Sunteți pe pagina 1din 3

Cursul 1, Semestrul II, I.S.

Triumful Ortodoxiei, Imparateasa Teodora , Mihail al III-lea si


Patriarhul Fotie. Misiunea Bizantina
in randul popoarelor Slave

Dupa moartea lui Teofil (842), successor la tronul imperial a fost numit Mihail al III-lea (842-867) cum
acesta era minor, s-a constituit o regenta formata din Teodora, mama sa si Tecla sora cea mare a
imparatului.
Ca prima masura importanta pe cere a luato Teodora, imparateasa regenta a fost aceea a restabiliri
cultului icoanelor.
In aceasta actiune ea a fost ajutata de frati sai Bardas si Petronas, de magistrul Sergius Nichetiatis si de
logothetul Teoktistos (omul de incredere al imparatesei).
Dupa inlaturarea lui Leon matematicianul din scaunul de mitropolit al Tesalonicului, Imparateasa
Teodora l-a depus din scaunul patriarhal de Constantinopol pe Ioan 7 Gramaticul, locul acestuia fiind luat de
Metodie I (843-847)
In martie 843 la indemnul ei a fost convocat de catre noul patriarh Metodie, in capitala imperiului un
sinod care a proclamat in chip solemn restaurarea cultului icoanelor. Au fost confirmate hotararile celor 7
sinoade ecumenice si s-au rostit anateme impotriva tuturor iconoclastilor.
S-a alcatuit: Sinodikon-ul (decizie dogmatica), care a fost citit in prima Duminica din postul mare (11
martie 843) .
Aceasta Duminica a fost numita “Duminica Ortodoxiei”, ca amintire a biruintei ortodoxiei asupra tuturor
ereziilor. Cu ea se incheie perioada a doua a iconoclasmului.
Infrangerea iconoclasmului a insemnat sfarsitul disputelor religioase din Bizant, precum si esuarea
tentativei statului Bizantin, reprezentat de imparat, de a subordona Biserica.
Aceasta, desi a trecut prin mari prigoane, a iesit oarecum intarita din aceasta disputa care a adus atata
suferinta si pierderi de opere artistice timp de aproape un secol.
In timpul regentei Teodorei (842-856), aproape intreaga conducere a imperiului a trecut in mainile lui
Teoktistos, omul care s-a bucurat de cea mai mare incredere din partea imparatesei. Printr-o judicioasa
politica financiara, acesta a reusit sa asigure statului rezerve financiare care au permis dezvoltarea
invatamantului si a culturi.
La inceputul anului 856, Teoktistos a fost ucis, iar Teodora a fost silita sa renunte la regenta.
In aceasta situatie, Bardas a incredintat tronul imperial lui Mihail al-III-lea. Noul imparat, ramas in
istoria bizantina ca ultimul imparat din dinastia Frigiana de Amorium, s-a dovedit a fi un om de o moralitate
indoielnica .Dar cu toate lipsurile sale morale, domnia sa a fost bogata in fapte si realizari, acestea datorate
in mare masura unchiului sau Bardas (numit “Caesar” in 862) si Patriarhului Fotie.
Astfel in timpul sau, cultura a cunoscut o mare inflorire, prin organizarea in palatul Magnaura din
Constantinopol a unei Universitati, focar de cultura a stiintei si civilizatiei Bizantine, unde se predau toate
ramurile stiintei profane: Filozofia, Gramatica, Geometria, Astronomia, iar catedrele erau ocupate de cele
mai mari personalitati stiintifice ale timpului, in frunte cu savantul encicloped medic si filozof Leon din
Tesalonic (Matematicianu), nepot al lui Ioan Gramaticul.

1
Constantin-Chiril, care impreuna cu fratele sau Metodie vor increstina pe Slavi, a predat si el Filozofia
insa s-a dovedit a fi si un filolog genial pentru ca a alcatuit alfabetul Glagolitic, intaiul alfabet Slav, si a
tradus in limba Slava cele mai importante carti de cult.
Schimbarile intervenite in conducerea statului au determinat modificari si in conducerea bisericeasca.
Patriarhul Ignatie (847-858) ajungand in conflict cu Bardas si cu imparatul, a fost inlaturat din scaun si
exilat la 23 noiembrie 858 pe insula Terebint.
In ziua de 25 decembrie 858 a fost inscaunat ca Patriarh de Constantinopol Fotie, pim secretar imperial,
a carui familie se inrudea cu cea imperiala. Om de rara distinctie si curatie morala, mare erudit si teolog,
neintrecut politician si diplomat, Fotie va deschide o perioada agitata, dar in acelasi timp cu ralizari deosebit
de importante in istoria Bisericii din Constantinopol si in istoria Bizantului.
Odata ales si inscaunat Patriarh, Fotie a intrat indata in conflict cu sustinatorii lui Ignatie, care i-au
contestat alegerea, si cu Biserica Romei, cu noul Papa Nicolae I, un om mandru si autoritar, al carui tel
principal era consolidarea universalismului roman, in toate regiunile fostului imperiu unitar.
Desigur, alegerea lui Fotie se facuse in graba si fara respectarea tuturor canoanelor Biserici, caci acesta
fusese mai inainte laic si fusese trecut direct din aceasta stare in cea mai inalta treapta ierarhica(in doar 6
zile), insa o alegere asemanatoare mai avusese loc in cazul lui Tarasie (784-806), pe care papa il
recunoscuse ca Patriarh de Constantinopol.
Asadar papalitatea putea fi acuzata ca nu este consecventa cu principiul pe care il invoca Papa Nicolae I.
Insa extraordinarea diplomatie a lui Fotie a determinat pe delegatii papei, trimisi la Constantinopol sa
recunoasca alegerea sa ca legala, cu prilejul unui sinod tinut in 861.
La un sinod tinut la Lateran in 863 Papa Nicolae I l-a declarat pe Fotie depus din scaun, recunoscand ca
adevarat Patriarh pe Ignatie.
Patriarhul Fotie a combatut cu vehementa pretentiile papei de universalism, demonstrand ca Patriarhul
de Constantinopol are dreptul la autonomie iar aria de jurisdictie a Patriarhului de Constantinopol este intreg
imperiul Bizantin si chiar dincolo de granitele lui.Potrivit acestui principiu, Fotie a sesizat momentul
desfasurari activitati misionare in randul popoarelor Slave, crestinandu-le partial, acesta fiind unul din
marile sale merite.

Misiunea Bizantina in randul popoarelor Slave. Raporturile dintre Constantinopol


si Roma.

In vara anului 860, Bizantini au avut primele contacte cu Rusii, care au atacat Constantinopolul,
provocand insemnate pagube si mare panica.
Imparatul Mihail al-III-lea cu ajutorul lui Fotie, care a imbarbatat populatia, a reusit sa inlature pericolul
rusesc. Apoi intre Bizantini si Rusi au urmat relatii pasnice fapt ce a permis trimiterea misionarilor pentru
convertirea Rusilor la crestinism, lucru ce se va intampla mai tarziu ( la sfarsitul sec X-lea)
Exista o enciclica din timpul lui Fotie din 867, in care se spune ca Rusii cunoscusera deja crestinismul si
ca ereau supusi Patriarhiei de Constantinopol. Crestinarea oficiala a avut loc insa in anul 988. Atacul Rusilor
asupra Constantinopolului i-a determinat pe Bizantini sa reia legaturile cu Chazarii de pe Don unde a trimis
o ambasada condusa de Constantin-Chiril, „apostolul Slavilor”. Sarcina ambasadei era dubla : sa reinoiasca
alianta cu Chazarii pentru ca imperiul sa isi asigure sprijinul in caz de nevoie si sa raspandeasca crestinismul
la Chazarii, pentru a curma in acest fel influientele Iudaice si Islamice.
Apoi patriarhul Fotie a trimis in Moravia, la cererea principelui Morav Rastislav, pe Constantin-Chiril si
pe Metodie, in calitate de misionar. Cei doi frati s-au folosit de alfabetul Glagolitic, in reusita lor de a-i
increstina pe Cehi si pe Moravi in 863. Totodata ei au savarsit acolo in limba Slava Sfanta Liturghie.

2
A urmat apoi crestinarea Bulgarilor facuta de ucenicii lui Chiril si Metodie pe nume Clement si Naum.
Crestinarea oficiala a Bulgarilor a avut loc in anul 864 cu ocazia botezari la Constantinopol a tarului Boris,
care a primit numele de Mihail, dupa numele imparatului bizantin care i-a fost nas.
Crestinarea Bulgarilor a fost un eveniment de mare importanta, caci ea a insemnat pentru acestia un
mare progres cultural, in impuls pentru desavarsirea slavizarii.
Prin crestinare au fost inlaturate deosebirile etnice dintre Protobulgari, Slavi si populatia Tracuca
romanizata, aparand astfel conditiile necesare pentru formarea unui popor si a unui stat unitar.
Adoptarea crestinismului de catre Bulgari a avut ca urmare introducerea alfabetului Chirilic la Slavi
Bulgari si chiar Romani.

Curand dupa crestinarea Bulgarilor au aparut si primele neintelegeri intre Bizant si tarul Bulgar.
Tarul Boris-Mihail, care dorea autonomia Biserici Bulgare sub conducerea unui ierarh Bulgar, a cerut
sprijinul Papei Nicolae I, mare dusman al lui Fotie.
Papa i-a dat tot sprijinul tarului Boris-Mihail, si in urma acestei atitudini a papei s-a nascut un grav
conflict intre Constantinopol si Roma. In enciclica din anul 867, trimisa de Patriarhul Fotie celorlalti
patriarhi din rasarit (Alexandria, Antiohia si Ierusalim), prin care s-a combatut adaosul Filioque si alte
„inovatii” ale Biserici Romei, Patriarhul Fotie si-a exprimat totodata indicnarea fata de felul cum misionarii
Papei au intrat in taratul Bulgar (ca niste lupi) nimicind toata truda preotilor si calugarilor trimisi de Bizant.

Tensiunea dintre cele 2 biserici a devenit extrema, insa lucrurile au luat o alta intorsatura prin asasinarea
lui Bardas din 866, sprijinitorul lui Fotie de catre noul favorit al imparatului, Vasile Macedoneanul.
Dupa asasinarea lui Bardas, Vasile Macedoneanul a reusit repede, prin dorinta sa de mariire si de
viclenie, sa ajunga in functiile politice cele mai inalte, primind de la imparatul Mihail al III-lea titlul de
Coimperator.
In noaptea de 23- 24 sept 867 Vasile l-a asasinat si pe Mihail al III-lea, cu aceasta cumplita crima
incepand o noua perioada in imperiul Bizantin.
Noul imparat, Vasile I Macedoneanul va instaura o noua dinastie- DINASTIA MACEDONEANA, care
se va dovedi cea mai glorioasa din istoria Bizantului.