Sunteți pe pagina 1din 1

Grigore Vieru

(n.14 februarie1935,satul Pererîta,- d.18 ianuarie2009, Chișinău)a fost un poet


romândinRepublicaMoldova.În 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane. 
Simplă şilimpede, de o înaltă inventivitate artistică, poezia lui G. Vieru, destinată unui spectru
larg de cititori din diferite clasesociale, captivează cititorul şi trezeşte în el conştiinţa valorii
imense a limbii. Poeziile sale de dragosteşi aforismele prezintă dragostea într o manieră
deosebită, accentuînduse frumuseţea caracterutui, puritatea şi splendoarea semnificaţiilor acestui
sentiment.
Una din aceste poezii este Blestem de dragoste.
Grigore Vieru îi conferă iubitei un statut miraculos, care ţine de taina filosofiei. Astfel, iubita apare
ca un element de legătură între lumea fizică şi cea cosmică. Iubita este puntea care face posibilă
vieţuirea printre elementele naturii, ea este fiinţa care reprezinta sensul existenţei. În poezia lui
Grigore Vieru dragostea este concepută ca un izvor veşnic din care cel însetat caută să-şi potolească
setea; dragostea este flacăra aprinsă a unei lumânări care arde în marea catedrală a lui Dumnezeu, ea
este sensul supravieţuirii; dragostea este locul în care omul îşi găseşte marea lumină, în care cei de
aproape vor găsi identitatea strămoşească, pură şi nealterată. Tragicul apare la tot pasul în poezia lui
Grigore Vieru, chiar şi atunci când poetul vorbeşte despre iubire, despre dragoste. Acest tragism
poartă vina păcatului originar, din care fiecare chip îşi trage oglinda spartă. Acest tragism este al
fiinţei în general. În el condiţia umană e pusă sub semnul angoasei şi al morţii. Îndrăgostitul aleargă
către marea taină a iubirii oferind toate izvoarele ascunse, însă atunci când ajunge în faţa ei se izbeşte
de necuprinsa întindere a libertăţii, în care dragostea îşi poartă stelele ca pe-o mare sărbătoare. În
fond, dovada iubirii, e atunci când cel aflat în dragoste se dăruieşte cu fiinţa lui marelui cosmos,
adică cel care iubeşte femeia va iubi de fapt sensul şi chipul nesfârşit al naturii
Titlul poezii e sugestiv, format din doua substantive, si transmite mesajul unei iubiri probail
imposibile.
Creaţia lui Grigore Vieru poartă amprenta mitologiei româneşti. El selectează din tezaurul nostru
folcloric semnificaţii adânci, motive lirice, evoluând sub semnul unei regăsiri spiritual.Unul din
aceste motive este cel al ploii, care însumează diferite sensuri și participă la
misterioasa comuniune a omului cu elementele naturii.