Sunteți pe pagina 1din 2

CULOAREA

1. Categorii de culori

Clasate dupa originea lor, culorile pot fi primare si secundare, adica rezultand din combinatia a doua culori
primare. Culorile primare sunt rosu, galben si albastru.

Culorile secundare sunt cele care rezulta din combinarea culorilor primare, doua cate doua. Ex. : R+G=Vi;
R+G=O; G+A=V.

Culorile secundare se mai numesc si culori binare. Urmand aceeasi clasificare, culorile mai pot fi si de gr. III
(tertiare), cand se combina o culoare primara cu una secundara. Ex. : R+O=rosu-oranj; A+Vi=albastru-violet.
53915qxy75tih6u

Clasate dupa componenta spectrala,culorile pot fi complementare si necomplementare. Complementare sunt doua
sau trei culori care prin amestecul optic redau lumina alba. Aceste culori complementare formeaza game bine
definite de culoare care se caracterizeaza prin armonie si echilibru.

Culorile necomplementare sunt toate celelalte perechi de tertete sau de culori care luate impreuna nu dau
niciodata lumina alba.

2. Culori lumina si culori pigmenti

Culorile lumina se obtin prin descompunerea luminii albe in culorile spectrului solar cu ajutorul prismei de refractie.
xi915q3575tiih

Culorile pigmenti sunt acelea pe care pictorul le intrbuinteaza la realizarea tablourilor. Culorile pigment se
deosebesc de culorile lumina, deoarece ele nu pot da lumina alba prin amestecul lor complementar si dau culori
negre ori gri atunci cand sunt amestecate cu alb. Ele nu au niciodata puritatea culorilor lumina.

3. Raporturi de culoare si de lumina

Intr-o lucrare, culorile se gasesc intotdeauna in raporturi cromatice si de lumina. Raporturile cromatice se mai
numesc si raporturi de tenta sau de caracter, iar raporturile de lumina sunt in realitate raporturi de ton.

Raportul de ton arata deosebirea de luminozitate dintre petele de culoare.

Ex. : verde-inchis, roz (rosu-deschis cu alb), albastru pur, albastru-inchis, albastru-deschis, griuri inchise ori
deschise, etc.

4. Calitatile culorii

Calitatile culorii sunt insusiri de stralucire, de luminozitate, de intensitate si de puritate sau de saturatie.

Stralucirea culorii se caracterizeaza prin forta iradiatiei ei. Ex. : un rosu de cadmiu este mai stralucitor decat un
rosu venetian; un verde smarald este mai stralucitor decat un verde pamant.

Luminozitatea culorii arata, deobicei, gradul ei de luminozitate. Ex.: un galben pur este de trei ori mai luminos
decat un viloet pur; un rosu pur este la fel de luminos ca un verde pur; un oranj pur este de doua ori mai luminos
decat un albastru pur.
Intensitatea este forta cu care o culoare isi afirma stralucirea si luminozitatea. De exemplu un rosu pur langa un
rosu amestecat cu putin alb sau cu putin negru sau un rosu pur langa un galben cu albastru pur, pus si el langa un
violet, etc.

Puritatea culorii reprezinta gradul de stralucire si de intensitate a ei. De exemplu culorile lumina au maximum de
puritate insemnat cu gr. I; culorile pigmenti au o puritate mai slaba. In general, culorile pigmenti simple
(necombinate) sunt mai pure decat combinatiile lor cu complementarele sau culori necomplementare. Maximul de
impuritate este griul neutru.

5. Tonalitate. Valoare

Culorile se pot gasi una langa alta nuantate in tenta si in ton, in inchis si deschis, ceea ce inseamna ca se gasesc
in raporturi tonale diferite. Ex.: stins-stralucitor, rosu englez langa rosu de cadmiu, rosu vermillon langa indigo,
etc. Apoi, inchis-deschis: violet langa verde, verde langa galben.

Aceste raporturi se numesc si raporturi de valoare si ele se refera in special la luminozitatea culorilor.

6. Culori calde si culori reci

Dupa felul in care culorile impresioneaza ochiul si dupa efectul fiziologic organic, culorile se denumesc calde si reci.
De exemplu rosu, galben si oranj sunt culori calde iar verde, albastru si violet, culori reci. Daca le raportam unele
la altele, cu.lorile pot sa fie relativ calde si reci, astfel verdele este mai cald decat albastru, rosu decat violet.

7. Contraste

Intr-un tablou, un pictor poate intrebuinta culorile facandu-le sa difere puternic, unele de altele prin tenta, prin ton
si prin gen (caldura sau raceala). Acestea sunt contrastele. De exemplu un rosu pur langa un albastru pur da un
contrast pur spectral; un rosu pur langa un verde pur – contrast complementar; un rosu pur intens langa un verde
stins ori in griurile lui roscate da contrast de saturatie sau de calitate. O suprafata de galben mai mare decat una
de violet face un contrast mai mare, spatial, de culoare. Un galben langa un violet sau un roz langa un rosu inchis
da contraste de inchis – deschis, dupa cum o culoare calda langa una rece – un contrast de cald – rece.

Din punct de vedere al efectului vizual, contrastul poate fi succesiv si simultan. Cand observam o pata de culoare
pe o foaie alba, apare dupa putin timp in jurul acestei pete un cerc luminos colorat. Acest cerc luminos este un
efect subiectiv propriu ochiului, el neavand o existenta reala pe hartie. In pictura moderna trebuie sa tinem seama
de acest efect, care se numeste contrast succesiv. Efectul de culoare care apare in ochi, ca rezultat al unei pete de
culoare data, este in realitate exact complementara acestei culori. Daca prin miscarea ochiului de pe culoarea
observata pe o alta culoare vecina se produce un amestec vizual, intre culoarea subiectiva aparuta ca efect
succesiv si culoarea vecina, atunci avem contrastul simultan. Ex.: daca privim un rosu si simtim efectul succesiv si
mutam privirea pe galbenul de alaturi, acest galben ne apare verzui, din cauza ruperii culorii subiectiv – succesiv,
verde (complementara rosului peste culoarea galbena). Acesta este contrastul simultan.

8. Umbre colorate si transparente

Intr-un tablou de obicei, obiectele sunt redate prin lumina si umbra. Aceste umbre pot fi exprimate prin tonuri
inchise ori prin culori care dau un efect de umbra. Culorile care redau efect de umbra sunt umbre colorate.

Cand umbrele lasa sa se simta materia obiectelor reprezentate sau cand umbrele apar foarte luminoase, se spune
ca sunt umbre transparente.

In zona de umbra a obiectelor apar de multe ori parti mai luminoase care poarta culorile la fel cu ale mediului sau
ale obiectelor din apropiere. Aceste pete sunt lumini colorate reflectate de aceste obiecte. Ele se numesc relexe.

Bibliografie – Istoria Artei, Marin Nicolau – Golfin, pag. 114 – 116