Sunteți pe pagina 1din 21

CURSUL IX

CAMILLO SITTE: ARTA CONSTRUIRII


ORAȘULUI
URBANISM, AN III
FACULTATEA DE ARHITECTURĂ ȘI URBANISM
UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN TIMIȘOARA

as. univ. dr. arh. Ștefana BĂDESCU


2019-2020
CAMILLO SITTE
• Camillo Sitte (1843-1903) a fost un teoretician, istoric, arhitect și
urbanist austriac, ce a deținut o vreme funcția de director al Școlii
Imperiale și Regale de Arte Industriale din Viena;
• Preocupat de aspectele care fac ca un oraș să fie perceput drept
primitor și cald, Camillo Sitte considera că standardizarea specifică
Revoluției Industriale, respectiv locuința-tip, sunt nocive pentru
dezvoltarea mediului urban și a societății deopotrivă, întrucât
contribuie la definirea caracterelor-tip;
• În scrierile sale, Camillo Sitte accentuează importanța cunoașterii și
respectării istoriei, respectiv a marilor capodopere realizate de
predecesori;
• Totodată, Camillo Sitte susține că profesioniștii contemporani
trebuie să caute inspirație în realizările trecutului, însă nu în sensul
copierii vechilor structuri, ci în sensul extragerii esenței
conceptuale din spatele acestor realizări și adaptării ideilor
identificate la realitățile contemporane.

2
CAMILLO SITTE: ARTA CONSTRUIRII ORAȘULUI

• Lucrarea de referință a teoreticianului, Arta construirii orașului:


urbanismul după principiile sale artistice, publicată pentru prima
dată în anul 1889, aduce în prim plan importanța aspectelor
estetice în proiectarea urbană și în conformarea spațiilor publice,
ca alternativă la tendințele vremii, ce mizau pe standardizare și
raționalizare.

3
ARTA CONSTRUIRII ORAȘELOR: PREMISE IDEOLOGICE

• În demersul său, Camillo Sitte pornește de la analiza comparativă a


rolului spațiului public în Antichitatea greco-romană, respectiv la
sfârșitul secolului al XIX-lea;
• Astfel, dacă în Antichitate spațiile publice erau destinate
activităților cotidiene, locuri precum agora grecească sau forumul
roman constituind poli de atracție în țesutul urban, la finalul
secolului al XIX-lea spațiile publice au ca unic rol asigurarea
iluminatului și ventilării naturale corespunzătoare, majoritatea
evenimentelor din viața publică desfășurându-se în interior.

4
ARTA CONSTRUIRII ORAȘELOR: PREMISE IDEOLOGICE

• În scopul facilitării
desfășurării de evenimente în
aer liber, piețele Antichității
se caracterizează prin
limitarea tranzitului
(existând un număr relativ
restrâns de străzi care
debușează aici), respectiv
prin eliberarea centrului
pieței de monumente sau
alte elemente decorative
(care stau, de regulă, pe
margine); aceste trăsături nu
se mai regăsesc în organizarea
spațiilor publice ale secolului
al XIX-lea.

Sursă  imagine:  C.  S itte – Arta  construirii  orașului,  prelucrat 5


ARTA CONSTRUIRII ORAȘELOR: PREMISE IDEOLOGICE

• În încercarea de a defini modul ideal de conformare al unei piețe


publice, Camillo Sitte impune o serie de reguli în lucrarea sa,
referitoare la:
o relațiile dintre clădiri, monumente și piețe;
o degajarea centrului piețelor;
o închiderea piețelor;
o dimensiunea piețelor;
o neregularitățile piețelor;
o grupurile de piețe.

6
RELAȚII ÎNTRE CLĂDIRI, MONUMENTE ȘI PIEȚE

• În vederea ilustrării importanței relației dintre clădiri, monumente


și piețe, Camillo Sitte aduce în discuție exemplul piețelor
medievale italiene, organizate parțial după principiile conturate în
Antichitate;
• Astfel, aceste piețe constituie locuri de concentrare a activităților
cu caracter public, precum serbări publice, reprezentări teatrale,
ceremonii oficiale, proclamații, procese sau chiar execuții;
• Totodată, piețele centrale din orașele italiene concentrează
fântâni, monumente și statui – cu rol de reprezentare în perioada
medievală și renascentistă.

7
RELAȚII ÎNTRE CLĂDIRI, MONUMENTE ȘI PIEȚE

• Spre deosebire de perioada Antichității, în secolele XII-XIV se


produce însă o separare foarte clară între puterea bisericească și
cea laică, ceea ce conduce la o diferențiere a piețelor din punct de
vedere funcțional;
• Astfel, orașele medievale și renascentiste cuprind, de regulă, trei
categorii de piețe:
o piața religioasă, dominată de clădirea Catedralei, cu
baptisteriul, campanila și palatul episcopal;
o piața administrativă, organizată în jurul Palatului Signoriei, ce
concentrează palatele demnitarilor, precum și o serie de
monumente comemorative;
o piața comercială, de regulă în aer liber.

8
RELAȚII ÎNTRE CLĂDIRI, MONUMENTE ȘI PIEȚE

• Se remarcă, așadar, identificarea spațiului public cu activitățile pe


care acesta le găzduiește, ceea ce face ca relația dintre piața
propriu-zisă și edificiile cu caracter public care o bordează să
devină foarte strânsă;
• Spre deosebire de această situație, considerată favorabilă de autor,
piețele publice de la finalul secolului al XIX-lea sunt utilizate ca
parcări;
• În fața Parlamentului lipsește agora, în relație cu universitățile nu
se formează spații liniștite, de reculegere, iar comisiile de urbanism
caută să umple spațiile publice cu statui, nu cu oameni.

9
DEGAJAREA CENTRULUI PIEȚELOR

• Camillo Sitte atrage în continuare atenția asupra faptului că, în mod


tadițional, centrul piețelor din Antichitate era dedicat activităților
cu caracter public (de ex.: activități comerciale, lupte de gladiatori,
festivități, etc.), și nu statuilor sau monumentelor urbane;
• Acestea erau de regulă amplasate astfel încât culoarele de tranzit,
centrul piețelor sau axele de perspectivă să nu fie afectate;
• Un exemplu bun în acest sens îl constituie spațiul liber al unei piețe
rurale, acoperit cu un strat de zăpadă, în care se formează trasee
bătătorite de localnici, de-a lungul căilor de circulație naturale;
între aceste trasee, rămân zone neafectate, în care apar oamenii de
zăpadă.

10
DEGAJAREA CENTRULUI PIEȚELOR

• La fel și piețele medievale,


dezvoltate organic, prezintă
fântâni sau monumente
amplasate de-a lungul
timpului în spațiile
„reziduale”, rezultate între
fluxurile de circulație;
• Totodată, bisericile din
orașele medievale occidentale
sunt de multe ori amplasate
în front, pe de o parte în
scopul economisirii de fonduri
în ceea ce privește decorarea
fațadelor, dar și pentru a nu
ocupa piața propriu-zisă.

Sursă  imagine:  C.  S itte – Arta  construirii  orașului,  prelucrat 11


DEGAJAREA CENTRULUI PIEȚELOR

• La finalul secolului al XIX-lea, ca urmare a intervențiilor baroce în


țesutul urban, centrul geometric al piețelor este însă cel mai
adesea ocupat de elemente cu rol decorativ sau de reprezentare
(statui urbane, monumente, columne comemorative, fântâni, etc.),
ceea ce alterează, în viziunea autorului, caracterul spațiului public,
descurajând desfășurarea activităților urbane în aceste locuri.

12
ÎNCHIDEREA PIEȚELOR

• În continuare, Camillo Sitte


aduce în discuție modalitățile
de închidere a piețelor,
atrăgând atenția asupra
faptului că în Evul Mediu
delimitarea spațiului public
se realiza riguros, prin
fronturi construite relativ
continue, întrerupte doar
punctual de străduțele
relativ înguste care
debușează aici, amplasate de
obicei în colțurile pieței.

Sursă  imagine:  C.  S itte – Arta  construirii  orașului,  prelucrat 13


DIMENSIUNEA PIEȚELOR

• Dimensiunile unei piețe în plan (lățimea, respectiv lungimea sa)


influențează, în viziunea lui Camillo Sitte, monumentalitatea spațiului
public;
• Acestea trebuie corelate cu înălțimea clădirii dominante, care se
amplasează de obicei pe latura scurtă a pieței; lungimea pieței nu
trebuie să depășească, în acest caz, de două ori înălțimea edificiului;
• Dimensiunile pieței depind, de asemenea, de mărimea și importanța
localității în care sunt amplasate (capitală, oraș, târg sau așezare
rurală), precum și de poziția pe care o ocupă în ierarhia urbană
(piețele centrale fiind de obicei mai mari decât cele de cartier);
• Nu în ultimul rând, Camillo Sitte atrage atenția asupra faptului că
dimensiunile spațiilor publice se află în continuă creștere (față de
lățimea unei străzi medievale, de 2-8 m, Ringul Vienez are 57 m iar
Champs d’Elysees are 142 m), ceea ce ar putea avea efecte
devastatoare în viitor.

14
DIMENSIUNEA PIEȚELOR: PIAȚA OPEREI, TIMIȘOARA

15
DIMENSIUNEA PIEȚELOR: PIAȚA OPEREI, TIMIȘOARA

16
NEREGULARITĂȚILE PIEȚELOR

• În continuare, Camillo Sitte atrage atenția asupra faptului că, în


perioada medievală, piețele se formau natural, fiind caracterizate
de neregularități structurale și estetice;
• Totuși, în ciuda asimetriei evidente, elementele componente ale
piețelor medievale se află într-o relație de echilibru și
proporționalitate unele față de celelalte, precum și cu întregul mai
mare;
• Simetria și echilibrul reprezintă așadar două concepte fundamental
diferite, cel din urmă primând însă, în viziunea autorului, în
organizarea spațiilor publice.

17
NEREGULARITĂȚILE PIEȚELOR

Sursă  imagine:  C.  S itte – Arta  construirii  orașului,  prelucrat 18


GRUPURI DE PIEȚE

• În sfârșit, Camillo Sitte accentuează importanța relațiilor fizice și


ierarhice dintre piețe, arătând că în perioada medievală acestea nu
funcționau ca entități singulare, ci ca parte din rețele bine organizate
la nivel urban;
• Mai mult, între piețele centrale ale orașului se stabilesc relații de
proximitate foarte interesante, care mizează pe articularea spațiului
urban, prin mijloace compoziționale inventive.

19
GRUPURI DE PIEȚE

Sursă  imagine:  GoogleEarth,  prelucrat 20


VĂ MULȚUMESC!