Etiologia şi patogeneză. Cauzele care generează hipotrofia ovariană sunt multiple şi de cele
mai multe ori acţionează asociat. Intre cauzele predisponibile au importanţă mare imperfecţiunile
cantitative şi calitative ale hranei, raţiile dezechilebrale, sărace in proteine, mai ales in aminoacizi,
energie metabolizabilă, minerale şi vitamine. Condiţiile de zooigienă (stabulaţia indelungată,
microclimatul necorespunzător şi disconfortul din adăpost, adăposturile reci şi umede pe timp de
iarnă şi supraincălzirile din timpul verii etc.) şi tehnologia exploatării sunt cauze in instalarea
hipotrofiei ovarelor.
Factorii favorabili care duc la producerea tulburărilor sunt folosirea
prea timpurie a tineretului la reproducţie, fătările distocice, afecţiunile
puerperale, bolile cronice (parazitozele), producţiile mari de
lapte, pierderile in greutate după fătare etc.
Apariţia hipotrofiilor ovariene şi intarzierea reluării ciclicităţii sexuale post-partum este corelată,
aproape constant, cu aportul substratului energetic din raţii şi cu producţia de lapte. In perioada
puerperală, odată cu debutul lactaţiei, organismul vacii este supus unui stres metabolic intensiv, in
principal datorită necesităţilor energetice crescute impuse de producţia de lapte. Creşterea
necesarului energetic poate genera o balanţă negativă de-a lungul primelor 4-8 săptămani post-
partum, conducand la tulburarea funcţiei de reproducţie şi intarzierea reluării ciclicităţii sexuale,
fiind evidenţiată relaţia antagonistă existenţă intre producţia de lapte şi reproducţie.
Intre alţi factori care influenţează activitatea ovariană post-partum
se menţionează ritmul eliberării hormonului LH, nivelurile glicemiei, insulinei, IGF1,
progesteronului şi hormonilor tiroidieni. Glucoza reprezintă o sursă majoră de energie pentru ovar,
in timp ce insulina influenţează secreţia Gn-RH şi a LH. Zincul are un rol important in stimularea
secreţiei de insulină şi implicit in reglarea metabolismului glucidic, iar fosforul condiţionează
secreţia anterohipofizară de FSH.
Deşi hormonilor tiroidieni li s-a rezervat implicarea in termoreglare şi homeostazia
metabolismului energetic, studiile recente au evidenţiat implicarea lor in reglarea funcţiei ovariene
la rumugătoare, cu precădere la vacile aflate in puerpartum.
Reluarea ciclicităţii sexuale post-partum este insoţită de creşterea corespunzătoare a progesteronului
seric, nivelul atins de acest hormon pe parcursul ciclului sexual fiind relevant pentru fertilitate.
Prin urmare, balanţa energetică, conformaţia corporală, producţia de lapte, ritmul eliberării
GH-RH, LH, hormonilor tiroidieni, progesteronului etc. sunt factorii cu rol important in patogeneza
hipotrofiilor şi respectiv, hipo- sau inactivităţii ovariene post-partum. La femelele tinere, destinate
reproducţiei, hipotrofia ovarelor este datorată unei subalimentaţii indelungate.
Cauza determinantă este de natură neuroendocrină şi constă intr- o insuficientă eliberare de
gonadotropine anterohipofizare (FSH, LH), responsabile de foliculogeneză şi derularea ciclului
sexual, respectiv
de apariţia căldurilor. Diminuarea secreţiei acestor hormoni se reflectă in insuficienţa sau lipsa de
răspuns ovarian (hipo- sau inactivitate ovariană).
Gradul de hipo- sau inactivitate ovariană este dependent de caracterul, intensitatea şi durata de
acţiune a factorului etiologic.
Diagnosticul se stabileşte in baza datelor analitice, a semnelor clinice (cicluri sexuale neregulate,
călduri liniştite, aciclie) şi a examenului ginecologic. La tineretul apt pentru reproducţie hipotrofia
ovariană se caracterizează print-o stare corporală nesatisfăcătoare, animalul avand părul mare, mat
şi zburlit.
Diagnosticul diferenţial se execută intre aciclia determinată de hipotrofia ovarelor, aciclia
post-partum şi corpul galben persistent.
Aciclia post-partum se consideră fiziologică dacă nu depăţeşte anumite limite. Astfel, randamentul
exploatării vacilor de lapte se apreciază atat in baza nivelului producţiei de lapte, cat şi in baza
producerii unui viţel in fiecare an, ceea ce inseamnă că fiecare vacă trebuie să rămană gestantă in
primele 85-90 de zile după fătare (ideal in primele 45-60 zile). Acest lucru este posibil doar in cazul
declanşării normale a involuţiei organelor genitale şi manifestarea a 4 cicluri sexuale.
De regulă, la primul ciclu sexual, care apare la 22-25 zile după fătare, insămanţarea se omite; vacile
vor fi insămanţate in ciclul al doilea (la 43-46 zile după fătare). Dacă insamanţarea in acest ciclu nu
a fost rezultativă se va repeta la ciclul al treilea (in zilele 64-67 după fătare). Insă, dacă şi in acest
caz vor rămane femele infertile (nu mai mult de 2-3%), in rezervă mai rămine un ciclu (85-88 zile
după fătare), in care toate vacile trebuie să devină gestante.
Reeşind din aceste considerente, factorii manageriali trebuie dirijaţi in aşa manieră, incat in
intervalul 45-60 zile post-partum toate vacile să-şi reia activitatea de reproducţie şi să fie
insămanţate. Prin urmare, aciclia post-partum se consideră patologică după 45-60 zile de la fătare,
cu toate că profilaxia şi combaterea acesteia trebuie incepută cu mult inainte de aceste limite.