prin puterea armelor, fie prin reorganizarea
discursului, Biserica Catolică urmărește să își reafirme autoritatea
și să își redefinească imaginea printr-o serie de intervenții la nivel
urban:
o construirea unor biserici și ansambluri clericale noi /
adaptarea celor existente la noile standarde;
o definirea de spații urbane monumentale, cu rol ritual și de
reprezentare.

31
 ROMA: URMĂRILE CONTRAREFORMEI

• În anul 1527, Roma a fost cucerită și distrusă parțial de adepții

Reformei;
• După revenirea orașului sub influența Bisericii Catolice, sunt
realizate o serie de intervenții în țesutul existent, care să ateste
supremația definitivă a catolicismului, și anume:
o continuarea lucrărilor de construcție la Vatican (sub
îndrumarea lui Michelangelo, se finalizează Capela Sixtină);
o amenajarea porților de acces în oraș;
o amenajarea de piețe în țesutul medieval, cu rol de
reprezentare.

32
 ROMA: PIAȚA CAPITOLIULUI

• Între anii 1539-1564, Michelangelo

amenajează, la Roma, Piața
Capitoliului, menită să adăpostească
statuia lui Marc Aureliu;
• Piața este situată pe colina
Capitoliului, ocupând o zonă mai
înaltă din oraș, și are o formă
trapezoidală în plan;
• Piața este organizată în raport cu o
axă principală de simetrie (axa
direcției de apropiere dinspre oraș);
• Această abordare crează senzația de
perspectivă inversă, dispersând
spațiul.

33
 ROMA: PIAȚA CAPITOLIULUI

• Piața este îndreptată înspre Palatul

Senatorilor, situat paralel cu baza
mare a trapezului;
• De-o parte și de cealaltă a Palatului,
sunt amplasate alte două clădiri, ale
căror fațade sunt coordonate într-un
limbaj comun;
• Piața are o siluetă ușor convexă în
secțiune, în timp ce modul de
realizare a pavimentului introduce
elipsa ca formă dominantă;

34
 ROMA: PIAȚA CAPITOLIULUI

• Cea de a patra latură a pieței este

tratată într-o manieră nemaiîntâlnită
până atunci, fiind materializată
printr-o balustradă bordată de
statui, ce transformă piața într-un
balcon urban;
• Aceste abordări, specifice
Manierismului, sunt deja precursoare
ale curentului baroc.

35
VĂ MULȚUMESC!