Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DREPT

DEPARTAMENTUL ECONOMIE, MARKETING SI TURISM

BUGA ION

GR. 1904/01 Economia

ECONOMIA MONDIALA: ESENȚA, EVOLUȚIA, TRĂSĂTURI.


Lucrul Individual la Disciplina: Economie

Autorul: BUGA Ion, 1904/gr. 01 Economia

Conducator stiintific: BRADU Margareta,

Doctor in stiinte economice.

CHIȘINAU-2020

1
CUPRINS

 Introducerea. Actualitatea si importanta temei, scopul si obiectivele


studiului.…pag 3.
 Capitolul I. Abordarea teoretica despre economia mondiala. Informațiile din
manual cu tematica Economia Mondială….pag 4.
 Structura economiei mondiale….pag 5.
 Capitolul II. Analiza cantitativa si calitativa despre Economia Mondială.
Analiza situatiei reale privind conceptul (Economia Mondiala)….pag 7.

 Capitolul III. Metode de înlăturare a consecintelor unei Crize Mondiale


asupra economiei naționale a Republicii Moldova….pag 10.

Criza mondiala provocata de noul tip de coronavirus ( Covid-19),


2020….pag 12.

 Concluzia finala privind subiectul “Economia Mondiala”….pag 14.


 Bibliografia….pag 15.

2
-Actualitatea si importanța temei, scopul și obiectivele studiului.
(Introducere).

-Actualitatea si importanța subiectului, Economia Mondială.Care este de facto importanta si


actualitatea subiectului care urmeaza sa fie abordat? Cu certitudine, privind conceptul
‘’actualitate’’, putem afirma ca Economia Mondiala niciodata nu o va pierde, fiindca majoritatea
factorilor la nivel national (macro-economiei) sunt influentati de starea economiei globale,
respectiv, zi de zi, Economia Mondiala ulterior isi lasa tot mai mare amprenta pe anumite
sectoare ale economiei globale, influentand astfel progresul sau regresul relatiilor pe plan
international a anumitor state care interactioneaza cu scop de dezvoltare a economiilor sale
nationale.

-Scopul analizei subiectului “Economia Mondială”. Evident, in primul rand sa decojim esenta
acestui concept de “Economie Mondiala”, din mai multe unghiuri, atat doctrinar si teoretic cat si
din prisma statisticelor actuale, la fel un moment important ar fi sa gasim locul si rolul Republicii
Moldova pe arena internationala in Economia Mondiala, astfel cu certitudine vom observa unde
si spre ce directie trebuie sa tinda in dezvoltare economia Republicii Moldova. Spoiler: Nu am
drept scop subestimarea economiei nationale a Republicii Moldova, fiindca este Patria mea pe
care o iubesc cu tot sufletul, drept scop este strict ilucidarea si identificarea anumitor probleme
esentiale care nu permit mecanismului national sa se dezvolte mult mai rapid. Critica este
sanatoasa, cu certitudine.

-Obiectivele studiului subiectului “Economia Mondiala”. Pentru mine, principalul obiectiv


care vreau sa-l ating in urma analizei subiectului este autodezvoltarea in domeniul economiei,
fiindca mi-am ales un subiect despre care la etapa actual cunosc destul de putina informative,
respective analiza acestei teme destul de voluminoase imi va permite sa adaug in arsenalul meu,
un flux nou de informatii utile. De ce sustin asta? Fiindca totusi, orice actiune de ordin economic
care-l facem noi zi de zi, are o influenta majora in encomia mondiala, chiar si procurarea unui
caiet de 12 lei, deja influenteaza economia mondiala, fiindca la fel ca si mine, in toate statele
aceasta actiune a fost repetata de alti oameni, in numar de milioane, ceea ce cu adevarat
contribuie la dezvoltarea economiei mondiale, prin prisma fiecarei economii nationale, care
iarasi, in ansamblu formeaza Economia Globala. Sunt sigur, ca in urma analizei subiectului
respective, acumuland un bagaj nou de cunostinte utile, voi ramaine satisfacut de efortul
efectuat. Al doilea obiectiv consta in analiza in ansamblu a crizei economice in Republica
Moldova, provocate de probelemele care vor fi ilucidate in lucrare, ceea ce am mentionat mai sus
la compartimentul “Scopul analizei subiectului respectiv”.
3
Capitolul I .Abordarea teoretica despre Criza Mondiala.

- Informatiile oficiale, exemplu Wikipedia:

Ca sa intelegem conceptul de “Economie Mondiala”, trebuie sa dam mai intai definitia oficiala
care ne-o ofera Wikipedia. Suna astfel: Economia mondială sau economia globală este
economia lumii, considerată ca fiind schimbul internațional de bunuri și servicii. Economia
mondială este formată din economiile naționale ale statelor lumii privite în interdependența
legăturilor economice dintre ele. Economia mondială reprezintă un proces economic care a
parcurs mai multe etape:

 Dezvoltarea economiei de schimb, lărgirea legăturilor economice între diferite țări și


regiuni pe baza cărora în sec. al XVI-lea s-a constituit piața mondială.
 Dezvoltarea manufacturilor și a marii industrii mașiniste care a determinat ample
transformări în baza tehnico-materială și în structura producției de bunuri și servicii.
 Formarea diviziunii internaționale a muncii ca ansamblu de specializări pentru export. [1]

Ce concluzie putem face din aceasta mica secventa prezentata mai sus? Evident faptul ca
Economia Globala, de fapt, reprezinta toate economiile nationale in ansamblu, legate sau unite
prin interdependent sa, manifestata prin schimbul de bunuri si servicii. Studiind integral articolul
din Wikipedia privind “Economia Mondiala”, am determinat ce ramuri si domenii completeaza
integral Economia Mondiala, si anume: Industria de IT, telefonie ( telefoane mobile, vanzarile
globale de telefoane mobile si smartphone), industria metalurgica, industria automobilistica,
industria petrolului, industria usoara, industria alimentara ( industria berii, industria carnii,
industria vinului), telecomunicatii, agricultura, turismul, comertul, exporturile, serviciile
(publicitate, divertisment), energie ( petrol, carbine, electricitate), piata de lux, finante, rezerve
financiare, datorii, [2]

- Informatiile din manuale cu tematica Economiei Mondiale.

 In viziunea, autoarei Constanța Aurelia Chistrița Economia Mondială este expresia unui
sistem de interdependenţe; dezvoltarea economiilor naţionale determină adâncirea
diviziunii mondiale a muncii care, la rândul ei generează inter-relaţiile dintre economiile
naţionale, inter-relaţii aflate la baza unor subsisteme mondiale (comercial, valutar, 17
4
financiar). Între aceste subsisteme există interdependenţe cu implicaţii asupra agenţilor
economici şi asupra economiilor naţionale. Economia mondială se caracterizează prin
unitate în diversitate. Interdependenţele economiei mondiale au drept cadru general de
mişcare producţia şi circulaţia mărfurilor, care devin atotcuprinzătoare. Pe piaţa
mondială, toţi agenţii economici, fără excepţie, trebuie să se supună unor reguli comune:
regulile cererii şi ofertei, ale concurenţei, ale preţurilor internaţionale etc. Relaţiile de
piaţă reprezintă numitorul comun al acestor elemente atât de eterogene. Creşterea
continuă şi semnificativă a investiţiilor externe de capital dă un impuls considerabil
relaţiilor de piaţă la scară mondială. În plus, prin transnaţionalizarea vieţii economice,
aceste investiţii contribuie direct la mărirea gradului de integrare a economiei mondiale.
Economia mondială, pe parcursul dezvoltării sale, de la economia internaţională la cea
globală, cunoaşte grade crescânde de integrare. [3]
 construită după modelul neoliberalist, se fundamentează pe o serie de principii precum:
credinţa în eficienţa şi autoreglementarea pieţei libere, liberalizarea economică,
dereglementarea, cultul eficienţei, privatizarea (dezirabil a tuturor) resurselor şi
serviciilor, dezarticularea 5 statului bunăstării.

 care produc valoare adaugata. In viata economica reala, interdependentele se


concretizeaza in diviziunea mondiala a muncii si circuitul economic mondial, in
constituirea pietii mondiale si dezvoltarea comertului mondial, a fluxului mondial al
capitalurilor si investitiilor externe, a celui valutar mondial si a migratiei internationale a
fortei de munca, a cooperarii economice si tehnico-stiintifice mondiale.

In concluzie, la primul capitol trebuie mentionat faptul ca atat in istorie si trecut cat si la etapa
actuala toti speciliastii in domeniu, toti doctrinarii si toate portalurile care ne ofera o sursa
informationala la subiectul respectiv, si anume conceptul de “Economie Mondiala”, au practic o
parere interdependenta, cu mici devieri, nesemnificative. Respectiv, eu am concluzionat la acest
compartiment ca, Economia Mondială este expresia unui sistem de interdependenţe, Economia
Mondiala fiind ansamblul economiilor nationale ale statelor lumii.

Structura economiei mondiale:

Există mai multe modele de divizare teritorială a economiei mondiale: bipolară, tripolară şi
multipolară. Cea mai simplă împărţire este cea bipolară, conform căreia economia mondială
este divizată în state Nordice şi Sudice. La cele Nordice aparţin ţările economic dezvoltate

5
din America de Nord şi Europa, precum şi Japonia. La cele Sudice aparţin statele din
America Latină, Africa şi Asia. Divizarea tripolară a economiei mondiale este tratată în două
variante. Conform primei variante, economia mondială se împarte în economia statelor înalt
dezvoltate, economia statelor în curs de dezvoltare şi economia statelor în tranziţie. Conform
variantei a doua de diviziune tripolară, economia mondială se împarte în Centru, Periferie şi
Semiperiferie. Centrul cuprinde 25-30 de ţări înalt dezvoltate care se află în avangarda
Revoluţiei Tehnico-Ştiinţifice şi care au trecut la economia postindustrială. Ele produc peste
50% din PIB-ul mondial (valoarea PPC), valoarea nominală fiind mult mai mare. În
componenţa Periferiei intră circa 100 de state în curs de dezvoltare cu o economie
preponderent agrară sau parţial industrială, unde RTŞ aproape că nu s-a manifestat. Nucleul
acestei grupe este format din statele cu cea mai slabă economie. Semiperiferia cuprinde ţările
cu economia industrială. Aici aparţin statele capitalismului mediu dezvoltat din Asia,
America Latină şi Africa, precum şi ţările noi industriale din Asia de Sud-Est şi cele
exportatoare de petrol din Orientul Apropiat. Tot la această grupă aparţin şi unele state în
tranziţie la economia de piaţă. Din punct de vedere al rezultatelor activităţii de producţie,
economia mondială se împarte în două grupe de ramuri: ramurile sferei productive şi
ramurile sferei neproductive. La ramurile sferei productive aparţin: industria, agricultura,
transportul şi construcţiile. La ramurile sferei neproductive aparţin: învăţământul, ştiinţa,
medicina, turismul, comerţul, serviciile comunale, activitatea financiară. Din ramurile sferei
productive, cea mai mare importanţă o are industria. După caracterul producţiei, ea se
împarte în: extractivă, energetică şi de prelucrare. Industriei extractive îi revin 7% din
volumul producţiei industriale mondiale. În cadrul ei deosebim industria:

• carboniferă – 1,4%;

• de petrol şi gaze – 4,6%;

• de minereuri – 1%.

Industriei energetice îi revin ceva mai mult de 7% din volumul producţiei industriale.
Această ramură se ocupă cu: • producerea energiei electrice; • producerea energiei termice; •
producerea gazului artificial. Industriei de prelucrare îi revine cea mai mare parte a
producţiei industriale – peste 85%. În cadrul ei se deosebesc: industria grea, industria uşoară
şi alimentară, industria forestieră şi de prelucrare a lemnului, fiecare din ele având în
componenţa sa diferite ramuri.

6
Capitolul II. Analiza cantitativa si calitativa despre Economia
Mondială.

- Analiza situatiei reale privind conceptul (Economia Mondiala).

Pentru inceput, ca sa putem corect analiza problema economiei mondiale, trebuie sa definim
conceptul de “Criza Economica” care este bine ilucidat in sursa oficiala Wikipedia, suna astfel:
Criza economică este o perioadă de declin economic, ea poate avea mai multe cauze, astfel ea
apare în perioada crizei lumii capitaliste datorate supraproducției, care între anii 1929-1933,
caracterizată printr-o scădere dramatică a activității economice mondiale. Dar aceste crize au
apărut și în țările socialiste, cauza principală este probabil polarizarea la un grup restrâns a celor
care posedă bani, restul populației mai ales a celor din lumea treia fiind sărace, reducându-se
astfel piața de desfacere a produselor. Fazele crizei economice se manifestă printr-o perioadă de
stagnare, de recesiune însoțită de inflație, cauzate de o conjunctură complexă. In viziunea BNM,
criza economică reprezintă punctul de cotitură dintre recesiune și expansiune economică în
cadrul unui ciclu economic și care semnifică reluarea creșterii economice, de obicei ca urmare a
politicilor de expansiune, adică de reducere a ratei dobânzii și de ridicare a restricțiilor din calea
creditării, ceea ce favorizează procesul investițional și/sau ca urmare a îmbunătățirii climatului
economic internațional. [6] Respectiv trebuie sa mentionam si tipurile de crize economice: criza
bancara, bule speculative si prabusiri, criza economica internationala si criza economica in
lume.

 Evident, pentru a trece la urmatorul subiect ( Aprecierea starii actuale),


trebuie sa dam un exemplu foarte bun din trecutul apropiat, si anume
Criza Mondiala din 2007-2008.

Atfel, trebuie sa ilucidam problema care a dus la aparitia crizei mondiale


respective, prin urmatoarele caracteristici:

Criza economică mondială a început în luna decembrie 2007, moment când pierderea încrederii


investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce a determinat
o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei Federale americane,
a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene. Indicele TED spread (ce descrie riscul de
creditare perceput în economia generală) a sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a
crescut din nou în septembrie 2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008.
7
Criza s-a agravat în 2008, întrucât bursele de valori din lume s-au prăbușit sau au intrat într-o
perioadă de instabilitate acută. Un număr mare de bănci, creditori și companii de asigurare au dat
faliment în săptămânile ce au urmat. Prăbușirea Administrației Federale pentru
Locuințe (S.U.A.) este adesea făcută responsabilă pentru producerea crizei. Însă
vulnerabilitatea sistemului financiar a fost provocată de contractele și operațiile financiare
complicate și supuse efectului de pârghie, politica monetară a S.U.A. stabilind un preț neglijabil
pentru credit și astfel favorizând o cotă foarte ridicată a efectului de pârghie și,
conform economistului american John Bellamy Foster, o „hipertrofie a sectorului financiar”.
Țările afectate drastic de criză au avut creșteri semnificative ale salariului minim, impuse prin
legislație. Administrația SUA a emis Fair Minimum Wage Act of 2007, care a intrat în vigoare în
25 mai 2007 și a prevăzut creșterea salariului minim în trei etape: - începând cu 24.07.2007 la
5,85$ pe oră, - începând cu 24.07.2008 la 6,55$ pe oră, - începând cu 24.07.2009 la 7,25$ pe oră.
Același efect poate fi observat și în țările europene, cele mai afectate țări fiind exact acelea care
au avut creșteri semnificative ale salariului minim în anii premergători crizei. Cea mai afectată
țară de criza economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant este că această țară a avut, în
anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor minime din Uniunea Europeană: 1)
de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună; 2) de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lună; 3)
de la 1 iulie 2007, la 227 Euro pe lună. Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția
unei crize extrem de puternice cu șomaj ridicat. Un alt exemplu concludent este Irlanda: 1)
începând cu 1 ianuarie 2007 salariul minim a crescut de la 7,65 Euro pe oră la 8,30 Euro pe oră;
2) începând cu 1 iulie 2007 salariul minim a crescut la 8,65 Euro pe oră. Consecința a fost
creșterea galopantă a șomajului ajungând în scurt timp la 12,8%. Spania, de asemenea una dintre
țările cu o rată foarte mare a șomajului, atingînd un nivel de 20,5% în aprilie 2010 , a avut o
creștere a salariului minim de la 490 Euro/lună în 2004 la 700 Euro/lună în 2008. Pe de altă
parte, singura țară din U.E. care a intrat în clasamentul țărilor cel mai puțin afectate de criză este
Suedia, una dintre cele 6 țări europene care nu au salariu minim. [7]

Cum sa manifestat criza? Criza economică 2008 a desfiinţat soluţiile temporare care au dominat
economia mondială începând cu mijlocul anilor 1980. Profiturile nu erau create prin producţie, ci
prin circulaţie şi schimb. Fundamentaliştii pieţei laissez-faire din ultimii 20 de ani au picat testul
realităţii. Dereglementarea financiară a creat premisele pentru acumularea unor poziţii riscante
care au împins economia globală într-o deflaţie a datoriilor care poate fi contracarată numai prin
inflaţia guvernamentală a datoriilor. Există trei puncte de plecare importante pentru înţelegerea
crizei economice din 2008. În primul rând, ceea ce se întâmplă reprezintă spargerea seturilor de
acorduri de legătură prin care economia mondială a fost guvernată începând cu anii 1980. Aceste

8
acorduri reprezintă „soluţia” temporară a capitalului pentru crizele care au apărut anterior. În al
doilea rând, crizele anilor 1970 şi încercările de a le rezolva în anii 1980 îşi au originea într-o
contradicţie centrală a capitalismului, respectiv contradicţia dintre crearea profitului în sfera
producţiei şi realizarea profitului în sfera circulaţiei şi schimbului. În al treilea rând, situaţia
slabă istoric pentru capitalul britanic, cel puţin a celui situat teritorial în Marea Britanie, a lăsat
această ţară foarte vulnerabilă la criză. Criza în sine are un număr de dimensiuni, dar trei sunt
extrem de importante. Prima este creşterea datoriilor, atât publice, cât şi private. De exemplu, în
SUA datoriile au avut o evoluţie exponenţială începând cu anul 1940 până în 2010.

-Apare totusi o intrebare destul de importanta, cine a platit si plateste ulterior pentru
consecintele create de Criza Economica Mondiala din 2008?

Efectul imediat al recunoaşterii datoriilor neperformante de pe piaţa imobiliară a fost faptul că


valoarea unui volum mare de capital, evaluată la un anumit nivel pe baza presupunerii că
împrumuturile vor fi plătite integral, nu mai exista. Acest capital se împarte în două categorii.
Prima categorie este capitalul implicat direct în proiecte imobiliare şi legat de ipotecă sub-prime
atât pentru capitalul necesar pentru ipotecă, cât şi pentru capitalul folosit în construcţii şi
dezvoltări. A doua categorie este capitalul din alte industrii care a fost investit în perspectiva
unei cereri rezultate de la o piaţă imobiliară în creştere; nivelurile ridicate depind în special de
proprietarii care se împrumutau – ceva care este puţin probabil să se producă în viitorul
previzibil. Orice revalorizare a capitalului de acest tip ridică problema asupra responsabilităţii
asupra plăţilor pentru pierderi – de capital şi de forţă de muncă. Sectorul financiar a fost destul
de neruşinat în încercare de a transmite costurile crizei asupra forţei de muncă – s-a ajuns chiar la
formularea unor planuri pentru a folosi banii contribuabililor la menţinerea plăţilor bonus.
Mecanismul asigurării schimbării include următoarele: ƒ subvenţii directe pentru băncile
finanţate de contribuabili; ƒ refacerea bazei de profit prin refuzarea transmiterii scăderilor de rate
ale dobânzilor către cei care acordă împrumuturi. Aceasta se poate face cu uşurinţă prin fuziuni
asemănătoare cu Lloyds-HBOS, care reduc competiţia şi sporesc dependenţa gospodăriilor de un
număr relativ mic de instituţii mari; atac asupra securităţii locului de muncă, salariilor şi
condiţiei personalului bancar pentru a diminua costurile. Din nou, fuziunile cu sprijin
guvernamental pot ajuta acest proces prin furnizarea de mijloace în vederea închiderii băncilor; ƒ
reducerea ratei dobânzii plătite pentru deponenţi. În măsura în care statul a încercat să acţioneze
şi în altă calitate decât aceea de un agent de capital şi să impună termeni asupra băncilor, acestea
au reacţionat printr-o ameninţare – blocarea sistemului. Aceasta a condus la un conflict dificil
între guvern şi bănci, în special în ceea ce priveşte implementarea reducerilor de rată a dobânzii.
Cu toate acestea, reducerile s-au realizat, au condus la diminuări şi mai mari ale ratelor plătite
9
deponenţilor care au avut implicaţii serioase asupra pensionarilor curenţi şi viitori. În plus,
garanţiile întregi au condus la costuri ideologic considerabile atât în ceea ce priveşte reputaţia
financiară a sectorului financiar la nivelul societăţii (care probabil că înregistrează cel mai scăzut
nivel de până acum), cât şi în raport cu legitimitatea reglementării şi proprietăţii de stat. [8]

Capitolul III. Metode de înlăturare a consecintelor unei Crize


Mondiale asupra economiei naționale a Republicii Moldova.

10
 Probabil aici este util sa abordam problema nu doar din perspectiva si sub unghi
economic, dar si sub unghi juridic, si anume, pentru inceput trebuie sa vorbim
despre semnele unei crize in Republica Moldova:

Daca in cele mai multe state, reactia autoritatilor la primele semne ale crizei a fost una prompta,
in istoria Republicii Moldova istoria sa scris cu totul diferit. In primul rand, sectorul financiar al
tarii nu a fost afectat initial de criza financiara globala si asta pentru ca “este subdezvoltat si
aceasta-l salveaza”, dupa cum a afirmat in toamna 2008 reprezentatul FMI in Moldova de atunci,
Johan Mathisen. Insa orice criza globala financiara de proportii, cum a fost cea din 2008, se
transforma ulterior intr-o criza economica, iar daca din perspectiva sistemului financiar
Republica Moldova era o autarhie ( economie izolata, inchisa) , economia nationala este
interconectata in procesul de globalizare economica printr-o multime de elemente. In cazul
Republicii Moldova, principalele unde de propagare a crizei economice mondiale s-au produs
prin intermediului comertului exterior si a remitentelor. Astfel, volumul exporturilor a inregistrat
o scadere deja in trimestrul IV al anului 2008, perioada in care a scazut semnificativ si ritmul de
crestere a importului si remitentelor. Valoarea contractelor de antrepriza, in constructii deja in
trimestrul III 2008 a fost in scadere cu 7% fata de aceeasi perioada a anului 2007, iar
intreprinderile de transport auto au transportat cu 3,3% mai putina marfa. Incepand cu primul
trimestru al anului 2009 s-au inrautatit majoritatea indicarilor macroeconomici, cu o contractare
semnificativa, atat a comertului exterior cat si a remitentelor. [9]

 Acum sa ilucidam problema si din perspectiva juridica, si anume perioada


guvernarii al Zinaidei Greceanai, si negarea pana la alegeri a crizei de catre Igor
Dodon.

Daca cineva crede ca avertizarile au impresionat cumva guvernul condus de catre Zinaida
Greceanai sau vicepremierul si ministrul finantelor de atunci, Igor Dodon, aceasta concluzie este
una gresita. Nici evolutiile diferitor indicatori macroeconomici, nici atentionarile organelor
economice internationale nu le-a facut pe autoritati sa sa schiteze promt vreun plan aticriza.
Spre exemplu, Igor Dodon afirma in noiembrie 2008, ca “ Guvernul nu va forma programe
anticriza, pentru ca acestea sunt provocari ale opozitiei politice, care vrea sa ne impuna sa
recunoastem ca Moldova este afectata de criza mondiala, lucru care nu este adevarat”. Chiar si la
inceputul anului 2009, cand trendurile economice erau si mai evidente, autoritatile au mentinut
acelasi non-intervetionism. Premierul Zinaida Greceanai, de exemplu, a afirmat ca Moldova va
inregistra o crestere economica, si in anul 2009, intrucat, citez: “ Cresterea obtinuta in 2008 este
pe de o parte o baza de referinta dificil de depasit in 2009, iar pe de alta parte ne insufla
increderea ca, desi mai moderata, dar si pentru anul 2009 vom avea o crestere economica, desi in
11
unele ramuri este iminenta, din pacate si diminuarea indicatorilor”. Afirmatia Zinaidei Greceanai
a fost ulterior rasturnata de realitatea economica, insa guvernantii de la Chisinau s-au trezit ca e
situatie de criza economica abia in luna mai 2009, dupa alegeri, cand au venit tardiv cu cateva
propuneri anticriza, situatie care a fost cel mai bine descrisa intr-o analiza facuta de catre
economistii de la Expert-Grup. Ei au afirmat ca in alte tari europene masurile anticriza au fost
elaborate inca cu 5-7 luni in urma, imediat dupa aparitia primelor consecinte ale crizei financiare
si economice din 2008, in timp ce in Republica Moldova, anuntul a venit abia atunci cand a
devenit imposibila camuflarea faptului ca economia, pur si simplu se prabuseste. Totodata,
analizamai puncta faptul ca pe parcursul ultimei jumatati de an, Guvernul a avut alte preocupari
( impartirea promisiunilor electorale de majorare a salariilor si pensiilor, decat sa previna
lunecarea tarii in cea mai acuta criza economica de la inceputul perioadei de tranzitie , 1991-
prezent). [10]

- Criza mondiala provocata de noul tip de coronavirus ( Covid-19), 2020.

 Conform celui mai negru scenariu, analizat de către Bloomberg, efectele economice ar


putea include recesiuni în Statele Unite, în zona euro sau în Japonia, dar și cea mai mică
valoare de creștere economică înregistrată vreodată în China. În total, circa 2,7 de trilioane de
dolari ar putea fi pierderea la nivelul producție mondiale - echivalentul produsului intern brut
al Marii Britanii.

Cu toate acestea, în cazul în care China reușește să păstreze sub control epidemia, iar companiile
își vor relua la nivel mondial activitatea la cote normale în al doilea trimestru, impactul asupra
economiei mondial poate fi limitat.

 Fiind o situație în plină evoluție, una rapidă și imprevizibilă, economiștii nu au oferit


date certe privind efectele exacte care vor fi resimțite în piețele financiare. Conform datelor
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltate Economică (OCDE), economia mondială va
înregistra cea mai scăzută valoare a creșterii economice din 2009. Experții OCDE au revizuit
prognoza de creștere pentru 2020 la doar 2,4%, față de 2,9% precum arătau datele prezentate
în noiembrie 2019, scrie BBC.

Datele economice ar putea fi, însă, mai îngrijorătoare în cazul în care epidemia se dovedește a fi
una de lungă durată ce ar putea căpăta o evoluție mai agresivă. În aceste condiții, experții arată

12
că 2020 va înregistra o creștere economică de doar 1,5% pe fondul deciziilor companiilor de a
suspenda activitatea ca urmare a izolării la domiciliu a angajaților.

 Cele mai recente estimări ale Fondului Monetar International (FMI) indică un impact
tranzitoriu al acestei epidemii asupra evoluției economiei mondiale în 2020 (diminuarea
ritmului anual de creștere a economiei cu 0,1 puncte procentuale la 3.2%). De altfel, indicatorii
de încredere din principalele blocuri economice ale lumii au evoluat mixt în perioada recentă.

Într-o primă fază a epidemiei, s-a înregistrat o criză de „cerere" în anumite domenii precum
transport sau turism, dar și în consum. Mai departe, în funcție de evoluția situației, se poate
înregistra o criză și pe „ofertă" deoarece activitatea a numeroase companii este perturbată. De
altfel, deja producători auto sau de electronice anunță că vor avea probleme din cauza crizei de
componente ca urmare a suspendării activității unor fabrici, în special în China.

Activităţile din sectorul serviciilor a scăzut masiv de-a lungul Europei în luna martie, de vreme
ce restricţiile cauzate cauzate de pandemia de coronavirus au dus la cea mai mare scădere lunară
înregistrată vreodată în mediul de business european, potrivit Financial Times.

Niciuna dintre primele economii ale continentului nu a fost imună efectele economice ale
COVID-19. Indexul de achiziţie din Italia a scăzut cu mult sub nivelele înregistrate în timpul
crizei financiare din urmă cu 11 ani. Între timp, Spania, Franţa şi Germania au înregistrat cele
mai slabe rezultate în ceea ce priveşte achiziţiile de când au început să înregistreze statisticile,
mai exact acum 20 de ani.

În Italia, rata de pierdere a locurilor de muncă a înregistrat cel mai rapid ritm din aprilie 2009
încoace.

În ceea ce priveşte zona euro, indicele PMI de servicii şi producţie, elaborat de IHS Markit, a
scăzut de la 51,6 în februarie la doar 29,7 în luna martie, cel mai prost rezultat din ultimii 22 de
ani. Orice nivel sub 50 indică faptul că majoritatea companiilor au declarat că business-ul a
scăzut în ultima lună.

Un indice similar din Marea Britanie a înregistrat un rezultat la fel de îngrijorător: de la 52,2 în
februarie la 34,5 în martie. [10]

Până şi în Suedia, activitatea din sectorul serviciilor a fost afectată la fel de mult ca în restul
ţărilor europene, de la 59,9 la 36,8, fiind afectate consumul, timpul liber şi turismul.

13
Scăderile masive ale indicilor sugerează că economiile se vor contracta mai rapid în al doilea
trimestru din 2020 comparativ cu criza financiară din 2008-2009.

„Cât timp restricţiile sunt menţinute, producţia zonei euro va fi cu cel puţin 25% sub nivelurile
normale. Astfel, credem că produsul intern brut va scădea în 2020 cu circa 9%”, a declarat Jack
Allen-Reynolds, membru în cadrul companiei de cercetare Capital Economics.

Samuel Tombs, economist în cadrul companiei de consultanţă financiară Pantheon


Macroeconomics, spune că datele de la sfârşitul lunii martie au fost cu mult sub cele înregistrate
la începutul lunii, sugerând că pierderile lunii aprilie vor fi tot mai mari.

-Concluzia finala privind subiectul “Economia Mondiala”.

In concluzie vreaau samentionez faptul ca de facto analiza acestui subiect cu adevarat imi
permite sa fiu mai iluminat asupra subiectului dat si in general asupra conceptului de “Economie
Mondiala”. Ceea ce am observat, afost faptul ca in urma cercetarii diferitor surse si a
materialelor didactice, am constatat ca defapt foarte multi autori au elemente comune in parerea
asupra subiectului, exista o anumita interdependenta, ceea ce denota faptul ca este un subiect
foarte major si general asupra caruia nu se poate aborda foarte diferit. La fel, am ilucidat
problema atat la nivel global cat si cel national, si am constatat ca Republica Moldova are o
economie destul de fragila, respectiv prin comparatia crizei globale din 2008 si cu cea actuala
din 2020, am mentionat ideea ca Republica Moldova probabil va fi foarte grav afectata, si anume
sectorul in care se incadreaza intreprinderile mici si mijlocii, ceea ce va afecta macroeconomia
Republicii Moldova foarte grav. Recomandarile:

 Planul anticriza, care de fapt trebuie sa fie prezent in oricare stat care este afectat ulterior
de criza mondiala sau criza globala, respectiv privind situatia actuala,
majoritateaputerilor mari, grupul celor 7 si alte state au elaborat aceste planuri anticrize
de rang national, cu drept scop sustinerea atat a sectorului economic (intreprinderile si
intreprinzatorii individuali), cat si societatea, prin acordarea ajutorului financiar.
 Daca sa vorbim de Republica moldova, ar fi cel mai bun sfat, insusi elaborarea acestui
plan anticriza de nivel national, ceea ce in istorie a lipsit si a dus la consecinte drastice
asupra economiei la etapa actuala a crizei si la fel ulterior, drept exemplu ar fi
consecintele provocate in Republica Moldova de criza mondiala din 2008.
 Cooperarea la nivel global a statelor, ca exemplu odata ce in urma crizei mondiale se
afecteaza grav exportul, se afecteaza respectiv si economiile nationale, care dupa cum am

14
netionat in lucrare, formeaza insusi Economia Mondiala, astfel daca exista un plan bine
elaborat pentru reluarea activitatii de export, se poate gestiona situatia destul de rapid.
 Ajutorul reciproc. Statele mai slab dezvoltate, si statele din lumea a III-ea totusi luate in
ansamblu au o influenta considerabila asupra Economiei Mondiale, fiindca o mare parte a
exportului de bunuri din gigantii economici se realizeazaanume in statele mai slab
dezvoltatele care nu dispun de propriile resurse. Respectiv, puterile lumii ( SUA, China,
Russia, Germania, Franta, Marea Britanie) care pot mai usor sa rezolve situatia de criza,
ar putea sustine si statele slab dezvoltate, care in urma crizei economice sunt foarte
afectate pe plan economic.

Bibliografie

1. Ro.wikipedia.org/wiki/Economia_Mondiala
2. Manualul “Economia Mondială și Relașii Economice Internaționale” de
autorii Boris Chistruga și Constantin Postica, capitolul XIII, pag. 269.
3. Manualul “Economia Mondiala din viziune globala” de autorul Constanța
Aurelia Chistrița, capitolul II, pag. 39.
4. Manualul “Geografia ramurilor Economiei Mondiale” de autorul Gheorghe
Plămădeală, pag. 7-19.
5. Manualul “Economia Mondiala în secolul XXI” de autorul Robert Gilpin,
capitolul III, pag. 56.
6. L E G E cu privire la Banca Naţională a Moldovei nr. 548-XIII din
21.07.1995, modificată la 10.03.2015, art 19.
7. “MFCC”-interviu cu John Bellamy Foster publicat in Klassempen.
8. Florina Bran, Carmen Valentina Radulescu, Ildiko Ioan-store.ectap.ro
9. LEGE Nr. 849 din 03-01-1992, privind bazele activităţii economice
externe în Republica Moldova, art. 6.

15
16