Academia de Administrare Publică

Specialitatea: Anticorupție

Disciplina : Răspunderea
contravențională și penală a
funcționarilor publici și a demnitarilor.

Tema:
Latura obiectivă la articolul 330 a Codului
Penal al Republicii Moldova

Elaborat : masterandul grupei 114: Bezu Grigorii

Verificat : doctor în drept: Cernomoreț Sergiu

Chișinău 2020
 Potrivit art. 330 din CP al RM, fapta constă în primirea de către un func-ţionar al
autorităţii publice, al altei instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat, care nu este persoană cu
funcţie de răspundere, a unei recompense ilicite sau a unor avantaje patrimoniale pentru
îndeplinirea unor acţiuni sau acorda-rea de servicii ce ţin de obligaţiile lui de serviciu.
Obiectul juridic special îl formează relaţiile sociale cu privire la activita-tea autorităţilor
de stat și publice, prestigiul acestor organizaţii și îndeplinirea potrivit legii a atribuţiilor de
serviciu de către funcţionari.
Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute de art. 330 din CP al RM constă în acţiunea de
primire, de către un funcţionar, a unei recompense nelegitime sau a unor avantaje patrimoniale.
Prin acţiunea de primire se înţelege luarea în posesie a unui obiect, încasa-rea unei sume
de bani, însușirea unui serviciu prestat cu caracter material.
Acţiunea de primire a recompensei nelegitime, practic, întotdeauna im-plică o acceptare,
care poate interveni în momentul primirii banilor, avantajul anterior fiind, în aceste cazuri,
asemănător coruperii active. Din textul nor-mativ al art. 330 din CP al RM nu se exclude nici
primirea recompensei după îndeplinirea actului de serviciu de către funcţionar. Dacă la
incriminarea co-ruperii pasive legiuitorul a prevăzut săvârșirea faptei de către subiect, personal
sau prin mijlocitor, apoi în textul normativ al art. 330 din CP al RM aceste moduri de realizare a
faptei prejudiciabile nu sunt indicate.
Acţiunea de primire a recompensei nelegitime trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
O primă condiţie prealabilă constă în aceea că recompensa sau avanta-jele primite să fie
nelegitime și de natură patrimonială. A primi o recompensă înseamnă a fi răsplătit; recompensa,
în cele mai frecvente cazuri, exprimân-du-se într-o retribuţie bănească. Prin primire de avantaje
se înţelege atât intrarea în posesia unor foloase, încasarea unui profit, cât și obţinerea unor
favoruri, privilegii.

Este de observat că legiuitorul nu indică forma recompensei sau avanta-jului, nici nu

determină valoarea lor exprimată în bani, dar indică caracterul lor patrimonial (spre deosebire de
obiectul coruperii pasive, care poate fi atât patrimonial, cât și nepatrimonial), ceea ce presupune
o evaluare bănească a recompensei, avantajului.
 Subliniind caracterul nelegitim al recompensei sau avantajelor primite de către
funcţionar, legiuitorul are în vedere îndeplinirea gratuită a acţiunilor și acordarea serviciilor care
ţin de atribuţiile lui funcţionale, fără a se pretinde la o retribuţie suplimentară, decât ceea ce se
cuprinde în salariul de funcţie, plă-tit de instituţia, organizaţia în care lucrează. Cele consemnate
au și un suport normativ, în conformitate cu care funcţionarului i se interzice:
să primească pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu orice recom-pensă, sub
formă de bani, de servicii etc., de la orice persoană fizică și juridică, precum și de la
organizaţii nestatale și asociaţii obștești;
să primească, în virtutea situaţiei sale sociale, daruri și servicii, cu ex-cepţia
semnelor de atenţie simbolice, conform normelor de politeţe și de ospitalitate recunoscute, și a
suvenirelor simbolice în timpul acţiuni-lor de protocol și altor acţiuni oficiale, a căror valoare
nu depășește un salariu minim.
Luând în consideraţie că în textul normativ al art. 330 din CP al RM nu se prevede
mărimea recompensei exprimate în bani, a avantajelor nelegitime primite, ar fi de acceptat
cele menționate mai sus, dar credem că numai în condiţia inexistenţei unui raport de
cauzalitate dintre recompensa primită și actul realizat de către funcţionar.
A doua condiţie prealabilă este aceea că primirea recompensei sau avan-tajului de la
cetăţeni să fie în schimbul îndeplinirii de către funcţionar a unei acţiuni ori acordării unui
serviciu care intră în obligaţiunile lui de serviciu. Faptul că legiuitorul condiţionează primirea
unei recompense nelegitime de îndeplinirea unui act ce ţine de atribuţiile subiectului, în
viziunea noastră in-dică prezenţa unei relaţii între cetăţean și funcţionar.
Prin conţinutul ei, această relaţie cuprinde interesul unui particular într-o acţiune sau
serviciu ce ţine de atribuţiile unui funcţionar și executarea cărora implică darea și primirea
unei recompense nelegitime.
Reamintim că primirea recompensei nelegitime ca și acţiunea de primire a mitei, în
cazul infracţiunii de luare de mită, nu se poate realiza fără o acţiune de dare de bani, avantaje,
acţiune care însă, în cazul acestei infracţiuni, este lipsită de relevanţă penală și nu se
sancţionează; raţiunea fiind în a le oferi celor care dau posibilitatea să denunţe acțiunile
făptuitorilor.
Incriminând fapta, legiuitorul n-a condiţionat primirea recompensei de faptul dacă
actul de serviciu a fost deja îndeplinit de către funcţionar sau va urma în viitor, situaţie din
care rezultă că infracţiunea poate fi realizată ante-rior, concomitent sau după executarea unor
acţiuni ori acordarea unor servicii de către subiect. Sunt lipsite de semnificaţie juridico –
penală pentru existenţa acestei infracţiuni și acordul subiectiv dintre persoana interesată și
funcţionar, precum și aceea cui aparţine iniţiativa comiterii infracţiunii.
O altă problemă, din contextul celei de-a doua condiţii prealabile, se referă la sfera
atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului, în care trebuie să intre acţiunea sau serviciul
executat. Esenţa acestei probleme este să se determine limite-le competenţei funcţionarului
(competenţa materială, teritorială, personală).
În practică, pentru a se stabili competenţa unui funcţionar, trebuie să se cunoască actele
normative în baza cărora el își desfășoară activitatea: legi, ho-tărâri ale Guvernului, regulamente,
instrucţiuni și ordine departamentale și de ordine interioară, din care derivă atribuţiile de serviciu
ale funcţionarului.
Întru precizarea “acţiunii” și “serviciului” ce ţin de sfera atribuţiilor func-ţionarului, se
cere și o caracterizare a acestora prin prisma legalităţii lor. Din sensul normei de incriminare,
putem desprinde că este important pentru existenţa infracţiunii ca “acţiunea” sau “serviciul”
pentru care este primită re-compensa să țină cont de competenţa funcţionarului (fie competenţă
generală, fie specială), iar caracterul licit nu se prezumă de legiuitor.
Infracțiunea analizată este formală și se consideră consumată din momen-tul primirii a cel
puțin unei părți din foloasele necuvenite.
Latura subiectivă a infracţiunii se realizeză prin intenţie directă. Subiect al infracţiunii
prevăzute de art. 330 din CP al RM poate fi doar un funcţionar al autorităţilor publice, altor
instituţii, întreprinderi și organizaţii de stat, care nu este persoană cu funcţie de răspundere.
Chiar de la bun început trebuie să menţionăm că nici în legislaţia penală și nici într-o altă
lege termenul de “funcţionar” nu este definit sau interpretat.
Constatăm, însă, că legiuitorul, foarte clar, a făcut o primă indicare la su-biectul acestei
infracţiuni efectuând o delimitare a funcţionarului – subiect al infracţiunii prevăzute de art. 330
din CP al RM – de o altă categorie de funcţionari, tratați de legislaţia penală ca persoane cu
funcţie de răspundere; noţiunea persoanei cu funcţie de răspundere este expusă în art. 123 din CP
al RM și interpretată destul de larg în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 6 din
11.03.1996, cu modificările și completările operate prin Ho-tărârea Plenului Curţii Supreme de
Justiţie nr. 20 din 10.06.1998 și nr. 38 din 20.12.1999.
 Mai este de arătat că persoanele cu funcţie de răspundere, în legislaţia Re-publicii
Moldova, se asimilează cu funcţionarii publici, cu condiţia învestirii celor din urmă cu atribuţii în
vederea exercitării funcţiilor autorităţilor publi-ce sau a acţiunilor administrative de dispoziţie și
organizatorico-economice.
O primă concluzie care se impune privitor la subiect este că funcţionarul nu dispune de
atribuţii de autoritate publică, administrative de dispoziţie sau organizatorico-economice, cu
toate că se află în serviciul unei autorităţi publi-ce, instituţii, întreprinderi sau organizaţii de stat.
În contextul subiectului infracţiunii examinate, în prima grupă sunt incluși funcţionarii
cărora li se acordă permanent sau provizoriu, în virtu- tea legii, prin numire, prin alegere, fie în
virtutea unei însărcinări, anumite drepturi și obligaţii în vederea exercitării funcţiilor într-un
serviciu public sau într-o altă instituţie, ori într-o întreprindere sau organizaţie de stat. La cea de-
a doua grupă se referă funcţionarii care exercită acţiuni administrative de dispoziţie și
organizatorico-economice, acţiuni care îi identifică pe acești funcţionari ca persoane cu funcţie
de răspundere și care, prin urmare, nu sunt pasibile de răspunderea penală pentru infracţiuni
prevăzute de art. 330 din CP al RM. În ultima grupă, cea de-a treia, sunt nominalizate persoanele
cu înaltă funcţie de răspundere, al căror mod de numire sau de alegere este reglementat de
Constituţie și de legi organice, precum și persoanele cărora persoana cu funcţie de răspundere le-
a delegat împuternicirile sale; persoanele consemnate în art. 123 din CP al RM, care la fel nu pot
fi subiecţi ai infracţiunii de primire a recompensei nelegitime. Așadar, excluzând persoanele din
ultimele două grupe nepasibile de răspundere penală pentru săvârșirea faptei incriminate în art.
330 din CP al RM, putem, prin urmare, stabili cu certitudine, subiecţii acestei infracţiuni:
funcţionarii din prima grupă.
Deci, criteriul principal de delimitare a acestor funcţionari de alţii indicaţi în legea
penală ori alte legi ar fi conţinutul și caracterul atribuţiilor de servi-ciu. Cu asemenea
funcţionari se asociază medicii, merceologii, profesorii (cu excepţia cazului când au calitatea
de membri ai unor comisii de stat), alte per-soane care întrunesc cerinţele expuse pentru
funcţionarii din prima grupă.
Întrucât am admis că primirea recompensei nelegitime poate avea loc atât direct –
personal de către funcţionar, cât și indirect – printr-un interme-diar (mijlocitor), rezultă că
funcţionarul trebuie considerat autor, iar cel care săvârșește acţiunea tipică – persoana
interpusă, complice la infracţiunea dată.
 BIBLIOGRAFIE:
Codul penal al Republicii Moldova http://lex.justice.md/md/331268/ (accesat la data
de 08.05.2020)
Curs de drept penal partea generală
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf (accesat la data de 08.05.2020)
Curs de drept penal partea specială
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalspecialf2f52.pdf (accesat la data de 11.05.2020)
Revista națională de drept https://uspee.md/wp-
content/uploads/2016/08/RND_nr_3.pdf
Comentariu la codul penal al Republii Moldova:
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalspecialf2f52.pdf