Sunteți pe pagina 1din 12

Toxicologie alimentară

Metode de izolare a substanţelor toxice organice.

1 ND, an 2, Laborator
Metode de izolare a substanţelor toxice organice

Toxici organici volatili


(cloroform, acetona, dietileter, HCN,
nicotină, amfetamină)
Toxicii organici
Toxici organici nevolatili

efecte nocive SNC

doze mici euforie efecte halucinogene

toxicii organici volatili inhalaţi asfixie

2
Toxicii organici volatili se pot izola prin următoarele metode:

1. Distilare – dacă toxicul are punctul de fierbere sub 100ºC

Figura 1. Instalaţie de distilare.


3
2. Antrenare cu vapori de apă – dacă toxicul are punctul de fierbere > 100ºC, sau
când substanţele sunt instabile la punctul lor de fierbere

Figura 2. Instalaţie de antrenare cu vapori de apă.

4
În cazul antrenării cu vapori de apă a substanţelor insolubile în apă:

P1 C1  M 2

P2 C2  M 1

P1 şi P2 – tensiunea de vapori a substanţei toxice şi a apei în stare de vapori;


C1 şi C2 – concentraţia substanţei toxice şi a apei în stare de vapori;
M1 şi M2 – masa moleculară a substanţei toxice şi a apei.

5
3. Antrenarea cu un curent de aer – metodă utilă pentru toxicii gazoşi (H2S; H3P)
şi volatili (C6H6, HCN)

A – recipientul cu produsul de analizat;


B – absorbitoarele;
C – dispozitivul de aspirare;
D – dispozitivul de purificare a aerului.

Figura 3. Instalaţie de antrenare cu curent de aer.

6
4. Difuziune simplă – dacă toxicul este volatil (acetona, HCN)

Figura 4. Celula de microdifuziune Coway.

7
Toxicii organici nevolatili se pot izola prin următoarele metode:

A. Extracţia cu solvenţi organici – antrenează compusul şi îl separă din probă

1. Extracţia lichid-lichid (L-L) - separarea analiţilor de interferenţi prin împărţirea


probei între două faze nemiscibile.

K – coeficientul de distribuţie;
C
K 0 - Legea distribuţiei lui Nernst C0 – conc. substanţei în faza organică;
Ca Ca – conc. în faza apoasă.

C 0  V0 K V
E  - Fracţia de analit extrasă
C0  V0  C a  Va  1  K  V 

V0 – volumul fazei organice;


Va – volumul fazei apoase;
V0

8
V – raportul dintre cele două faze
Va   E 100
Clasificarea metodelor de extracţie lichid-lichid se poate face în funcţie de:

a) eficienţa extracţiei:

Extracţia prin echilibrare – agitarea produsului de analizat cu solventul organic


echilibru de partiţie a substanţei toxice între cele două faze.

Extracţia exhaustivă – epuizarea produsului de analizat de substanţa toxică.

b) solventul folosit:

Extracţia generală – atunci când natura toxicului nu este cunoscută.

Extracţia selectivă – atunci când natura toxicului este cunoscută şi presupune


utilizarea solvenţilor organici în care toxicul are solubilitate maximă.
9
2. Extracţia pe faze solide (EFS) – adsorbţia analitului pe un adsorbant, de pe care
este apoi eluat cu un solvent corespunzător.

minerali alţi adsorbanţi


(alumina, silicatul de magneziu, aluminosilicaţii (polimerii reticulaţi derivaţi de stiren sau
sau silicagelul) silicagelul modificat prin legare chimică)

10
B. Extracţia cu fluide supercritice – se realizează în condiţii speciale de
temperatură şi presiune, care permit atingerea unui punct critic în care materialul nu
este nici lichid, nici gazos.

1. Metoda Stas-Otto-Ogier – solubilizarea substanţelor toxice în amestec


hidroalcoolic slab acidulat, urmată de îndepărtarea impurităţilor cu alcool
concentrat.

Toxicii sunt extraşi cu solvenţi organici, întâi în mediu acid, apoi în mediu alcalin.
Fracţionarea extractului – urmăreşte separarea toxicilor în trei grupe: substanţe cu
caracter acid, substanţe cu caracter bazic şi compuşi neutri.

11
2. Metoda Dragendorff

3. Metoda Florance – morfina, stricnina, sulfamidele, derivaţii barbiturici

4. Metoda Fabre (metoda proteolizei)

5. Metoda digestiei acide – substanţele şi metaboliţii cu caracter alcalin

6. Metoda cu tungstat de sodiu – izolarea compuşilor cu caracter acid sau neutru

7. Metoda cu acetonă şi sulfat de amoniu (metoda Nicolls)

8. Metoda Griffon-Le Breton – izolarea substanţelor toxice din organe şi din sânge

12