Sunteți pe pagina 1din 2

06.04.

2020

Formele controlului în administrația publică


1) controlul exercitat de autoritatea legislativă şi de structurile, organele care țin de aceasta;
2) controlul exercitat de autoritățile judecătoreşti şi de organele cu activitate jurisdicțională;
3) controlul exercitat de autoritățile administrației publice şi de structurile din sistemul
acestora.

Controlul adm
inistrativ intern, se exercită de către funcționarii publici cu funcții de conducere din interiorul
organului, asupra celor din subordinea lor sau de anumite compartimente ale acestui organ;
Controlul administrativ extern, care se exercită de către autoritățile din afara administrației
publice. Acest control poate fi exercitat fie de organe din sistemul autorității legislative, fie ale
celei executive, fie ale autorității judecătoreşti.
3. Particularitățile controlului judecătoresc asupra activității administraţiei publice.
 se exercită numai asupra actelor administrative şi a faptelor asimilate acestora cu
excluderea operaţiunilor tehnico-materiale, a altor acte şi fapte juridice deoarece vizează
verificarea acelor manifestări de voinţă prin care organul apare numai ca subiect de drept
special învestit cu atribuţii de realizare a puterii de stat - şi nu ca persoană juridică de
drept privat (civil), inclusiv în cazul încheierii contractelor administrative de interes
public
 cuprinderea tuturor autorităţilor administrative centrale, teritoriale şi locale.
 de verificarea legalităţii actelor şi faptelor administrative, nefiind un control de
oportunitate. Problemele de oportunitate apar cu totul excepţional în activitatea
instanţelor
 el nu are un caracter exclusiv, deoarece nu este singura formă de control asupra
administraţiei, ci doar face parte din cadrul, mai general, al controlului de stat, în calitatea
sa de componentă fundamentală a controlului jurisdicţional, exercitat asupra
administraţiei şi de alte organe jurisdicţionale administrative
 acesta este ulterior adoptării sau executării actului administrativ, deoarece el verifică
legalitatea unor acțiuni deja existente şi nu a unor acțiuni ce ar putea să se producă în
viitor
 prin controlul judecătoresc al actelor administrative nu se realizează un control de plină
jurisdicţie. Instanţa de judecată nu poate emite actul legal sau măsura necesară și nu poate
substitui atribuţiile organului administrativ. Ea dispune doar de dreptul de anulare a
actului administrativ și de obligare la măsuri administrative şi de reparare a prejudiciului.
Altfel spus, hotărârea judecătorească nu constituie temeiul direct al realizării dreptului
subiectiv, trebuind ca în baza acesteia să se emită totuşi actul administrativ necesar.
 controlulului judiciar asupra actelor administrative vom specifica că acesta este un
control în baza competenţei generale de verificare a legalităţii oricărui act administrativ.
 existența unei proceduri specifice a controlului judecătoresc, cu caracter jurisdicţional,
bazată pe contradictorialitatea dezbaterilor şi independenţa judecătorilor, declanşată de
sesizarea instanţei de judecată de către partea vătămată în drepturile sau interesele sale
printr-un act sau fapt administrativ.
4. Rolul instituţiei contenciosului administrative în realizarea controlului judecătoresc asupra
administraţiei publice
Instituţia contenciosului administrativ reprezintă forma democratică de reparare a
încălcărilor legii săvârşite de către autorităţile administraţiei publice, autorităţile publice, în
general, de limitare a puterii arbitrare a acestora, de asigurare a drepturilor celor administraţi.
Temă pe acasă.
Obiectul controlului de legalitate şi control de oportunitate asupra activității
administraţiei publice .
Controlul de legalitate poate fi: obligatoriu şi facultativ. Controlului de legalitate
obligatoriu sunt supuse doar actele primarului cu caracter normative - toate actele
primarului, în mod deosebit cele cu caracter individual, trebuie să fie supuse controlului
de legalitate obligatoriu, deoarece anume prin acestea se încălcă frecvent drepturile
particularilor. Prin urmare, cetăţenii au şansa să-şi apere drepturile vătămate de APL doar
în cazul în care au înţeles că sunt vătămaţi într-un drept prevăzut de lege şi dacă cunosc
procedura adresării în instanţele de contencios administrativ. Deşi prin controlul de
legalitate facultativ pot fi verificate dispoziţiile primarului cu caracter individual, acesta
este lăsat la atitudinea Oficiului Teritorial al Cancelariei de Stat şi depinde de mai mulţi
factori subiectivi: nivelul de pregătire profesională a funcţionarilor cu atribuţii de control,
încărcătura pe care aceştia o au, fiind puţini la număr în raport cu numărul de acte
administrative emise de APL ş.a.
Controlul de oportunitate asupra APL este factorul care îndepărtează esenţa acestui
control de ceea ce doctrina şi practica guvernării democratice consideră a fi control de
tutelă administrativă. Conform art. 62, al. 2 din Legea nr. 436-XVI, exercitarea
controlului administrativ de oportunitate de către autorităţile de nivel superior se admite
doar în partea ce se referă la atribuţiile delegate de către stat autorităţilor administraţiei
publice locale şi are o finalitate abuzivă, în sensul că, dacă APL nu modifică actul
administrativ, contestat pe motiv de inoportunitate, atunci organul de control va lua
decizia în locul lui.