UNIVERSITATEA “LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: DREPT / ID

CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC

DREPTUL EUROPEAN AL AFACERILOR

SPEȚE

Coordonator:
Conf. Univ. Dr. GINA ORGA DUMITRIU

Student:
COȘA DANIELA ANCA
Anul IV

ANUL UNIVERSITAR 2019/2020

 Dreptul european afacerilor – Teme de control (Drept IV, ID)

Libera circulație a mărfurilor

• Conținutul și aplicarea art. 110 TFUE (ex-art. 90 TCE)

1. În absența normelor de armonizare ale UE, măsura națională prin care persoanele care doresc să
înmatriculeze în statul lor un autoturism dintr-un alt stat membru, trebuie să achite o sumă de bani
înainte de punerea în circulație a autoturismului:

a) este permisă de Tratat, în măsura în care nu se produce o discriminare între produsele

autohtone similare și cele de import și nu se favorizează sectoare interne de producție ;
b) este interzisă de Tratat, cu excepția situației în care este justificată de unul dinmotivele limitativ
prevăzute de art. 36 TFUE, dacă este o măsură discriminatorie;
c) este interzisă de Tratat, cu excepția situației în care este justificată de unul din motivele prevăzute
de art. 36 TFUE sau de cerințele imperative de ordine publică dezvoltate de jurisprudența CJUE, dacă
este o măsură cu adevărat neutră;
d) niciuna dintre variantele de mai sus.
Libera circulaţie a persoanelor și serviciilor

• Dreptul de stabilire. Accesul la desfășurarea și exercitarea activităților independente. Libertatea

de stabilire a societăților pe teritoriul UE

2. În condiţiile în care o societate-mamă constituită şi cu sediul în statul membruB doreşte să

înfiinţeze o sucursală în statul membru A, în scopul eludării normelor statului membru A privind
constituirea societăţilor, care sunt mai stricte în materie de vărsare a unui capital social minim
decât cele ale statului membru B din motivul protejării creditorilor, cererea de înfiinţare a
sucursalei în statul membru A:

a) nu poate fi refuzată de autorităţile competente ale statului A deoarece refuzul ar fi

disproporţionat faţă de cerinţele imperative de ordine publică urmărite de statul A şi anume
protejarea creditorilor societăţii;
b) poate fi refuzată de autorităţile competente ale statului A, deoarece constituie un abuz de drept
atât al dreptului naţional în materie cât şi al dreptului de stabilire consacrat de Tratat.
c) poate fi refuzată în lumina jurisprudenţei CJUE referitoare la cerinţele imperativede ordin public, în
acest caz protejarea creditorilor.
d) niciuna dintre variantele de mai sus.

3. Prin decizia din 17 martie 1981, Consiliul Baroului avocaţilor din Paris a respins cererea domnului
Leonardo da Vinci, cetăţean italian, membru al Baroului avocaţilor din Florenţa, Italia, de a fi
primit în cadrul Baroului din Paris, în timp ce îşi menţinea calitatea de membru al Baroului din
Florenţa şi îşi păstra cabinetul şi reşedinţa din statul său de origine. Cererea sa a fost respinsă
deoarece, deşi îndeplinea celelalte condiţii pentru admiterea în profesia de avocat, nu îndeplinea
cerinţa prevăzută de art. 83 din decretul 72-468. Potrivit acestei dispoziţii naţionale, un avocat are
dreptul de a se stabili profesional numai într-un singur loc, iar acesta trebuie să se afle în raza
teritorială a tribunalului la care este înregistrat.

În absenţa unor norme europene de armonizare privin dreptul de stabilire pentru avocaţi,
prevederea din decretul francez:

a) nu încalcă libertatea de stabilire protejată de dreptul Uniunii deoarece este justificată de interesul
public al bunei administrări a justiţiei care presupune, printre altele, ca avocaţii să îşi exercite
profesia în aşa fel încât să menţină contact suficient cu clienţii lor şi instanţele unde îşi desfăşoară
activitatea.
b) încalcă libertatea de stabilire protejată de dreptul Uniunii.
c) nu încalcă libertatea de stabilire protejată de dreptul Uniunii deoarece este aplicabilă fără
distincţie cetăţenilor francezi şi străini.
d) niciuna dintre variantele de mai sus.