Sunteți pe pagina 1din 4

Subtitlurile („headings”) ofera posibilitatea structurarii textului pe pagina Web, facând-o mai

usor de parcurs. Un text lung, care tot curge, fara a fi structurat pe bucati, poate fi obositor din
punctul de vedere al cititorului. Este important sa rupeti monotonia textului din când în când,
împartindu-l pe capitole, sau subcapitole. În acest fel, va fi mai usor si pentru dvs. sa gasiti
sisa schimbati ceva în pagina – va trebui sa schimbati doar un subcapitol anume. De
asemenea,si cititorul gaseste mai rapid informatia care îl intereseaza.
În HTML, puteti lucra cu sase nivele de capitole/subcapitole, de la 1 la 6, folosind tag-
urile<h1> ... <h6>, fiecare având câte un tag de închidere, desigur.
Exemplu: <h1>Capitolul I – Epoca de piatra</h1>
Subtitlurile de regula nu sunt numerotate la afisare, ci apar cu litere mai mari,
îngrosate,centrate sau subliniate, deci într-o forma care sa le deosebeasca de restul textului.
Astadepinde de posibilitatile browserului. Subtitlul acestui subcapitol („Subtitluri”) este un
bunexemplu.
Nu exista limita de lungime pentru subtitluri, dar ca si titlul paginii, este indicat sa fie scurte
sisugestive. Un subtitlu de forma „Primul nostru produs pentru export,MegaRulment, care
este apreciat atât de cumparatorii din Vest,cât si de cei din tara” s-ar putea sa-i sperie si sa-i
enerveze pe cititorii interesati deprodus. Restrângeti subtitlul la „MegaRulment”, pentru ca cei
interesati vor citi oricumsubcapitolul, iar cei neinteresati vor vedea macar ca este o pagina
Web eleganta a unei firme serioase.
Ca regula generala, orice text evidentiat trebuie sa fie scurt, frazele sa fie scurte (daca nu este
vorba de beletristica, desigur); nu scrieti propozitii care sa contina doar litere mari, pentru ca
sunt obositoare de citit; folositi cât mai putine varietati de fonturi, culori si floricele – acestea
pot face un document colorat si viu, dar si greu de parcurs si de înteles. Daca doriti sa
comunicati informatie cititorului, si nu sa-l impresionati cu talentele dvs. de utilizare a
editorului de text, construiti un document folosind putine elemente de stil, dar cu pricepere.
Din pacate, una dintre scopurile oricarui produs (fie si pagina de Web) este ca cel care îl
foloseste sa nu observe munca depusa pentru realizarea acestui produs.

Paragrafe
O metoda eleganta si conforma standardului pentru scrierea paragrafelor în HTML este
folosirea tag-urilor dedicate. Aceste tag-uri sunt de forma <p>Un paragraf</p>.
Exercitiu: scrieti doua paragrafe („Primul paragraf” si „Al doilea paragraf”) folosind aceste
tag-uri. Vizualizati.
Observati: ca si în cazul subtitlurilor, se adauga automat o linie vida înaintea si dupa
paragraf.
Exercitiu: stergeti tag-urile de închidere a paragrafelor din exemplul de mai sus.
Vizualizati.
Desi este valabila, folosirea tag-ului de deschidere de paragraf fara cel de închidere este
contraindicata, pentru ca standardele noi de HTML nu vor permite acest lucru. De asemenea,
prin folosirea tag-ului de închidere a paragrafului, se vede clar unde se termina acesta.
Si paragrafele pot avea atribute, aceleasi ca si subtitlurile.
Exercitiu: formatati paragrafele dvs. sa fie aliniate în centrul paginii.
Nu folositi tag-urile de paragraf pentru inserarea unor linii noi în document, pentru ca unele
browsere le-ar putea interpreta diferit. Folositi pentru acest scop tag-ul de linie noua, descrisa
mai jos.

<html></html> - Inceputul si sfarsitul fisierului


<head></head> - Contine informatii descriptive si metadata
<title></title> - Este pozitionat in <head></head> si contine titlul paginii
Etichetele <meta> pot include informaţii despre titlul şi autorul documentului, informaţii
structurale despre cum este împărţit documentul în diferite segmente, paragrafe etc. şi
informaţii care
permit ca documentul să poată fi legat de alte documente (css, javascript). Tot in <head> se
pot definii
stiluri si functii javascript, care vor fi folosite in documentul html.
<body></body> - Contine corpul paginii, ceea ce se va afisa pe browser.
<h1></h1> - Headinguri - Titlurile in HTML sunt numerotate de la 1-6, cu 1 fiind cea mai
mare
poziţie şi 6 fiind cel mai mica. Prin introducerea de text în cadrul tag-ului <h1>, textul va
avea
dimensiunea in functie de h-ul adaugat (1-6).

<a></a> - Link. Are urmatoarele atribute:


- href - adresa fisierului destinatie
-target - in ce fereastra se va deschide fisierul destinatie. Poate lua valorile: _blank
(pagina va fi incarcata intr-o noua fereastra), _parent (pagina va fi incarcata in fereastra
parinte), _top
(pagina va fi incarcata in fereastra top a cadrului),_self (pagina va fi incarcata in aceeasi
fereastra)
- title - descrierea afisata in momentul in care mouse-ul se afla deasupra linkului
<img /> - Eticheta folosita pentru inserarea unei imagini in pagina. Are urmatoarele atribute:
- src = sursa, locul unde se afla imaginea
- width = latimea imaginii
- height = inaltimea imaginii
- alt = numele care inlocuieste imaginea pana se incarca sau cand nu a fost gasita
- border = chenar (0 = lipsa bordura)

Includerea imaginilor in document


Imaginile pot fi:
afisate direct in documentul Web, imagini on-line (in ideea ca exista un browser grafic).
Pentru a putea fi afisate, imaginile trebuie sa fie salvate in format GIF sau JPEG
incarcate si afisate la cererea utilizatorului prin tag-ul <A>, imagini externe.
Imaginile incluse in paginile Web pot avea diverse surse: fotografii preluate printr-un scanner,
fotografii preluate de pe un CD-Photo, prin captarea imaginilor de pe un video-disc sau
imagini realizate printr-un soft specializat. In sistemele informatice, descrierea unei imagini se
poate realiza in mod: bitmap sau vectorial
In modul bitmap imaginea este realizata punct cu punct. Dimensiunea si rezolutia sunt
stabilite de la inceput. In acest caz este dificil sa se modifice marimea fara a se altera calitatea
imagini. Preluarea unei imagini cu un scanner genereaza imagini bitmap. Photoshop,
SuperPaint, XV reprezinta produse soft capabile sa creeze si sa returneze imagini bitmap. GIF
este un format pentru reprezentarea imaginilor in modul bitmap.
In modul vectorial, fiecare forma, fiecare curba este definita printr-o formula matematica. O
astfel de reprezentare are avantajul ca desenele pot fi usor redimensionate sau deformate.
Fisierele in care sunt inregistrate imaginile vectoriale sunt de capacitate mai mica decat cele
cu imagini bitmap. Cele mai cunoscute tipuri de imagini vectoriale sunt cele PostScript
Illustrator fiind softul pentru desen). Daca se doreste utilizarea imaginilor PostScript in
paginile Web, pentru afisarea lor este necesara conversia in modul bitmap.
Imaginile on-line sunt specificate prin tag-ul IMG
<IMG SRC='nume img.gif' ALIGN=a HSPACE=n1 VSPACE=n2 WIDTH=l HEIGHT=i
BORDER=n3>
Atributul SRC indica URL-ul imaginii care se va insera in document. Imaginile se pot alinia
cu ajutorul atributului ALIGN, care poate lua valorile: TOP MIDDLE BOTTOM LEFT
RIGHT. Incadrarea si dimensionarea imaginilor se face prin atributele HSPACE (spatiu
orizontal), VSPACE (spatiu vertical), BORDER (cadru), WIDTH (latimea) si HEIGHT
(inaltimea).
O imagine poate fi un punct de legatura catre alte informatii. In acest caz se utilizeaza sintaxa:
In contextul JavaScript, imaginile sunt considerate ca obiecte si sunt inregistrate intr-un tabel,
putand fi accesate sub forma: document.images i . Numarul de imagini memorate in acest
tabel este dat de: document.images.length
Proprietatile obiectului imagine sunt: SRC HEIGHT WIDTH si COMPLETE, o valoare
logica care exprima starea de afisare a imaginii: totala sau partiala.

S-ar putea să vă placă și