Sunteți pe pagina 1din 6

Tratament de recuperare pentru icontinenta urinara

Incontinenţa urinară este definită prin pierderea involuntară a urinei, ce este catalogată
drept un simptom şi nu un diagnostic.Deşi poate fi de mai multe feluri, incontinenţa urinară de
efort este de departe cea mai des întâlnită afecţiune de acest tip şi apare, de obicei, în urma
unui efort brusc precum tusea, strănutul sau ridicarea de greutăţi, acţiuni care supun vezica
urinară unei presiuni.În condiţiile în care musculatura pelvină este deja afectată, acest lucru
determină pierderi de urină constante ce cauzează un disconfort major femeii.

Incontinenţa urinară – cauze

Apare ca urmare a unei nasteri dificile . Travaliul prelungit, naşterea dificilă în condiţiile
în care femeia are un bazin mic şi dă naştere unui făt de dimensiuni mari, însoţită sau nu de
incizia perineului, adică a regiunii dintre anus şi vagin, pentru a permite expulzia fătului, toate
acestea afectează elasticitatea structurilor musculare din regiunea pelvină.În aceste condiţii,
susţinerea uretrei este afectată, motiv pentru care se deschide involuntar şi permite urinei să se
evacueze din vezică.

Poate fi insoţită de ruptura de perineu sau nu. De cele mai multe ori, incontinenţa urinară
de efort este o consecinţă a rupturii de perineu, dar ea nu este asociată în mod obligatoriu cu
aceasta. În plus, cistita, infecţiile urinare, leziunile colului, tumorile, fibromul uterin sau
cancerul de col uterin sunt boli care se manifestă prin acelaşi simptom: pierderile de urină,
producând o “falsă incontinenţă”.

Menopauza poate influenţa apariţia sa. Odată cu înaintarea în vârstă, aparatul genital
feminin suferă o involuţie progresivă care determină o slăbire a structurilor aponevrotice care
afectează şi aparatul sfincterian al vezicii urinare. Femeile aflate la menopauză manifestă o
scădere a nivelului de estrogeni, fapt care se asociază cu slăbirea elasticităţii şi a troficităţii
musculare. De altfel, studiile arată că aproximativ 18% dintre româncele cu vârsta peste 40 de
ani suferă de incontinenţă urinară

Incontinenţa urinară - riscuri şi complicaţii

Este asociată cu apariţia depresiei. Pentru că are un impact major asupra calităţii vieţii
femeii, incontinenţa urinară, netratată o perioadă îndelungată, poate genera apariţia depresiei.
Mirosul dezagreabil, folosirea absorbantelor, precum şi limitarea capacităţii de relaţii sociale,
au efecte asupra dispoziţiei, tonusului psihic, însoţindu-se uneori de grade variabile ale
depresiei.

Fumatul,factor de risc. Studiile epidemiologice au demonstrat faptul că există o rată mai


mare de apariţie a incontinenţei urinare la femeile care au un tabagism cronic din cauza
eforturilor de tuse constante care forţează vezica urinară. Mai mult decât atât, tutunul are un
efect de slăbire a musculaturii organismului.

Pot apărea diverse complicaţii dacă nu se tratează la timp. Un studiu realizat în România
arată că deşi 98% dintre femeile care pierd urină constant sunt îngrozite de acest fapt, doar un
sfert dintre ele se adresează medicului pentru tratament. “Multe femei consideră, având în
vedere naşterea şi vârsta înaintată, că aceste pierderi de urină sunt normale şi încearcă să le
atenueze cu ajutorul unor proceduri tradiţionale. Riscurile neprezentării la medic sunt legate
de scăderea calităţii vieţii, apariţia infecţiilor, iritaţiilor, inflamaţiei sau a pruritului local”.

Afectează viaţa sexuală. Din cauza imposibilităţii de a menţine o igienă genitală


constantă, precum şi a posibilităţii de a pierde urină în timpul actului sexual, femeile au
tendinţa de a-şi îndepărta partenerul şi a limita cât mai mult posibil viaţa intimă.

Incontinenţa urinară – tratament

Dumneavoastra si medicul dumneavoastra veti colabora pentru a crea un plan de


tratament. Puteti incepe cu pasii pe care ii puteti face acasa. Daca acesti pasi nu imbunatatesc
simptomele, medicul va poate recomanda alte tratamente, in functie de tipul de incontinenta
urinara pe care il aveti. Poate dura o luna sau mai mult pentru ca diferite tratamente sa inceapa
sa functioneze.

Tratament neinvaziv

Daca o afectiune de baza va provoaca simptomele, medicul dumneavoastra va trata mai


intai acea afectiune. Este posibil ca medicul dumneavoastra sa sugereze mai intai cele mai
putin invazive tratamente si sa treaca la alte optiuni numai daca aceste tehnici nu reusesc.

Antrenamentul vezicii urinare, pentru a intarzia urinarea dupa ce simtiti o nevoie urgenta.
Puteti incepe prin a incerca sa tineti timp de 10 minute de fiecare data cand simtiti o dorinta
de a urina. Scopul este de a prelungi timpul dintre calatoriile la toaleta pana cand urinati doar
la fiecare 2,5 - 3,5 ore.
Mers la toaleta programat, pentru a urina la fiecare doua-patru ore, mai degraba decat sa
asteptati sa simtiti nevoia de a merge.

Managementul lichidelor si al regimului alimentar, pentru a recapata controlul vezicii


urinare. Este posibil sa fie nevoie sa reduceti sau sa evitati alcoolul, cofeina sau alimentele
acide. Reducerea consumului de lichid, pierderea in greutate sau cresterea activitatii fizice, de
asemenea, pot ameliora simptomele.

Kinetoterapie

Exista exercitii speciale pentru intarirea muschilor pelvieni. Exercitiile pot fi facute
singure sau cu conuri vaginale, terapie cu biofeedback sau stimulare electrica. In general,
exercitiul este un tratament sigur si eficient, care ar trebui efectuat pentru a trata incontinenta
urinara imperioasa si incontinenta mixta. Aceste exercitii trebuie efectuate corect pentru a fi
eficiente; daca pacientul foloseste muschii abdominali sau contracta fesele, aceste exercitii
sunt efectuate in mod necorespunzator. Pentru unii oameni, stimularea electrica imbunatateste
terapia de reabilitare a muschilor pelvieni. Stimularea electrica este o forma mai sofisticata de
biofeedback folosita pentru reabilitarea muschilor podelei pelvine. Atunci cand muschii
pelvieni sunt stimulati de curenti electrici mici, muschii si sfincterul urinar se contracta, si
contractia vezicii urinare este inhibata. Cercetarile indica faptul ca stimularea electrica a
podelei pelvine poate reduce incontinenta urinara semnificativ la femeile cu incontinenta de
stres, si poate fi eficienta la barbati si femei cu incontinenta mixta.

Fizioterapie

Unul dintre tratamentele fizioterapeutice pentru incontinenta urinara, implica folosirea de


conuri vaginale. Acestea sunt obiecte de dimensiuni mici, care pot avea greutati diferite, si
care se introduc in vagin in scop terapeutic. Exercitiul consta in mentinerea prin contractie a
conului in vagin. Ca parte a unui program progresiv de exercitii, un singur con este introdus in
vagin si tinut in loc prin strangerea muschilor timp de 15 minute. Pe masura ce muschii devin
mai puternici, durata exercitiului poate fi crescuta la 30 de minute.

Exercitii Kegel

Daca aveti incontinenta de stres, exercitiile Kegel pentru a va intari muschii podelei
pelvine va pot ajuta. Unele femei prezinta simptome urinare deoarece muschii podelei
pelviene sunt intotdeauna stransi. In aceasta situatie, exercitiile Kegel nu va vor ajuta in
simptomele urinare si va pot cauza mai multe probleme. Discutati cu medicul dumneavoastra
despre simptomele urinare inainte de a face exercitii Kegel.

Pentru a face exercitii musculare de podea pelvina, imaginati-va ca incercati sa opriti


fluxul de urina. Strangeti (contractati) muschii pe care i-ati folosi pentru a opri urinarea si
mentineti timp de cinci secunde, apoi relaxati-va timp de cinci secunde. (Daca acest lucru este
prea dificil, incepeti sa tineti timp de doua secunde si sa va relaxati timp de trei secunde.)
Lucrati pana reusiti sa mentineti contractiile timp de 10 secunde simultan, si sa va relaxati
timp de 15 secunde. Efectuati cel putin trei seturi de 10 repetari in fiecare zi.

Urinare la anumite ore

Antrenamentul vezicii urinare consta, in general, in autoeducare, folosirea baii conform


unui program si intarzierea constienta a mersului la baie. Desi antrenamentul vezicii urinare
este utilizat in principal pentru simptomele incontinentei urinare imperioase, acest program
poate fi utilizat si pentru incontinenta de stres si incontinenta mixta. Pentru ca antrenamentul
vezicii urinare sa functioneze, o persoana trebuie sa reziste sau sa inhibe senzatia de urgenta si
sa astepte sa mearga la baie. Individul trebuie sa urineze la anumite ore, mai degraba decat de
fiecare data cand are sentimentul ca trebuie sa urineze. Acest plan include modificari
dietetice, cum ar fi ajustarea aportului de lichide si evitarea stimulentilor dietetici.

Tratament invaziv

Daca aveti simptome severe de incontinenta urinara de stres sau vezica hiperactiva,
tratamentul invaziv poate oferi o solutie permanenta la problemele dumneavoastră.
Dispozitivele uretrale ocluzive sunt diferite pentru barbati si femei. Dispozitivele feminine
sunt instrumente artificiale care pot fi introduse in uretra sau plasate peste orificiul uretral
pentru a preveni scurgerea urinei.

Introducerea in vagin a unor dispozitive

Aceste insertii pentru uretra - tubul prin care urina se deplaseaza din vezica - pot ajuta la
incontinenta de stres:

Dispozitiv intravaginal. Similar cu un tampon, acest dispozitiv de unica folosinta poate


servi ca o bariera la scurgeri in timpul activitatilor speciale.
Pesare. Daca vezica s-a prolapsat (a cazut), acest dispozitiv inelar poate actiona ca suport.
Va fi introdus si montat in cabinetul medicului. Va trebui sa fie indepartat si curatat si poate
ajuta la evitarea interventiilor chirurgicale.

Tehnicile moderne chirurgicale, eficiente în 90% din cazuri. Tratamentul chirurgical al


incontinenţei urinare se practică de peste 100 de ani, având o multitudine de procedee cu rate
de succes variabile. Însă cel mai des utilizat în zilele noastre este cel care foloseşte proteze de
tipul plaselor de polipropilenă, numite bandelete. Montarea chirurgicală a bandeletelor a
revoluţionat tratamentul incontinenţei urinare de efort datorită simplităţii metodei,
caracterului minim invaziv, precum şi al recuperării postoperatorii rapide. Practic, bandeleta
joacă rolul unui <hamac> care susţine uretra, o repoziţionează şi îi redă funcţia de a menţine
continenţa.

Operaţia se realizează cu anestezie rahidiană sau chiar locală. Toate posibilele neplăceri
legate de folosirea anesteziei generale, tind şi ele să dispară datorită folosirii anesteziei
rahidiene sau chiar a anesteziei locale. După cele 10-15 minute, cât durează operaţia de
montare a bandeletei, pacienta rămâne la pat circa 6 ore până când se remite efectul
anesteziei.

Internare de o zi, recuperare imediată. Pacienta poate fi externată chiar a doua zi şi se


recomandă să-şi reia activitatea fizică regulată. Datorită agresiunii scăzute a operaţiei, care
presupune doar trei mini-incizii, una de 2-3 cm şi celelalte două de 1 cm, recuperarea
postoperatorie se face rapid. Pacienta nu trebuie să revină la medic pentru scoaterea firelor
deoarece acestea sunt resorbabile. Pentru prevenirea recidivelor se recomandă menţinerea
unei greutăţi normale, care să nu forţeze perineul, precum şi antrenamentul muşchilor pelvini
prin exerciţii musculare care să menţină tonusul.

Procedeul cu bandeleta "MiniArc Precise" este cel mai nou si mai modern. Inca de la
inceput trebuie subliniat faptul ca desi acest tip de operatie are aceste calitati, nu este indicat
la toate pacientele cu incontinenta urinara aparuta dupa ruptura de perineu. Montarea
bandeletei la paciente, fara indicatie corecta, poate sa duca la recidiva sau agravarea bolii.

Popescu Alexandru

Grupa4 bfkt anIII