FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE ȘI ADMINISTRATIVE

Anul III, 1FR

Disciplină: DREPTUL FAMILIEI

CONVENTIA MATRIMONIALA

Cadru didactic titular disciplina:

Conf.univ.dr. Macarovschi Laura

Student:
MELINTE COSMIN-ALEXANDRU
Număr matricol: 19924
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE.

Convenția matrimonială este o convenție încheiată între cei doi viitori

soți, convenție care reglează situația patrimoniului celor doi soți.
Convenția matrimonială are rolul de a dezambiguiza apartenenta unor
bunuri dobândite în timpul mariajului în sensul de a clarifica care sunt
bunuri comune și care sunt bunuri proprii a unuia sau altuia dintre
parteneri
În limbajul obişnuit se foloseşte sintagma contract prenupţial (care, însă,
nu se suprapune identic peste reglementarea convenţiei matrimoniale). -
Noul cod civil prevede trei tipuri de regimuri matrimoniale: 1. regimul
comunităţii legale, 2. regimul separaţiei de bunuri, 3. regimul comunităţii
convenţionale - Alegerea unui alt regim juridic decât cel al comunităţii
legale (care era singurul permis de lege până la intrarea în vigoarea a
noului Cod civil), se face prin încheierea unei convenţii matrimoniale:
practic părţile trec de la regimul comunităţii legale la regimul comunităţii
convenţionale de bunuri sau stabilesc să aleagă regimul separaţiei de
bunuri; - Convenţia matrimonială se încheie prin înscris autentificat de
notarul public, cu consimţământul tuturor părţilor, exprimat personal sau
prin mandatar cu procură autentică, specială şi având conţinut stabilit
dinainte. Nerespectarea acestor dispoziţii se sancţionează cu nulitatea
absolută a actului. - Se poate încheia : - înainte de căsătorie (şi atunci va
produce efecte numai de la data încheierii căsătoriei); - în timpul
căsătoriei (şi atunci va produce efecte de la data prevăzută de părţi sau, în
lipsă, de la data încheierii ei);

Obiectul convenţiei matrimoniale

- obiectul convenţiei matrimoniale îl constituie regimul matrimonial pe
care soţii îl aleg ca alternativă la regimul matrimonial legal
- convenţia matrimonială se supune dispoziţiilor legale privind regimul
matrimonial ales, cu excepţia cazurilor speciale prevăzute de lege; în caz
contrar, convenţia devine nulă în mod absolut;
- prin convenţie matrimonială nu pot fi încălcate regulile imperative
comune tuturor regimurilor matrimoniale
- nu poate aduce atingere egalităţii dintre soţi, autorităţii părinteşti sau
transmiterii moştenirii legale.
2. FUNDAMENTUL REGIMULUI MATRIMONIAL

Casatoria este izvorul regimului matrimonial.

Pe cale de consecinta, nu exista regim matrimonial fara casatorie, existand o

legatura indisolubila, de accesorialitate, dintre regimul matrimonial si casatorie.

Conform art. 313 alineatul 1 din Codul civil, intre soti, regimul matrimonial

produce efecte numai din ziua incheierii casatoriei, iar art. 319 alineatul 1
precizeaza faptul ca regimul matrimonial inceteaza prin nulitatea, anularea,
desfacerea sau incetarea casatoriei.

In afara casatoriei pot exista doar regimuri patrimoniale caracteristice unor

parteneriate, nu veritabile regimuri matrimoniale.

Intr-o logica fireasca este valabila si afirmatia reciproca, conform careia nu

exista un regim matrimonial in afara casatoriei, nu exista nici casatorie fara a
exista un regim matrimonial.

Conventia matrimoniala este un act bilateral, un contract.

Acest act bilateral poate sa cuprinda si alte dispozitii de alta natura decat cele
care reglementeaza raporturile patrimoniale dintre soti, precum donatiile
reciproce intre soti, recunoasterea unui copil (act unilateral).

Contractul prin care este reglementata conventia matrimoniala este unul solemn,
forma autentica este ceruta ad validitatem.

Conventia este un act patrimonial, regimul matrimonial fiind o modalitate a

patrimoniului.

Efectul imediat, principal, este structurarea patrimoniului fiecaruia dintre soti,

prin instituirea regulilor specifice.

Aceasta este, de asemenea, un act cauzal special, fiind comparata cu actul

constitutiv al unei societati de persoane.

Logodna este o promisiune de casatorie, prealabila casatoriei, iar conventia

matrimoniala se incheie, de regula, inainte de a fi incheiata casatoria, in vederea
casatoriei proiectate.

Conventia matrimoniala perfectata inainte de casatorie stabileste regimul

matrimonial aplicabil sotilor.
Condiţii de fond.
A) Capacitatea de a contracta. Vom porni de la regula potrivit căreia cine poate
încheia valid o căsătorie poate încheia tot astfel şi o convenţie matrimonială,
după principiul deja citat habilis ad nuptias habilis ad pacta nuptialia.
Pentru situaţia minorului care se căsătoreşte, vârsta de la care se poate contracta
este dată de cea a nubilităţii. De aici nu trebuie dedus că neapărat capacitatea de
a se putea căsători este o condiţie a contractului matrimonial, pentru că
momentele la care se apreciază cele două tipuri de capacităţi sunt diferite, iar
căsătoria survine după încheierea convenţiei matrimoniale, în cele mai multe
cazuri. Astfel, dacă convenţia este prenupţială şi minorul încă nu a împlinit
vârsta majoratului, el va putea încheia convenţia doar cu încuviinţarea părinţilor
săi sau, după caz, a tutorelui şi autorizarea instanţei de tutelă în a cărei
circumscripţie minorul îşi are domiciliul, care sunt persoane chemate să
încuviinţeze şi încheierea căsătoriei [art. 272 alin. (2) Noul Cod Civil]. Dacă
minorul împlineşte vârsta matrimonială până la încheierea căsătoriei, aceste
încuviinţări nu mai sunt necesare. Legătura dintre capacitatea de a încheia o
convenţie matrimonială şi capacitatea persoanei de a se căsători este flexibilă.
împiedicările absolute la căsătorie vor determina caducitatea convenţiei
matrimoniale datorită nulităţii căsătoriei încheiate fără împlinirea condiţiei
absolute cerute. Dar, în cazul în care există doar împiedicări relative la căsătoria
părţilor convenţiei, soarta convenţiei se va stabili după cum căsătoria este
valabilă sau nu. Dacă se va constata nulitatea convenţiei matrimoniale, dar
căsătoria va rămâne validă, soţii vor fi consideraţi căsătoriţi sub regimul
matrimonial legal.

Problema cea mai delicată s-a ridicat în ceea ce priveşte puterea incapabililor

neinterzişi de a încheia o convenţie matrimonială. Dacă şi în acest caz se aplică
dreptul comun, după care regula este capacitatea, iar excepţia este incapacitatea,
ar trebui să conchidem că o persoană, până nu este pusă sub interdicţie, poate
încheia în mod valabil un contract matrimonial.
Unele legislaţii, cum este şi cea română (art. 276 Noul Cod Civil), nu permit
oficierea căsătoriei pentru alienatul şi debilul mintal, fără a preciza dacă este
vorba de o persoană pusă sau nu sub interdicţie judecătorească. Orice alienat sau
debil mintal este lipsit de capacitatea de a încheia căsătoria.
Datorită caracterului accesoriu al convenţiei matrimoniale la căsătorie, credem
că situaţia se prezintă la fel şi în ceea ce priveşte convenţia matrimonială, adică
alienatul şi debilul mintal nu au capacitatea de a încheia o convenţie
matrimonială.

B  Consimţământul. Consimţământul personal al viitorilor soţi la încheierea

căsătoriei este întotdeauna necesar, el trebuie să fie liber şi neviciat. Dacă este
viciat, căsătoria poate fi anulată. Pentru convenţia matrimonială,
consimţământul se dă personal de cel care urmează să se căsătorească, iar, dacă
este minor, consimţământul său va trebui să fie însotit de încuviinţările părinţilor
sau tutorelui ori ale autoritătii chemate să exercite drepturile părinteşti. în cazul
în care consimţământul exprimat la încheierea convenţiei este viciat, şi
convenţia devine anulabilă. Dacă aceasta este prenupţială, viitorii soţi vor putea
încheia o nouă convenţie.
In cazul desfiinţării convenţiei în timpul căsătoriei, se pune problema care va fi
regimul matrimonial sub care sunt căsătoriţi soţii. Soluţiile diferă în funcţie de
gradul de mutabilitate a regimului. Dacă
acesta este imutabil, soţii trebuie consideraţi că sunt căsătoriţi sub regimul
matrimonial legal. In schimb, dacă se permite ca regimul să fie schimbat şi în
timpul căsătoriei, după anularea convenţiei matrimoniale iniţiale, soţii vor avea
posibilitatea de a încheia alta nouă, adoptând ce regim doresc. Viciile de
consimţământ au ridicat în materie întotdeauna unele probleme specifice,
impuse de caracterul accesoriu al convenţiei faţă de căsătorie. Ca regulă
generală, s-au format două opinii. Una strictă, potrivit căreia cazurile de
anulabilitate a convenţiei matrimoniale nu pot decât să coincidă cu cele privind
căsătoria. Alta, care priveşte convenţia matrimonială în individualitatea ei,
încercând să aplice dreptul comun al contractelor în materia regimurilor
matrimoniale. Discuţiile s-au extins inclusiv asupra naturii nulităţii de aplicat
pentru viciile de consimţământ ale convenţiei matrimoniale. Un argument în
favoarea nulităţii absolute, practicată de jurisprudenţa franceză de la începutul
secolului trecut, era tras din imperativul de protecţie a terţilor cu care soţii vin în
contact juridic.
Practica română şi doctrina realizate sub imperiul reglementărilor Codului
civil de la 1864 au înclinat să aplice dreptul comun, consacrând nulitatea relativă
ca sancţiune ordinară a viciilor de consimţământ care pot afecta convenţia
matrimonială.

C)  Obiectul convenţiei matrimoniale. Obiectul convenţiei matrimoniale este,

aşa după cum se poate deduce, unul special. Prin convenţia matrimonială soţii au
posibilitatea să deroge de la regimul matrimonial legal, având posibilitatea să
creeze un regim alternativ la acesta, regim ce se va aplica în concret în
raporturile dintre ei. în esenţă, obiectul convenţiei matrimoniale îl reprezintă
regimul matrimonial nou creat, voluntar, dar care nu trebuie să contravină
regimului primar imperativ, care constituie un nucleu de reguli ale regimurilor
matrimoniale care nu pot fi modificate voluntar de către soţi.
Din punct de vedere practic, noul regim oferă părţilor diverse posibilităţi de a
combina reguli de la diverse regimuri matrimoniale, putând alege între un regim
comunitar, separatist sau mixt.
Obiectul convenţiei matrimoniale se constituie din statutul patrimonial pe care
soţii înţeleg să îl aplice în raporturile dintre ei. Acest fapt este esenţa obiectului
unei convenţii matrimoniale.
La încheierea unei convenţii matrimoniale, soţii trebuie să tină cont ca în
conţinutul ei să se găsească clauze inserate în scopul susţinerii sarcinilor
căsătoriei şi realizării cadrului pecuniar adecvat ducerii unei vieţi de familie
normale.
Regimurile matrimoniale fiind ghidate de reguli mai flexibile, obiectul
convenţiei matrimoniale trebuie să fie încadrat în norme juridice cu caracter
supletiv şi de dispoziţie, nu imperativ, aşa cum este reglementată institutia
căsătoriei.
In continutul convenţiei matrimoniale sunt interzise clauze care contravin
bunelor moravuri. Astfel, ar fi contrare bunelor moravuri clauzele unei convenţii
prin care soţii s-ar obliga să trăiască separat unul faţă de altul, să se scutească de
obligaţia de sprijin şi ajutor reciproc. O altă clauză interzisă în conţinutul
convenţiei matrimoniale este cea contrară puterii părinteşti, prin care nici tatăl,
nici mama nu pot să renunţe la drepturile pe care li le conferă legea în calitatea
lor de părinţi.

D)  Cauza în convenţiile matrimoniale. Ca orice contract, şi convenţia

matrimonială, în conformitate cu art. 1179 Noul Cod Civil, trebuie să
îndeplinească şi cea de-a patra condiţie de validitate, şi anume să aibă o cauză
valabilă.
In literatura juridică s-a admis că întotdeauna o cauză, pentru a fi validă, trebuie
să îndeplinească următoarele condiţii: să fie reală (adică să existe, să nu fie falsă
sau fictivă), să fie licită şi morală (adică să nu fie prohibită de legi şi să nu fie
contrară ordinii publice şi bunelor moravuri sau regulilor de convieţuire socială).
În esenţă, după cum se ştie, cauza este motivul psihologic determinant al
consimţământului.
In dreptul civil român este unanim admis că sunt două elemente care compun
cauza unui contract, şi anume: scopul imediat (un scop determinat în aceleaşi
categorii de contracte) şi scopul mediat (determinat în concret în fiecare
contract).
Dacă scopul imediat este un element constant şi invariabil în aceleaşi categorii
de acte juridice, este evident că în convenţiile matrimoniale scopul imediat este
alegerea unui regim matrimonial, altul decât cel al comunităţii legale (art. 329
Noul Cod Civil).

Condiţii de formă.
a) Autenticitatea convenţiilor matrimoniale.
Condiţiile de formă diferă de la o ţară la alta. In general, ele se pot referi la
formalităţile privitoare la încheierea convenţiei matrimoniale şi sunt
cerute ad solemnitatem, nerespectarea lor atrăgând nulitatea absolută a
contractului. Solemnitatea constă în cerinţa încheierii actului în formă
autentică la notar, care va şi consilia soţii, dacă este cazul, cu privire la
alegerea şi formularea clauzelor, care uneori pot fi destul de complexe.
în legătură cu cerinţele de formă instituite de noul Cod civil pentru încheierea
convenţiei matrimoniale, recent, în literatura juridică au fost făcute unele
observaţii critice deosebit de pertinente, mai ales referitor la convenţiile
matrimoniale pe care ar dori să le încheie cetăţenii români care se căsătoresc
în străinătate, în ţări în care nu există instituţia „notarului public”.
Motivele formalităţii de autenticitate cerute sunt următoarele:
- autenticitatea asigură menţinerea neschimbată a clauzelor convenţiilor
matrimoniale, pentru că unul dintre originalele actului rămâne în arhiva
notarului, astfel că părţile nu pot schimba conţinutul originalului pe care îl
deţin, spre a fi considerate ca fiind căsătorite fără contract, situaţie care s-ar
putea întâmpla dacă convenţia matrimonială nu ar fi fost supusă formelor
autenticităţii;
- convenţia matrimonială fiind autentică, părţile sau reprezentaţii lor nu pot
anula efectele ei prin contestarea semnăturilor lor;
- convenţiile matrimoniale cuprinzând mai întotdeauna liberalităţi făcute fie
de viitorii soti între ei, fie de terti viitorilor soti, asemenea liberalităţi cer
neapărat un act autentic.
Convenţia matrimonială fiind un act solemn, formele autenticitătii sunt
prevăzute de lege ad solemnitatem pentru însăşi existenţa ei, de unde rezultă
că o convenţie redactată printr-un act sub semnătură privată sau căreia i-ar
lipsi o formă oarecare nu ar fi numai anulabilă, ci inexistentă.
Din faptul că o convenţie matrimonială este nelegală în privinţa formelor,
deci este inexistentă, rezultă următoarele consecinţe:
-soţii se consideră ca fiind căsătoriţi sub regimul de drept comun, fiindcă,
legalmente, ei nu au niciun contract;
- toate părţile interesate pot invoca inexistenţa actului, dacă au un interes
bănesc sau chiar moral, însă apreciabil;
- nulitatea convenţiei matrimoniale nu poate fi acoperită nici prin celebrarea
căsătoriei, nici prin confirmarea expresă sau tacită, îndeplinită fie în timpul
căsătoriei, fie în urma desfacerii ei, deoarece, după cum ştim, confirmarea
este cu neputinţă în privinţa actelor inexistente;
-în doctrina mai veche, se considera că nulitatea de formă care ar fi putut
sancţiona convenţia matrimonială nu ar fi putut fi acoperită nici prin
prescripţia de 10 ani prevăzută de fostul Cod civil prin art. 1900, fiindcă
această confirmare tacită nu se aplica decât nulitătilor relative.
-Spre deosebire însă de formalităţile cerute pentru încheierea căsătoriei, la
semnarea convenţiei matrimoniale părţile, adică soţii, pot fi reprezentaţi prin
mandatar cu procură specială şi autentică, în timp ce la încheierea căsătoriei
soţii trebuie să fie prezenţi în persoană pentru a-şi da consimţământul şi a
semna actul de căsătorie.
Sub pedeapsa nulităţii, orice modificare a convenţiei matrimoniale înainte de
încheierea căsătoriei trebuie făcută în aceleaşi condiţii de formă şi cu prezenţa
aceloraşi persoane care au participat la actul iniţial.

b) Publicitatea legală a convenţiilor matrimoniale. Pentru a produce efecte

faţă de terţi, legea pretinde şi respectarea condiţiei de publicitate, altfel,
convenţia matrimonială este inopozabilă terţilor.
Convenţia matrimonială trebuie să fie adusă la cunoştinţa terţilor, pentru ca ei să
nu fie expuşi la fraude din partea soţilor, dacă nu ar avea de unde să o cunoască.
în acest scop, art. 334 alin. (1) Noul Cod Civil prevede că, „pentru a fi opozabile
terţilor, convenţiile matrimoniale se înscriu în Registrul naţional notarial al
regimurilor matrimoniale, organizat potrivit legii”.

C) Momentul încheierii convenţiei matrimoniale şi intrarea ei în

vigoare. După Codul Calimach, convenţiile matrimoniale puteau fi făcute nu
numai înainte, dar chiar şi după celebrarea căsătoriei.
Codul german permite şi el, de asemenea, soţilor de a încheia şi de a modifica
convenţia matrimonială chiar şi în timpul căsătoriei (art. 1432), soluţie ce a fost
admisă şi de către Codul elveţian prin art. 179, precum şi de noul nostru Cod
civil. în dreptul român mai vechi, nefiind recunoscut principiul mutabilităţii
regimului matrimonial, convenţia matrimonială nu era admisă după celebrarea
căsătoriei, nici modificarea ei. Motivele acestor dispoziţii legale erau, pe de o
parte, ocrotirea independenţei ambilor soţi, iar, pe de altă parte, să înlăture
fraudele la care terţii ar fi putut fi expuşi prin adoptarea din partea soţilor, în
urma căsătoriei, a unui regim matrimonial dăunător intereselor lor. Convenţiile
matrimoniale redactate în urma celebrării căsătoriei erau deci lovite de nulitate
absolută.
Se consideră că aceste motive invocate de vechiul legiuitor sunt depăşite şi că în
zilele noastre există alte mijloace pentru a ocroti soţii între ei, cât şi terţii în
raporturile cu soţii, concluzie care a fost adoptată şi de noul Cod civil, aşa cum
am arătat, care recunoaşte libertatea modificării regimului matrimonial şi,
implicit, încheierea unei noi convenţii matrimoniale în timpul căsătoriei (art.
330).
în cazul în care o convenţie matrimonială va fi încheiată ulterior celebrării
căsătoriei şi ea ar fi lovită de nulitate ca act matrimonial, va exista ca act
autentic, iar clauzele străine de această convenţie pe care ea le-ar cuprinde nu
vor fi lovite de nulitate. Astfel, o donaţie de bunuri făcută de un terţ unuia sau
ambilor soţi va rămâne validă dacă această donaţie a fost acceptată de soţul
donatar.
în legătură cu intrarea în vigoare a convenţiilor matrimoniale, nu există păreri
pro şi contra, intrând în vigoare din ziua când căsătoria a fost celebrată de
ofiţerul stării civile sau, mai bine zis, din momentul încheierii căsătoriei.
Convenţia matrimonială nu este un contract condiţional, în sensul juridic al
cuvântului, pentru că celebrarea căsătoriei nu este un eveniment viitor şi incert
de care părţile pot să facă să atârne convenţia lor. Ea este un element esenţial al
existentei convenţiei matrimoniale, fără de care nu poate să aibă fiinţă.
în cazul în care căsătoria proiectată nu se celebrează, convenţia matrimonială
este neavenită.
Legea nefixând niciun termen, convenţia matrimonială îşi păstrează puterea sa şi
este susceptibilă de a-şi produce efectele oricare ar fi timpul ce s-ar scurge între
autentificarea ei şi celebrarea căsătoriei. Ea va fi nulă doar atunci când va fi cert
că părţile au renunţat la căsătoria proiectată.
Pentru ca o căsătorie să poată da putere şi existenţă convenţiei matrimoniale, nu
este suficient ca ea să fie celebrată, ci se mai cere ca ea să fie şi validă, de unde
rezultă că, în cazul în care căsătoria ar fi mai în urmă anulată, convenţia
matrimonială ar fi eo ipso desfiinţată, afară de cazul unei căsătorii putative, când
convenţiile soţilor îşi vor păstra efectul în privinţa copiilor şi a soţului de bună-
credinţă.
Anularea convenţiei matrimoniale nu are nicio repercusiune asupra validităţii
căsătoriei, deoarece principalul nu este condiţionat de accesoriu, astfel că soţii
vor fi consideraţi a fi căsătoriţi sub regimul de drept comun.

BIBLIOGRAFIE
- Art 329 Convenția matrimonială | Codul Civil
-http://old.csm1909.ro/csm/linkuri/15_09_2011__43787_ro.pdf
-https://ro.wikipedia.org/wiki/Conven%C8%9Bie_matrimonial%C4%83_(Rom%C3%A2nia)
-Studiu comparativ privind regimurile matrimoniale. Privire speciala
asupra reglementarii uniunii libere – concubinajului
-Conventia matrimoniala in dreptul international privat roman