TEST nr.
5 întrebuinţată de către experţii criminalişti în legătură cu
Subiectul I. Fotografia criminalistică.
1.1(3) Definiţi noţiunea de fotografie criminalistică şi
clasificarea acesteia.
în prezent fotografia judiciară este tratată de majoritatea
specialiştilor ca o ramură a criminalisticii destinată
metodelor aplicării în direct sau prin adaptare a
mijloacelor fotografice curente la fixarea şi examinarea
probelor materiale ale infracţiunii în scopul descoperirii
şi curmării faptelor penale.
Ansamblul metodelor şi procedeelor fotografiei judiciare
se divizează în două categorii: a) destinată fixării
obiectelor de cercetare criminalistică aşa cum sunt
percepute la cercetarea locului faptei sau la efectuarea
altor acte şi activităţi de urmărire penală, şi b) aplicată în
condiţii de laborator în vederea relevării urmelor
imperceptibile ale infracţiunii, demonstrării examinărilor
în desfăşurare şi a rezultatelor expertizei. Demarând de
la scopul utilizării fotografiei, în criminalistică s-a
conturat sistemul bipartit al fotografiei judiciare:
fotografia judiciară operativă şi fotografia de examinare,
cunoscută şi sub denumirea de fotografie a expertizei
criminalistice.
Fotografia operativă se aplică, după cum se va vedea în
continuare, în mod nemijlocit de către organul de
urmărire penală in activitatea sa de descoperire şi
curmare a infracţiunilor. Fotografia de examinare este
efectuarea examinărilor criminalistice
1.2(5) Determinaţi regulile metodei metrice aplicate
la fixarea rezultatelor cercetării la faţa locului.
Metoda metrică sau de măsurare este utilizată In
activitatea de urmărire penală când împrejurările cauzei
impun fixarea obiectului sau a unui element spaţial prin
redarea caracteristicilor dimensionale. O asemenea
fotografie furnizează informaţii suplimentare, ea fiind de
natură să permită schiţarea unui plan al locului faptei,
calcularea dimensiunilor obiectului reprodus şi a
elementelor caracteristice acestuia. Anexată la procesul-
ver-bal, fotografia de măsurare poate constitui în cazuri
de infracţiuni grave (omor, spargeri criminale, accidente
rutiere şi de muncă) o sursă de autentică valoare
probatorie.
In funcţie de scopul preconizat, metoda metrică este
utilizată în două variante: prin fotografierea la scară şi
prin fotografierea perspectivei în adâncime cu ajutorul
panglicii gradate.
Metoda fotografierii la scară se aplică când se
preconizează reproducerea urmei sau obiectului
descoperit în mărime naturală sau la anumită scară de
mărire în raport cu dimensiunile acestora.
Ea constă în fotografierea urmei sau obiectului
descoperit împreună cu o riglă gradată amplasată paralel
axei longitudinale a obiectului şi în acelaşi plan cu
suprafaţa fotografiată a acestuia. Pentru a evita focală a obiectivului) din 58 obţinem cifra 50. In
denaturări dimen- continuare înmulţim această cifră cu distanţa focală de
sionale, obiectivul aparatului de fotografiat trebuie să 15 cm şi obţinem distanţa dintre cele două obiecte (750
cadă strict perpendicular pe mijlocul suprafeţei cm).
obiectului, acesta fiind iluminat uniform
Metoda fotografierii cu ajutorul panglicii gradate se 1.3(7) Evaluaţi procedeele de fixare fotografică la faţa
aplică in cazurile, in care se urmăreşte fixarea locului.
dimensiunilor şi a interpoziţiei spaţiale a diverselor
obiecte in raport cu perimetrul locului faptei, acesta
prezentând un teren deschis sau o încăpere.
Panglica confecţionată din pânză, polietilenă sau alt
material plastic, având lăţimea de 10 cm şi lungimea de
10 m, gradată in segmente egale cu distanţa focală a
aparatului de fotografiat, segmentele fiind notate cu
cifre, se aranjează In faţa aparatului in direcţia axei
optice a obiectivului. Aparatul se instalează in aşa mod,
ca axa obiectivului să devină strict paralelă solului.
Punctul iniţial al panglicii trebuie să se găsească sub
obiectiv, poziţie care va fi verificată cu ajutorul unui fir
de plumb. Acest proces de pregătire este succedat de
expunerea şi prelucrarea in condiţii de laborator a
materialelor fotografice negative şi pozitive. Distanţa in
adâncime de la aparat la obiect, dintre obiectele din
spaţiul fotografiat, precum şi dimensiunile acestora se
vor calcula in baza segmentelor. Dacă, spre exemplu,
două obiecte se găsesc unul in dreptul secţiunii cu cifra
7, iar altul in dreptul secţiunii cu cifra 58, recurgând la
scăderea lui 7, plus o unitate (dată de insăşi distanţa
Subiectul II. Tactica audierii martorului
2.1. (3) Reproduceţi definiţia audierii stabilind
importanţa declaraţiilor acestuia în procedura
de urmărire penală.
Definitie: activitate complex ace consta in relatarea
persoanelor ce au cunoscut sau au perceput fapte
de natura sa contribute la stabilirea adevarului
intr-un process penal, facute si fixate conform
CPP.
Imortanta: pun in evident date privind toate imprejurarile
faptei, prezinta referiri directe la personalitatea
infractorului
penală în situaţia, în care în legătură cu
cercetarea infracţiunii de evaziune fiscală a
apărut necesitatea ascultării în calitate de
martor a contabilului şef a întreprinderii.
Cunoasterea personalitatii martorului
Determinarea imprejurarilor de fapt ce trebue clarificate
Acumularea de cunostinte speciale din domeniul
contabilitatii (termeni, expresii, mijloace de
evidenta contabila)
Pregatirea materialelor necesare (foto, video,
documente)

2.2. (5) Analizaţi procesul psihologic de formare a

declaraţiilor martorului şi numiţi factorii care
influenţează conţinutul acestora.
Procesul psihologic+ factorii care ii influenteaza
Receptia= receptarea in constiinta a datelor
Senzatia= impresia receptionata
Perceptia= sintetizarea senzatiilor
Factori obiectivi: intesitatea stimularilor; perioada de
timp a realizarii faptelor; distanta de la care martorul
percepe; unghiul de observare
Factori Subiectivi: starea organelor receptive; virsta
martorului; starea fizica/ psihica; atentia martorului la
moment.
2.3. (7) Specificaţi acţiunile de pregătire ce urmează a
fi întreprinse de către ofiţerul de urmărire