Sunteți pe pagina 1din 58

CONFORMITATE

și EXPERTIZĂ FISCALĂ
Obiectivul general al
disciplinei
• Conceptualizarea ideilor de autoritate fiscală,
conformism fiscal, expertiză fiscală;
• Înţelegerea principiilor de organizare
şi exercitare a activităţii de consultanţă fiscală;
• Cunoaşterea practicilor de realizare
a atribuţiilor consultanţilor fiscali;
• Cunoaşterea conţinutului formelor de expertiză
fiscală;
• Însuşirea conţinutului aspectelor de drept
material, drept procedural şi a celor de
2
conduită profesională, specifice activităţii
Obiectivele specifice
disciplinei
• Explicarea şi interpretarea conţinutului factorilor
determinanţi ai conformismului fiscal;
• Identificarea și explicarea metodelor prin care
autoritățile fiscale măsoară nivelul de
conformism;
• Explicarea elaborării şi interpretării unui raport
de expertiză fiscală;
• Reflectarea, prin studii de caz, a
conformismului fiscal în activitatea instituţiilor
fiscale subordonate Agenţiei Naţionale de
Administrare Fiscală;
3
CAPITOLUL I
Definirea conceptului
de conformism fiscal
și identificarea factorilor
determinanți ai acestuia.
Măsurarea conformismului fiscal
CAPITOLUL II
Morala fiscală – motivație
a conformismului fiscal
CAPITOLUL III
Reflectarea conformismului fiscal
în activitatea instituțiilor fiscale
CAPITOLUL IV
Reglementarea, organizarea
și exercitarea profesiei
de consultant fiscal
CAPITOLUL V
Tipologia și conținutul
expertizelor fiscale
CAPITOLUL VI
Principii de conduită etică
și profesională în domeniul
expertizei fiscale
CAPITOLUL VII
Aspecte procedurale specifice
expertizelor judiciare
CAPITOLUL VIII
Etapele efectuării
expertizelor fiscale
CAPITOLUL IX
Conținutul raportului
de expertiză fiscală
TEME PENTRU ACTIVITATEA DE SEMINAR
1. Analiza factorilor comportamentali cu influență
asupra conformismului fiscal
2. Metodologii alternative de analiză
a conformismului fiscal
3. Reflectarea conformismului fiscal în activitatea
instituțiilor fiscale
4. Aspecte practice specifice expertizelor fiscale
judiciare dispuse în cauze civile
5. Aspecte practice specifice expertizelor fiscale
judiciare dispuse în cauze penale
6. Aspecte practice specifice expertizelor fiscale
judiciare dispuse în alte cauze
8
7. Aspecte practice specifice expertizelor fiscale
Definirea conceptului de conformism fiscal
și identificarea factorilor determinanți ai acestuia

1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal


1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului
1.3. Rolul diverselor acțiuni ale autorităților fiscale
asupra motivației contribuabilului de a se conforma
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal
1.5. Determinanți economici ai conformismului fiscal
1.6.Determinanți comportamentali ai conformismului
fiscal
9
Măsurarea conformismului
fiscal
• Metode prin care autoritățile fiscale măsoară
nivelul de conformism și, prin urmare, identifică
domeniile cu un nivel aparent scăzut al
conformismului;

• Metode prin care autoritățile fiscale măsoară


efectul strategiilor unei administrații care
urmărește să îmbunătățească conformismul.

10
CAPITOLUL II
Morala fiscală –
motivație a conformismului fiscal

1. Morala fiscală în țările Uniunii


Europene
2. Factori de influență ai moralei fiscale
3. Morala fiscală – motivație a
conformismului fiscal
11
CAPITOLUL III
Reflectarea conformismului fiscal
în activitatea instituțiilor fiscale

Temă rezervată
în exclusivitate masteranzilor!!!!

12
CAPITOLUL IV
Reglementarea, organizarea și exercitarea profesiei de
consultant fiscal

O.G. nr. 71/2001 privind organizarea şi exercitarea activităţii de


consultanţă fiscală, aprobată cu modificări prin Legea
198/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărârea Camerei Consultanţilor Fiscali nr.6/2012 pentru
aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a
Camerei Consultanţilor Fiscali
 Consultanţa şi consultantul fiscal
 Reguli de atribuire a calităţii de consultant fiscal
 Organizarea şi atribuţiile Camerei consultanţilor fiscali
 Compatibilitate. Retragerea calităţii de consultant şi a
autorizaţiei de funcţionare
 Registrul consultanţilor fiscali şi al societăţilor comerciale de
consultanţă fiscală 13
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (1)

• Conformismul fiscal a evoluat de-a lungul timpului,


existând astfel o perspectivă tradițională, strict
economică, de înțelegere rațională a fenomenului
fiscal și una mai nouă, care subliniază valențele psiho
–sociologice și chiar neurologice ale conceptului de
conformism fiscal.
• Conturarea profilului comportamental al
contribuabilului are drept scop înțelegerea modului în
care acesta poate fi influențat, în condițiile în care
autoritățile fiscale din lume au printre obiectivele
principale reducerea fenomenului de evaziune fiscală.
14
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (2)

• Deciziile adoptate de contribuabili sunt


declanșate de o serie de factori, iar efectul
acestor decizii poate situa contribuabilul în
zona conformismului sau a
nonconformismului.
• Apare o dilemă de ordin științific
referitoare la problematica conformismului
fiscal: este un subiect ce trebuie tratat de
economie sau de psihologie?
15
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (3)
• Comportamentul fiscal a fost cercetat
preponderent dintr-o perspectivă
economică, care s-a concentrat pe
procesul decizional în condiții de
raționalitate și pe impactul auditurilor
fiscale, a amenzilor, a cotelor de
impunere, a nivelului veniturilor asupra
conformismului, dar și dintr-o perspectivă
politică, punându-se accentul pe
complexitatea legislației fiscale și pe
dimensiunea economiei „gri”.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (4)
• Evoluând, problematica conformismului fiscal a
început să fie analizată dintr-o perspectivă
economico-psihologică și chiar neurologică, neuro-
științele fiind privite ca o punte de legatură între
economie și psihologie. În perspectivă psihologică, un
climat bazat pe neîncredere, este caracterizat de
necesitatea unor autoritați fiscale puternice, care să
poată impune conformismul prin amenzi crescute,
printr-o probabilitate de audit fiscal mai ridicată, pentru
a se putea asigura eficiența politicii fiscale.
• Pentru un climat bazat pe încrederea contribuabililor
în autoritățile fiscale, trebuie însă concepute o serie de
alte variabile,cum ar fi: normele sociale, sistemul
axiologic al contribuabililor, gradul de democrație.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (5)
Orice contribuabil reacționează diferit la
practicarea unui nou impozit, înclinația
acestora fiind de minimizare a presiunii fiscale.
Atitudinea adoptată de contribuabil față de un
impozit depinde în mare măsură de calitatea
informării cu privire la: natura impozitelor,
stabilitatea fiscală, segmentul socio-profesional
din care face parte, etc. De cele mai multe ori,
reacția contribuabililor este de neacceptare, de
respingere sau chiar de refuz al plății
impozitelor considerate de ei nejustificabile sau
nelegitime.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (6)
• Modelul economic clasic al evaziunii fiscale
propus de Allingham și Sandmo iar ulterior și de
Srinivasan consideră că oamenii se comportă în mod
rațional în sfera economicului, iar conformismul,
respectiv nonconformismul, este o decizie luată ca
urmare a unei analize cost-beneficiu. Costul este
reprezentat de riscul de a fi prins și sancționat, iar
beneficiul este suma sustrasă impunerii. În concluzie,
dacă ar fi să creștem conformismul ar trebui sporite
controalele și valoarea amenzilor. Acest model de
descurajare a non-conformistului de a se angaja în
acțiuni evazioniste a funcționat în rândul multor
autorități fiscale.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (7)
Limite ale modelului:
nu explică și nivelul conformismului/
nonconformismului;
nu oferă nici o explicație a comportamentului
contribuabilului, a motivelor ce îl îndeamnă să
se conformeze sau nu.
Dacă toți oamenii s-ar comporta rațional și ar
lua decizii doar pe baza unor criterii economice,
atunci cei mai mulți contribuabili ar fi implicați în
acțiuni de evaziune fiscală și de fraudă, datorită
probabilității scăzute de a fi prinși și sancționați,
dar și a valorii reduse a penalităților.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (8)
Conform autorilor mai sus menionați, decizia
de a se conforma depinde în principal de:
nivelul actual al veniturilor;
cotele de impunere;
de probabilitatea unui audit fiscal;
valoarea amenzilor,
neexcluzând însă că pot exista și alte variabile,
din afara sferei economice, care pot fi la fel de
importante în înțelegerea conformismului fiscal
(schimbări ale reputației contribuabilului în
societate ca urmare a comportamentului în
materie de conformism fiscal).
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (9)
Modelul clasic al evaziunii fiscale este întărit de
efectele impozitelor asupra contribuabililor:
 Efectul de anunț;
 Efectul de venit.
• A. Efectul de anunț se manifestă, cel mai adesea,
prin sustragerea unei părți din materia impozabilă de
către contribuabili (evaziune fiscală).
Procedeele utilizate de plătitori pentru a se sustrage
obligațiilor fiscale care le revin sunt diverse, fiind
supuse unui proces continuu de inovare, în funcție de
evoluția legislației fiscale, a relațiilor economice și a
sistemului informațional contabil.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (10)
În majoritatea țărilor, există o distincție juridică
între eludare fiscală și evaziune fiscală.
Se consideră că eludarea fiscală nu este
ilegală, deoarece există încercări justificate în
direcția reducerii sarcinii fiscale prin mijloace
legale, exploatând punctele slabe ale legislației,
prin conturarea „creativă” a propriului venit și cu
ajutorul deducerilor cuvenite. Pe de altă parte,
evaziunea fiscală este ilegală, deoarece
presupune o tentativă deliberată de încălcare a
legii pentru a reduce nivelul obligațiilor fiscale,
prin acte de omisiune sau de acțiune.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (11)
• Comportamentul uman în materie de evaziune
fiscală sau „fraudarea fiscală”, este considerat
ca un act deliberat de nonconformism, ce
presupune plata unui nivel mai redus de
impozite decât cel efectiv datorat, indiferent
dacă comportamentul se manifestă ca o formă
de convingere personală sau nu.
• Perspectiva morală este cea care diferențiază
evaziunea fiscală de eludare. Considerăm că
aceste diferențe de nuanță pot fi explicate prin
mecanisme psiho-sociologice dar și
neurologice, care influențează modul de
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (12)

Reacția de răspuns a contribuabilului la


introducerea unui nou tip de impozite, de a
căuta metode pentru a se sustrage de la plată
(fenomen denumit în literatura de specialitate
ca efect de anunț), se poate descrie printr-un
continuum de forme de conformism, care includ
manifestarea mai multor tipuri de
comportamente umane, care baleiază între
sfera legală și cea ilegală. În final, elementul
definitoriu este morala fiscală.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (12)

B. Efectul de venit
Efectul de venit este general, spre deosebire de cel de anunț,
care are o componentă decizională, iar diferitele forme de
impunere afectează venitul oricărui contribuabil.
Deciziile contribuabilului de a se conforma sau nu afectează și
alte sectoare ale vieții economice, prin mecanismul de
repercusiune.
Subraportarea nivelului veniturilor impozabile:
 conduce la reducerea veniturilor fiscale ale statului;
 afectează rezervele publice;
 submineaza efectele fiscale de redistribuie a veniturilor;
 erodeaza conceptul de corectitudine;
 trezeste sentimentul de lipsa de respect pentru lege.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (12)

B. Efectul de venit
Efectul de venit este general, spre deosebire de cel de anunț,
care are o componentă decizională, iar diferitele forme de
impunere afectează venitul oricărui contribuabil.
Deciziile contribuabilului de a se conforma sau nu afectează și
alte sectoare ale vieții economice, prin mecanismul de
repercusiune.
Sub-raportarea nivelului veniturilor impozabile:
 conduce la reducerea veniturilor fiscale ale statului;
 afectează rezervele publice;
 subminează efectele fiscale de redistribuie a veniturilor;
 erodează conceptul de corectitudine;
 trezește sentimentul de lipsă de respect pentru lege.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (14)
Dacă contribuabilul, în urma analizei
complexității legislative, consideră costul
de oportunitate pentru a se conforma mai
mic decât cel pentru a nu se conforma, ne
vom situa în zona conformismului fiscal,
iar în caz contrar, în zona
nonconformismului fiscal, și implicit în
zona economiilor subterane. Fiind o
problemă de actualitate, conformismul
fiscal este analizat și de o serie de instituții
internaționale.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (13)

O.C.D.E. încearcă să clarifice acest concept, divizându-l


în două categorii:
• conformism administrativ;
• conformism tehnic.
a. Conformismul administrativ presupune adoptarea de
proceduri la nivel de agenți economici, referitoare la
conformismul fiscal, prin care conducerea se asigură că
angajații se conformează cu legislația fiscală în vigoare. Astfel
de proceduri reprezintă ghiduri pentru cei de care depinde
aplicarea legislației fiscale în vigoare. Prin intermediul acestor
proceduri se reduc zonele incerte sau ambigue ale legii,
reducându-se astfel și posibilitatea unui nonconformism
involuntar, rezultat din incorecta înțelegere a legislației.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (14)

b. Determinarea gradului de conformism tehnic,


reprezintă un demers care presupune, ca un prim pas,
corecta stabilire a volumului impozitelor de plătit,
demers relativ dificil având în vedere ambiguitatea
existentă în materie de interpretare și aplicare a
legislației fiscale în vigoare.
Se disting trei zone de ambiguitate:
- rigurozitatea limbajului în care sunt scrise
reglementările;
- modalitatea în care legea este aplicabilă unei situații
specifice;
- dovezile considerate drept suficiente pentru a
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (15)

În condițiile limitelor identificate, s-a încercat


îmbunătățirea teoriei economice clasice, studiile
recente în materie de conformism fiscal introducând
pe lângă factorii economici de influență și o serie de
factori psihologici și sociologici. Factori precum
normele sociale și personale, justiția și corectitudinea
au fost introduși în analiza conformismului fiscal. S-a
creat astfel o nouă disciplină de studiu, economia
comportamentală, care pe baza studiilor
experimentale și a datelor din lumea reală arată în
mod clar ca oamenii nu se comportă ca factori
decizionali bine informați, raționali din punct de vedere
economic și auto-suficienți.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (16)

O serie de autorități fiscale au început sa fie preocupate de


aceste aspecte care influențează comportamentul
contribuabilului și să îi conceapă strategiile în acord cu tipologia
comportamentală a contribuabilului.
• Cialdini a studiat domeniile care implică un anumit grad de
conformism și a descoperit că sunt folosite anumite principii
pentru a crește probabilitatea de conformism voluntar, printre
care: reciprocitatea, credibilitatea, preferința/prietenia, raritatea
și validarea socială.
• Domeniul fiscal este unul dintre domeniile în care se
încurajează conformismul voluntar. Pentru a se conforma însă,
contribuabilul trebuie să se simtă înțeles, iar autoritatea trebuie
sa îi acorde importanța cuvenită, să mențină un parteneriat
activ în care ambele părți au de câștigat de pe urma unei relații
de colaborare.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (17)

Reciprocitatea – este bazată pe o normă


socială de tipul „Tratează-i pe ceilalți așa cum
vrei să fii și tu tratat”.
În momentul în care se face un favor unei terțe
persoane, se creează o obligație, de a
răspunde în limite rezonabile oricărei pretenții
din partea persoanei care a făcut favorul, din
rațiunea reciprocității. În caz contrar, în lipsa
răspunsului așteptat – obligația reciprocității,
există riscul sancțiunii sociale.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (18)
Credibilitatea – Sursa cerințelor influențează de
asemenea dacă ne conformăm sau nu. Dacă sursa
este credibilă, atunci gradul de conformism crește.
• Preferința/prietenia - Conform teoriei schimbului
social, oamenii sunt înclinați să accepte cerințe din
partea unor persoane cunoscute sau agreate,
deoarece relațiile umane sunt formate prin utilizarea
unor analize cost-beneficiu subiective și prin
compararea alternativelor. Conformarea față de
pretențiile unei persoane agreate este preferată,
încrederea jucând un rol esenial. O autoritate fiscală
cu angajați prietenoși, competenți și corecți poate
determina contribuabilii să aleagă calea
conformismului.
1.1. Definirea conceptului de conformism fiscal (19)

• Raritatea – Efectul de raritate se referă la influența


deficitului perceput din perspectiva laturii subiective a
dorinței unui obiect. Oamenii acordă valoare unui bun
care are o disponibilitate limitată sau rară. În acest
sens, autoritățile fiscale pot face oferte de scutire sau
diminuare a unor impozite, taxe sau contribuții într-o
anumită perioadă limitată de timp.
• Validarea socială – În materie de conformism,
validarea socială este un fenomen conform căruia
oamenii sunt mai înclinați să facă ceva, dacă văd că și
cei din jur fac același lucru.
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (1)

Modul în care sunt tratați contribuabilii de către


autoritățile fiscale afectează cooperarea dintre aceștia.
La nivel procedural, modul de tratament abordat de
autoritățile fiscale în relație cu contribuabilii poate fi
divizat în două componente:
a. Procedurile utilizate în cazul auditurilor fiscale trebuie
să fie clare și transparente, deoarece în cazul unor
proceduri arbitrare, contribuabilii se simt neajutorați și
neluați în considerare, cu efecte asupra percepției lor
în privința obligativității plății impozitelor.
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (2)

b. Autoritățile fiscale trebuie fie respectuoase cu


contribuabilii, respectul fiind o componentă
directă a relației contribuabil-autorități. O relație
de egalitate în cazul unui contract fiscal de tip
psihologic și nu de subordonare ierarhică, va
impulsiona contribuabilii să se achite de
obligațiile lor fiscale.
1.2. Impactul naturii relației contribuabil –
autorități fiscale asupra conformismului (3)
Principii generale de conduită în
administrarea creanțelor fiscale
• 1. Principiul legalității
• 2. Aplicarea unitară a legislației
• 3. Exercitarea dreptului de apreciere
• 4. Rolul activ
• 5. Dreptul de a fi ascultat
• 6. Obligația de cooperare
• 7. Secretul fiscal
• 8. Buna-credință

1/28/2020 38
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (4)
• Modul de tratament al contribuabililor afectează
morala fiscală, disponibilitatea contribuabililor de a-și
plăti impozitele, cu efect negativ asupra costurilor
administrațiilor fiscale, care cresc din cauza măsurilor
desfășurate pentru a-i determina pe aceștia să se
conformeze.
• Într-un climat moral, efectele controlului și ale
amenzilor pot fi chiar opuse celor propuse inițial și pot
chiar afecta conformismul voluntar. Acest tip de
comportament bazat pe control și pe amenzi poate fi
eficace doar într-un mediu lipsit de încredere, unde
există o mare distanță între contribuabili și autorități.
1.2. Impactul naturii relației contribuabil –
autorități fiscale asupra conformismului (5)
Confederația Fiscală Europeană a publicat
versiunea finală a
CARTEI CONTRIBUABILULUI
- se bazează pe un sondaj în 41 de țări și pe o serie
de consultări cu Comisia Europeană, OCDE și
Comitetul Fiscal al ONU.
- ”Scopul principal al Cartei este de a promova o
relație de încredere reciprocă, respect și
responsabilitate între contribuabili, consultanți fiscali,
administrații fiscale și stat. Astfel, costurile de
conformare vor fi reduse, calitatea și eficacitatea
colectării taxelor vor fi crescute, încrederea
contribuabilului în sistemele fiscale și administrații
va fi stimulată și toți contribuabilii vor putea aspira la
un tratament egal, fără părtinire sau preferință.”
1/28/2020 40
1.2. Impactul naturii relației contribuabil –
autorități fiscale asupra conformismului (6)
Ca și contribuabil aveți dreptul la:
1. Integritate și egalitate – sistemul fiscal trebuie să fie proiectat
și administrat în mod corect, onest și cu integritate, conform
legii, fără părtinire sau pe bază de preferință
2. Certitudine – sistemul fiscal va fi proiectat și administrat
pentru a oferi cât mai mult posibil certitudine, claritate și
finalitate cu privire la chestiunile fiscale ale unei persoane
3. Eficiență și eficacitate – sistemul fiscal va fi proiectat și
administrat în mod corect și eficient din punct de vedere al
costurilor, luând în considerare atingerea scopurilor sale
4. Recurs și dreptul de a contesta rezoluția – în caz de litigii, un
proces de recurs independent, obiectiv, rapid și eficient;
litigiile vor fi urmate fără teamă de represalii
5. O asistență corespunzătoare – contribuabililor care se
confruntă cu dificultăți în îndeplinirea responsabilităților care
1/28/2020 41
le revin, li se va acorda asistență adecvată de către
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (7)
6. Confidențialitate și dreptul la viață privată – afacerile și
înregistrările contribuabilului vor fi păstrate confidențiale
și private, cu excepția cazului audierilor publice în litigii
sau urmăriri penale
7. Plata corectă a impozitului – un contribuabil nu este
obligat să plătească mai mult decât suma impozitului
stabilit pe baza legilor fiscale
8. Reprezentare – un contribuabil poate fi reprezentat de o
altă persoană desemnată de acesta
9. Proporționalitate – acțiunile de executare, inclusiv
auditurile, colectările, reevaluările, penalitățile și
urmăririle penale vor fi proporționale cu circumstanțele
10. Onestitate – în absența unor dovezi contrare, să fie
considerat onest.
1/28/2020 42
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (8)
Ca si contribuabil aveți responsabilitatea de a:
1. Fi sincer – cu privire la toate aspectele fiscale, inclusiv
cu privire la informații cerute de lege
2. Furniza informații – să furnizeze informații în timp util,
dacă și atunci când este necesar în mod rezonabil
3. Fi cooperant – să fie cooperant în relațiile cu autoritățile
fiscale, care vizează depunerea declarațiilor fiscale și
raportarea informațiilor, efectuarea unui audit și plata
impozitelor
4. Efectua plata – să plătească impozitul la timp, fără
deducere sau compensare, sub rezerva dreptului de a
face recurs
5. Respecta legea – să respecte prevederile și
responsabilitățile fiscale și să solicite asistență, dacă 43
1/28/2020
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (9)
6. Menține înregistrările – să mențină o evidență financiară
corectă și documente justificative pentru o astfel de
perioadă după cum poate fi necesar în mod rezonabil
7. A avea grija cuvenită – să exercite un grad adecvat de
grijă și diligență în materie de impozitare
8. A-ți asuma responsabilitatea pentru consilieri – să fie
trași la răspundere pentru corectitudinea și caracterul
complet al informațiilor furnizate administrației fiscale
dacă o altă persoană a fost angajată pentru a pregăti,
asambla sau prezenta informații în numele
dumneavoastră
9. Fi politicos – să trateze inspectorii fiscali cu amabilitate și
respect, abuzul asupra inspectorilor fiscali în îndeplinirea
atribuțiilor lor nefiind niciodată acceptat
10. A respecta cerințele transfrontaliere – să se asigure că
toate cerințele legitime transfrontaliere sunt îndeplinite. 44
1/28/2020
1.2. Impactul naturii relației contribuabil – autorități
fiscale asupra conformismului (10)

Modul de abordare al contribuabililor de către


autorități este crucial în stabilirea tipului de
relație dintre aceștia, a încrederii existente și a
conformismului, iar consecințele practice arată
că statele ar trebui să țintească spre legislații
fiscale mai simple, cu mai multe informații
referitoare la distribuția sarcinii fiscale și a
beneficiilor. Acest demers este necesar pentru
a putea asigura colaborarea cu contribuabilii și
a spori morala acestora.
1.3. Rolul diverselor actiuni ale autoritatilor fiscale asupra
motivatiei contribuabilului de a se conforma (1)
A. Rolul stimulentelor fiscale
Stimulentele fiscale sunt forme variate de încurajare a
contribuabililor de a-și plăti impozitele.
Contribuabilul trebuie să resimtă un cost mai redus
pentru plata impozitelor decât în situația în care nu le-
ar plăti.
Efectul unui venit ridicat însoțit de o poziție socială mai
înaltă nu trebuie să funcționeze în direcția opusă, și
anume cea a evaziunii. Valoarea recompensei
autorităților este mai mică decât cea a obligațiilor
fiscale, iar efectul așteptat de autorități în cazul
veniturilor ridicate este de regulă cel opus. Pe măsura
creșterii veniturilor crește și amploarea evaziunii
1.3. Rolul diverselor actiuni ale autoritatilor fiscale asupra
motivatiei contribuabilului de a se conforma (2)

Efectele stimulentelor fiscale asupra conformismului


sunt de natură pozitivă, cu efect de îmbunătățire a
colectării, în contrast cu sancțiunile. Efectul
motivațional este cel care diferențiază rezultatele
fiscale. Astfel, motivațiile de ordin pozitiv vor avea
efecte mai bune decât cele negative.
În literatura de specialitate sunt identificate ca
dimensiuni esențiale în cazul analizei motivaționale a
recompenselor:
a. Tipul de recompensă
b. Tipul alocării, certă sau aleatoare.
1.3. Rolul diverselor acțiuni ale autorităților fiscale asupra
motivației contribuabilului de a se conforma (3)
a. Tipul de recompensă
Recompensa poate fi:
 de natura unei plăți monetare directe - această versiune are
efectele cele mai bune, dar poate fi însoțită de efectele „teoriei
de înlăturare a motivației”. De aceea, sunt preferate uneori
recompensele de tip non-monetar, ca formă de recunoaștere a
meritelor contribuabilului respectiv.
 proporțională cu dimensiunea obligației fiscale;
 poate avea aceeași valoare pentru toți contribuabilii.
b. Tipul alocării, certă sau aleatoare.
• Recompensa poate fi acordată fiecărui contribuabil sau i se
poate oferi fiecăruia șansa de a beneficia, în mod aleator de un
beneficiu potențial. Efectul sigur este preferabil deoarece o
distribuție aleatoare induce incertitudinea și impredictibilitatea.
1.3. Rolul diverselor acțiuni ale autorităților fiscale asupra
motivației contribuabilului de a se conforma (5)

Valoarea amenzilor și intensitatea de control asupra


contribuabililor sunt invers proporționale cu
dimensiunea fenomenului de evaziune fiscală.

Valoarea amenzii este elementul care diferențiază


modul în care contribuabilii percep conformismul
fiscal. Amenzile și penalitățile de nivel scăzut pot fi
aplicate în cazul unor încălcări minore ale legislației
fiscale, în timp ce penalități ridicate și chiar capete de
acuzare pot fi aplicate pentru frauda fiscală. De aici
rezultă efectul pozitiv sau negativ al valorii amenzilor
asupra conformismului fiscal.
1.3. Rolul diverselor acțiuni ale autorităților fiscale asupra
motivației contribuabilului de a se conforma (6)

Economia tradiționalistă tratează recompensele și


pedepsele în mod simetric, recompensele fiind un
substitut al pedepselor, considerând că amândouă
oferă același grad de stimulare.
Dimpotrivă, stadiul curent al cercetărilor
psihologice și neuroștiințifice dovedește contrariul:
omul reacționează distinct la recompense și la
pedepse, cu atât mai mult cu cât există două canale
de transmisie neurologică diferite responsabile de
semnalele care traduc recompensele și pedepsele în
comportament.
1.3. Rolul diverselor acțiuni ale autorităților fiscale asupra
motivației contribuabilului de a se conforma (7)

Se poate concluziona că recompensele și pedepsele


conduc la rezultate diferite și în cazul
comportamentului în materie de conformism
fiscal, prin perspectiva costului fiscal aferent.
În urma analizei costului fiscal, contribuabilul alege
conformismul sau nonconformismul.
Conformismul fiscal reprezintă voința contribuabililor
de a se conforma și de a-și plăti impozitele, în timp ce
nonconformismul desemnează incapacitatea de a
respecta obligațiile fiscale, în mod intenționat sau nu.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (1)
Scopul neuroeconomiei este de a crea o teorie a
alegerii și a schimburilor economice care:
 sunt detaliate la nivel neuronal;
 sunt precise din punct de vedere matematic;
 relevante din punct de vedere psihologic.
Economiștii au început să împrumute anumite
perspective din psihologie, mai precis din cercetările
privind deciziile comportamentale. Astfel, economia
comportamentală poate explica anumite concepte din
domenii diverse, cum ar fi: finanțe private, teoria
jocurilor, economia muncii, finanțe publice, drept și
macroeconomie.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (2)
Neuroeconomia utilizează cunoștințele despre
mecanismele asociate creierului uman pentru a aduce
elemente noi în teoria economică.
Ca instrumente de lucru folosește:
 neuroimagistica;
 observarea comportamentului pacienților cu afecțiuni
neurologice;
 comportamentul animal;
 înregistrarea activității neuronilor individuali.
Această disciplină aduce elemente noi teoriei
economice prin faptul că creierul uman este compus
din mai multe sisteme care interacționează, cele
controlate întrerupându-le pe cele automatice.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (3)
Problematicile economice care pot fi mai bine interpretate cu
ajutorul neuroștiințelor vizează:
• preferințele;
• procesul decizional în condiții de risc și incertitudine;
• teoria jocurilor și preferințele sociale.
Preferințele sunt diferite și variază în funcție de utilitatea
vizată. Există patru tipuri de utilitate:
• Utilitate amintită – este ceea ce își amintesc oamenii că le-a
plăcut în trecut;
• Utilitate anticipată – este ceea ce își imaginează oamenii că le
va plăcea;
• Utilitate a alegerii – este ceea ce oamenii descoperă prin
alegerea făcută la un moment dat;
• Utilitate experimentată – este ceea ce efectiv le place unor
oameni în momentul în care consumă un anumit produs.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (4)
Preferințele au și o expresie monetară, mai precis pot fi
înțelese prin utilitatea bunurilor ce pot fi cumpărate cu o
anumită sumă de bani.
Utilitatea venitului înregistrat de oameni depinde de valoarea
bunurilor și serviciilor ce pot fi achiziționate și este
independent de sursa venitului.
Procesul decizional în condiții de risc și
incertitudine
Studiul procesului decizional în condiții de risc este
domeniul cel mai probabil a înregistra evoluții în
perioada imediat următoare, mai ales în materie de
judecăți în materie de risc, alegeri riscante și
probabilități.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (5)
Riscul este adesea sinonim cu variația rezultatelor, în
majoritatea analizelor economice. Pentru cei mai
mulți oameni însă, riscul are o paletă largă de
semnificații, cele mai multe fiind de ordin emoțional.
Cele mai puternic resimțite sunt cele care se
soldează cu rezultate negative, cu pierderi, la nivel
personal, interpersonal și social.
Pe lângă alte componente, orice tranzacție
economică presupune și o interacțiune
interpersonală, ocazie cu care se declanșează
anumite emoții asociate unor riscuri sociale, precum
rușinea, frica de a vorbi în public, cu potențial efect
asupra activității economice în cauză.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (6)
O dimensiune care afectează alegerile în condiții
riscante este ambiguitatea (lipsa de informații despre
probabilități pe care oamenii ar dori să le cunoască,
dar nu le cunosc).
Alegerile în condiții de risc presupun și ele o relație
între procesele cognitive și cele afective. Durerea
resimțită în cazul pierderilor este mai puternică decât
plăcerea resimțită în cazul unui câștig de aceeași
valoare. Studiile în materie de imagistică arată că
pierderile și câștigurile diferă în mod fundamental
deoarece pierderile declanșează o mai puternică
activare la nivel cerebral.
1.4. Aspecte neuroeconomice în materia conformismului
fiscal (7)
Teoria jocurilor și preferințele sociale
• A ști modul în care o persoană gândește prezintă o importanță
critică dacă se dorește o predicție a comportamentului
persoanei respective, mai ales la nivel de interacțiuni strategice
(jocuri).

• Un domeniu de aplicabilitate a neuroștiințelor în cadrul teoriei


jocurilor este gândirea strategică iterativă. Un concept de bază
în teoria jocurilor este cel conform căruia jucătorii se gândesc la
ceea ce vor face alții din jurul lor, dar și la ceea ce alții se
gândesc că vor face cei dintâi, iar această deducție se traduce
printr-un echilibru unde fiecare jucător intuiește corect ceea ce
vor face ceilalți și alege cea mai bună modalitate de răspuns în
acord cu ceea ce crede.