Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Funcţția de judecată.
Functia de executare
Curtea de apel
4. Definiti inculpatul.
-Inculpatul- Persoana fizica sau juridical, romana sau straina, împotriva căreia a fost pusă în mișcare
acţțiunea penală în vederea tragerii la raspundere penală pt participarea la comiterea unei infratiuni.
-‐Inculpatul este parte in procesul penal, atât în cursul urmăririi penale, cât si in faza camerei
preliminare sau a judecătii, fiind subiect pasiv atât al actiunii penale, cât si al actiunii civile.
procurorul
• − Să existe o manifestare de voinţță din partea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă
în procesul penal
Judecătoria are o competență materială generală. Judecătoria judecă în primă instanță toate
infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
1. când și-a exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece.
Punerea în discuția părților, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin.
(4) și (5), nu îl face pe judecător incompatibil;Jurisprudență
2. când există împrejurări care fac justificată temerea că el, soțul său, ascendenții ori descendenții lor
sau afinii lor, după caz, au un interes în legătură cu pricina care se judecă;Jurisprudență
3. când este soț, rudă sau afin până la gradul al patrulea inclusiv cu avocatul ori reprezentantul unei
părți sau dacă este căsătorit cu fratele ori cu sora soțului uneia dintre aceste persoane;Jurisprudență
4. când soțul sau fostul său soț este rudă ori afin până la gradul al patrulea inclusiv cu vreuna dintre
părți;Jurisprudență
5. dacă el, soțul sau rudele lor până la gradul al patrulea inclusiv ori afinii lor, după caz, sunt părți într-
un proces care se judecă la instanța la care una dintre părți este judecător;Jurisprudență
cauzei.
a) de a se prezenta in fata organului judiciar care a citat- ‐o la locul, ziua si ora aratate in
citatie
c) de a spune adevarul
11. Aratati ce organ judiciar ia masura arestarii preventive in cursul urmaririi penale.
-procurorul sau judecatorul
Termenul peremptoriu (de la latinescul „peremptorius, a, um”, care înseamnă „definit, anulator,
hotărâtor”) obligă la îndeplinirea anumitor acte mai înainte de expirarea lui. Neîndeplinirea actului
înăuntrul termenului prevăzut de lege conduce la decăderea din exerciţiul dreptului. Din această cauză,
termenele peremptorii se mai numesc şi termene imperative. Sunt termene peremptorii de pildă
termenul de 10 zile al atacării cu recurs, termenul de 15 zile al declarării apelului, soluţionarea cererii
de strămutare în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii, durata măsurilor procesuale de
constrângere, durata sechestrării corespondenţei sau durata interceptării comunicărilor.
Deci termenul dilatoriu reprezintă un impediment pentru efectuarea unui act sau pentru îndeplinirea
unei activităţi procesuale înăuntrul lui, respectiv înainte de expirarea lui. El amână efectuarea actului
până după expirarea termenului. În acest fel termenele dilatorii au menirea de a asigura părţii timp
suficient pentru o anumită activitate procesuală prin oprirea organelor judiciare sau a celeilalte părţi de
a îndeplini înăuntrul lor anumite acte.
Sunt termene dilatorii, de exemplu, termenele prevăzute de art. 551 după expirarea cărora hotărârile
primei instanţe rămân definitive. Termenele dilatorii se mai numesc şi prohibitive, întrucît ele apar ca
obstacole în calea îndeplinirii unor acte procesuale sau procedurale.
- termene de recomandare - termene înăuntrul cărora trebuie efectuat un act, fără însă ca neefectuarea
lui în termen să aibă consecinţe asupra actului.
Termenul de recomandare nu atrage sancţiuni procedurale, dar poate atrage sancţiuni disciplinare
pentru personalul oficial, în caz de neglijenţă. Deseori prin lege nu este arătat caracterul termenului, că
este peremptoriu (imperativ) sau de recomandare, fapt care duce interpretări diferite privind efectele
nerespectării acestuia. Caracterul de recomndare rămăne la aprecierea organelor de urmărire penală
sau instanţelor judecătoreşti, dacă prin lege nu este prevăzută expres sancţiunea nulităţii sau decăderea
din dreptul procesual şi declararea actului procedural ca tardiv.
a) când suspectul sau inculpatul este minor, internat într-un centru de detenție ori într-un centru
educativ, când este reținut sau arestat, chiar în altă cauză, când față de acesta a fost dispusă măsura de
siguranță a internării medicale, chiar în altă cauză, precum și în alte cazuri prevăzute de
lege;Jurisprudență, Reviste (5), Modele (2)
b) în cazul în care organul judiciar apreciază că suspectul ori inculpatul nu și-ar putea face singur
apărarea;Respingeri de neconstituționalitate (5), Jurisprudență, Reviste (2), Modele (2)
c) în cursul judecății în cauzele în care legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii
pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani.