Curs 5.

Cromozomopatii autozomale si gonozomale.

 Citogenetica

se ocupă cu studiul morfologiei cromozomilor în

contextul cariotipului, structura lor normală şi
modificările pe care le prezintă asociat sindroamelor
cromozomiale.

Anomaliile cromozomiale sunt responsabile de o

parte importantă a bolilor genetice având o incidenţă
de 1/150 de nn vii şi reprezintă cauza principală a
retardului mental, a eşecurilor de reproducere şi a
defectelor congenitale.
 Se estimează că 7,5% din totalul
concepţiilor prezintă aberaţii
cromozomiale, dar majoritatea se pierd ca
avorturi în procent de 50% şi 20% în
cadrul avorturilor spontane din trimestrul
I respectiv II de sarcină.

Studiile de citogenetică au identificat

peste 90 de sindroame cromozomiale la
copii, dintre care o parte poate fi întâlnită
şi în patologia adultului.
 Descrierea anomaliilor
cromozomice

• Aberaţiile cromozomice pot fi constituţionale sau

dobândite.

• Aberaţiile cromozomice constituţionale pot fi

moştenite de la unul din părinţi sau pot apărea ca
mutaţii noi în timpul gametogenezei sau
embriogenezei timpurii.

• Aberaţia este întâlnită de obicei în toate celulele

individului afectat şi fiind prezentă în celulele
germinale poate fi transmisă în descendenţă.
Descrierea anomaliilor
cromozomice

Aberaţiile cromozomice dobândite pot apărea în

timpul creşterii fetale sau mai târziu în celulele care-
şi păstrează capacitatea de a se divide.

Aberaţiile dobândite de celulă vor fi transmise

tuturor descendenţilor acesteia.

Unele dintre aceste aberaţii sunt letale pentru

celulă, dar altele sunt benigne şi se pot cumula în
timp.
 Descrierea anomaliilor
cromozomice

Aberaţii cromozomice dobândite au fost descrise

în unele leucemii şi tumori solide.

După aspectul modificării, anomaliile

cromozomiale pot fi numerice sau structurale.
Anomalii cromozomiale numerice

Acestea sunt reprezentate de un număr

deviant de cromozomi faţă de normal,
stare denumită aneuploidie.

Existenţa unui cromozom în plus într-o

pereche de cromozomi poartă
denumirea de trisomie, iar absenţa unui
cromozom, monosomie.
Anomalii cromozomiale numerice

1. trisomie omogenă sau trisomie în

mozaicism.

2. monosomie omogenă sau

monosomie în mozaicism.
 Cromozomul trisomic poate fi liber, neataşat altui
cromozom sau translocat, lipit pe un cromozom din
aceeaşi pereche sau din altă pereche de cromozomi.

Se ştie că la baza producerii anomaliilor stau

disjuncţiile patologice din meioză pentru aneuploidiile
omogene şi din mitoza zigotului pentru aneuploidiile în
mozaic.
 Mozaicismul

Este rezultatul unei disjuncţii patologice mitotice în primele faze

de proliferare ale blastomerelor ceea ce va determina apariţia a
două sau mai multe clone celulare, cu cariotip normal şi deviat
(46/47/45). Această situaţie rezultă prin disjuncţie patologică
postzigotică.

De regulă mozaicismul este cu două clone celulare, una patologică

şi alta normală (exemplu: 45,X/46,XX). Fenotipul în cadrul
cariotipului cu stare de mozaicism este corelat cu proporţia
clonelor celulare patologice faţă de clonele celulare normale,
variind astfel de la un tablou clinic complet, la manifestări reduse.
Mozaicismul
 Corelaţii anomalii cromozomiale şi
fenotip

Recunoaşterea fenotipică a unei anomalii

cromozomiale se bazează pe câteva criterii definitorii:

• retardul de dezvoltare intrauterin al produsului de

concepţie;
• retardul de creştere postnatal;
• retardul mental în grade variabile ;
Un patern facial caracteristic, denumit dismorfie
facială, cuprinzand:

• ↑ distanţei interpupilare (hipertelorism),

• prezenţa unui pliu cutanat în unghiul intern ocular
(epicant),
• modul de orientare al fantelor palpebrale,
• diverse anomalii oculare (microftalmie, enoftalmie,
colobomă, cataractă, etc.),
•rădăcina nasului înfundată,
•anomalii de formă ale nasului,
•micro şi retrognaţie,
•micro sau macrostomie,
•palat ogival,
•fisură labială+/- palatină,
•implantare joasă a urechilor cu anomalii de formă,
mărime precum şi alte modificări faciale;
•anomalii ale membrelor;
•malformaţii viscerale.
 Paralelism între anomaliile
cromozomiale autozomale şi gonozomale
din punct de vedere citogenetic şi clinic:
 Citogenetic:

• monosomia totală autozomală la oricare dintre

perechile autozomale compromite viabilitatea
produsului de concepţie determinând avort spontan,
oprirea în evoluţie sau naşterea unui făt mort.

• Postnatal sunt întâlnite numai sindroame

cromozomiale cu monosomie parţială, exemplu:
sindromul Wolf-Hirschorn (monosomie parţială 4p);
 Citogenetic:

• trisomia totală autozomală pentru grupele de

cromozomi A,B,C are aceleaşi consecinţe ca şi
monosomia totală, fiind viabile numai trisomii în
mozaic, (trisomia 8 în mozaic), sau trisomie
parţială (trisomia 4p).

• De la grupa D de cromozomi se pot întâlni trisomii

totale la nou-născuţi, definite ca sindroame cu
fenotip caracteristic uşor de diagnosticat,
exemplu (trisomia 13, 18, 21);
 Citogenetic:
• monosomia totală gonozomală este întâlnită
postnatal numai la cromozomul X la sexul feminin,
dar este cunoscut că 95-99% dintre produşii de
concepţie cu monosomie X sunt sortiţi eşecului de
reproducere;

• prezenţa în plus a cromozomului X sau a

cromozomului Y este compatibilă cu naşterea unui
organism viabil (exemplu : 47,XXX,
48,XXXX,49,XXXXX, 47,XXY, 48,XXXY, 49XXXXY,
47,XYY, 48XYYY).
 Clinic:
• anomaliile cromozomice autozomale prezintă un
tablou clinic mai complex şi cu mai mare gravitate
decât cele gonozomale.

• Manifestările în fenotip implică multiple organe şi

sisteme, specificând că în unele anomalii
autozomale este afectată morfogeneza şi
funcţionalitatea aparatului reproducător (exemplu:
criptorhidie, hipospadias în sindromul sindromul
Wolf-Hirschorn);
 Clinic:
Anomaliile cromozomice gonozomale influenţează
dezvoltarea gonadelor fiind cauză de hipogonadism,
malformaţii genitale, insuficienţă pubertară,
sterilitate şi infertilitate.

Manifestările fenotipice sunt mai puţin grave,

respectând criteriile generale de recunoaştere a unei
anomalii cromozomiale (referitor la creştere,
dezvoltare mentală, malformaţii viscerale), exemplu
monosomia X, unde retardul de creştere poate fi
sever, cu posibile malformaţii cardiace şi/sau renale.
Anomaliile autozomale produc efecte fenotipice mult
mai severe decât cele gonozomale, deleţiile sunt mult
mai severe decât duplicaţiile.

În concluzie anomaliile cromozomice interferează cu

formarea şi dezvoltarea produsului de concepţie.
 Prezenţa aberaţiilor cromozomiale, inclusiv a celor
echilibrate este cauză de :

•incapacitatea de fecundare a gameţilor (sterilitate);

•constituirea unui produs de concepţie cu aberaţii
cromozomice, consecutiv cărora în funcţie de
cromozomul implicat şi tipul anomaliei se poate
produce: avort spontan timpuriu (primele trei
săptămâni), avort tardiv, oprirea fătului în evoluţie,
naştere de făt mort sau naşterea unui copil cu boală
cromozomială.
 Anomalii cromozomiale structurale-
caracteristici generale

Raportat la consecinţele fenotipice anomaliile

structurale sunt împărţite în 2 tipuri:

1. anomalii balansate (echilibrate)

2. anomali nebalansate (dezechilibrate)

Pentru anomaliile balansate nu există pierdere sau câstig de

material genetic,aceasta determinând la nivel morfologic
schimbarea doar a poziţiei genelor în cadrul aceluiaşi cromozom
sau de pe un cromozom pe altul. În această grupă sunt incluse
inversia şi translocaţia. Acestea nu sunt detectabile în fenotipul
purtătorului dar vor determina formarea de gameţi neechilibraţi
genetic.
Anomalii cromozomiale structurale-
caracteristici generale

Gameţii dezechilibraţi pot cauza sterilitate,

avorturi repetate ale cuplului, oprirea în evoluţie a
sarcinii, naşterea unui făt mort sau naşterea unui
produs de concepţie cu manifestări fenotipice
patologice variabile.

Deci, purtătorul de anomalii structurale

echilibrate are riscul ca acestea să se dezechilibreze
în gametogeneză.
 Inversia

este rezultatul unei rupturi duble în cadrul unui

cromozom şi reinserţia fragmentului rezultat rotit cu
180°.

Inversia poate fi pericentrică, dacă implică centromerul,

sau paracentrică, dacă nu include centromerul.

Inversiile, ca şi translocaţiile cauzează în mod

exceptional purtătorului modificări fenotipice.
 Translocaţia
este cea mai frecventă aberaţie cromozomială cu o
incidenţă de 1/500.

Reprezintă schimbul de material genetic între 2

segm.cromozomice neomoloage (translocaţie simplă)
sau mai mulţi cromozomi neomologi (translocaţie
complexă).

Este necesar să apară rupturi în cromozomii implicaţi

iar repararea se va face printr-un rearanjament
anormal.
 Translocaţia poate fi: reciprocă, robertsoniană
şi inserţională.

Translocaţia reciprocă presupune schimb de

material genetic între 2 cromozomi neomologi.

În cazul translocaţiilor balansate, aceste

rearanjamente cromozomiale nu dau manifestări
fenotipice, dar descendenţii pot prezenta anomlii
cromozomiale.
 Translocaţia reciprocă
http://www.tokyo-med.ac.jp/genet/cai-e.htm

Reciprocal Translocation
 Translocaţia
robertsoniană

= braţele scurte a 2 cromozomi omologi

acrocentrici sunt deletate şi braţele lungi fuzionează
pentru a forma un singur cromozom.
Translocatie specifica cromozomilor 13, 14, 15 şi
21, 22 (braţele lor “p” sunt foarte scurte şi nu
conţin material genetic esenţial).
Purtătorii de translocaţii robertsoniene nu pierd
material genetic esenţial dar prezintă aparent doar
45 de cromozomi în cariotip.
 Translocaţia
robertsoniană
http://www.tokyo-med.ac.jp/genet/cai-
e.htm

Robertsonian
Translocation
 Purtătorul unei translocaţii 14:21 poate
genera următoarele tipuri de gameţi:
 Anomaliile cromozomiale nebalansate

Vor avea întotdeauna manifestări în fenotip, severitatea

anomaliilor fiind uneori corelată cu dimensiunea
segmentului cromozomial pierdut sau excedentar.

În acest grup intră: deleţiile, duplicaţiile şi isocromozomii.

 Deleţiile cromozomiale

• Rezultă prin ruperea şi pierderea materialului genetic.

• Deleţia terminală reprezintă rupere şi pierdere într-un

singur punct al cromozomului (exemplu deleţie 4p, 5p).

• Dacă au loc două rupturi şi se pierde materialul intercalar

are loc o deleţie interstiţială.

• Fragmentul deletat care nu prezintă centromer se pierde

în cursul următoarei diviziuni celulare, neputându-se ataşa
de filamentele fusului de diviziune.
Deleţiile bitelomerice ale unui cromozom determină
apariţia cromozomului „în ring”, sau „în inel”, care va
avea dificultăţi în cadrul disjuncţiei mitotice, cauzând
adesea monosomie în mozaic.

Cromozomii “în inel” pot apărea atât în cadrul

cromozomilor autozomi, cât şi la cromozomul X.
Microdeleţiile sunt reprezentate de deleţii care au dimensiuni sub limita
rezoluţiei optice, putând fi detectate prin tehnici de citogenetică dar sigur
utilizând tehnica FISH. Deleţile mai mici de 5Mb sunt de obicei greu de
detectat.
 Duplicaţia

Apare când o porţiune a unui cromozom este

prezentă în două copii, astfel că genele din acea
porţiune se găsesc în extra-doză.

Această parte din cromozom poate fi liberă, sau

ataşată cromozomului.

Dacă fragmentul duplicat este orientat în poziţia

iniţială faţă de centromer, duplicaţia este directă;
Microduplicaţiile

= reprezentate de duplicaţii care au dimensiuni

sub limita rezoluţiei optice, putând fi detectate
prin tehnici citogenetice dar sigur utilizând
tehnica FISH.
Sindromul Down
SINDROAME CROMOZOMICE
AUTOZOMALE
Au fost descrise peste 70 de sindroame cromozomice
autozomale compatibile cu nasterea.

În funcţie de amploarea anomaliei cromozomiale şi de

cromozomul implicat, viabilitatea postnatală este
variabilă (pentru trisomia 18 supravieţuirea este pâna
la un an, pe când în trisomia 21 se atinge vârsta
adultă).
Sindroame cu anomalii numerice
la cromozomii autozomi

47, XX +?
Trisomia 21 (Sindromul Down)
Epidemiologie

frecvenţa = 1,5/1000 de nn,

repartiţia pe sexe este 3/2 pentru sexul
masculin.
este implicată vârsta maternă înaintată
 Tablou clinic

Sindrom dismorfic, asociind

în diverse grade
Facies semnificativ:

microcefalie frecventă,
gât scurt,
ceafă plată,
facies rotund,
unghiul nazo-frontal şters,
hipertelorism sau pseudohipertelorism,
epicant,
fante palpebrale oblice,
pete Brushfield (la nivelul irisului)
pseudomacroglosie,
glosită exfoliativă,
limbă scrotală (la adolescent şi la adult),
gura adesea deschisă,
palat ogival şi strâmt,
dentiţie deficitară (anomalii numerice, agenezia
incisivilor laterali etc.);
membre: scurte, brahimezofalange la degetele 2 şi 5,
clinodactilia degetului 5, scobitura plantară aplatizată,

halucele separat de celelalte degete ale piciorului

printr-un şanţ;
tegumente uscate, hiperlaxitate ligamentară;
retard psihomotor constant,
hipotonie de la naştere,
retardul mental;

copii sunt afectuoşi, joviali, prezintă dificultăţi în

vorbire, le place jocul, aranjează obiectele în ordine,
memoria nu este afectată;
Dermatoglifele:

• plică palmară unică la 75% din cazuri

• pliu unic interfalangial la degetul cinci.
Asociază malformaţii ale unor organe şi sisteme în
45% din cazuri:

• cardiace (40%): canal atrio-ventricular, DSV, DSA;

• digestive:stenoză duodenală, imperforaţie anală;
• oculare: cataractă, astigmatism, miopie, strabism,
glaucom congenital;
Alte modificări :

hematologice: uneori leucoblastoză tranzitorie ce poate

recidiva în LAL sau nonlimfoblastică
imunologice: deficienţe imunitare;
metabolice: hiperuricemie, modificări ale glicemiei;
sterilitate la sexul masculin;
demenţă presenilă Alzheimer.
Citogenetic:

•trisomia 21 liberă şi omogennă,

•trisomia 21 în mozaic,
•trisomia 21 cu translocaţie,
•trisomie 21parţială,
•trisomie 21 şi alte anomalii cromozomiale.
trisomia 21 liberă şi omogenă (92,5%):

•cazuri sporadice (de novo)

•vârsta maternă este implicată
•cariotip: 47, XX,+21 sau 47,XY,+21
trisomia 21 în mozaic (2,5% din cazuri)

•cazuri sporadice
•cariotip : 47,XX ,+21/46,XX sau 47,XY+21/46,XY
•accidental postzigotică (mitotică)
•mai frecvent exprimată printr-un fenotip tipic,
•poate da un sindrom atenuat
 Diagnostic antenatal

-analiza citogenetică a lichidului amniotic, sau

biopsie de vilozităţi coriale,
- analiză care se efectuează dacă există

suspiciuni:
- vârsta maternă înaintată,
- modificări ecografice
- sau la triplul test efectuat în timpul sarcinii.
 Consultul genetic

Riscul de recurenţă al sindromului Down variază în

funcţie de cariotip:

• În trisomia 21 liberă riscul de recurenţă este de 1-2%

• în cazul trisomiei cu translocaţie t(Dq;21q) şi
t(21q;22q)
• riscul matern este de 15%,
• riscul patern de 5%,
• în cazul translocaţiei t(21q;21q) riscul este de 100%.
Trisomia 18 (Sindromul Edwards)

Descris separat de către Edwards şi Smith în 1960.

Este a doua trisomie autozomală după sindromul

Down.
 Epidemiologie

Incidenţa la nastere este de 1/6000-8000 de nn vii.

95% dintre produşii de concepţie cu trisomie 18

sunt eliminaţi în cursul vieţii intrauterine

80% dintre nn care prezintă sindromul sunt fetiţe.

Rata de supravieţuire peste un an este de 5-10%.

Tablou clinic

Fenotipic:

microcefalie cu diametrul
bifrontal îngust şi occiput
proeminent, ceea ce dă craniului
aspectul caracteristic de “cap de
pasăre”
Trisomia 18
 Tablou clinic
facial:
microftalmie,
fante palpebrale scurte şi orizontale,
hipertelorism,
micrognaţie sau retrognaţie,
gură mică,
despicătură labială sau palatină,
urechi malformate şi jos inserate;
Tablou clinic

membre: caracteristică este contractura a

mâinii, indexul acoperind degetul 3, iar
degetul 5 acoperind degetul 4,
camptodactilie;
„picior în piolet”, calcaneul fiind proeminent
şi plantă excavată;

manifestări neurologice: retard psihomotor,

hipertonie, defecte de mielinizare, agenezia
corpului calos şi altele.
 malformaţii ale unor sisteme şi organe:

malformaţii cardiace (90%) : defect de sept

ventricular, defect de sept atrial, persistenţa
ductului arterial, coarctaţia de aortă;

malformaţii pulmonare: hipoplazie

pulmonară cu lobulaţie anormală;
 malformaţii gastro-intestinale: omfalocel,
malrotaţie intestinală, atrezie esofagiană şi
ileală, imperforaţie anală;

malformaţi genito-urinare: rinichi

polichistic, ureter dublu, agenezie renală
unilaterală, precum şi criptorhidie şi hipospadias
la băieţi şi hipoplazie labială şi ovariană la fetiţe;
Trisomia 13
 Cea mai puţin comună şi cea mai severă dintre
trisomiile autozomole prezentând anomalii multiple
dintre care majoritatea sunt incompatibile cu viaţa.
Epidemiologie

Incidenţa este de 1/4000-1/10000 de nou-născuţi.

Este mai frecvent intâlnită la fetiţe datorită

supravieţuirii reduse a băieţilor.

Mortalitatea este foarte ridicată, 80% decedând în

prima lună de viaţă, doar 10% supravieţuiesc
vârstei de 1 an.
 Tablou clinic
craniu:
microcefalie,
defecte ale scalpului,
urechi malformate şi jos inserate;
frunte teşită,
nas lat şi aplatizat,
hipertelorism,

anomalii oculare:
microoftalmie, anoftalmie, aniridie, cataractă, coloboma
irisului,

despicătură labio-palatină
Trisomia 13
 manifestări neurologice:
holoprosencefalia care este în general
semnalată de către malformaţiile etajului
mijlociu facial;

membre:
polidactilie sau sindactilie, camptodactilie,
clinodactilia degetului mic, varus equin;
 malformaţii cardiace (80%): persistenţa
canalului arterial, defect septal atrial, defect
septal ventricular, dextrocardie;
.

malformaţii genito-urinare: rinichi polichistic,

duplicaţie renală, ureter dublu, agenezie
testiculară şi criptorhidie laDistributia
băieţi iar la fetiţe
valorilor
hiperplazie clitoridiană şi uter
inăltimii în bicorn;
populatie după
modelul curbei lui Gauss
 Cauze
Există o asociere importantă între sindromul Patau şi
Analiza eredităţii staturii, arată că
vârsta maternă înaintată.
descendenţii unui cuplu prezintă
mai
Aneuploidia degrabă
rezultă statură
în principal încadrabilă
datorită în
nondisjuncţiei
valorile
în meiozamedii
maternăale populaţiei, decât
primară.
în cele ale genitorilor.
 Consultul genetic :

Sfatul genetic şi testele genetice se

adresează în special părinţilor purtători de
traslocaţii care au un copil cu trisomie 13,
pentru a preveni recurenţa acestei
anomali cromozomiale, riscul fiind de 1%..
Sindroame cu anomalii
structurale la cromozomii
autozomi
 Sindromul Wolf-Hirschhorn
46,XX,4p-, sau 46,XY,4p-

Descris în 1961 de Hirschhorn, apoi în 1965

împreună cu Wolf a adus sindromul în atenţia
geneticienilor prin publicarea a mai multor cazuri
similare.
 Epidemiologie

Incidenţa sindromului = 1:50.000 nn,

Prevalenţa pe sexe 1:2 pentru sexul feminin.
Mortalitatea = 34% în primii doi ani de viaţă.
 Tablou clinic :
• statură mică;
• cranio-facial, dismorfii caracteristice :
• frunte proeminentă,
• glabelă proeminentă,
• hipertelorism,
• rădăcina nasului lăţită,
• = “cască de războinic grec”;
• microcefalie,
• urechi jos implantate,
• despicătură labio-palatină sau gură de crap;
 Tablou clinic :
• sistem nervos central:
• retard mental sever,
• agenezie de corp calos,
• hidrocefalie,
• malformaţii cardiace, pulmonare, gastro-intestinale,
• genito-urinare (la băieţi: criptorhidie, hipospadias;
• la fetiţe: agenezie vaginală,de col uterin sau uter, ovare
în bandeletă);
• dermatoglife modificate.
 Cauze

87% din cazuri apar ca deleţie de novo mai ales

a cromozomului de origine paternă, iar 13%
sunt datorate translocaţiilor reciproce
parentale.
Consultul genetic

• Riscul de recurenţă este minim dacă părinţii nu

sunt purtători de translocaţii balansate.
• Odată cu avansarea tehnicilor moleculare este
necesară reevaluarea pacienţilor diagnosticaţi
anterior cu cariotip normal, datorită impactului
asupra reproducerii.
• Tehnica FISH poate detecta translocaţiile
submicroscopice la parinţii cu fenotip normal ce au
descendenţi afectaţi.
 Sindromul Lejeune
(Sd. Cri du chat)

Sindromul a fost descris

de către Lejeune în 1963.
 Epidemiologie

Incidenţa sindromului = 1:50.000 de nn,

Prevalenţa pe sexe: sex masculin/sex
feminin de 0.72.
Mortalitatea este 6-8%,
Posibilitatea atingerii vârstei adulte a
crescut datorită intervenţiei medicinei
moderne.
 Tablou clinic
În perioada neo-natală
• plânsul asemanător mieunatului pisicii, datorat
hipoplaziei laringiene şi asimetriei corzilor vocale,
considerat a fi patognomonic;
• greutate mică la naştere,
• microcefalie,
• retard de creştere,
• facies rotund cu pomeţi proeminenţi,
• hipertelorism,
• rădăcina nasului lăţită,
• microganţie,
• urechi jos implantate;
 Tablou clinic

• malformaţii ale unor organe şi sisteme: malformaţii

cardiace, malformaţii gastro-intestinale şi genito-
urinare (criptorhidie şi hipospadias);
• dermatoglifele modificate cu plică transversală şi un
număr crescut de arcuri şi bucle la nivelul degetelor.
 SINDROAME CROMOZOMICE GONOZOMALE

• Anomaliile cromozomilor sexuali pot fi:

– numerice sau structurale,
– omogene sau în mozaicism.
• Frecvenţa anomaliilor cromozomice
gonozomale la naştere este  1 la 500 de nn.
Principalele semne clinice din sindroamele cu
anomalii ale cromozomilor sexuali :

• afectarea sferei genitale, cu disgenezie

gonadală,
• absenţa sau dezvoltarea întârziată a
caracterelor sexuale secundare,
• sterilitate sau infertilitate.
 ABATERI DE LA CARIOTIPUL 46, XY LA SEXUL
MASCULIN

Sindromul Klinefelter (47,XXY)

• Sinonime: barbatii XXY, XXYY, XXXY, XXXXY
 Incidenta

• 1 la 500 nou născuţi de sex masculin pt

47,XXY si de 1 la 300 în avorturile spontane
• 1/50000 pt 48,XXXY,
• 1/85000 pentru 49XXXXY
Cauze
Cauze
Sindrom Klinefelter
 Teste de diagnostic

• Cariotip standard
• ↑ FSH, LH, estradiol
• ↓testosteronul ( la 12-14 ani sau la adultii
netratati)
• gonadotrofine urinare ↑↑ = functia celulelor
Leydig anormala
 Sfat genetic
Diagnostic antenatal

• Riscul de recurenta nu e mai mare ca in

populatia generala.

• Poate fi detectat prin amniocenteza si studiul

cariotipului fetal, parintii sunt sfatuiti privind
manifestarile clinice ale sindromului
 Sindromul 47,XYY

• aproximativ 3% dintre deţinuţi şi/sau pacienţi

cu tulburări psihice (care necesită spitalizare),
prezintă cariotip 47,XYY. Această constituţie se
asociază în proporţie de 20% cu talia înaltă.
 Sindromul 47,XYY

• În genere, constituţia 47,XYY nu este însoţită

de dismorfii;
• au fost descrise cazuri în care faciesul trădează
un comportament dur, agresiv; acnee juvenilă,
sinostoză radio-ulnară şi chiar hipogonadism.
• sterilitate.
 Deleţii Yq

• Lungimea cromozomului Y prezintă variaţii largi inter-

individuale. Acest caracter este moştenit stabil, tatăl şi fiul
având cromozomi Y identici.

• Anomaliile structurale ale cromozomului Y nu pot fi descrise

satisfăcător doar prin studii microscopice datorita
dimensiunilor acestui cromozom.

• Se folosesc markeri ADN pentru a defini cu precizie existenţa

anomaliilor structurale.
 ABATERI DE LA CARIOTIPUL 46,XX LA SEXUL FEMININ

Sindromul Turner
(Disgenezia gonadală Bonnevie -Ullrich)
Definitie si criterii de diagnostic

• prezenţa unui singur cromozom X,

monosomie completă sau parţială prezentă
în toate celulele sau numai într-o anumită
proporţie,
Definitie si criterii de diagnostic

• asociază semne fenotipice de tipul nanism,

defecte în dezvoltarea ovarelor şi diverse
malformaţii viscerale.
 La naştere

semne patognomonice:
• limfedeme la nivelul părţii dorsale a mâinilor şi picioarelor,
• gât scurt şi palmat,
• urechi displazice şi jos implantate,
• uşoară ptoză palpebrală,
• mandibulă hipoplazică,
• unghii distrofice ş.a.
 Incidenta

• 15/1000 din sarcinile recunoscute sunt cu feti 45,X

dar 99% se termina ca avorturi spontane in primul
trimestru de sarcina
 Sindromul cu trisomie X - 47, XXX
(trisomia X)
• Pacientele cu trisomie X prezintă un fenotip
mai puţin caracteristic.
• Incidenţa este de 1 la 1000-1200 de nn de
sex feminin