Sunteți pe pagina 1din 8

SCHITA

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi


Camil Petrescu
I. Introducere
a. Cea mai amplă specie a genului epic în proză, cu o acţiune diversificată sub raportul
planurilor narative şi al personajelor, romanul a cunoscut o serie largă de forme şi de
manifestări în literatura română. Afirmându-se plenar în perioada interbelică, romanul
românesc a adoptat diferite modalităţi estetice, de la clasic la modern, de la roman realist
la roman mitologic, alegoric.
În cazul romanului modern, autorul nu mai este demiurg în lumea imaginarului, ci
descoperă limitele condiţiei umane; are o perspectivă limitată şi subiectivă.
b. Apărut în 1930, romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război a constituit o
noutate absolută în epoca interbelică. Cunoscător al diferitelor teorii filosofice şi ştiinţifice
care circulau în epocă, admirator declarat al operei lui Marcel Proust, Camil Petrescu
creează primul personaj – narator din literatura română preocupat să înţeleagă în ce
constă diferenţa între realitate şi autosugestie, între absolut şi relativ. Opera se încadrează
în proza de analiză şi ilustrează concepţia estetică a scriitorului despre roman.

II. Cuprins

a. Perspectiva narativa
În ceea ce priveşte opera, personajul – narator înlocuieşte naratorul omniscient,
ceea ce potenţează drama de conştiinţă, conferindu-i autenticitate.Opţiunea autorului
pentru naraţiunea la persoana I, a cărei consecinţă imediată este limitarea perspectivei
narative la un punct de vedere strict subiectiv şi, deci, renunţarea la privilegiul
omniscienţei, marchează începutul unei noi ere în istoria romanului românesc.
Romanul este scris la persoana intai, sub forma unei confesiuni a personajului
principal, Stefan Gheorghidiu care traieste doua experiente fundamentale: iubirea si
razboiul. Naratiunea la persoana intai presupune existenta unui narator implicat.
Punctul de vedere unic si subiectiv, al personajului narator care mediaza intre cititor si
celelalte personaje, face ca cititorul sa cunoasca despre ele atat cat stie si personajul
principal. Insa situatia eului narativ in centrul povestirii confera autenticitate, iar
faptele si personajele sunt prezentate ca evenimente interioare, interpretate si
analizate.

b. Structura
Alcătuit din două părţi care n-au între ele decât o legătură accidentală ( în
opinia lui George Călinescu), acest volum inedit ca structură narativă în peisajul epocii
este – după opinia lui Perpessicius - , romanul „unui război pe două fronturi”: cel al
iubirii conjugale şi cel al războiului propriu-zis, ceea ce-i pricinuieşte eroului „un
neîntrerupt marş, tot mai adânc în conştiinţă” ( Perpessicius ), pentru că autorul „se
foloseşte de o povestire pentru a exprima altceva” ( R. M. Albérès, Istoria romanului
modern )

1
c. Sursa
În prefaţa de la ediţia din 1955 a romanului, intitulată Cuvânt înainte după un
sfert de veac, Camil Petrescu mărturiseşte că „dacă partea întâia a acestui roman e o
fabulaţie, e adică născocită […] şi deci eroul Ştefan Gheorghidiu cu soţia lui sunt pură
ficţiune, în schimb se poate afirma că partea a doua a cărţii, aceea care începe cu întâia
noapte de război, este construită după memorialul de companie al autorului,
împrumutat cu amănunte cu tot eroului”.

d. Titlul: Conotativ, titlul indica cele doua carti ale romanului desemnand povestea de
iubire dusa pana undeva si experienta razboiului care omoara si ceea ce a ramas din
iubirea lui Stefan si a Elei. Cele doua secvente sunt unite de substantivul “noapte” in
mod simbolic, el desemnand dezamagirea, deziluzia, decaderea valorilor in care
persoajul credea si care iau o alta ordine.

e. Tema o constituie drama intelectualului inadaptat, lucid si cu probleme de constiinta.


Subtemele operei sunt si cele doua experiente care marcheaza destinul personajului,
iubirea si razboiul.

f. Acţiunea
Actiunea complexă, se desfăşoară pe două coordonate temporale – una trecută ( a
rememorării relaţiei personajului – narator cu Ela ) şi una în desfăşurare ( a experienţei de pe
front a lui Ştefan Gheorghidiu ), naraţiunea trecând „de la cronologie la metamorfoze ale
timpului” ( R. M. Albérès, Istoria romanului modern ).
Romanul contine doua carti ce corespund celor doua secvente din titlu. Este sunt structurate in
capitole cu titlu sugestiv pentru a rezuma situatiile care declanseaza sentimentele
contradictorii ale personajelor. Din cartea intai se remarca urmatoarele capitole “La Piatra
Craiului in munte”, “Diagonalele unui testament”, “E tot filozofie”, “Ultima noapte de
dragoste”, iar in a doua parte “Intaia noapte de razboi”, “Fata cu obraz verde la vulcan”,
“Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu”. Discursului narativ foloseste tehnici specifice:
tehnica flashback-ului, memoria involuntara si fluxul memoriei, cea din urma fiind supusa
analizei psihologice si a introspectiei (analiza propriilor sentimente).
Construcţia subiectului:
Partea I.
1. Incipitul romanului îl constituie prezentarea lui Ştefan Gheorghidiu, potrivit jurnalului
de front al acestuia, ca proaspăt sublocotenent rezervist în primăvara anului 1916,
contribuind la amenajarea fortificaţiilor de pe Valea Prahovei şi din apropierea
Dâmbovicioarei. Discuţia ofiţerilor la popotă se poartă în jurul unui fapt divers comentat
de presă privind achitarea - de către tribunal - a unui bărbat care îşi ucisese soţia surprinsă
în flagrant de adulter.Discuţiile stârnite minimalizează superioritatea sentimentului de
dragoste în concepţia eroului şi-i declanşează acestuia prima experienţă a cunoaşterii,
iubirea, simţită cu forţă şi dominată de incertitudini.

2. Memoria involuntară, declanşată de discuţia de la popotă, Gheorghidiu aduce în prezent


(timpul subiectiv), prin retrospecţieşi discontinuitatea temporală afeed-back-ului,
experienţa erotică, pe care o notează în jurnalul de campanie: "Eram însurat de doi ani şi

2
jumătate cu. o colegă de la Universitate şi bănuiam că mă înşală". Iubirea lor fusese
alimentată şi de orgoliul tânărului, întrucât Ela era cea mai frumoasă studentă de la litere
şi Ştefan, student la filozofie, era "măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea
pentru mine, pentru că eram atât de pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase
studente".
3. Căsătoria lor este liniştită o vreme, mai ales că duc o existenţă modestă, aproape de
sărăcie, iubirea fiind singura lor avere. Fiind invitaţi la masă Ia unchiul Tache, Ştefan îi
înfruntă pe bătrânul avar şi pe Nae Gheorghidiu, scena căpătând accente balzaciene atât
prin descrierea casei ("casă veche mare cât o cazarmă"), cât şi prin construirea tipului de
avar ursuz şi dificil care, deşi bogat, locuia într-o singură cameră ce îndeplinea toate
funcţiunile, fiind în acelaşi timp sufragerie, birou şi dormitor.
4. Moartea unchiului Tache îi aduce lui Ştefan Gheorghidiu o moştenire substanţială,
fapt care surprinde pe toată lumea şi schimbă radical viaţa tânărului cuplu, societatea
mondenă căpătând pentru Ela importanţă primordială. Ştefan descoperă că soţia sa este
subjugată de problemele pragmatice, amestecându-se în certurile iscate de testament, în
afaceri, deşi el ar fi vrut-o "mereu feminină, deasupra discuţiilor acestea
vulgare".Gheorghidiu este incapabil să se descurce în păienjenişul afacerilor, îşi dă seama
că nu face parte din această lume şi se reîntoarce cu sete nepotolită la studiul filozofiei şi
la cursurile de la Universitate.
Sub influenţa unei verişoare a lui Ştefan, apărută nu se ştie de unde, Ela este atrasă într-o lume
mondenă, lipsită de griji, dar şi de adevărate orizonturi, preocupată numai de modă, de
distracţii nocturne sau escapade, urne în care ea se simţea uimitor de bine. în casa Anişoarei,
cunoscuseră un vag avocat, dansator, foarte căutat de femei", domnul G., şi Ela pare oarte
fericită în preajma lui, ba mai mult, se străduia să se afle mereu alături de el.
Fire reflexivă şi pasională, Ştefan Gheorghidiu disecă şi analizează cu luciditate noua
comportare a Elei, acumulând progresiv nelinişti şi îndoieli interioare, care devin sfâşietoare.

5. Excursia la Odobeşti declanşează criza de gelozie a personajului, care pune sub


semnul îndoielii fidelitatea soţiei, orice element exterior provoacă în sufletul său
catastrofe chinuitoare. Compania insistentă a domnului G., aşezarea Elei la masă lângă el,
gesturile familiare (mănâncă din farfuria lui) sunt tot atâtea prilejuri de observaţie atentă şi
frământare interioară care provoacă eroului o chinuitoare suferinţă, nu numai din orgoliu,
deziluzie şi neputinţă, dar şi pentru că se sileşte să-şi ascundă chinurile, se dedublează.

6. Sosind pe neaşteptate într-o noapte de la Azuga, unde fusese concentrat de două


săptămâni, nu-şi găseşte soţia acasă, drama se amplifică, iar casa goală i se pare "ca un
mormânt fără nevastă-mea". Servitoarea nu poate oferi nici o informaţie, el o caută cu
disperare pe la rude, este înnebunit de deznădejde, iar când Ela soseşte acasă pe la opt
dimineaţa, o goneşte fără să-i asculte explicaţiile, convins că "niciodată femeia aceasta nu
mă iubise", propunându-i să divorţeze "fără formalităţi, fără explicaţii multe".
7. Suferinţa lui este mistuitoare, fiind frământat de incertitudini, deoarece găseşte
întâmplător un bilet de la Anişoara, care purta data nopţii respective şi prin care-i cerea
să petreacă noaptea la ea, deoarece soţul plecase la moşie.
8. Fiind concentrat în armată ca sublocotenent, aranjează ca Ela să petreacă vara la
Câmpulung, aproape de regimentul său. Capitolul intitulat "Ultima noapte de
dragoste" încheie "cartea întâi" a romanului, Ştefan Gheorghidiu consemnând
întâlnirea cu Ela, care se arată îngrijorată că ar putea rămâne săracă în caz că el va muri în
război şi îi cere să treacă pe numele ei "o parte din lirele englezeşti de la Banca Generală".
Totul se întunecă definitiv când îl vede în oraş pe domnul G. şi, din acest moment, Ştefan
nu se mai îndoieşte că "venise pentru ea aici, îi era deci sigur amant".

3
9. Plănuieşte să-i omoare de amândoi, dar se întâlneşte cu locotenent-colonelul care îl
sileşte să meargă în aceeaşi zi la regiment, nedându-i astfel posibilitatea să-şi ducă Ia
îndeplinire planul de răzbunare împotriva celor doi presupuşi amanţi.
Partea a II-a

1. "Cartea a doua" a romanului începe cu capitolul "Intâia noapte de război", care


ilustrează o imagine de groază a frontului, cu o armată dezorganizată, ofiţeri
incompetenţi şi ostaşi cu totul dezorientaţi. Ofiţerul Ştefan Gheorghidiu descoperă o
realitate dramatică, nu atacuri vitejeşti, nu strigăte neînfricate şi entuziaste de eroism, ci
ordine date anapoda de către conducătorii militari, marşuri istovitoare, foamete şi mai ales
iminenţa permanentă a morţiicu care oamenii se află faţă în faţă în fiecare clipă. Notaţiile
din jurnalul de campanie reflectă acum o experienţă trăită direct, în timpul obiectival
petrecerii faptelor. Starea de confuzie totală, ordinele contradictorii, deruta ofiţerilor sunt
ilustrate prin episoade cutremurătoare, dublate de o ironie subtilă.
2. In condiţiile frontului, timpul exterior (obiectiv) şi cel interior (subiectiv)coincid, războiul
ocupă definitiv planul conştiinţei eroului, care se simte acum detaşat parcă de sine şi de
tot ce a fost între el şi Ela.
3. Rănit şi spitalizat, Ştefan Gheorghidiu se întoarce în Bucureşti şi este primit de Ela cu
drăgălăşenie, dar el o simte ca pe o străină şi-i propune să se despartă, gândind nepăsător:
"sunt obosit, mi-e indiferent chiar dacă e nevinovată", deşi cândva "aş fi putut ucide
pentru femeia asta [...] aş fi fost închis din cauza ei, pentru crimă". îşi dă seama, cu
luciditate, că oricând ar fi putut "găsi alta la fel".
4. El îi dăruieşte Elei casele de la Constanţa, bani, "absolut tot ce e în casă, de la obiecte
de preţ la cărţi... de la lucruri personale, la amintiri Adică tot trecutul".

PERSONAJE

STEFAN GHEORGHIDIU

Experienta iubirii

- Personajul principal din romanul "Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi",
Stefan Gheorghidiu, sublocotenent intr-un regiment de infanterie, trimis pentru fortificarea
vaii Prahovei.
- Discutia de Ia popota despre iubire provoaca o reactie violenta a eroului, care considera
ca "cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt" si declanseaza
amintirea propriei povesti de dragoste, aducand-o in realitate (memorie involuntara):
"Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma
insala". Face eforturi sa obtina o permisie de doua zile pentru a merge la Campulung, fiind
chemat de urgenta de sotia lui, Ela, cu care se impacase de curand.
- Eroul traieste in doua realitati temporale, cea a timpului cronologic (obiectiV), in care
povesteste intamplarile de pe front si una a timpului psihologic (subiectiV), drama iubirii.
- Stefan Gheorghidiu este o natura reflexiva, care analizeaza in amanunt, cu luciditate
starile interioare, cu o constiinta unica, insetat de certitudini si adevar:
- Prima experienta de cunoastere, iubirea, e traita sub semnul incertitudinii, e un zbucium
permanent in cautarea adevarului. Stefan primeste pe neasteptate o mostenire de la unchiul
sau, Tache si, ca urmare, sotia sa, Ela, se lasa in voia tentatiilor mondene, devenind din ce
in ce mai preocupata de lux, petreceri si escapade, fapt ce intra in totala contradictie cu

4
conceptia lui despre iubire, despre idealul sau de feminitate: "As fi vrutei mereu feminina,
deasupra acestor discutii vulgare" (despre bani - A«.A«.).
- Student la filozofie, inzestrat intelectual, Stefan traieste in lumea cartilor, o lume in
totala contradictie cu lumea unchiului Tache, a lui Nae Gheorghidiu si Tanase
Lumanararu, cu care eroul nu are nici o legatura spirituala.
- Viata lui devine in curand "o tortura", nu mai putea citi "nici o carte". Se desparte de
sotia sa, apoi intalnindu-se intamplator cu Ela in fata unui chiosc de ziare, intr-o dupa
amiaza de vara, s-au simtit amandoi stanjeniti ca doi straini, prilejuindu-i lui Gheorghidiu
o adevarata revelatie: "Simteam ca femeia aceasta era a mea, in exemplar unic, asa ca eul
meu, ca mama mea, ca ne intalnisem de la inceputul lumii."
- Plimbarea la Odobesti intr-un grup mai mare declanseaza criza de gelozie, de
incertitudine a iubirii, punand sub semnul indoielii fidelitatea Elei.

- Gheorghidiu sufera nu numai din mandria ranita, ci mai ales pentru faptul ca se
preface, afisand o indiferenta cu totul falsa, ascunzandu-si framantarile: "Ma chinuiam
launtric ca sa par vesel si eu ma simteam imbecil si ridicol si naiv."
- Autoanalizandu-si starile cu luciditatea caracteristica, disecand fiecare reactie pe care o
are, respinge ideea geloziei: "Nu, n-am fost niciodata gelos, desi am suferit atata din cauza
iubirii."
- Vede in Ela idealul sau de iubire si feminitate catre care aspira cu toata fiinta lui, ideal
care s-a prabusit si pentru ca, in conceptia lui, cei care se iubesc "au drept de viata si de
moarte unul asupra celuilalt".
- Hipersensibil si orgolios./personajul isi amplifica drama, pentru ca el isi exagereaza
suferinta, ridicand-o la proportii cosmice, ceea ce semnifica nevoia eroului de absolut: "Se
rupsese totodata si axa sufleteasca: increderea () in vigoarea si eficacitatea inteligentei
mele."
- Venit pe neasteptate acasa intr-o noapte, dupa o absenta mai lunga, incertitudinea lui se
accentueaza si casa ii pare "goala ca un mormant, fara nevasta-mea". Orgolios, el sufera
nu numai pentru amorul propriu ranit sau din deziluzie, ci mai ales dintr-un
- Eroul traieste in lumea ideilor pure, aspirand la dragostea absoluti, cautand in permanenta
certitudini care sa-i confirme profunzimea sentimentului de iubire si, neputand gasi
certitudinea linistitoare, se simte obosit si hotaraste sa se desparta definitiv de Ela, pe
care o priveste acum cu indiferenta "cu care privesti un tablou" si careia ii lasa o buna
parte din averea la care ea tinea, se pare, in mod deosebit: "i-am scris ca-i las absolut tot
ce e in casa, de la obiecte de pret la carti, de la lucruri personale la amintiri. Adica tot
trecutul".

Experienta razboiului

- a doua experienta de viata fundamentala in planul cunoasterii existentiale este razboiul,


frontul, o experienta traiti direct, care constituie polul terminus al dramei intelectuale.
- Imaginea razboiului este demitizata, nimic eroic, nimic inaltator, razboiul este tragic si
absurd, inseamna noroi, arsita, frig, foame, umezeala, paduchi, murdarie, diaree si mai
ales frica, spaima, disperare, moarte.
- Frontul este, de fapt, haos, mizerie, marsuri neintrerupte fara nici o finalitate, invalmasala
si dezordine, ceea ce creeaza o imagine halucinanta "de foc si de traznete".
- Capitolul "Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu" dezvaluie tragismul confruntarii cu
moartea, eroul insusi privindu-se din exterior ca pe un obiect, avand sentimentul ca "e ca
la inceputul lumii."

5
- Gandindu-se la suferintele care-l chinuisera din cauza Elei, Gheorghidiu se simte detasat
parca de sine si de tot ce a fost, "acum totul e parca din alt taram, iar intre noi abia daca e
firul de ata al gandului intamplator". Drama iubirii lui intra definitiv in umbra, experienta
dramatica a frontului fiind decisiva.
- Ranit si spitalizat, se intoarce acasa la Bucuresti , dar simte fata de Ela o instrainare
definitiva, "sunt obosit, mi-e indiferent chiar daca e nevinovata" si-i lasa ei "tot trecutul".
Concluzie
Stefan Gheorghidiu nu poate fi considerat un invins, deoarece reuseste sa depaseasca
gelozia care ameninta sa-1 dezumanizeze, se inalta deasupra societatii dominate de interese
materiale, meschine, traind o experienta morala superioara, aceea a dramei omenirii, silita sa
indure un razboi tragic si absurd. Este, de altfel, singurul supravietuitor intre toate personajele
camil petresciene.

ELA
- un personaj feminin dintr-un roman studiat, aparţinând perioadei interbelice. 
- Ela cea adevărată nu se va dezvălui niciodată cititorului acestei cărţi. Va rămâne
dincolo de vălul torsionat al chinului bărbatului ei gelos, însingurat în suferinţa lui, cu
patima disecării până la ultimele consecinţe a mecanismului despărţirii morale şi sufleteşti
de femeia lui.
- Ela este personajul feminin al romanului, simbolizand idealul de iubire catre care aspira
cu atata sete Stefan Gheorghidiu. Femeia este construita numai prin ochii barbatului
insetat de absolutul iubirii, al carui crez nu face concesii sentimentului. "Cei care se iubesc
au dreptul de viata si de moarte unul asupra celuilalt".
-
1. Iniţial
- imaginea Elei reflectă reperul de idealizare a femeii iubite: „... începusem totuşi să fiu
măgulit de admiraţia pe care o avea mai toată lumea pentru mine, fiindcă eram atât de
pătimaş iubit de una dintre cele mai frumoase studente şi cred că acest orgoliu a
constituit baza viitoarei mele iubiri".
- Femeia –trofeu , in facultate pentru care îl invidiază toţi colegii
- Ela, profund indragostita de Stefan, este capabila de sacrificiu si de devotament numai
pentru a sta mai mult timp cu iubitul. Desi "avea oroare de matematici", il insotea pe
stefan la cursurile din care ea nu intelegea nimic, "numai ca sa fim impreuna [...] si
asculta, o ora pe saptamana, serioasa si cuminte ca un catelus, principiile generale ale
calculului diferential".

2. Casatoria

- Apelativul „nevastă-mea", deseori utilizat de Ştefan Gheorghidiu, ilustrează tocmai


această manie a posesiei care devine până la urmă obsesia autoanalizei.

- Trasaturile fizice sunt putine, dar sugestive pentru frumusetea tinerei care este descrisa in
mod direct de personajul-narator: "ochii mari, albastri, vii ca niste intrebari de clestar",
cea mai frumoasa studenta de la Litere

6
- Trasaturile morale ale eroinei moderne transpar numai indirect, prin rasfrangerea lor in
afara constiintei barbatului iubit, aflat in cautarea certitudinii daca aceasta femeie
intruchipeaza iubirea ideala
- Casatoria sotilor Gheorghidiu este linistita la inceput, mai ales ca duc o viata modesta,
aproape de saracie, bucuriile lor fiind "excursia la Mosi si strengaria de a ne da in calusei,
de a manca floricele si a bea un tap de bere", iubirea fiind singura lor avere.
- Mostenirea neasteptata pe care unchiul Tache o lasa lui Stefan Gheorghidiu surprinde pe
toata lumea si schimba radical casnicia cuplului, viata mondena capatand pentru Ela
important primordiala. Evenimentul monden al moştenirii unchiului Tache va
răsturna întreg acest edificiu iluzoriu. Femeia va începe să strălucească pentru alţii iar
Gheorghidiu o vrea pe Ela numai pentru el. Femeia masculului intelectual va străluci din
ce în ce mai mult în afara alcovului matrimonial şi acest fapt va agresa orgoliul acestuia.
- Stefan descopera ca sotia sa este subjugata de problemele pragmatice si ca in procesul
care urmeaza intre rude din cauza testamentului ambiguu, ea tine cu indarjire ca sotul
sau sa nu renunte la niciun procent din mostenire. Stefan este uimit de aceasta
atitudine a sotiei sale, pe care ar fi vrut-o "mereu feminina, deasupra discutiilor acestea
vulgare, plapanda si avand nevoie sa fie ea protejata, nu sa intervina atat de energic,
interesata".
- Ela il indeamna pe Stefan sa intre in afaceri, insa acesta esueaza si se reintoarce, cu
sete nepotolita, spre studiul filozofiei, spre cursurile de la Universitate si discutiile despre
metafizica pe care le are cu Ela. Reluarea vechilor deprinderi ale sotului, o fac pe Ela sa
exclame cu ciuda: "Uf...si filozofia asta!", iar noile ei preocupari se indreapta spre lux si
cumparaturi, innoieste mobilele si incearca sa-i schimbe si lui Stefan hainele si
accesoriile, sa-l faca sa-i placa eleganta.
- Ela, stanjenita de tinuta neingrijita a sotului, il convinge sa-si comande camasi si
costume noi. Stefan simte "cum zi de zi femeia mea se instraina, in preocuparile si
admiratiile ei, de mine", cei doi nu mai discuta probleme filozofice, nu mai petrec mult
timp impreuna si Elei nu-i mai este suficienta iubirea lor.
- Stefan se chinuie ingrozitor, pentru ca este constient ca nu poate trai fara ea, de aceea
"viata mi-a devenit curand o tortura continua".
- Excursia de la Odobesti
- Intre cei doi soti intervine o tensiune stanjenitoare, nu-si vorbesc doua saptamani, iar la o
alta petrecere Ela se simte umilita si jignita deoarece Stefan face curte in mod ostentativ
altei femei, motivand ca "m-a silit sa dansez cu ea". Ca sa se razbune, ea il pedepseste,
stand mereu aproape in bratele domnului G. Ela refuza sa plece acasa cu sotul ei, Stefan se
enerveaza si ia cu el "o cocota destul de frumusica, voinica si nespus de vulgara".
Gasindu-i in patul conjugal, Ela este inmarmurita de durere, "nu-i vine sa creada" si il
paraseste.
- Intalnind-o dupa o vreme la cursele de cai, Stefan vede in ochii Elei "o suferinta peste
puterile ei", dupa cateva zile s-au impacat si au petrecut o luna de vis la Constanta.
- Drama se amplifica atunci cand, intorcandu-se pe neasteptate acasa dupa doua saptamani
de absenta, Stefan nu o gaseste acasa pe Ela....
- Dupa o vreme, rasturnand din greseala un teanc de carti, stefan gaseste printre ele un
bilet de la Anisoara, prin care o chema pe Ela sa doarma la ea, intrucat mosierul plecase
la tara si ii era urat sa ramana singura. Biletul avea data de 15 februarie, adica seara cand
se intorsese el de la Azuga.

7
- Se impaca din nou si cand Stefan Gheorghidiu-pleaca la Dambovicioara, fiind
concentrat in armata, ca sublocotenent, aranjeaza ca Ela sa petreaca vara la Campulung,
aproape de regimentul sau, de unde ea ii scrie aproape in fiecare zi.
- Egoista si impertinenta, Ela se arata ingrijorata pentru viitorul ei in cazul in care el ar
muri in razboi.