Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Delimitări noționale
1
Copierea, tipărirea sau multiplicarea prin orice mijloc a acestui
document sau a unei porțiuni a acestuia sunt strict interzise. Nu
este permis utilizatorilor acestui document să faciliteze altor
persoane accesul la document sau la porțiuni din acesta, fără
permisiunea scrisă explicită a titularului drepturilor de autor, dr.
Alexandru Jădăneanț
acea perioadă se încheie între state diferite înțelegeri,
identificăm prin aceasta, instituția tratatului internațional. Desigur
că orice etapă istorică din civilizația umană, aduce noutăți și
dezvoltare. Dreptul internațional a cunoscut etape de dezvoltare,
etape fundamentale pentru crearea unui echilibru în ordinea
juridică internațională.
2
Năstase, A; / sinteze
noastră, niște explicații cel puțin bizare din
perspectiva științei dreptului. Astfel, se face vorbire
despre ”corelația dialectică între dreptul internațional
și cel intern”, fiind recunoscute elementele comune.
Grigore Geamănu, un distins reprezentant al școlii
române de drept internațional public arată că cele
două ordini juridice sunt distincte și nesubordonate
una celeilalte.
e. Teoria ”practicistă” – teoreticienii care au propus-o
rezumă totul prin cuvântul cheie: răspundere. Vorbim
desigur de răspunderea internațională a statului,
astfel în varianta monistă, normele de drept intern ar
fi abrogate de cele ale dreptului internațional, din
perspectivă dualistă, răspunderea statului s-ar face
doar la nivel internațional.
3
ARTICOLUL 11 - Dreptul internațional si dreptul intern
(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din
tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care Romania urmează să devină parte cuprinde dispoziții contrare
Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.
decurg din tratatele internaționale, care sunt înglobate în
ordinea juridică internă prin procesul de ratificare, Parlamentul
României fiind organismul care edictează o lege de ratificare a
tratatului, acesta devenind lege a României. Problema discută
mai sus, referitoare la declararea neconstituționalității unui
tratat, este eliminată de legea fundamentală a României, și asta
datorită faptului că legea prin care se ratifică tratatul
internațional la care România este semnatară poate fi analizată
din perspectiva constituționalității de către Curtea
Constituțională a României. Art. 20 din Constituția României4
tratează un capitol special al tratatelor internaționale, și anume:
tratatele prin care sunt reglementate drepturi ale omului. Aceste
tratate sunt aplicate cu prioritate, dacă legile României nu au
prevederi mai favorabile în acest domeniu de activitate.
4
ARTICOLUL 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului
(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și
aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte
tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale
omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu
excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
știm dacă există interferențe în aplicarea dreptului internațional,
a celui comunitar și a celui intern. Doctrina este unanim de
acord că dreptul comunitar s-a născut ca și o subramură a
dreptului internațional, așa cum este și dreptul mării sau dreptul
diplomatic. Dinamica și evoluția construcției comunitare a impus
dreptul comunitar ca și o ramură distinctă de drept, mai mult, în
ultima vreme se poate vorbi chiar despre o ordine juridică
comunitară. Elementul cel mai important ce trebuie să fie
punctat în acest moment al travaliului nostru științific este că
toate tratatele comunitare, fie ele constitutive sau modificatoare
sunt autentice tratate de drept internațional. Ordinea juridică
comunitară nu a putut impune norme sau reguli distincte pentru
astfel de acte și asta deoarece statele care compun Uniunea
Europeană nu au dorit să renunțe la suveranitatea lor în
domeniul relațiilor internaționale, noi având în vedere în acest
moment, calitatea de a întreține relații diplomatice sau/și
consulare, precum și dreptul de a încheia tratate. Din cele mai
sus rezultă că nu sunt identificabile conflicte care să apară între
ordinea juridică internațională și cea comunitară.