Academia de Administrare Publică

Specialitatea: Anticorupție

Disciplina : Răspunderea contravențională și

penală a funcționarilor publici și a demnitarilor.
Tema:

Latura obiectivă la articolul 330 a Codului

Contravențional al Republicii Moldova

Elaborat : masterandul grupei 114: Bezu Grigorii

Verificat : doctor în drept: Cernomoreț Sergiu

Chișinău 2020
 Cuprins
I. Introducere

II. Caracteristica juridică a capitolului XVI in codul contravențional

III. Componența articolului 315 din codul contravențional

IV. Concluzie

V. Bibliografie
 Introducere

Fiecare încălcare a normelor juridice pune în pericol sau lezează o anumită valoare
socială, aduce atingere unor relaţii sociale sau interese ocrotite de ele. În funcţie de pericolul
social al acestor încălcări şi de natura relaţiilor şi intereselor lezate, faptele ilicite se clasifică
în: infracţiuni, contravenţii,abateri administrative şi abateri disciplinare.
Un factor deosebit de important în dezvoltarea legislaţiei contravenţionale şi a ştiinţei
dreptului contravenţional este formularea definiţiei de contravenţie, care trebuie să conţină
elementele principale de clasificare a acestei fapte sociale.
Astfel, legea contravenţională a RM, prevede următoarele: „ Constituie contravenţie
fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită,cu un grad de pericol social mai redus decît
infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este
prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională ”.
Constantin Mitrache afirmă că conţinutul contravenţiei este prevăzut în norma
incriminatoare şi poate fi definit ca totalitatea de condiţii stipulate de lege pentru caracterizarea
unei fapte de drept contravenţional.
În ştiinţa dreptului se face deosebire între conţinutul juridic, care cuprinde condiţia
privind existenţa faptei sancţionate de lege sau care îi determină gravitatea, şi conţinutul
constitutiv, ce cuprinde totalitatea condiţiilor necesare pentru existenţa contravenţiei şi pe care
le îndeplineşte făptuitorul. Conţinutul constitutiv, fiind dat întotdeauna în norma
incriminatoare, nu poate lipsi din conţinutul juridic al contravenţiei.
În activitatea de prevenire, constatare şi sancţionare a contravenţiilor, o importanţă
deosebită o are necesitatea analizării fiecărei fapte în parte, în sensul de a vedea dacă sunt
întrunite sau nu aceste elemente constitutive ale unei anumite contravenţii, respectiv : obiectul,
latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Pentru a fi în prezenţa unei contravenţii trebuie ca toate aceste elemente să fie întrunite
cumulativ. Lipsa unuia dintre ele determină inexistenţa contravenţiei şi, implicit,
imposibilitatea tragerii la răspundere a făptuitorului.
Orice societate există şi evoluează pe baza unor reguli de conduită protejate de norme
morale, de tradiţii, de obiceiuri şi de norme juridice. Ele formează un sistem ce reglementează
raporturile sociale. În cadrul acestui sistem care guvernează societatea , un rol important îl au
normele juridice,inclusiv cele contravenţionale.
 Caracteristica juridică a capitolului XVI din codul contravențional

Contravenţii ce afectează activitatea autorităţilor publice

Obiectul generic al acestor contravenţii îl constituie relaţiile sociale ce ţin de

desfăşurarea normală a activităţii autorităţilor publice, de interesele publice. Prin intermediul
normelor contravenţionale din acest capitol statul a format un mecanism juridic de protecţie a
bunei funcţionări a autorităţilor publice ca subiecţi de administrare.

În acest capitol sînt grupate următoarele contravenţii:abuzul de putere sau abuzul de serviciu
(art. 312); excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art. 313); tăinuirea faptelor
de corupţie şi de protecţionism sau eschivarea de la întreprinderea măsurilor de rigoare (art.
314);primirea de recompensă nelegitimă sau de folos material (art. 315);neîndeplinirea
cerinţelor legitime ale deputatului în Parlament (art. 316);manifestarea lipsei de respect faţă de
instanţa de judecată sau faţă de Curtea Constituţională (art. 317);neexecutarea sentinţei,
hotărîrii sau deciziei judecătoreşti (art. 318);neexecutarea obligaţiilor prevăzute de Codul de
executare (art. 319);imixtiunea în activitatea avocatului parlamentar (art. 320); încălcarea
regulilor de folosire a paşapoartelor diplomatice şi de serviciu ale Republicii Moldova (art.
321);încălcarea modului de folosire a simbolurilor de stat (art. 322); acţiunile ilegale faţă de
distincţiile de stat (art. 323); uzurparea de calităţi oficiale (art. 324); divulgarea datelor despre
măsurile de securitate (art. 325); încălcarea prevederilor Legii cadastrului bunurilor immobile
(art. 326); încălcarea termenelor de prezentare a dărilor de seamă Agenţiei Rezerve Materiale,
Achiziţii Publice şi Ajutoare Umanitare (art. 327);încălcarea regulilor de păstrare, de
completare, de evidenţă şi de folosire a documentelor de arhivă (art. 328);distrugerea şi
deteriorarea documentelor din Fondul Arhivistic (art. 329); neprezentarea la timp a datelor
statistice sau comunicarea de date statistice eronate (art. 330).
Obiectul nemijlocit al fiecărei contravenţii concretizează valorile sociale la care se
atentează. De exemplu, prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într-un mod care
contravine intereselor publice (art. 312), funcţionarul de stat atentează la interesele publice sau
drepturile şi interesele ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice (obiect nemijlocit) şi,
ca urmare, el atentează la relaţiile sociale ce ţin de funcţionarea mecanismului statal de
administrare, afectează activitatea autorităţilor publice (obiect generic).

Latura obiectivă a acestor contravenţii se manifestă prin acţiune (săvîrşirea unei acţiuni
care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege (art. 313);
primirea (luarea) în exerciţiul funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material (art.
315); comercializarea ilegală a bunurilor care constituie ajutoare umanitare (art. 327 alin. (3))
sau prin inacţiune (neîndeplinirea cerinţelor legitime ale deputatului în Parlament (art. 316);
neexecutarea sentinţei, hotărîrii sau deciziei judecătoreşti (art. 318); neexecutarea obligaţiilor
prevăzute din Codul de executare (art. 319) etc.).
Spre deosebire de alte norme materiale, în cazul contravenţiilor cuprinse în acest capitol
subiectul răspunderii contravenţionale este, de obicei, persoana cu funcţie de răspundere. În
unele cazuri, această concluzie o putem trage din titlul normei juridice sau din conţinutul
dispoziţiei ei (art. 312, 313, art. 320 alin. (2), art. 325, 329 etc.).

În alte cazuri, acest fapt este indicat în însăşi sancţiunea normei (art. 314, 315, 317, art.
318 alin. (3), art. 327).
Este de menţionat că totuşi în unele norme nu există o claritate absolută cu privire la
subiectul răspunderii (art. 316, 319, 321, 323, 328 etc.).
Latura subiectivă, de regulă, se exprimă prin intenţie (art. 312, 313, 314, 315 etc.), mai
rar – atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (art. 316 alin. (2), art. 326 alin. (1) şi (3)).
 Componența articolului 315 din Codul Contravențional

Primirea de recompensă nelegitimă  sau de folos material.

    Primirea (luarea) în exerciţiul funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material, dacă
fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,  se sancţionează cu amendă de la 100
la 500 de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de răspundere cu destituirea din
funcţie şi cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii în serviciul public pe un termen de la 3 luni la
un an.

Latura obiectivă. Elementul material al laturii obiective a contraventiei de luare în exerciţiul

funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material consta in fapta functionarului care,
pretinde ori primeste bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel
de foloase sau nu o respinge.

Latura subiectiva. Se poate afirma ca latura subiectiva la contraventia de luare în exerciţiul

funcţiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material consta in vointa functionarului de a
efectua una din activitatile specifice laturii obiective, in scopul de a indeplini, a nu indeplini ori a
intarzia indeplinirea unui act privitor la indatoririle sale de serviciu, ori in scopul de a efectua un
act contrar acestor indatoriri, fiind constient ca prin aceasta creaza o stare de pericol pentru bunul
mers al organizatiei, care este de neconceput in conditiile lipsei de probitate a functionarilor.

Subiectii raspunderii. De obicei, este persoana cu funcţie de răspundere acest fapt este indicat
în însăşi sancţiunea normei

Caz din practica privind aricolul 315 din Codul Contraventional al Republicii Moldova
Recent, Curtea de Apel Chişinău a examinat apelurile acuzatorului de stat şi al apărătorului
inculpatului Gheorghe Popa, condamnat în primăvara anului 2014 de către Judecătoria Buiucani
la 7 ani închisoare cu executare pentru corupere pasivă, săvîrşită în calitate de judecător al
Judecătoriei Teleneşti. Instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal pe motivul că fapta nu
constituie infracţiune ci contravenţie, iar procesul contravenţional a fost încetat în legătură cu
expirarea  termenului de prescripţie.
Astfel, examinînd dosarul circa doi ani de zile, instanţa de apel a decis că în acţiunile magistratului
nu s-ar conţine elementele infracţiunii imputate, calificînd cazul drept o contravenţie, prevăzută de
art. 315 din Codul contravenţional - Primirea de recompensă nelegitimă sau de folos material.

Amintim că judecătorul Gheorghe Popa a fost învinuit de către Procuratura Anticorupţie pentru
faptul că, la 09.10.2013, aflîndu-se în biroul de serviciu din cadrul judecătoriei Teleneşti, avînd spre
examinare o cauză civilă privind încasarea datoriei, a acceptat de la pîrît, prin intermediul avocatului
său, suma de 200 dolari SUA pentru scoaterea de pe rol a cererii reclamantului. La 10.10.2013,
judecătorul Gheorghe Popa a scos de pe rol cererea reclamantului, iar a doua zi în biroul său de
serviciu, a primit personal de la avocat suma de 200 dolari SUA, fiind documentat şi reţinut în
flagrant.
Procuratura consideră vădit ilegală hotărîrea instanţei de apel, îşi exprimă dezacordul cu modul în
care a fost examinat dosarul şi interpretate circumstanţele cauzei. Totodată, se exprimă îngrijorare
faţă de încercările repetate de a crea astfel de practici pe cazuri de corupţie, abordări similare fiind
aplicate anterior în ordine de apel şi în cazul unui procuror din raionul Floreşti, la fel documentat şi
reţinut în flagrant în momentul primirii mitei.

Conform legislaţiei naţionale, infracţiunile de corupţie sunt infracţiuni de o gravitate sporită, iar
combaterea acestui fenomen trebuie să constituie o prioritate pentru toate instituţiile, inclusiv
instanţele de judecată. Neaplicarea  pedepselor efective anihilează eforturile organelor de drept în
combaterea respectivelor infracţiuni, descurajează cetăţenii să sesizeze asupra cazurilor respective şi
contribuie la creşterea toleranţei în societate faţă de fenomenul corupţiei.

După pronunţarea deciziei motivate a Curţii de Apel Chişinău, procurorii o vor contesta cu recurs
ordinar la Curtea Supremă de Justiţie.
 Concluzie

În Republica Moldova realităţile politico-economice şi social-culturale au impus şi continuă să

impună rigorile unui sistem de drept complex, sistem ce se constituie ca o parte integrantă a
evoluţiei ştiinţifice a societăţii.
Prin săvîrșirea unor contravenții se creează un raport juridic (raport juridic de conflict), în
temeiul căreia statul are dreptul de a aplica vinovatului sancțiunea contravențională prevăzută de
legea contravențională în vigoare.
Combaterea contravenționalității nu poate fi examinată fără aplicarea constrîngerii juridice
față de autorii raporturilor juridice de conflict.
În calitatea sa de ramură de drept, dreptul contravenţional reprezintă un ansamblu de norme
juridice, înscrise în legislaţia cu privire la contravenţii, care cuprinde reglementări generale,
speciale şi procedurale în cadrul raporturilor de drept generate de săvîrşirea unei contravenţii
Examinarea noţiunii de contravenţie şi a trăsăturilor ei caracteristice este absolut necesară,
dar nu şi suficientă, pentru determinarea acestei fapte socialmente periculoase.
Vom menţiona numai că contravenţia ca fenomen socio-uman este o manifestare de
comportament obiectivă a omului, avînd o existenţă unitară în materialitatea sa. Contravenţia este
însă şi o unitate juridică, fiindcă fiecare faptă ce constituie contravenţie reprezintă o concretizare
a conceptului de contravenţie existent în norma legală. Elementele contravenţiei se prezintă în
interdependenţă, ceea ce dă unitate faptei contravenţionale. Unitatea şi pluralitatea de contravenţii
sînt categorii juridice ce se raportează la o bază de evaluare — contravenţia
       În activitatea de prevenire, constatare şi sancţionare  a contravenţiilor, o importanţă
deosebită o are necesitatea analizării fiecărei fapte în parte, în sensul de a vedea dacă sunt
întrunite sau nu elementele constitutive ale unei anumite contravenţii, respectiv trăsăturile
specifice privind obiectul, latura obiectivă, subiectul şi latura subiectivă.
Obiectul este reprezentat, de relaţiile sociale ocrotite prin norme de drept cu caracter
administrativ.
       Trebuie reţinut că, în timp ce obiectul în cazul infracţiunilor îl formează cele mai
valoroase şi importante relaţii sociale, în cazul contravenţiilor se aduce atingerea unor relaţii
sociale care prezintă o importanţă mai redusă, motiv pentru care de altfel apărarea lor poate fi
asigurată prin norme de drept administrativ.
 Bibliografie.

1.Codul contravenţional al Republi-cii Moldova, adoptat prin Legea nr. 218-XVI din
24.10.2008. În: Monitorul Ofici-al al Republicii Moldova, nr. 3-6/15 din16.01.2009.
2.Codul cu privire la contravenții-le administrative al Republicii Moldova, adoptat la
29. 03. 1985. În: Veştile Sovietu-lui Suprem şi ale Guvernului RSSM, nr. 3din 1985, Furdui S.
3. Dreptul contravenţional .Manual. Chişinău: Cartier Juridic, 2005.Guţuleac V.
4. Răspunderea contravenţională:Teorie. Practică judiciară Ed. revăz.şi adăug. Bucureşti:
Atlas Lex,1996.Vrabie C.
5.Teoria generală a dreptu-lui. Iași, 1993
6.Hotca Mihai Adrian. Drept contravenţional: partea generală. — Bucureşti: Editas, 2003
7. Guţuleac Victor. Tratat de drept contravenţional,
8 . Cilibic Dorin. Structura logico-juridică a contravenţiei