Sunteți pe pagina 1din 1

ţiale ale aservirei ei (robirei) exterioare.

D a c ă ea ar fi fost pu­
ternică şi stăpână, atunci s'ar fi corupt; ea a fost însă martiră,
s'a păstrat curată în credinţa, în morala, în disciplina ei. Ea a
rămas staţionară, pentruca să fie pentru occidentul atâta de mobil,
mărturia constantă a adevărului, care nu se schimbă niciodată
(După w. O). I. Beleufă. '

DEGENERAREA MORALĂ.
— După Petrow. —
«•Celui ce are i-se va da şi-i va prisosi,
iar celui-ce n'are şi ceeace i-se pare că are se
va luă dela dânsul». (Matei, X X V , 29).

Dacă, după cuvintele psalmistului David, numai nebunii pot


zice în inima lor: «Nu e Dumnezeu», totuş aceia cari nădăjduesc
să convingă pe necredincioşi cu argumente logice nu-s mai în­
ţelepţi ca ei. A aduce dovezi în domeniul religiunii şi al credinţei
e ceva dubios. E ca şi când ai vrea să vorbeşti unui orb de frum-
seţea minunată a unei Madone de Rafael, sau unui surd de me­
lodiile fermecătoare ale lui Rossin şi Mozart. Atât orbul cât şi
surdul vă vor crede, poate, pe cuvânt; vor crede că tot ce spuneţi
e aşâ, însă, nu vor experimentă în ei însuşi impresiunile voastre,
nu vor simţi în inimile lor excitaţiunile, care v'au mişcat şi v'au
sguduit pe voi. T o t aşâ e şi cu adevărurile credinţei. Poţi să
aduci în faţa unei mulţimi de necredincioşi un şir întreg de cele
mai strălucite şi mai irefutabile dovezi pentru adevărurile reli­
giunii — nu-i veţi face de loc să creadă. Vor mărturisi poate
că credinţa e compatibilă cu raţiunea, însă nu vor avea puterea
de a crede. A recunoaşte rezonabilitatea credinţei şi a crede în-
tr'adevăr — sunt două lucruri cu totul deosebite. Intre ceeace
formează obiectul unei judecăţi şi-şi exercită influenţa asupra cu­
getării şi între ceeace formează obiectul inimii şi-şi exercită influenţa
asupra voinţei, e o mare prăpastie. Poţi fi de acord cu cel dintâiu şi
să nu te împaci cu cel din urmă. C a să crezi pe deplin, nu trebue să crezi
numai cu mintea ci «din toată inima si din tot sufletul». (Matei,
XXII, 3 7 ) .

Filozoful Fichte zice: «Sistemul ideilor noastre adesea e doar


istoria inimii noastre», adecă oamenii vor nu aşa cum gândesc,
ci gândesc aşa cum vor. Deaceea credinţa sau necredinţa noastră,
de cele mai multe ori, e doar un reflex al dispoziţiei noastre mo­
rale. Iisus Hristos spune adversarilor săi — cărturari şi farisei
— cauza necredinţei lor în dumnezeirea trimeterii lui, zicându-le:
«Voi sunteţi de jos, eu sunt de sus; voi sunteţi din lumea aceasta.