Sunteți pe pagina 1din 2

Învierea Domnului cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii,

sărbătoarea bucuriei

Sărbătorile pascale pentru credincioşii ortodocşi încep duminică şi se desfăşoară pe


durata a trei zile. Ceremonii pascale au loc la Ierusalim şi peste tot în lume unde trăiesc
comunităţi creştine Învierea Domnului, numită şi sărbătoarea Paştilor, adică ziua în care răul
şi viclenia vor fi lăsate deoparte, îmbrăcând haina adevărului şi a bucuriei, este cea mai veche
sărbătoare a creştinătăţii. Este sărbătoarea care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii
veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos. Paştele a fost sărbătorit încă din epoca apostolică.
Paşte vine din ebraicul ,,pesah” - trecere. Paştele evreilor marca trecerea poporului ales prin
Marea Roşie, din robia Egiptului în pâmântul făgaduinţei, Canaan. Paştele creştinilor este, în
primul rând, sărbatoarea Învierii Domnului. Sărbătoarea Paştelui este considerată sărbătoarea
bucuriei date de vestea Învierii Mântuitorului. O veste care, până la Înălţarea Domnului,
respectiv timp de 40 de zile, se regăseşte în salutul ,,Hristos a înviat!”, la care se răspunde
cu ,,Adevărat a înviat!”. În prezent, Biserica Ortodoxă Română sărbătoreşte Crăciunul după
calendarul gregorian şi Paştele după cel iulian. Biserica Ortodoxă Finlandeză şi cea Estoniană
sunt singurele biserici ortodoxe care sărbătoresc Paştele după calendarul gregorian. Paştele
catolic şi cel ortodox nu cad în aceeaşi zi decât rareori (aşa cum s-a întâmplat în 2014 şi
2017). Paştele catolic poate cădea în luna martie sau aprilie şi niciodată în luna mai, în timp ce
Paştele ortodox poate cădea în aprilie sau mai şi niciodată în martie. Slujba de Înviere începe
în jurul orei 23.00, în interiorul lăcaşurilor de cult. Învierea Mântuitorului este proclamată în
afara bisericii pentru că ea îi priveşte pe toţi oamenii - credincioşi sau necredincioşi. La
miezul nopţii, preotul iese din biserică având lumânarea aprinsă şi îi îndeamnă pe cei prezenţi:
,,Veniţi de luaţi Lumină!”. În multe locuri, Lumina este împărţită credincioşilor împreună cu
bucăţele de pâine stropite cu vin, denumite Paşte. După ce lumânările oamenilor sunt aprinse,
alaiul avându-l în frunte pe preot, dascăl şi cântăreţi înconjoară biserica de trei ori, cântând
,,Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă
dăruindu-le”. Apoi, se intră din nou în biserică, unde continuă slujba de Înviere, care durează
până în jurul orei 03.00 dimineaţa. Credincioşii care au postit în toate cele şapte săptămâni se
pot împărtăşi în Noaptea de Înviere. După slujbă, este tradiţia ca preotul să dezlege bucatele
pe care le aduc credincioşii la biserică - ouă vopsite, cozonac, pască sau friptură - şi să le
sfinţească, astfel că prima masă ,,de dulce” se ia în biserică. Una dintre tradiţiile străvechi de
Paşte o reprezintă ouăle vopsite. Prezenţa în creştinism a ouălor roşii este una simbolică şi
reprezintă o altă mărturie clară a vechimii acestui mare praznic. În multe dintre mormintele
vechi ale creştinilor au fost descoperite şi coji de ouă şi se pare că acest aliment nu lipsea de la
agapele ce se făceau în acele vremuri. În antichitate, în special la egipteni, oul era simbol al
lumii şi al eternităţii, din moment ce forma lui pare a fi una perfectă şi fără început. Pentru
iudei, dar şi pentru păgâni, ouăle erau simboluri ale creaţiei şi ale învierii. Creştinii, încă de la
început, au legat de ouăle roşii simbolismul învierii neamului omenesc prin Mântuitorul Iisus
Hristos, dar şi pe cel al creării din nou a lumii, culoarea roşie însemnând sângele Domnului
curs pe Cruce. ,,Oul pascal” reprezintă, pe de altă parte, simbolul văzut al învierii morţilor, a
cărei garanţie este însăşi Învierea cea din morţi a Domnului. Din tradiţia creştină mai ştim că
Maria Magdalena s-ar fi înfăţişat împăratului Tiberiu cu un ou roşu şi i-ar fi spus: "Hristos a
înviat!“. Există opinii potrivit cărora acest fapt ar fi generat introducerea ouălor roşii în cadrul
sărbătorii Paştilor. Un alt obicei de Paşti este acela ca după slujbă credincioşii să meargă la
cimitir, unde aprind lumânări pe mormintele celor dragi. Tot acolo, se aduc bucate care sunt
date de pomană celor sărmani. Duminică, spre prânz, credincioşii sunt aşteptaţi la biserică
pentru slujba cunoscută ca ,,A doua Înviere”, la care vor fi citite în 12 limbi versetele 19-25
din capitolul XX al Evangheliei după Ioan. În slujba Bisericilor Ortodoxe Orientale
(necalcedoniene), serbarea Sfintelor Paşti se bucură de aceeaşi cinste ca şi în Bisericile
Ortodoxe Răsăritene, fiind foarte dezvoltate din punct de vedere liturgic. Din această familie
de Biserici, în prima grupă sunt Biserica Ortodoxă din India şi Biserica Ortodoxă Siriană din
Antiohia, care au acelaşi tipic pentru slujba Învierii. În unele din aceste biserici, preotul, cu
crucea în mână, însoţit de diaconi cu luminări aprinse şi cu cădelniţe, spune: ,,Fraţilor, vă
spun o veste nouă: Hristos a Înviat din morţi şi a doborât pe duşmanii Săi la spatele Lui”.
Credincioşii răspund: ,,Noi credem că adevărat a Înviat”. Acest ritual se rosteşte de trei ori, în
timp ce sună clopotele. Biserica Ortodoxă Etiopiană, care face parte din acelaşi grup de
Biserici necalcedoniene, are de asemenea un ritual dezvoltat în ceea ce priveşte sărbătoarea
Învierii Domnului. Preotul citeşte Evanghelia de la Matei, Marcu şi Luca, după care, cu o
cruce în mână, le spune credincioşilor: ,,Hristos a Înviat din morţi”, iar aceştia răspund: ,,Cu
marea putere dumnezeiască”. În Biserica Ortodoxă Armeană, Sfânta Liturghie începe în jurul
orei 20.00, după care are loc procesiunea în timpul căreia se cântă ,,Astăzi a înviat din morţi”.
La final, toţi oamenii prezenţi, începând cu preotul , îşi spun unii altora ,,Hristos a Înviat!”.
De Paşte, nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, bucuria fiind sentimentul care domină
Învierea. Oamenii îşi pun haine noi, de culori deschise şi pregătesc bucate tradiţionale - pască,
ouă vopsite, cozonac şi miel.