Sunteți pe pagina 1din 1

P A V E L SI IOAN CA Î N D R U M Ă T O R I AI P Ă S T O R I L O R

DE SUFLETE.
— După Dr. Frantz Xaver Mutz. —

II.
însuşirile păstorilor de suflete.
(Sfârşit).
9. Alături de trezvia minţii şi de judecata clară, sau mai
bine zis, mână în mână cu ele, trebue să meargă şi buna cu­
viinţă în cele externe, în ţinută, în purtare şi în îmbrăcăminte,
căci' nu fără temei, ci cu tot dreptul se deduce din cele externe
la cele interne. «Din vedere se cunoaşte omul şi din chipul feţii
se cunoaşte cel înţelept. îmbrăcămintea omului şi râsul dinţilor şi
călcarea omului vestesc de ale lui». (Sirah cap. 19 v. 2 6 — 2 7 ) .
O păşire sumeaţă, lumească sau destrămată, trădează un caracter
şi un cuget lumesc. Prea bine să poate descoperi chiar şi numai
din ţinuta corpului, dacă inima e trufaşă, furtunatică, uşuratecă,
sau dinpotrivă, dacă ea e smerită, serioasă şi statornică sau cre­
dincioasă şi curată. Din acestea rezultă deci, că preotul trebue
să aibe o astfel de înfăţişare şi purtare, care în toate împrejurările
să corăspundă cu poziţia aleasă, ce o are în societatea omenească.
Pasul e socotit şi purtarea unui om e cuviincioasă atunci,
când în urma ei putem descoperi o seriositate şi înţelepciune
matură. Bunacuviinţă şi purtarea cea bună — zice Sfântul Am-
brosie — cumpăneşte bine toate şi nivelează chiar şi vocea, ca
nu cumva vre-un cuvânt spus cu prea multă iuţeală sau asprime
să vateme 'urechea. (Sfântul Ambrosie, Offic. I. 18. 6 7 ) . Diferitele
defecte şi scăderi, dacă sunt, şi cari de altfel sunt inherente firii
omeneşti să se delăture prin un exerciţiu serios şi îndelungat,
dar nici odată locul celor fireşti să nu-1 ia prefăcătoria şi afec­
tarea, căci acestea nici odată nu pot plăcea.
Sfântul Ambrosie odată numai de aceea a denegat unui tinăr
primirea între clerici, pentrucă înfăţişarea lui externă îi părea prea
puţin convenabilă. Altui cleric i-a interzis să-i mai iase în cale,
pentrucă înfăţişarea şi păşirea lui sumeaţă îi genă ochii. D a c ă
vrem ca cu vrednicie să urmăm lui Christos, atunci tot mereu trebue
să avem în minte cuvintele: «Departe de-aţi permite o libertate
prea mare, înfrânează-ţi bine mai ales toate cugetele şi nu te da
nici unei veselii nebunatice». «Frumoasă este virtutea modestiei
şi abstinenţei şi de mare preţ farmecul ei». E a este tovarăşul ne­
despărţit al curăţeniei trupeşti şi sufleteşti, şi o promovează pe
aceasta.