Sunteți pe pagina 1din 28

CURS C3 - SURSE DE DATE GIS

Conf.univ.dr. Doru MIHAI

CUPRINS
Surse de date pentru GIS....................................................................................................................0
1.1.1 Utilizarea ortofotoplanurilor ca sursă de date................................................0

1.1.2 Utilizarea imaginilor satelitare ca sursă de date………………………………....2

1.1.3 Fotointerpretarea…………………………………………………………………….7

1.1.4 Tehnologia UAV (Unmanned Aerial Vehicle………………………………….…12

1.1.5 Drone multirotor……………………………………………………………………20

2. Bibliografie...................................................................................................................................22

Surse de date pentru GIS

1.1.1 Utilizarea ortofotoplanurilor ca sursă de date


Aerofotograma este o imagine statică, instantanee a suprafeţei terestre, cu ajutorul căreia
se pot obţine informaţii privind poziţiile relative, şi după georeferenţiere, a coordonatele
obiectelor geografice. Pentru obţinerea aerofotogramelor, platforme aeriene echipate cu
camere de înregistrare speciale efectuează zboruri pe traiectorii fixate.

Scara aerofotogramelor diferă în funcţie de înălţimea de zbor a avionului, de particularităţile


camerei şi de denivelările terenului. De regulă scara aerofotogramelor este cuprinsă între
1:5.000 şi 1:30.000.

0
Fiind realizată printr-o fotografiere, principala caracteristică este rezoluţia. Deoarece sunt
utilizate în aplicaţii care necesită o rezoluţie mai bună decât a unei imagini satelitare de înaltă
rezoluţie, aceasta trebuie să fie de 10 – 50 cm.

În funcţie de poziţia axei de proiecţie se pot distinge aerofotograme nadirale, având axul de
proiecţie în poziţie verticală de sub 3o, aerofotograme înclinate având unghiul respectiv între
3o - 15o, şi aerofotograme oblice cu peste 15o.

Printr-o operaţie numită ortofotoredresare, aerofotograma înclinată este transformată printr-


un procedeu optic, electronic sau digital în fotogramă nadirală echivalentă prin eliminarea
deformaţiilor datorate influenţei unghiurilor de înclinare, care este apoi adusă la scara dorită.
Fotogramele nadirale au devenit un mijloc eficient de creare a datelor pentru GIS, deoarece
acestea pot fi scanate şi apoi vectorizate, obţinându-se fotograme digitale.

Ortofotoplanul reprezintă aerofotograma care a suportat procesele de ortofotoredresare,


scanare şi georeferenţiere, având o anumită scară.

Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI) a realizat un asemenea


produs la scara 1:5000 şi cu rezoluţia de 50 cm, pentru întreaga ţară. Zborurile au fost
efectuate în perioada 2003-2005.

Figura 1 - Ortofoto Amenajarea Nicoreşti – Tecuci, zona SPA Ionăşeşti

Aceste ortofotoplanuri sunt extrem de utile pentru identificarea sectoarelor caracterizate de


procese de colmatare şi chiar cuantificarea acestui proces, identificarea zonelor inundabile,

1
în elaborarea posibilelor scenarii legate de evoluţia viiturilor, precum şi pentru evaluarea
vulnerabilităţii terenului.

1.1.2 Utilizarea imaginilor satelitare ca sursă de date

O alta sursă de date este reprezentată de Teledetecţie. Datele satelitare sunt culese direct în
format digital în diferite benzi spectrale şi sunt trimise la sol la anumite intervale de timp. Datele
nu reprezintă, într-o primă fază, imagini şi matrici, care conţin valori ale nivelului radiaţiei
electromagnetice măsurate prin scanare în zona de studiu.

Obţinerea informaţiei despre obiecte sau fenomene se realizează prin analizarea datelor
culese, care poate fi automată, prin diferiţi algoritmi implementaţi în programe specializate
(ERDAS Imagine, ENVI etc.), dar şi manuală.

Senzorii satelitari au o serie de caracteristici şi rezoluţii temporale, spaţiale şi spectrale. Datele


satelitare pot fi achiziţionate în funcţie de necesităţi (lunar sau orar).

Sistemele de sateliţi civili se înpart în două mari categorii:

- sateliţii geostaționari (METEOSAT,GOES)


- sateliţii de pasaj (NOAA, LANDSAT, SPOT, ERS, IRS, etc.).

Pe aceste platforme sunt îmbarcaţi senzori(captori) de o mare diversitate. O largă utilizare au


avut-o în primii ani ai epocii spaţiale aparatele fotografice pe film pancromatic, multispectral,
alb-negru sau color, camerele de luat vederi analogice sau numerice (CCD), iar în prezent o
pondere deosebită o reprezintă sistemele de obţinere a imaginilor prin baleiaj mecanic sau cu
detectori de tip fotoelement, baretă sau matrice, sistemele active de tipul radarului cu vedere
laterală(SLAR) sau cu apertură sintetizată (SAR), etc.

Aceşti senzori operează în diferite regiuni ale spectrului electromagnetic situate în vizibil,
infraroşu (IR) apropiat, mediu sau termic, sau în domeniul hiperfrecvenţelor şi pot funcţiona în
modul pancromatic (0.35  – 1 ) sau multispectral.

Instrumentele îmbarcate pe sateliţi conduc la obţinerea de informaţii, în cea mai mare parte
materializate sub forma datelor de imagine digitale, cu rezoluţii spaţiale care variază de la
ordinul kilometrilor la cel al metrilor şi cu posibilităţi de repetitivitate temporală cuprinse între
30 de minute şi 15 zile.

Din punctul de vedere al rezoluţiei spaţiale, senzorii se clasifică în următoarele 4 categorii:

2
 Senzorii cu rezoluţie spaţială scăzută, cuprinsa între 5 Km şi 2 - 3 Km, au
o frecvenţă foarte mare de obţinere a imaginilor ; de exemplu sistemele
sateliţilor meteorologici geostaţionari METEOSAT, GOES oferă în prezent
informaţii cu o periodicitate de 15 min.

 Senzorii cu rezoluţie spaţială medie, cuprinsă între 1000 m şi 100 m, au o


frecvenţă mare de pasaj (de 4 ori în 24 de ore)fiind în prezent foarte utilizaţi
în multe aplicaţii pentru studiul şi supravegherea unor fenomene dinamice
pe arii întinse. Din această categorie, sunt operaţionali senzorii: AVHRR/2
pe NOAA 12 şi 14, AVHRR/3 pe NOAA K, L şi M, WiFS pe satelitul IRS -1,
C, P3 şi 1D, VEGETATION pe SPOT/4, MODIS pe platforma EOS/AM -
1,MERIS pe ENVISAT, etc.

 Senzorii de înaltă rezoluţie spaţială între 80 msi 5 m, oferă condiţii


deosebite pentru detecţia şi discriminarea corpurilor de pe suprafaţa
terestră. Dintre senzorii utilizaţi în misiuni şi programe operaţionale se pot
numi: Multispectral Scanner (MSS) – 80 m şi Thematic Mapper (TM) – 30
m, pe sateliţii LANDSAT 1-5, LISS-1 pe sateliţii IRS (25 m în modul
multispectral şi 5 m în cel pancromatic), HRV de la bordul sateliţilor SPOT
(20 m în modul multispectral şi 10 m în cel pancromatic), MOMS - 02
îmbarcat pe navetele americane – 10 m. Dintre ultimele generaţii de
senzori din această categorie se pot menţiona: ETM pe satelitul LANDSAT
7 (15 m), AVNIR pe ADEOS (8 m), PAN/LISS - 3 pe IRS/1D (5.8 m), HRG
îmbarcat pe SPOT/5 (5 m), AVIRIS (20 m) şi HIRIS de pe platforma EOS.

 Senzorii de foarte înaltă rezoluţie spaţială, sub 3 m cum ar fi Earth


Watch/Early Bird (3 m) şi Orbimage din cadrul misiunii Orbview (2 - 3 m),
IKONOS (1 m), Quikbird, etc.
Clasificarea imaginii poate fi realizată în mod supervizat (există un set predeterminat de
categorii obţinute din analiza lungimilor de undă selectate pentru construirea suprafeţelor) sau
nesupervizat (se realizează gruparea automată a claselor de acoperire cu valori digitale
similare).

Teledetecţia nu este o tehnologie nouă. De mai mult timp omul s-a ridicat deasupra
Pământului, în primul rând pentru a-l observa de la distanţă şi, apoi, pentru a obţine mai multe
informaţii despre forma şi structura sa, în general despre caracterele suprafeţei în toată
complexitatea alcătuirii ei. Aplicaţiile tehnicilor de teledetecţie în domeniul înţelegerii şi

3
cunoaşterii resurselor planetei, sunt acceptate în prezent de comunităţile ştiinţifice şi
guvernamentale drept instrument tehnologic perfect adaptat obţinerii de informaţii obiective
care pot fi utilizate cu mare eficienţă în sistemele informaţionale.

Teledetecţiei satelitare îşi are începuturile în anii '60, odată cu lansarea primelor platforme cu
destinaţie meteorologică. După 1972 progresul tehnologic a permis plasarea pe orbită a
primilor sateliţi pentru monitorizarea resurselor naturale, dar numai după 1980 se poate spune
că acest domeniu de activitate a devenit operaţional. Treptat tehnicile de captare a semnalului
au permis dezvoltarea unor algoritmi sofisticaţi de exploatare a informaţiilor provenite de la
sateliţi, a căror utilizare rămâne, din nefericire, accesibilă numai celor iniţiaţi.

În sens larg teledetecţia(en. remote sensing, fr. télédétection) este ansamblul de mijloace
care permit înregistrarea de la distanţă a informaţiilor asupra suprafeţei terestre. O
definiţie sintetică a teledetecţiei a fost formulată de Colwell(1983) : "achiziţia de date despre
un obiect sau un grup de obiecte cu ajutorul unui senzor situat la distanţă de acestea". O altă
definiţie a teledetecţiei, de această dată mai detaliată, s-ar putea enunţa astfel : Teledetecţia
este o tehnică modernă de investigare care permite detectarea de la distanţă a
variaţiilor de absorbţie, reflexie şi de emisie caracteristice undelor electromagnetice şi
stocarea semnalelor sub forma de fotografii, de înregistrări(care pot constitui imagini),
sau de profile spectrale.

Fiecare din definiţiile reproduse mai sus a fost enunţată de specialişti aparţinând unor domenii
de activitate particulare(construcţii aerospaţiale, fizică). Din punct de vedere al geografului
definiţia ar putea fi formulată astfel: Ansamblu de cunoştinţe şi tehnici utilizate pentru
determinarea caracteristicilor fizice şi biologice ale suprafeţei terestre prin măsurători
efectuate de la distanţă fără a intra în contact material cu acestea.

Observarea suprafeţei terestre din spaţiu facilitează cunoaşterea obiectelor naturale şi


antropice care o constituie şi îmbunătăţeşte înţelegerea relaţiilor dintre acestea, comparativ
cu un studiu în situ. Problematica teledetecţiei se rezumă la studiul fenomenelor urmărindu-
se analizarea acestora în funcţie de :

 natura, specificitatea şi caracteristicile lor ;


 durata acestora cu ordin de mărime diferenţiat de natura fenomenelor
derulate (ore, luni, ani, decenii…) sau, generalizând, se pot lua în
considerare elemente temporale (trecutul, mai mult sau mai puţin cunoscut,
prezentul studiat, viitorul prognosticat)
 spaţiul geografic definit de :

4
i. dimensiunile laterale x,y referitoare la un plan sau o suprafaţă,
ii. dimensiunea verticală (altitudine, înălţime, profunzime, grosime),
iii. relaţiile dintre obiecte

Din punct de vedere conceptual datele provenind de la sistemele de observare a planetei


permit ordonarea spaţial-temporală a acestora, evoluţia lor fiind tratată diferenţiat :

 pentru trecut, este posibilă arhivarea evoluţiei istorice a mediului şi


constituirea de baze de date referitoare la resurse (pentru realizarea
studiului tendinţelor),
 în prezent, este posibilă monitorizarea şi analiza schimbărilor survenite
(funcţia de evaluarea stării actuale),
 pentru viitor, se simulează situaţia posibilă a mediului şi se estimează
disponibilul de resurse(funcţia de prevenire şi planificare).

Folosirea imaginilor provenite de la sateliţii de observare a Pămîntului ţine cont de


caracteristicile proprii fiecărui satelit utilizat, mai precis de cei trei parametrii fundamentali:
rezoluţia spaţială, rezoluţia spectrală şi repetitivitatea spaţio-temporală. Orice analiză
multitematică este realizată, obligatoriu, ţinând cont de caracteristicile sateliţilor la care
analistul are acces, în cazul nostru LANDSAT TM, SPOT, ERS, NOAA-AVHRR, IKONOS,
KOMPSAT-2, FORMOSAT-2, Quik Bird şi care furnizează periodic date interesante şi utile
pentru cunoaşterea şi gestionarea spaţiului.

Până la începutul anilor '70 teledetecţia era limitată la utilizarea fotografiei aeriene alb-negru
şi color(în domeniul vizibil şi, foarte rar, în domeniul infraroşu). Odată cu lansarea primilor
sateliţi tehnologici progresul în acest domeniu a fost foarte rapid, în special datorită dezvoltării
electronicii şi înlocuirii captorilor fotochimici(reactivii peliculelor) cu captorii electronici detectori
de lumină, termografici sau radar.

În sens strict, teledetecţia utilizează radiaţiile electromagnetice din intervalul cuprins între
ultraviolet şi microunde. Senzorii specifici captează variaţiile de absorbţie-emisie-reflexie ale
suprafeţei, sau chiar a stratului superficial. Datele sunt stocate pe un suport magnetic (sub
formă de fişiere-imagine), în formate care permit vizualizarea pe monitoare, tipărirea lor, sau
impresionarea pe materiale fotosensibile speciale (active în special în infraroşu) care permit
restituţia prin procedee fotografice clasice.

Radiaţiile electromagnetice sunt utilizate şi în geofizică dar, datorită faptului că tehnicile de


înregistrare, care utilizează zone ale spectrului cu lungimi de undă inferioare ultravioletului
(raze X, raze Gamma) sau mai mari decât microundele şi captează un semnal care are o

5
origine mult mai profundă(la adâncime), nefiind permisă decât o restituţie pe profil, se
consideră că nu fac parte din metodele de teledetecţie.

Este acceptat faptul că teledetecţia tehnologică se referă la aplicaţiile pentru care metoda de
procesare a datelor depinde de natura specială a vectorilor purtători(avion, satelit) utilaţi cu
captori şi detectori asociaţi unor porţiuni ale spectrului electromagnetic, chiar dacă există şi
replici utilizând acelaşi tip de echipament de înregistrare a datelor.

De asemenea, se consideră că în domeniul aplicativ se folosesc patru tehnici uzuale de


teledetecţie : trei cu înregistrare pasivă(fotografia aeriană sau cosmică, cunoscută şi sub
numele de fotogrammetrie, teledetecţia multispectrală în domeniul vizibil şi infraroşu şi una cu
înregistrare activă, respectiv, radarul). În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă tehnică considerată
a fi o parte a teledetecţiei : videografia care este folosită mai ales pentru cartografierea
tematică de urgenţă şi în zonele greu accesibile.

Multă vreme s-a considerat că există două ramuri ale teledetecţiei, din care una, de orientare
figurativă, utilizează metode de analiză calitativă care permit, cu foarte mare dificultate,
generarea de imagini, cunoscută şi sub denumirea de teledetecţie analogică, iar cea de-a
doua, care se referă la aspectul numeric, apărută şi dezvoltată odată cu computerele, tratând
informaţia abstract, ca o colecţie de măsurători care subliniază caracterul inerent cantitativ al
datelor. În cazul al doilea imaginea nu este înţeleasă ca informaţie ci ca un mecanism simplu
pentru vizualizarea informaţiei.

Tehnologia laturii figurative este mult mai veche şi, consideră unii, mai dezvoltată din punct
de vedere conceptual, senzorii utilizaţi(camerele fotografice) fiind la îndemâna oricui, un
aspect foarte important în evaluarea capabilităţilor fiind marea experienţă acumulată în
tehnicile de analiză asociate, specifice interpretării fotografiilor ortocromatice, pancromatice,
spectrozonale în vizibil sau infraroşu, dar şi în ultraviolet. Energia radiativă provenind de la
scena vizată este captată cu ajutorul instrumentelor specializate aflate la bordul satelitului,
eliberând în schimb semnale electrice corespunzătoare (măsurabile) ; prin similitudine camera
fotografică este un captor, chiar dacă nu este eliberat un semnal electric cuantificabil.

Scanerul reprezintă sistemul integral de achiziţie a datelor, ca de exemplu în cazul sateliţilor


Landsat Thematic Mapper şi SPOT Pancromatic; scanerul este alcătuit din senzori şi
detectori. Instrumentele de tip HRV ale sateliţilor SPOT, TM sau MSS ale sateliţilor LANDSAT,
sau AVHRR ale sateliţilor din seria NOAA sunt de tip pasiv.

În afara vectorilor şi captorilor un sistem satelitar necesită şi existenţa unor mijloace terestre
care să asigure funcţionarea lanţului captare, transmisie, prelucrare, difuzare după cum
urmează:

6
 Un centru de misiune care defineşte zilnic "sarcina " pe care satelitul trebuie
să o îndeplinească. În legătură directă cu centrul de misiune se află staţia
de control care permite pilotarea satelitului şi corectarea parametrilor orbitei
(tangaj, ruliu şi derivă) ;
 Un centru de preprocesare (pretratare) a datelor. Aici se recuperează
datele.

1.1.3 Fotointerpretarea

Fotointerpretarea este metodologia de extragere şi clasificare a informaţiei tematice conţinute


de fotograme sau de perechile de fotograme care alcătuiesc cuplul stereoscopic.
Fotointerpretarea constă în indentificarea pe fotodocumente a elementelor şi fenomenelor
referitoare la elementele topografice ale terenului natural (de relief, planimetrie vegetaţie,
hidrografie, etc.) şi a obiectelor artificiale existente pe teren. Procesul de studiere şi de
culegere a informaţiilor necesare, identificând diferitele caracteristici artificiale şi naturale din
spaţiul-imagine, este numit fotointerpretare.

Fotointerpretarea este ştiinţa localizării, descrierii şi determinării obiectelor şi fenomenelor


dintr-o imagine fotografică. Spre deosebire de o hartă, trăsăturile de pe o fotografie aeriană
nu sunt generalizate sau reprezentate prin simboluri. Aerofotogramele înregistrează toate
caracteristicile vizibile pe suprafaţa Pământului dintr-o perspectivă centrală şi globală.

Deşi caracteristicile spaţiului obiect sunt vizibile, ele nu sunt întotdeauna uşor de identificat.
Cu o interpretare atentă, aerofotogramele sunt o excelentă sursă de date spaţiale pentru
studiul mediului înconjurător.

În plan calitativ imaginea fotografică poate fi interpretată cu scopul evidenţierii diverselor


caracteristici ale mediului de către specialişti din diverse ramuri ale ştiinţelor naturii sau
inginereşti.

În plan cantitativ, fotografia aeriană şi tehnicile fotogrammetrice multispectrale în vizibil şi


infraroşu permit măsurarea formelor si dimensiunilor terenului cu ajutorul unor instrumente
clasice, în vederea elaborării hărţilor şi planurilor.

Primul obiectiv al fotointerpretării este utilizarea intensivă a documentelor fotografice sau a


imaginilor multispectrale pentru obţinerea şi exploatarea informaţiei necesare studiilor
specifice unor domenii tematice. Fotointerpretarea este condiţionată de acumularea

7
prealabilă a unor cunoştinţe referitoare la realitatea socio-economică şi fizică, tipurile
morfologice şi condiţiile specifice unui areal considerat subiect al studiului.

Avantajele utilizării fotogramelor sunt următoarele:

 Imaginea este un mijloc de percepţie relativ obiectiv al realităţii la un


moment dat ;
 Imaginea conţine o reprezentare completă a unui obiect (cu excepţia
părţilor ascunse sau mascate);
 Este un document foarte unor de manevrat, cu o mare fiabilitate în timp
(atunci când sunt luate măsuri de arhivare speciale) ;
 Prin aerofotografiere sau prelevări de fotograme terestre se realizează
corespondenţa dintre obiectul real din teren şi imaginea sa (mai mult sau
mai puţin obiectivă ) de pe fotogramă ;
 Este posibil studiul obiectelor deformabile, fragile, sensibile, fără a intra în
contact direct cu acestea şi fără a le deteriora ;
 Prin fotointerpretare se realizează operaţiunea inversă aerofotografierii prin
care se încearcă reconstituirea realităţi din teren pe baza unor criterii de
analiză specifice.
 Factorii importanţi la identificarea unor trăsături sunt: forma,
modelul(pattern), mărimea, culoarea sau tonul, umbra, textura, asocierea,
timpul şi perspectiva stereoscopică.

Forma(configuraţia) se referă la aspectul imaginii obiectului reprezentat pe imagine. Este unul


din cele mai importante criterii de fotointerpretare, precum şi de identificare a obiectelor reale
prin observaţia directă. Operatorul recunoaşte obiectul după conturul său. În
aerofotointerpretare aplicarea acestui criteriu cere un anumit efort şi pregătire specială a
interpretatorului deoarece forma obiectelor văzute de sus diferă mult de forma lor văzută de
la sol, în perspectivă.

Este nevoie de un efort de imaginaţie din partea fotointerpretului pentru a intui cum apare
forma unui obiect pe aerofotogramă.

Mărimea obiectelor şi respectiv a imaginilor lor constituie un alt criteriu important pentru
fotointerpretare. Întrucât aerofotogramele oferă imagini reduse la scară, drept criteriu de
identificare nu mai serveşte atât mărimea reală a obiectelor şi nici marimea redusă la scară,
cât mai ales mărimea relativă a obiectelor adică dimensiunile unui obiect (mai corect spus, ale
imaginii lui), în raport cu dimensiunile altor obiecte.

8
Deşi mărimea imaginii nu permite, singură, identificarea obiectelor, împreună cu forma sa
poate duce la identificare. De exemplu imaginea casei şi cea a cuştii câinelui apar asemănător
ca formă, dar dimensiunile diferite arată evident deosebirea dintre cele două obiecte şi
judecate în raport şi cu dimensiunile altor obiecte din jur(garduri, copaci, arbusti), duc la
identificarea facilă a celor două obiecte.

Culoarea în cazul fotogramelor color, şi tonul, în cazul fotogramelor alb-negru, reprezintă alte
criterii directe de identificare, dar care capătă valoare doar în combinaţie cu parametrii de
formă şi mărime.

Culoarea este un criteriu mai sigur şi mai uşor de utilizat deoarece, din experienţa,
fotointerpretului îi sunt familiare culorile diverselor categorii de obiecte. Desigur că se impune
ca redarea culorilor să fie cât mai fidelă şi să se cunoască data aerofotografierii căci unele
obiecte, de exemplu vegetatia, îşi modifică culoarea după sezon.

Tonul constituie criteriul de fotointerpretare în cazul fotogramelor alb-negru, dar el are o


valoare relativă, deoarece depinde de mai multe variabile, nu numai de proprietăţile obiectelor.

De altfel, diferite părţi ale aceluiaşi obiect pot să apară în tonuri diferite, în funcţie de gradul
de iluminare şi de direcţia în care se reflecta lumina. De exemplu, feţele unui acoperiş apar
cu tonuri diferite şi acest fapt îşi are valoarea lui întrucât tocmai diferenţierile de ton sugerează
forma obiectului.

Diferenţele de ton sunt criterii foarte importante pentru identificarea vegetaţiei, a fazelor
fenologice ale plantelor, a modului de utilizare a terenului, a diferenţierii tipurilor de sol sau a
suprafeţelor acvatice de uscatul din jur, etc.

Umbra reprezintă un criteriu indirect de mare importanţă, ea redând destul de bine forma unor
obiecte izolate. Forma umbrei se aseamănă, adesea, cu forma siluetei obiectului care o
generează, de exemplu în cazul arborilor, al stâlpilor, turnurilor, caselor, etc.

După forma umbrei proiectate, se pot identifica unele genuri şi chiar specii de arbori. Astfel,
se identifică uşor coniferele faţă de foioase, molidul faţă de pin sau brad, fagul faţă de stejar,
plopul piramidal faţă de plopul alb, sau de cel tremurător, etc.

Lungimea umbrei indică înălţimea obiectului, iar orientarea ei permite stabilirea punctelor
cardinale sau a orei de fotografiere.

Densitatea imaginilor unei categorii de obiecte poate servi drept criteriu de interpretare şi
identificare a acestora. De exemplu, densitatea arborilor dintr-o plantaţie este mai mică decât
într-o pădure naturală aparţinând aceleaşi specii.

9
Densitatea reţelei hidrografice poate exprima gradul de permeabilitate al rocilor care
alcătuiesc regiunea, dar şi informaţii climatice.

Dispersia, adică gradul şi modul de imprăştiere a obiectelor pe o anumită suprafaţă, poate


constitui un criteriu de fotointerpretare, care se foloseşte combinat cu alte criterii. De exemplu,
existenţa unor bolovani mari, dispersaţi pe un relief uşor ondulat, permite să se tragă concluzia
că este vorba de blocuri eratice; copaci dispersaţi pe o păşune sau pe terenuri cultivate permit
reconstituirea extinderii anterioare a pădurii.

Textura reprezintă mărimea punctelor care redau obiectele prea mici pentru a apare cu
imagini distincte la scara de reprezentare. Deci, ea depinde de mărimea obiectelor şi de scara
imaginii şi poate constitui un criteriu de fotointerpretare.

Se pot stabili scări de textură, deosebindu-se texturi foarte fine, fine, mijlocii, grosiere, foarte
grosiere, eventual cu grade intermediare.

Textura permite să se deosebească între ele culturile agricole, deoarece cerealele păioase şi
plantele furajere apar cu textura fină sau foarte fină, culturile de plante prăşitoare (porumb,
floarea soarelui) apar cu textura mijlocie, cartofii şi sfecla de zahar apar cu textura grosieră
iar viţa-de vie dă textura foarte grosieră.

În fotointerpretarea alcătuirii litologice se poate utiliza textura, întrucat nisipurile, argilele,


marnele dau o textură foarte fină, iar bolovănişurile, prundişurile, grohotişurile dau texturi
mijlocii sau grosiere.

Structura reprezintă modul de aranjare spaţială a imaginilor obiectelor şi proceselor de pe o


imagine. Ea se manifestă atât în cazul obiectelor suficient de mari pentru a apare prin imagini
distincte, cât şi în cazul obiectelor mici cu reprezentare punctiformă.

Astfel, se poate vorbi de structura reţelei hidrografice, a aşezărilor(modul de dispunere al


străzilor şi al caselor), a pădurilor, plantaţiilor, a căilor de transport, etc. Dar şi punctele de pe
un câmp de cereale pot prezenta o structură de obicei liniară.

Structura poate servi la identificarea unor categorii de obiecte sau procese geografice. De
exemplu, structura divergentă a reţelei hidrografice poate indica o mişcare de ridicare a
scoarţei terestre; o structură radiară centrifugă poate trăda existenţa, odinioară, a unui con
vulcanic, astăzi erodat; structura liniară dintr-o pădure poate arăta că este vorba de o plantaţie
forestieră, dacă apar numai unele aliniamente, acestea pot trăda anumite strate de roci, care
favorizează dezvoltarea unor specii de arbori.

10
În multe cazuri, la identificarea obiectelor individuale sau a gruparilor de obiecte este suficient
un singur criteriu, dar mult mai facilă şi mai exactă devine identificarea prin utilizarea mai
multor criterii deodată.

În felul acesta se poate ajunge nu numai la identificarea imaginilor care apar pe fotograme
dar şi la deducţia unor informaţii care nu apar vizibile direct.

Se inţelege că utilizarea corectă a criteriilor de fotointerpretare depinde în mare măsură, de


gradul de pregătire tehnică şi de profil a fotointerpretului.

Cheile de fotointerpretare pot diferi în funcţie de calitatea fotogramei şi de scara de vizualizare.


Dacă textura este mai stabilă de la o imagine la alta, tonalitatea depinde atât de anotimpul
efectuării zborului cât şi de calitatea radiometrică a imaginii.

Fotointerpretarea ce se referă la domenii de specialitate poartă denumirea domeniului


respectiv ca: fotointerpretare geologică, fotointerpretare forestieră. În raport cu cerinţele,
fotointerpretarea poate fi simplă şi sigură sau complexă şi îndoielnică. Astfel, pădurile, apele,
construcţiile, drumurile etc. se identifică foarte uşor şi sigur pe fotograme pe când speciile de
arbori dintr-o pădure, gradul de eroziune a solului, natura unor roci, culturi, gradul de umiditate
a solului, natura unor construcţii sau lucrări din teren, camuflajele, se indentifică cu dificultate
şi deseori cu incertitudine iar alteori nu se poate face.

Fotointerpretarea se intemeiază pe studiul caractersticilor imaginii fotografice. În mod curent


acestea sunt cuprinse în două mari grupe: caracteristici calitative şi caracteristici cantitative.
Cele calitative sunt acelea care nu se măsoară în sens uzual al cuvântului, dar pot fi evaluate
subiectiv: textura, modelul, tonul şi forma. Fotointerpretarea calitativă poate fi ajutată cu chei,
teste, şi ghizi. Caracteristicile cantitative sunt acelea care pot fi măsurate în accepţiunea largă
a cuvântului ca: suprafeţe, distanţe, unghiuri verticale sau orizontale, înălţimi şi diametre de
coroane ca şi gradul de acoperire al terenului. Aceste caracteristici pot fi bine valorificate în
procesul de fotointerpretare dacă se cunosc foarte bine obiectele de fotointerpretat şi însuşirile
lor, felul cum apar în imagine, dacă imaginea este redată la o scară convenabilă şi este de
bună calitate(pot fi sesizate şi detaliile, eventual şi culorile) şi dacă imaginile se examinează
şi stereoscopic, când perceptia formelor poate fi hotărâtoare.

Executarea fotointerpretării necesită aparatură de la cea mai simplă până la cea mai
complexă, în funcţie, în primul rand, de metoda utilizată şi posibilitaţile de dotare tehnică.

11
1.1.4 Tehnologia UAV (Unmanned Aerial Vehicle
UAV este acronimul Unmanned Aerial Vehicle, respectiv al noţiunii care defineşte tehnologia
aparatelor de zbor fără pilot la bord. De fapt, UAV-urile sunt avioane controlate de la distanţă
de la un post de control de la sol sau care zboară autonom pe baza unor planuri de zbor pre-
programate sau sisteme de automatizare complexe.

În 1915, Nikola Tesla a descris o flotă de vehicule aeriene de luptă fără pilot. Cea mai veche
încercare de construcţie a unui asemenea aparat a aparţinut „părintelui sistemului de ghidare
radio” A.M.Low, Aerial Target în 1916. Au urmat apoi o serie de progrese în timpul Primului
Război Mondial când a fost conceput Hewitt-Sperry Automatic Airplane, proiect care a avut
ca punct de plecare rachetă de croazieră. Astfel, s-a dorit conceperea unui vehicul aerian care
să transporte explozibil spre ţintele inamice. Pe fondul tensiunilor militare şi al progresului
tehnologic, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, UAV-urile au cunoscut o evoluţie
rapidă şi au fost folosite în scopul detectării aparatelor de zbor inamice şi pentru misiuni de
atac, Germania nazistă, construind mai multe tipuri de avioane. După perioada aceasta, au
fost aplicate motoare cu reacţie şi companii precum Beechcraft au început conceperea unor
modele proprii, cum ar fi Model 1001 în 1955 pentru marină Statelor Unite ale Americii. Însă
era clar că erau mai mult decât avioane controlate de la distanţă. Revoluţia în acest domeniu
a venit după 1959 când pe fondul numeroaselor pierderi de vieţi umane pe teritoriu ostil,
Statele Unite ale Americii, a început planificarea pentru utilizarea zborurilor fără pilot. În acest
sens, UAV-urile au oferit posibilitatea deţinerii unor arme de luptă care să implice mai puţine
riscuri pentru echipajul uman. Generaţiile iniţiale au fost aeronave de supraveghere, însă
unele precum General Atomics MQ-1 Predator echipate cu AGM-114 Hellfire, racheta aer-sol,
au fost armate şi cunoscute ca vehicule aeriene de luptă fără pilot.

În prezent, este cunoscut faptul că UAV-urile sunt utilizate în peste 50 de ţări, multe din care
şi l-au construit singure. Acestea sunt folosite în cadrul unor serii de misiuni care includ
recunoaştere dar au şi rol de atac. Pentru că o rachetă de croazieră poate fi considerată UAV,
este important să se facă distincţia între acestea, deoarece UAV-urile reprezintă un ansamblu
capabil de zbor controlat la un anumit nivel susţinut şi alimentat, aşadar un sistem complex
care presupune şi alte elemente în afară de vehiculul aerian propriu-zis. Totuşi, rolul militar al
tehnologiei UAV este în creştere. În acest sens, în 2005, un astfel de vehicul aerian de tactică
a zburat peste 100.000 de ore de zbor în cadrul operaţiunilor Enduring Freedom (OEF) şi Iraqi
Freedom (OIF), motiv pentru care guvernele continuă să investească în cercetarea şi
dezvoltarea lor care să conducă la progrese suplimentare care să permită efectuarea unor
noit tipuri de misiuni. Deşi tipul predominant al misiunilor îl constituie cel de informare,
supraveghere şi recunoaştere, rolurile lor s-au extins la domenii precum atac, misiuni de

12
suprimare şi distrugere al tintelor, apărare aeriană, comunicaţii, căutare, salvare şi derivaţii
ale acestora.

Deşi concepute iniţial în scopuri militare, UAV-urile se adresează unor domenii variate de
cercetare, umanitare, comerciale şi mai nou dar mai puţin folosite în transport.

În ceea ce priveşte domeniul de cercetare, acestă tehnologie se utilizează cu succes în


teledetecţie. Aparatele de zbor sunt echipate cu senzori din spectrul electromagnetic, senzori
biologici şi chimici, camere care preiau imagini în spectrul vizual, infraroșu, infraroșu apropiat
precum şi sisteme radar. Senzorii biologici sunt capabili să detecteze prezența în aer a
diferitelor microorganisme şi a altor factori biologici. De cealaltă parte, senzorii chimici,
utilizează spectroscopia laser pentru a analiza concetrațiile fiecărui element din aer. Imaginile
pe care camerele cu care sunt echipate aceste vehicule aeriene contribuie la dezvoltarea unor
aplicaţii de supraveghere cum ar fi monitorizarea unor areale protejate precum şi a unor
calamităţi.

De asemenea, tot în ceea ce priveşte domeniul cercetării se pot efectua pe baza lor studii
geofizice, în special geomagnetice şi în general pentru a efectua observaţii în situaţii care ar
pune în pericol aparatele pilotate. Un astfel de exemplu este aparatul Aerosonde de 35 de km
utilizat din 2006 de The Naţional Oceanic and Atmospheric Administration (NOAA), care poate
zbura într-un urgan şi comunică date aproape în timp real pentru Naţional Hurricane Center
din Florida. În afară de datele privind presiunea barometrică şi datele de temperatură, oferă
posibilitatea efectuării măsurătorilor mult mai aproape de suprafaţă. Marea Britanie produce
şi ea, aparate concepute pentru cercetare ştiinţifică în zone cu climă severă cum ar fi
Antarctica. În 2008, când Louisiana şi Texas au fost lovite de uragane, s-au utilizat UAV-uri
Scout Aeryon pentru efectuarea operaţiunilor de căutare şi salvare a persoanelor dispărute.
Un UAV din aceeaşi categorie, este Predators care este echipat cu un senzor optic şi unul de
tip SAR (Synthetic Aperture Radar) capabil să furnizeze imagini fotogrametrice indiferent de
condiţiile meteorologice, zi şi noapte în timp real. Imaginile preluat înainte şi după furtună sunt
comparate şi analizate în scopul de a evidenţia zonele afectate.

UAV-urile trebuie să aibă autonomie minim 30 minute, tip aeromodel doar cu motorizare
electrică, cu masa maximă de 2,5 kg. Ele în funcție de producător se pot achiziționa cu soft
pentru programarea zborului sau dedicat pentru diverse prelucrări: realizare ortofotoplan,
model numeric al terenului etc. Atenție mare legislația din România nu este tot timpul aliniată
la cea europeană și este nevoie de anumite aprobări pentru utilizarea acestora.

Reglementarea vizavi de folosirea dronelor a fost făcută publică de puțin timp și a trezit
interesul multor pasionați și producători independenți de conținut video. Este legal să deții o
dronă, atât timp cât nu zbori cu ea în mediul rural/urban și nu are cameră instalată pe ea.

13
Era normală o reglementare și, în mod sigur, în toate țările cu acces la internet și curent
electric se discută această problemă, iar aici insist pe acel ”se discută”. Înțeleg, această
reglementare nu vizează decât un număr restrâns de utilizatori, pasionații sau profesioniștii.
Nu era însă normal să se discute și la noi această problemă, pentru că, după cum pare din
textul de mai jos, am pus problema în cui și așteptăm o rezolvare… de la Uniunea Europeană.

Am considerat că este necesară publicarea acestui Ordin care reglementează utilizarea UAV-
urilor și dronelor în spatial aerian national, mai ales pentru ce ce vor să cumpere și să
folosească acest echipament.

Ministerul Transporturilor Ordinul nr. 8/2014 pentru stabilirea condiţiilor de operare în spaţiul
aerian naţional a aeronavelor civile motorizate fără pilot la bord

În vigoare de la 21.01.2014 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 50 din 21.01.2014.

Având în vedere dezvoltarea continuă a industriei aeronautice în ceea ce priveşte fabricaţia


şi utilizarea aeronavelor fără pilot la bord, luând în considerare faptul că pe plan internaţional
nu au fost stabilite încă standarde comune de certificare şi operare a aeronavelor civile fără
pilot la bord,
ţinând cont de faptul că la nivelul Uniunii Europene pachetul de reglementări în domeniului
aeronavelor civile fără pilot la bord, cu masa maximă la decolare mai mare de 150 kg, urmează
să fie finalizat până în anul 2016, în timp ce aeronavele civile fără pilot la bord, cu masa
maximă la decolare mai mică de 150 kg, rămân sub incidenţa reglementărilor naţionale emise
de statele membre ale Uniunii Europene,
pentru a permite operarea în spaţiul aerian naţional a aeronavelor civile motorizate fără pilot
la bord, până la emiterea pachetului de reglementări europene şi naţionale specifice care să
acopere atât domeniul certificării, cât şi domeniul operării acestor aeronave,

în temeiul prevederilor art. 4 lit. b.) şi f.) din Ordonanţa Guvernului nr. 29/1997 privind Codul
aerian civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 5 alin. (4) din
Hotărârea Guvernului nr. 24/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Transporturilor, cu modificările şi completările ulterioare,ministrul transporturilor emite
următorul ordin:

Art. 1. Operarea aeronavelor civile motorizate fără pilot la bord în spaţiul aerian naţional este
permisă numai în zone de spaţiu aerian segregat temporar, înfiinţate, alocate şi activate
conform reglementărilor aplicabile în vigoare.
Zonele prevăzute la alin. (1) se stabilesc în întregime în spaţiul aerian de clasă G, iar limita

14
verticală superioară a acestora trebuie să fie cu cel puţin 150 m sub limita minimă a spaţiului
aerian controlat.

Cererea pentru înfiinţarea zonei prevăzute la alin. (1) se transmite de către operatorul
aeronavei Autorităţii Aeronautice Civile Române cu cel puţin 45 de zile înainte de data
prevăzută pentru începerea activităţii. Modelul cererii şi informaţii privind documentele-suport
care trebuie anexate acesteia se publică pe pagina proprie de internet a Autorităţii Aeronautice
Civile Române http://www.caa.ro.
Alocarea şi activarea zonelor prevăzute la alin. (1) se efectuează în conformitate cu
reglementările aeronautice aplicabile.

Art. 2. În sensul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a.) operator al aeronavei – persoană fizică sau juridică care efectuează operaţiuni aeriene cu
o aeronavă civilă motorizată fără pilot la bord şi care solicită în acest scop înfiinţarea unei
zone de spaţiu aerian segregat temporar conform prevederilor prezentului ordin;

b.) spaţiu aerian de clasă G – zonă delimitată de spaţiu aerian în care nu sunt furnizate servicii
de control al traficului aerian.

Art. 3. O aeronavă civilă motorizată fără pilot la bord şi cu masa maximă la decolare mai mare
de 150 kg poate fi operată în spaţiul aerian naţional, în condiţiile respectării cerinţei prevăzute
la art. 1 alin. (1) şi (2), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a.) deţine un certificat de înmatriculare;

b.) deţine un certificat de tip şi un certificat de navigabilitate, conform cu reglementările


europene emise în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European şi
al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviaţiei civile şi
instituirea unei Agenţii Europene de Siguranţă a Aviaţiei şi de abrogare a Directivei
91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1.592/2002 şi a Directivei 2004/36/CE;

c.) operatorul aeronavei este certificat, după caz, în funcţie de operaţiunile aeriene civile
desfăşurate, în conformitate cu reglementările aeronautice aplicabile emise la nivel naţional
sau cu cele emise la nivelul Uniunii Europene;
d.) aeronava este asigurată, conform legii, pentru daune produse terţilor.

Art. 4. O aeronavă civilă motorizată fără pilot la bord şi cu masa maximă la decolare mai mică
sau egală cu 150 kg poate fi operată în spaţiul aerian naţional, în condiţiile respectării cerinţei
prevăzute la art. 1 alin. (1) şi (2), numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

15
a.) deţine un certificat de identificare emis de Autoritatea Aeronautică Civilă Română sau un
certificat de înmatriculare ori un document echivalent emis de alt stat;
b.) în cazul în care aeronava are o masă maximă la decolare mai mare de 15 kg, deţine un
permis de zbor naţional emis de Autoritatea Aeronautică Civilă Română sau un document de
certificare tehnică echivalent emis de alt stat, recunoscut de Autoritatea Aeronautică Civilă
Română;

c.) aeronava este asigurată, după caz, conform legii, pentru daune produse terţilor.

Art. 5. Nicio prevedere a prezentului ordin nu exonerează operatorul unei aeronave civile
motorizate fără pilot la bord de obligaţia respectării prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
912/2010 pentru aprobarea procedurii de autorizare a zborurilor în spaţiul aerian naţional,
precum şi a condiţiilor în care decolarea şi aterizarea aeronavelor civile se pot efectua şi de
pe/pe alte terenuri sau suprafeţe de apă decât aerodromurile certificate, cu modificările şi
completările ulterioare, atunci când efectuează operaţiuni aeriene civile în spaţiul aerian
naţional.
Prezentul ordin nu se aplică:

a.) aeromodelelor, aşa cum acestea sunt definite şi clasificate de către Federaţia
Internaţională de Aeromodelism şi de către Federaţia Română de Modelism, atunci când sunt
utilizate în cadrul competiţiilor, demonstraţiilor aeriene sau al altor manifestaţii oficiale
organizate de Federaţia Română de Modelism;
b.) aeronavelor civile motorizate fără pilot la bord şi cu masa maximă la decolare mai mică
sau egală cu 1 kg, atât timp cât

– sunt operate într-o zonă deschisă, fără construcţii cu destinaţia de locuinţă;

– sunt operate fără depăşirea câmpului vizual al persoanei care asigură comanda aeronavei
de la sol, dar nu mai mult de 150 m distanţă pe orizontală şi de 100 m distanţă pe înălţime
faţă de această persoană;

– nu au montate pe ele aparatură pentru filmare sau transmisie de date.

Răspunderea pentru eventuale daune provocate ca urmare a operării aeromodelelor şi


aeronavelor prevăzute la alin. (2) revine în totalitate persoanelor care asigură comanda
acestora de la sol.

Art. 6. În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului ordin, Autoritatea


Aeronautică Civilă Română publică pe propria pagină de internet, http://www.caa.ro,
documentele şi informaţiile prevăzute la art. 1 alin. (3).
Până la data de 30 iunie 2015, Autoritatea Aeronautică Civilă Română va elabora şi va supune

16
aprobării ministrului transporturilor proiectele reglementărilor aeronautice civile naţionale
privind operarea în spaţiul aerian naţional a aeronavelor civile motorizate fără pilot la bord şi
care au masa maximă la decolare mai mică sau egală cu 150 kg.

Art. 7. Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare
la 30 de zile de la data publicării.

Art. 8. Prezentul ordin se aplică până la data de 30 ianuarie 2016.

Ministrul transporturilor,
Constantin Matei,
subsecretar de stat

Există mai multe tipuri și modele de UAV-uri cu diferite capabilități de zbor si ce este foarte
important, este payload-ul, adică greutatea pe care o pot avea instrumentele montate pe acest
aparat de zbor. Instrumentele cu care se pot echipa pot fi camera foto, cameră video, cameră
termală, cameră multispectrală, cameră fotogrammetrică, LIDAR – Light Detection and
Ranging.

Avem multe companii românești care oferă servicii de realizare a ortofotoplanurilor sau a
planurilor topo folosind tehnologia UAV-urilor sau dronelor. De subliniat că trebuie făcută totuși
o verificare a calității execuției și preciziei cu care sunt efectuate aceste produse folosind
anumite metode tehnice. De ce spun acest lucru, pentru că prețul acestor echipamente începe
de la 300 euro și pot ajunge la 60.000 euro, care poate include și soft de prelucrare care de
regulă costă între 15.000 euro și 40.000 euro. Nu în ultimul rând trebuie testată în condiții de
temperatură mai scăzută autonomia de zbor. Am avut surprize ca anumite echipamente să
poată fi utilizate numai 10-15 minute. La fel trebuie avute în vedere facilitățile de manipulare
ale acestor echipamente care pot crea unele probleme de exploatare, mai ales la aterizare,
decolare și la vânt puternic. Sunt mai multe societăți care comercializează UAV-uri: Syscad
Solutions, GisCad și vă voi prezenta în continuare echipamente și softuri pe care le-am utilizat
în diversele aplicații.

17
Figura 2 - UAV eBee SenseFly

Figura 3 - Programarea zborului UAV eBee SenseFly

18
Figura 3 - Lansare UAV eBee SenseFl

Figura 4 - UAV Trimble UX 5

19
Figura 5 - Tabletă Trimble Yuma

Figura 6 - UAV Trimble Gatewing X100

1.1.5 Drone multirotor

20
Micro-drone electrice, multi-rotor, telecomandate, cu masa maximă de 2,5 kg și mini drone
multi-rotor, robot aerian, doar cu motorizare electrică, telecomandat, cu masa maximă
de 100 grame.

Există mai multe modele de drone fabricate de diverse companii, am studiat si am retinut
acest model care este comercializat de Leica prin TopGeocart S.R.L și care are capabilități
deosebite, fiind echipată standard cu următorii senzori:GPS, accelorometru, barometru,
magnetometru, ultrasonic. Are un payload de 2,0 kg și permite atașarea pe rând unei camere
foto SLR, cameră multispectrală, cameră termală și foarte important un LIDAR 3D mobil
modelul Velodyne HDL 32-e care poate să înregistreze 700.000 puncte pe secundă.

Figura 7 – Dronă AIBOTIX Multicopter

În funcție de tipul UAV-ului traseul este introdus fie în staţia de control de la sol, care realizează
conexiunea cu aparatul de zbor prin radio realizându-se conexiunea cu aparatul de zbor, fie
direct în memoria aparatului care realizează conexiunea cu aparatul de zbor prin cele două
antene radio. Practic, pupitrul de comandă asigură interacţiunea operatorului cu UAV-ul pe
toată durata zborului şi dispune de elemente necesare pentru: localizarea şi vizualizarea în
permanentă a coordonatelor UAV-ului şi afişarea traiectoriei de zbor, inclusiv includerea pe
hărţi electronice ale zonei survolate, momentul de declanşare al camerei fotografice precum
şi pilotajul aparatului prin utilizarea unor comenzi. Aşadar staţia de la sol este suportul
întregului ansamblu, atât pe durata executării misiunii, cât şi înainte, în faza de pregătire.
Asigură operaţiunea de încheiere a misiunii şi readucere a aparatului la sol

21
În cazul în care se pierde conexiunea radio, aparatul de zbor este setat să se întoarcă singur
la baza de decolare. Dacă nu se poate realiza acest lucru, localizarea se poate face printr-un
dispozitiv de tip GSM-GPS montat pe aparat. În condiţii normale, UAV-ul primeşte informaţii
de la staţia de la sol cu privire la coordonatele locaţiei alese pentru aterizare unde se va activa
comanda de pilot manual şi unul dintre operatori va ghida avionul cu ajutorul unui controler,
pentru a evita obstacolele de la sol şi va declanşa paraşuta cu care este echipat acesta.

Bibliografie

 Albota M., Zegheru N., Suroiu P - Dicţionar de geodezie, fotogrammetrie, teledetecţie


şi cartografie englez-roman – Editura Tehnică Bucureşti, 1980;
 Alexei A.M. – Teză de doctorat ,,Contribuţii privind culegerea semiautomată a datelor
cartografice digitale” – Academia Tehnică Militară, 2005,;
 A to Z GIS – An illustrated dictionary of geographic information systems, ESRI Press,
Redlands, California 2006 ;
 Badea A., - Analiza efectelor Amenajărilor funciare din Bărăganul de Sud prin mijloace
de Teledetecţie-SIG - Editura Universitaria Craiova, 2006;
 Badea A., – Note de curs teledetecţie, USAMV – Bucureşti, 2009 ;
 Băduț M., - Sisteme Geo-Informatice pentru Administrație și Interne, Editura Confys
2006 ;
 Băduț, M., - GIS : Sisteme informatice geografice : fundamente practice - Ediţia a 2-a
revizuită şi actualizată, Cluj-Napoca : Editura Albastră, 2007;
 Bănică S., Benea I., Herişanu Ghe., - Sisteme Informaţionale Geografice şi prelucrarea
datelor geografice, Editura ROMÂNIA DE MÂINE, Bucureşti 2008 ;
 Breazu M., – Teză de doctorat : Aplicaţii ale topografiei arheologice şi a sistemelor
informatice geografice (GIS) pentru cercetarea şi protecţia patrimoniului imobil din situl
Alba Iulia, Universitatea ,,1 Decembrie 1918” Alba Iulia, 2009 ;
 Breazu M., Mihai D., Mudura R. - Folosirea tehnicilor GIS pentru modelarea şi
vizualizarea 3D a dezvoltării şi reabilitării progresive în cadrul proiectului Roşia
Montană - IAŞI „Protecția mediului şi dezvoltarea durabilă în spaţiul rural. Actualităţi şi
perspective” USAMV Bucureşti – FIFIM, noiembrie 2008;
 Budea I. - Teză de doctorat ,,Realizarea cadastrului sistemului hidrotehnic pentru
irigaţii Mihail Kogălniceanu (judeţul Constanţa)” – 2009, Universitatea Tehnică de
Construcţii Bucureşti ;

22
 Chendeş V. - Teză de doctorat :Scurgerea lichidă şi solidă în subcarpaţii de la curbură,
Institutul de Geografie al Academiei Române, 2007 ;
 Chris, Smith, Nancy, Payden, Pam, Cole - Erdas Field Guide: Third edition, ERDAS
Inc., Atalanta, 1995;
 Cîmpeanu S.M., Bucur D. – Combaterea eroziunii solului – Editura RELAL PROMEX,
Bucureşti 2005;
 Climat change Special Edition, THE EARTH OBSERVATION HANDBOOK, edited bz
CEOS and ESA, 2008;
 Cowen D.J. – GIS versus CAD versus DBMS : what are the differences –
Photogrammetric Engineering and Remote Sensing, 1988;
 Dimitriu G. - Sisteme Informatice Geografice (GIS), Editura Albastră, Cluj-Napoca
2007;
 Donisă V., Donisă I., - Dicţionar explicativ de teledetecţie şi sisteme informaţionale
geografice, Editura Junimea Iaşi, 1998;
 ESRI - ESRI Educational Services – ArcGis 9 – Introduction to ArcInfo using ArcMap,
ArcCatalog, 2004;
 Imbroane A.M., David M., - Iniţiere în GIS şi Teledetecţie, Cluj, 1999 ;
 Imbroane A.M., - SISTEME INFORMATICE GEOGRAFICE – Volumul I – Structuri de
date, Presa Universitară Cluj, 2012 ;
 Keller I. E. - GIS şi modelare hidraulică pentru reţele de alimentare cu apă şi
canalizare, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă 2008 ;
 Les SIG a la carte, - ESRI France 2006 ;
 Leo O., DIZIER J.L. – Teledetection, Techniques et Applications cartographiques –
Edition FORHOM, Paris 1994 ;
 Maguire D., Kouzoumjian V., Smith R., - The Business Benefits of GIS, ESRI Press,
Redlands, California 2008 ;
 Mihai D. - Geomatica în reabilitarea amenajărilor de Îmbunătățiri Funciare, Editura
USAMV , Ediție tipărită 2014, ISBN 978-973-0-18036-7;
 Mihai D, Marin M, Mudura R. - Utilizarea imaginilor satelitare şi a tehnicilor GIS, în
actualizarea şi gestionarea informațiilor pentru reţele de utilităţi publice - Sesiunea
anuală de comunicări ştiinţifice Spiru Haret 2000;
 Mihai D, Mudura R. – GIS Roşia Montană - a XI-a Conferinţă anuală ESRI, Trimble din
24 septembrie 2004;
 Mihai D. - Sistem de Informaţii Geografice pentru reprezentarea cercetărilor
arheologice din zona Roşia Montană – Simpozionul intenaţional "SISTEME

23
INFORMAŢIONALE GEOGRAFICE UTILIZATE ÎN GESTIUNEA TERITORIULUI" –
Cluj, 2004;
 Mihai D, Mudura R. - Utilizarea imaginilor satelitare si a tehnicilor GIS în actualizarea
și gestionarea informaţiilor pentru reţele de utilităţi publice. Exemplificare: studiu de
caz asupra zonelor limitrofe aeroportului internațional Henri Coandă, autostrada
Bucureşti – Cernavodă şi autostrada Deva – Nădlac - Simpozionul internaţional
"SISTEME INFORMAŢIONALE GEOGRAFICE UTILIZATE ÎN GESTIUNEA
TERITORIULUI" – Cluj, 2004;
 Mihai D., Mudura R. - Sisteme Informaționale Geografice pentru lucrări de îmbunătățiri
funciare - INTERNATIONAL SYMPOSIUM TRENDS IN EUROPEAN AGRICULTURE
DEVELOPMENT USAMV Banat, Timisoara 15-16 Mai 2008;
 Mihai D., Mudura R. – Sisteme Informaţionale Geografice pentru lucrări de Îmbunătăţiri
funciare – GeoCad 09, Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba Iulia 8-9 mai 2009 ;
 Mihai D., Mudura R, Căzănescu S. - Highlighting, Rehabilitation and Monitoring of
Land Reclamation Works Using Satellite Images and GIS – The 8th Symposium
PROSPECTS for 3th MILLENNIUM AGRICULTURE – USAMV Cluj-Napoca, octombrie
2009;
 Mihai D., Mudura R., Căzănescu S. - Utilizarea imaginilor satelitare şi a tehnicilor GIS,
pentru evidenţierea, reabilitarea şi monitorizarea lucrărilor de Îmbunătăţiri Funciare –
„Protectia mediului şi dezvoltarea durabilă în spaţiul rural. Actualităţi şi perspective”
USAMV Bucureşti – FIFIM, noiembrie 2008;
 Mihai D., Mudura R., Radnea C. – Caracterizarea învelişului pedogenetic din Bazinul
Siretului inferior, folosind tehnologiile GIS – Simpozionul Internaţional Protecţia
mediului şi siguranţă alimentară – priorităţi şi perspective, Universitatea Valahia,
TÂRGOVIŞTE 2009 ;
 Mihai D., Mudura R., GeoCad 2010 - Proiectul Roşia Montană - Modelare 3D pentru
dezvoltarea progresivă a reabilitării ecologice Universitatea 1 Decembrie 1918 Alba
Iulia mai 2010 ;
 Mihai D., Mudura R., Breazu M., Sârbu N., Venedict B., - Simpozionul naţional
„Protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă în spaţiul rural. Actualităţi şi perspective” –
Utilizarea Scan STATION 2 la inventarierea în vederea modernizării şi reabilitării
amenajărilor de irigaţii - USAMV Bucureşti, iunie 2010;
 Mihai D., – Teza de doctorat ,,Inventarierea şi reabilitarea amenajărilor de îmbunătăţiri
funciare folosind tehnicile Sistemelor Informaţionale Geografice, zona Nicoreşti –
Tecuci judeţul Galaţi” - USAMV Bucureşti, 2010;
 Mihai D., Marinescu C., ,,Creating the solid 3D model of building using laser scaning
technology”, International Conference Agriculture for Life, Life for Agriculture –

24
SECTION 5 LAND RECLAMATION, EARTH OBSERVATION&SURVEYING,
ENVIRONMENTAL ENGINEERING, Bucharest, JUNE 5 – 7, 2014, vol. III, p 87 – 92,
ISSN 2285 – 6064, ISSN – L 2285 – 6064;
 Mihai D., Călugăru A., Nedelcu B., ,,Flood prevention map on Bistrița river, România”
International Scientific GeoConferences SGEM 2014 Albena, Bulgaria, June 17-26;
 Mihai D., Caiet de Lucrări Practice – Sisteme Informaționale Geografice, USAMV
Bucureşti – FIFIM, 2014;
 Mihai D.; Mudura, R.; Teodorescu, R. & Ilinca, L.: Modern Technologies Used in Data
Updating for a School Farm Modernization, Proceedings of 25th DAAAM International
Symposium, DAAAM INTERNATIONAL SCIENTIFIC BOOK 2014 ;
 Mihai D., Călugăru A. – Sisteme Informaționale Geografice în Administrația Publică, -
Pregătirea sistemului național de e-Administrație în România – Cod SMIS 32612, 2015;
 Modeles en analyse spatiale, Information Geographique et Amenagement du territoire,
Lavoisire, 2001;
 Neuner H. – Sisteme de poziţionare globală – Editura MATRIX ROM, Bucureşti 2000;
 Parker H.D. – The GIS Source book – 1989, GIS World Inc., Fort Collins Colorado;
 Jiulin Sun Pinde Fu Web GIS: Principles and Applications online from Esri's GIS Bookstore
2010
 David Chappell GIS in the cloud. The Esri Example

 Păunescu C., Mocanu V., Dimitriu S., - Sistemul global de poziţionare (G.P.S.), Editura
Universităţii din Bucureşti 2006;
 Petrescu F., – Sisteme informatice geografice în urbanism şi amenajarea teritoriului –
2007 Editura MATRIX ROM, Bucureşti;
 Popescu G. – Sisteme interactive de modelare a informaţiei fotogrammetrice – Editura
MATRIXROM, Bucureşti 2009;
 Revue International de Geomatique - Information geographique et gestion des risques,
European Journal of GIS and Spatial Analysis, Lavoisir 2006;
 Revue International de Geomatique – Information geographique tridimensionnelle,
European Journal of GIS and Spatial Analysis, Lavoisir 2006;
 Revue International de Geomatique – Les SIG sur le web, European Journal of GIS
and Spatial Analysis, Lavoisir 2003;
 Revue International de Geomatique - Representation spatiales et participation,
European Journal of GIS and Spatial Analysis, Lavoisir 2006;
 Trif A., Mihai D., ,,Efect of climate change on Dobrogea agricultural area”, International
Conference Agriculture for Life, Life for Agriculture – SECTION 5 LAND
RECLAMATION, EARTH OBSERVATION&SURVEYING, ENVIRONMENTAL

25
ENGINEERING, Bucharest, JUNE 5 – 7, 2014, vol. III, p 87 – 92, ISSN 2285 – 6064,
ISSN – L 2285 – 6064;
 Vidal A., – Remote Sensing and Geographic Information Systems in Irrigation and
Drainage, Methodological Guide and Applications – 2000, ISBN:81-85068-72-0, Paris;
 Zegheru N., Albotă M.G. – Dicţionar de geodezie, topografic, fotogrammetric,
teledetecţie, cartografie, cadastru, englez-român, român-englez – 2008, Editura
Nemira&Co;
 ** Centrul Român pentru Utilizarea Teledetecţiei în Agricultură - CRUTA – Cercetări şi
proiecte realizate în perioada 1992-2010;
 ** Consortiul Open GIS , Inc. – 2004;
 ** ESRI Romania (2007 - 2014) – Curs ArcGIS 9.x și 10.x;

 Gis Cloud User Manual


 Arcgis User Manual
 ** Rehabilitation de parametres irrigues. Raport no.2. BRC-GERSAR, SOGREATH
Ministere de l’Agriculture et l’industrie Alimentaire, ISPIF, Roumanie 1992;
 ** Reforma şi reabilitarea sectorului de irigaţii – Monitorizarea mediului etapa 2008 –
S.C AQUAPROIECT S.A, 2008 ;
 *** Club It&C Soluțiile Open Source (2010), O alternativă tot mai interesantă pentru
managerii IT;
 *** Microsoft Office (2014), Microsoft Project Professional 2013 Trial disponibil online la
adresa http://technet.microsoft.com/en-
US/evalcenter/hh973401.aspx?WT%2Eintid1=ODC_ENUS_FX103797571_XT104000
919;
 *** Microsoft Office (2013), “Pick the right report”, disponibil online la adresa
http://office.microsoft.com/en-001/project-help/pick-the-right-report-
HA102843515.aspx?CTT=5&origin=HA102829149;
 *** Microsoft Office Project Professional 2013, http://soft-md.ru/managementul-
afacerilor/3925-microsoft-office-project-professional-2013;
 ** Pagini WEB
www.giscloud.com
www.esri.com
www.esriro.ro
www.geosystems.com
www.icas.ro
www.leica.com
www.meteoromania.ro

26
www.precis.ro/modules.php?name=News&file=article&d=76
www.romet.ro
www.topgeocart.ro
http://www.gpsworld.com/
http://en.wikipedia.org/wiki/Global_Positioning_System
http://www.navcen.uscg.gov/
http://geoportal.ancpi.ro/ancpi/index.html
http://www.geoportal-mediu.ro/home/
http://www.roenv-geoportal.ro/GPT9/catalog/main/home.page
http://www.geoportal-mediu.ro/Siriu/viewer/
http://gis2.rowater.ro:8989/flood
http://bio.geoportal-mediu.ro/bmb

www.geoportal-mediu.ro/geoportalceahlau

www.geoportal-mediu.ro/cuejdel.html

http://lm.geoportal-mediu.ro/home/

http://bio.geoportal-mediu.ro/geoportalmacin/

www.geoportal-mediu.ro/geoportalneamt/

http://geoportal.gov.ro/Geocatalog

http://egispat.inp.org.ro

http://dev.adworks.ro/natura/situri/1/Apuseni.html#map-holder
http://www.biodiversity.ro/n2000
http://atlas.anpm.ro/atlas
http://www.igr.ro/index.php
http://www.igr.ro/index.php?optiune=43
http://37.128.225.60/testgeo2
http://37.128.225.60/geofizica-v1
http://hotnews.maps.arcgis.com/home/index.html
https://open-data.europa.eu/ro/data/dataset/tlfXbWEXyakR6dhtCx08DA

27