Sunteți pe pagina 1din 4

Pato Loco Curs 12

Genunchiul
Kinetoterapia genunchiului
În general, în prog de kinetoterapie se pleacă de la 2 consideraţii cum că genunchiul este cea mai mare
articulaţie a corpului uman cu cea mai mare suprafaţă portanta şi a doua constatare este că este cea mai
complicată dpdv al structurilor articulare.
Rolurile pe care trebuie să le joace genunchiul sunt multiple:
Asigurarea staticii membrului inferior
Genunchiul asigura momentul de sprijin în mers
Această structura complexă articulară asigura dinamica mersului, funcţionalitatea complexă a genunchiului
asigura ridicarea piciorului de pe sol şi orientarea întregului membru inferior, în funcţie de denivelările de pe
suprafaţa solului.
Genunchiul participa la activităţi uzuale în care este solicitat în grade diferite: aşezat, încălţat, ridicarea de
obiecte de la diverse înălţimi şi de pe sol.
Stabilitatea pasivă a genunchiului este asigurată de mai multe elemente:
de forma suprafeţelor articulare, cartilaj şi meniscuri, care asigură congruenta suprafeţelor articulare,
reprezentând elementul cel mai important instabilitatea pasivă.
formaţiunile capsulo-ligamentare
Stabilitatea internă o asigură lig colateral intern, lig colateral tibial şi lig capsular intern
Formaţiunile externe sunt reprezentate de fascialata, bandeleta iliotibială la care se adăugă lig colateral extern
şi tend muşchiului popliteu.
Posterior stabilitatea posterioară pasivă este asigurată de lig winslou
Anterior este asigurată de tend rotulian şi fascia genunchiului
Central lig încrucişate
axele anatomice ale femurului şi tibiei care asigură extensia dar şi stabilitatea perfectă în condiţii de extensie
completă, stabilitate fără ligamente.

Controlul flexie depinde de unchiul la care se face aceasta flexie.


În extensie completă când flexia este 0, stabilitatea este asigurată de lig încrucişate de pt rot intern şi lig
colaterale pt rot externă.
În condiţii de flexie 0, capacitatea rotatorie controlată este de 10 grade.
În condiţii de flexie 30 grade – capacitatea rotatorie este de 15 grade.
Factorii care controlează rotaţia dintre femur şi tibie
În flexie 30, intervine contracţia muşchiului cvadriceps la care se adăugă contracţia muşchiului gemenii şi
parţial, aparatul capsulo-ligamentar!!! Diferenţa de la 10 la 30 de flexie, este făcută de contracţia musculară!!!
La 60 flexie, capacitatea de rotaţie a tibiei faţă de femur, creşte la 30 şi la acest nivel aparatul capsulo-
ligamentar este scos din uz! La acest nivel stabilitatea pasivă este 0!!! Acest fapt face că în această poziţia de
60 genunchiul ajunge la instabilitatea şi vulnerabilitate maximă unde se produc cele mai multe entorse (la
schi). Stabilitatea genunchiului în flexie 60, este asigurată de M croitor, în general de pes anserinus şi
ischiogambieri.
În condiţii de flexie 90 capacitatea rotatorie scade la 20 şi la acest niv controlul îl asigură exclusiv
cvadricepsul. Şi aici genunchiul este instabil dar nu ca la 60!

Stabilitatea activă
Este realizată exclusiv prin muşchi:
Componentele m cvadriceps, vaşti şi dr anterior. Sunt extensori puternici care acţionează în lat kinetic atât
deschis şi închis.
În lanţ kinetic închis predomină vastul medial care are o funcţie importantă la ultimele grade de extensie.
Vastul medial previne dislocarea laterală a rotulei la finalul extensiei. În condiţiile în care se pierd ultimele 15
de extensie datorită incompetenţei vastului medial, destabilizarea va interesa întreg m cvadriceps, nu numai
vastul medial şi invers!!! Pierderea ultimelor 15 grade de extensie, evoca o afectare a întregului muşchi nu
numai a vastului medial!!
Pt ultimele 15 grade de extensie este necesară o creştere cu circa 60 %, a forţei muşchiului cvadriceps,
dezvoltată până la acest nivel.
Există modificări individuale în dezvoltarea m cvadriceps. Cu certitudine, pt toţi subiecţii la care trebuie să
antrenăm m Cvadriceps, extensia contrată (contra rezistenţă) va fi mult mai activă (eficienţa) decât extensia
statică. Activitatea maximă a M cvadriceps se înregistrează peste 90 grade extensie. Contracţia statică
(izometria) cea mai utilă este cea care se realizează la extensie completă!
Muşchiul Popliteu
Este m care controlează rot internă a tibiei, este activ permanent în cazul genuflexiunii, el previne alunecarea
înainte a genunchiului şi activitatea lui dublează funcţia lig încrucişat posterior.
M Ischiogambieri
Ca şi funcţionalitate sunt extensori simpli ai şoldului faţă de fesierul mare care este extensor doar
contrarezistenta. Ischiogambierii fac extensia şoldului în orice situaţie!
Şi sunt flexori şi rotatori ai tibiei.
Rotaţia externă este realizată de biceps pe şoldul în extensie şi mai participa la adducţie şi faţă de ceilalţi
ischiogambieri, bicepsul participa mai puţin la rotaţia externă a genunchiului. Pentru a fi antrenat prevalent se
foloseşte rotaţia externă a şoldului în extensie şi adducţia şoldului!!!
În poziţie de repaus, în condiţiile în care subiectul este în ortostatism sau în sprijin unipodal, ischiogambierii
nu sunt activi. Semitendinosul şi semimembranosul realizează mişcarea de extensie şi abducţie în condiţiile în
care şoldul este abdus, şi în condiţiile în care mişcarea se realizează contrarezistenţă. Semimembanosul şi
semitendinosul, realizează flexia şi rot internă a genunchiului. Acţiunea pe care o realizează atât asupra şodului
şi a genunchiului sunt posibile dacă art nu este imobilizată. Şi este valabil în pereche! Pt a acţiona asupra
genunchiului trebuie să şoldul să nu fie imobilizat şi invers!
În mers, semitend şi capătul lung al bicepsului femural, prezintă o activitate cvazi-continuă în toate etapele
mersului. Stabilitatea activă a genunchiului în mers
Se referă la faptul că în utimele grade de extensie se produce înzăvorârea genunchiului. Acest înzăvorâre care
asigură pe ultimele grade stabilitatea fără componenta activă, presupune că rotaţia externă a tibiei să se producă
simultan cu extensia cu 2 până la 5 grade.
Prin această mişcare combinată, condilul medial (care este mai adânc) se blochează prin întinderea lig
încrucişat anterior şi prin întinderea lig colateral medial, apare mecanismul de înşurubare şi înzăvorârea se
produce prin contracţia m cvadriceps, ischiogambieri şi când piciorul este pe sol (sprijin plantar), contracţia
tricepsului care trage înapoi. Pe de o parte condilii femurali prin gastrocnemian şi pe de altă parte tibia prin
muşchiul solear.

Având în vedere aceste particularităţi în funcţionalitatea musculaturii care acţionează asupra genunchiului,
dpdv patologic, la nivelul genunchiul, se întâlnesc:
Afecţiuni articulare care pot fi:
reumatismale, inflamatorii, degenerative sau traumatisme.
Afectările abarticulare în care discutăm despre leziuni la niv de ligamente, muşchi, tendoane şi aceste pot fii
reumatice sau posttraumatice.
Cele posttraumatice pot fi asimilate de cele postoperatorii (intervenţia chirurgicală).
Afectări osoase care pot fi posttraumatice, postoperatorii sau uneori distrofice, congenitale (distrofii osoase).
Afecţiunile neurologice care pot fi generale sau locale.

Programul de recuperare a genunchiului în general, el recunoaşte 3 obiective fundamentale:


Clasic cele 3 obiective fundamentale erau în următoarea ordine:
Refacerea stabilităţii şi tonifiere, Mobilitate, Stabilitate controlată.

Refacerea mobilităţii în care se face reeducarea analitică a:


Flexiei / extensiei,
Mişcărilor de rotaţie,
Reeducarea alunecării tibiei pe femur şi
Refacerea mobilităţii rotulei.
Refacerea forţei musculare
tonifierea extensorilor / flexorilor,
tonifierea rotatorilor interni şi externi
Refacerea stabilităţii, mişcărilor controlate şi abilităţii
refacerea stabilităţii controlaterale pentru flexie / extensie şi
rotaţii
refacerea controlului muscular.

Refacerea mobilităţii se realizează analitic.


Reeducarea flexiei se folosesc mai multe tehnici.
Posturile
folosirea genuflexiunii cu prinderea facială a barei la spalier sau
din DV cu prinderea gleznei sau
din DD cu membrele inferioare în atârnat în afara planului mesei,
din DD cu genunchii la 90 cu greutate pe gamba sau
când lucrurile sunt mai evoluate, în montaje de scripeţi, din DV cu coarda elastică pe scripete.

Mobilizările pasive
Pentru flexie se realizează din aşezat DV, DD cu şoldul flectat, pt că în momentul în care şoldul este flectat.
Notă: Dreptul anterior este relaxat iar controlul flexiei se poate face mai uşor!
DD sau aşezat, terapeutul putând să facă flexia concomitent cu decoaptarea suprafeţelor articulare (decoaptarea
în ax care creşte unghiul de mişcare).
Mobilizările auto-pasive
Folosesc montajele de scripeţi în care tracţiunea se realizează cu:
ajutorul membrelor superioare sau
tracţiunea cu mâinile a membrului infer sau
din aşezat, cu membrele inferioare atârnate, gamba sănătoasă împinge gamba bolnavă care balează spre înapoi
din patrupedie sub se lăsă pe şezut sau pe genunchi face întinderea Hutlar în care trunchiul este proiectat pe
spate unde se produce o întindere completă a cvadricepsului.
Mobilizările active
Din DD uneori este util că membrul infer să aibe o patină cu rotile, alunecă flexie / extensie sau să pedaleze în
aer. Se poate face acest exerciţiu din DD său şi aşezat.
Se mai poate face genuflexiune dar acest exerciţiu trebuie acomodat la patologia proprie şi la greutate!
Metode de facilitare
Pt reeducarea extensiei adică reeducarea flexumului de genunchi.
Posturile
Subiectul este în DD cu săculeţi cu greutăţi progresive sau în DV cu contragreutate.
Mobilizările pasive
Se realizează din aşezat cu întinderea ischiogambierilor sau
din DV cu o pernă sub coapsa încercând forţarea extensiei.
Auto pasiv
din DV sau aşezat cu gamba şi piciorul controlateral, împinge spere extensie.
Din patrupedie cu gamba afectată fixată, corpul se deplasează înainte.
Se pot utiliza montaje de scripeţi pt a creşte unghiul de extensie.

Reeducarea Rotaţiei
Se utilizează exerciţii pasive cu caracter de manipulare, foarte bune sunt auto-mobilizările. Subiectul face
adducţie / abducţie din şold, combinată cu rotaţie intern şi externă a genunchiului în condiţiile în care talpa este
fixată pe sol (dansul twist).
Auto-mobilizările din ortostatism.
Reeducarea alunecării tibiei pe femur se realizează pasiv prin tracţiuni în ax cu genunchiul la 90 flexie sau
tracţiuni inverse pe genunchiul respectiv.

Refacerea forţei musculare


Este importantă ţinând cont că echilibrul realizat între extensorii şi flexorii genunchiul sunt grupe musculare
antigravitaţionale. Tehnicile şi exerciţiile utilizate pt dezvoltarea forţei musculare, depind foarte mult de forţă
restanta pe aceşti muşchi.
Cel mai import este tonifierea extensorilor!!!
Esenţial este cvadricepsul dar se adăugă şi TFL care are un rol important în zăvorâre.
Dacă extensia este antrenată cu încărcare (revenirea din ghemuit) la acesta mişcare participa şi tricepsul sural şi
ischiogambierii (lanţul triplei extensii).
Pt tonifierea extensorilor folosim exerciţii globale care presupun că subiectul să se găsească în:
decubit dorsal, se face flexia contrată a piciorului apoi extensia. La început, această mişcare se face cu
genunchiul flectat!
Din DD din tripla flexie, se face extensia contrată a piciorului, extensia gambei şi întinderea coapsei.
Trecerea din ortostatism în ghemui şi invers (antrenarea întregului lanţ).
Exerciţiile se pot compensa şi prin sisteme de scripeţi.
Apoi se trece la exerciţii selective care se fac cu şoldul flectat la 90 şi facem extensia genunchiului, aici se
antrenează muşchii vaşti.
Dacă se doreşte antrenarea selectivă a Vastului Medial
subiectul în DD cu genunchiul flectat la 10 de grade, terapeutul trage de rotulă în jos şi lateral şi se comandă
extensia, mişcarea este contrata, dacă se realizează extensia, vastul va trace rotulă în sus şi intern.
Tot pt vast se face cu şoldul în rotaţie externă şi de aici, terapeutul încearcă să facă flexia genuchiului iar
pacientul se opune!
Pt vastul extern, lateral şi TFL
şoldul trebuie să fie în rotaţie internă şi din această poziţie, terapeutul încearcă să flecteze genunchiul şi
pacientul se opune!

Schemele de facilitare
cu şoldul în flexie, add şi rotaţie externă la care se adăugă genunchi flectat şi picior în inversie şi flexie
plantara, această poziţie în acest context relaxează ischiogambierii
şoldul în extensie, cu abd şi rotaţie internă cu genunchiul extins şi cu piciorul în eversie şi flexie dorsală a
degetelor, în cazul în care genunchiul este extins, pe această schemă de facilitare, este tensionat dreptul
anterior.