Sunteți pe pagina 1din 20

Subiecte

 examen  Drept  Procesual  Penal  1  


 
Procesul  penal  –Definitie  si  elemente  definitorii  
Definiție:  -Activitatea  reglementată  de  lege,  desfășurată  într-­‐o  cauză  penală  de  
către  organele  judiciare  cu  participarea  părţților  și  a  altor  persoane,  ca  titular  de  
drepturi  și  obligaţții,  având  ca  scop  constatarea  la  timp  și  în  mod  complet  a  
infracţțiunilor  și  tragerea  la  răspundere  penală  a  celor  care  le-­‐au  săvârșit,  în  așa  
fel  încât  prin  aceasta  se  asigură  ordinea  de  drept  precum  și  apărarea  drepturilor  
și  intereselor  legitime  ale  persoanelor.  
Elemente  definitorii:  
• Procesul  penale  este  o  activitate  prin  care  organe  specializate  ale  statului  
(poliție,  parchet,  instantă)  descoperă  săvârșirea  unor  infracțiuni,  identifică  pe  
autorii  acestora,  administrează  probe  și  trang  la  răspundere  pe  cei  vinovați.  
Această  activitate  poate  îmbrăca  diferite  forme  în  funcție  de  faza  procesuală  a  
actului  jurisdicțional,  adică  acte  premergătoare,  informații,  anchetă,  cercetare  
judecătorească;  
• Procesul  penal  este  o  activitate  reglementată  de  lege  
• Procesul  penal  se  realizează  într-­o  cauză  penală  
• Procesul  penal  implică  diverși  subiecți  procesuali  desfășurându-­se  pe  
de  o  parte  de  către  organele  abilitate  ale  statului,  cu  participarea  
părților  pe  de  altă  parte  și  a  altor  persoane  (ex  martor,  experți);  
• Procesul  penal  are  ca  scop  bine  definit,  constatarea  infracțiunii,  
tragerea  la  răspundere  a  infractorilor  și  apărarea  ordinii  de  drep  a  
intereselor  si  drepturilor  legitime  ale  persoanelor.  
 
Fazele  procesului  penal  
Procesul  penal  roman  are  trei  faze  respective:  
A.  Faza  de  urmărire  penală;  -Urmărirea  penală  are  ca  obiect  strângerea  
probelor  necesare  cu  privire  la  existent  infracțiunilor,  la  identificarea  
persoanelor  care  au  săvârșit  o  infracțiune  și  la  stabilirea  răspunderii  penale  
a  acestora,  pentru  a  constata  dacă  este  sau  nu  cazul  să  se  dispună  
trimiterea  în  judecată.  
B.  Faza  de  judecată;  
Judecata  constă  în  soluționarea  definitive  a  cauzei  penale,  ceea  ce  impune  o  
hotărâre  legală,  temeinică,  care  poate  fi  pună  în  executare  pentru  
realizarea  scopului  procesului  penal.  
C.  Faza  de  punere  în  executare  a  hotărârii.  
Faza  de  executare  a  hotărârii  penale  reglementează  astfel  toate  acele  
dispoziţii  procedurale  penale  care  consacră  modalităţile  efective  prin  care  
se  aduce  la  îndeplinire  o  hotărâre  penală.
Principiul  separarii  functiilor  judiciare.  
În  procesul  penal  se  exercita  urmatoarele  functii  judiciare:  

• Functia  de  urmarire  penala  


• Funcţția  de  dispoziţție  asupra  drepturilor  şi  libertăţților  fundamentale  ale  
persoanei  în  faza  de  urmărire  penală;  
• Funcţția  de  verificare  a  legalităţții  trimiterii  ori  netrimiterii  în  judecată;  
• Funcţția  de  judecată.  
• Functia  de  executare  
• Separatia/cumulul  de  functii  judiciare  
În  desfăşurarea  aceluiaşi  proces  penal,  exercitarea  unei  funcţții  judiciare  este  
incompatibilă  cu  exercitarea  unei  alte  funcţții  judiciare,  cu  excepţția  celei  
prevăzute  la  alin.  (1)  lit.  c),(  si  anume  Funcţția  de  verificare  a  legalităţții  trimiterii  
ori  netrimiterii  în  judecată)  care  este  compatibilă  cu  funcţția  de  judecată.  

1.Principiul  “  NE  BIS  IN  IDEN  “  


Prevede  ca  nici  o  persoana  nu  poate  fi  urmarita  sau  judecata  pentru  savarsirea  
unei  infractiuni  atunci  cand  fata  de  aceea  persoana  s-­‐a  pronuntat  anterior  o  
hotarare  penala  definitive  cu  privire  la  aceeasi  fapta,chiar  si  sub  alta  incadrare  
juridica.  

2.Principiul  garantarii  dreptului  la  libertate  si  siguranta  


-­‐În  cursul  procesului  penal  nicio  persoana  nu  poate  fi  retinută,  arestată  preventiv  
si  nici  supusa  altei  forme  de  restangere  a  libertatii  decat  in  cazurile  si  conditiile  
prevazute  de  lege.  Aceste  masuri  sunt  dispuse  numai  de  magistrati  ,  cu  exceptia  
retinerii,  care  poate  fi  dispusa  si  de  organelle  de  cercetare  penală.  
-­‐Orice  persoană  arestată  are  dreptul  de  a  fi  informată  în  cel  mai  scurt  timp  și  
într-­‐o  limbă  pe  care  o  înţțelege  asupra  motivelor  arestării  sale  și  are  dreptul  de  a  
formula  o  contestaţție  împotriva  dispunerii  măsurii.  
-­‐Atunci  când  se  constată  că  o  măsură  privativă  sau  restrictivă  de  libertate  a  fost  
dispusă  în  mod  nelegal,  organele  judiciare  competente  au  obigaţția  de  a  dispune  
revocarea  măsurii  și,  după  caz,  punerea  în  libertate  a  celui  reţținut  sau  arestat.  
Persoana  pusă  în  această  situaţție  are  dreptul  la  repararea  pagubei  suferite,  în  
condiţțiile  prevăzute  de  lege.  
 
3.  Principiul  garantarii  dreptului  la  aparare  
-­‐Dreptul  la  aparare  are  valoare  constitutionala  si  legala  si  este  garantat  
suspectului,persoanei  vatamate,  inculpatului  si  celorlate  parti  in  tot  cursul  
procesului  penal.  
-­‐oricare  parte  sau  subiect  procesual  principal  are  dreptul  sa  fie  asistat  de  avocat  
in  cursul  urmaririi  penale  si  al  judecatii.  
-­‐partile,  subiectii  procesuali  principali  si  avocatul  au  dreptul  sa  beneficieaza  de  
timpul  si  inlesnirile  necesare  pregatirii  apararii.  
-­‐Suspectul  si  inculpatul  au  anumite  drepturi  (  de  ex-­‐  dreptul  de  a  nu  da  nicio  
declaratie  pe  parcursul  procesului  penal,  dreptul  de  a  consulta  dosarul,  dreptul  
de  a  propune  administrare  de  probe,  a  ridica  exceptii,  a  pune  concluzii,  dreptul  
de  a  beneficia  in  mod  gratuitt  de  interpret,  dreptul  de  a  fi  informat  cu  privire  la  
drepturile  sale  etc.)  

4.  Succesori  ,Reprezentati  ,Substituitii  procesuali  


Succesorii  sunt  persoane  fizice  sau  juridice  care  dobândesc  drepturile  și  obligațiile  
persoanei  fizice  defuncte  sau  persoanei  juridice  reorganizate,  desființate  sau  
dizolvate.  
-­‐Succesorii  intervin  în  procesul  penal  numai  în  latura  civilă  a  acestuia.  -­‐.  
-­‐Succesorii  pot  intervene  în  procesul  penal  doar  dacă  decesul,  reorganizarea,  
desfiinţțarea  sau  dizolvarea  au  avut  loc  ulterior  introducerii  acţțiunii  civile.  În  caz  
contrac  succesorii  pot  introduce  actiune  civilă  la  instant  civilă.  
Reprezentantul  este  persoana  împuternicită  să  îndeplinească,  în  cadrul  
procesului  penal,  acte  procesuale  în  numele  și  în  interesul  unei  părţți  din  proces  
care  nu  dorește  sau  se  află  în  imposibilitatea  de  a  participa  la  activităţțile  
procesuale.  
Reprezentarea  este  de  două  feluri:    
− obligatorie;  
− voluntară.  
Reprezentarea  obligatorie  o  întâlnim  în  cazul  persoanei  juridice  care  stă  în  
procesul  penal  prin  intermediul  reprezentantului  său  legal.  
Reprezentarea  prin  avocat  este  o  varietate  a  reprezentării  convenţționale.    

Substituiții  procesuali  sunt  persoane  care  exercită  un  drept  propriu  dar  în  
valorificarea  unui  interes  aparținând  altei  persoane.  Spre  exemplu  soțul  introduce  
pentru  soție  o  cerere  de  întrerupere  exercitării  pedepsei.  
 
5.  Instanta  de  judecata,  (  judecatorul  de  drepturi  si  libertati,  
judecatorul  de  camera  preliminara,  ministerul  public,  organul  
de  cercetare  penala  )  
Judecatorul  de  drepturi  si  libertati  –poate  proceda  la  audierea  martorilor,  
persoanei  vatamate,  parti  civile,  parti  responsabile  civilmente  in  cursul  
urmaririi  penale,in  cadrul  procedurii  audierii  anticipate.  
-­este  garantul  dreptului  la  un  process  echitabil  intr-­un  termen  
rezonabil.  
Se  pronunta  cu  privire  la  :  
-­incuviinatrea  perchezitiilor  domiciliare/  informatice.    
-­Masurile  preventive,  masurile  asiguratorii,    
-­luarea/ridicarea  masurii  obligarii  provizorii  la  tratament  
medical/internarii  medicale  provizorii  a  suspectului  sau  
inculpatului  in  cursul  urmaririi  penale  
-­luarea/prelungirea/revocarea  masurii  internarii  nevoluntare  in  
vederea  efectuarii  expertizei  medico-­legale  psihiatrice.  
-­incuviintarea  examninarii  fizice  a  persoanei  in  absenta  
consimtamantului  celui  examinat.  
-­emiterea  mandatului  de  aducere  la  solicitarea  procurorului.  
Judecatorul  de  camera  preliminara  :-­efectueaza  un  control  de  legalitate  a  
posteriori  ,  atat  a  rechizitoriului,  cat  si  a  probelor  pe  care  se  bazeaza  acesta,  
respectiv  a  actelor  effectuate  in  cursul  urmaririi  penale.  
-­verifica  legalitatea  si  temeinicia  masurilor  preventive  in  faza  de  camera  
preliminara  
-­se  pronunta  cu  privire  la  legalitatea  si  temeinicia  solutiilor  de  clasare  sau  
renuntare  la  urmarirea  penala  
-­se  pronunta  cu  privire  la  legalitatea  ordonantei  de  redeschidere  a  
urmaririi  penale  
-­poate  dispune  confiscare  speciala,  desfiintarea  unor  
inscrisuri,lucarea/confirmarea/inlocuirea.incetarea  masurilor  procesuale  
provicoriide  siguranta  in  situatia  dispunerii  unei  solutii  de  netrimitere  in  
judecata.  
 
Ministerul  public  :  reprezinta  autoritatea  care,  in  numele  societatii  si  al  
interesului  public,asigura  aplicarea  legii  atunci  cand  incalcarea  acesteia  
atrage  o  sanctiune  penala,  lunad  in  considerare  atat  drepturile  individului,  
cat  si  eficacitatea  necesara  sistemului  de  justitie  penala.  
-­Ministerul  public  isi  exercita  atributiile  prin  procurorii  constituitii  
in  parchete  pe  langa  fiecare  instanta,    
-­La  ICCJ    functioneaza  2  unitatii  specializare  (  DNA  si  DIICOT)  
-­Procurorii  isi  desfasoara  activitatea  potrivit  principiilor  (  
LEGALITATII,  IMPARTIALITATII,  CONTROLULUI  IERARHIC,  
UNICITATII  SI  INDIVIZIBILITATII),  acestia  au  calitate  de  participant  
in  process.  
Atributiile  ministerului  public  :  
-­asigura  prevenirea  comiterii  de  infractiuni,  supravegheaza  sau  declanseaza  
mecanismele  necesare  represiunii  penale.  
-­efectueaza  urmarirea  penala  in  cazurile  limitativ  prevazute  de  lege  
-­supravegheaza  activitatea  organelor  de  cercetare  penala    
-­pune  in  miscareactiunea  penala.  
Organul  de  cercetare  penala  :  -­organele  de  cercetare  penala  ale  politiei  
judiciare  (  sunt  organizati  si  functioneaza  in  structura  aparatului  central  al  
MAI,  Inspectoratul  general  al  Politiei  Romane,  )          si  organelle  de  cercetare  
penala  speciale  (isi  desfasoara  activitatea  de  urmarie  penala  sub  
conducerea  si  supravegherea  unui  procuror.  Efectueaza  acte  de  urmarire  
penala  corespunzatoar  specializarii  din  care  fac  parte.  Pot  pune  in  aplicare  a  
mandatelor  de  supraveghere  tehnica)  
 
6.Punerea  in  miscare  a  actiunii  penale  
Acţțiunea  penală  se  pune  în  mișcare  exclusive  de  către  procurer,  prin  ordonanţță,  
în  cursul  urmăririi  penale  sau  oral,  în  cursul  judecăţții.
Pentru  a  se  realiza  punerea  în  mișcare  a  acţțiunii  penale  trebuiesc  îndeplinite  
două  condiţții:  
                     a)  Să  se  constate  ca  există  probe  din  care  rezultă  că  o  persoana  ̆a  
săvârșit  o  infracțiune;  
                     b)Sa  ̆nu  existe  vreunul  dintre  cazurile  de  împiedicare  a  punerii  în  
mișcare  a  acțiunii  penale
Punerea  în  mișcare  a  acţțiunii  penale  este  comunicată  inculpatului  de  către  
organul  de  urmărire  penală  care  îl  cheamă  pentru  a-­‐l  audia.  
Inculpatului  i  se  comunică  drepturile  si  obligaţțiile  de  care  dispune,  iar  mai  apoi  
se  încheie  un  proces-­‐  verbal.  Inculpatului  i  se  eliberează  la  cerere  o  copie  a  
ordonanţței  prin  care  a  fost  dispusă  măsura.  
 
7.Competenta  materiala  a  judecatoriei    
Judecătoria  are  o  competență  materială  generală.  Judecătoria  judecă  în  primă  
instanță  toate  infracțiunile,  cu  excepția  celor  date  prin  lege  în  competența  altor  
instanțe.  

8.  Conditiile  necesare  exercitarii  actiunii  civile  in  procesul  penal    


Acţțiunea  civilă  poate  fi  exercitată  în  cadrul  procesului  penal  dacă  sunt  întrunite  
cumulativ  următoarele  condiţții:  
• − Infracţțiunea  săvârșită  să  fi  produs  o  pagubă,  un  prejudiciu.  
• − Prejudiciul  trebuie  să  fie  cert  
• − Între  infracţțiunea  săvârșită  și  prejudiciul  cauzat  să  existe  un  raport  de  
cauzalitate.  
• − Prejudiciul  să  nu  fi  fost  reparat  
• − Să  existe  o  manifestare  de  voinţță  din  partea  persoanei  vătămate  de  a  se  
constitui  parte  civilă  în  procesul  penal  
 
9.Persoana  vatamata  ,Inculpatul  ,  
-­Inculpatul-­  Persoana  fizica  sau  juridical,  romana  sau  straina,  împotriva  căreia  a  
fost  pusă  în  mișcare  acţțiunea  penală  în  vederea  tragerii  la  raspundere  penală  pt  
participarea  la  comiterea  unei  infratiuni.  
-­‐Inculpatul  este  parte  in  procesul  penal,  atât  în  cursul  urmăririi  penale,  cât  si  in  
faza  camerei  preliminare  sau  a  judecătii,  fiind  subiect  pasiv  atât  al  actiunii  
penale,  cât  si  al  actiunii  civile.  
-­‐Anumiti  subiecti  nu  pot  dobandi  calitatea  de  inculpat,  deoarece  nu  se  poate  
proceda  la  tragerea  lor  la  răspundere  penală.  (minori  care  nu  au  implinit  14  
ani,statul,  autoritatile  publice,institutiile  publice  )    

Persoana vatamata:

Persoana  vătămată  este  persoana  fizica  sau  juridical,  romana  ori  straina  care  a  
suferit  prin  fapta  penală  o  vătămare  fizică,  materială  sau  morală,  dacă  participă  
în  procesul  penal.  
-­‐Calitatea  de  persoana  vatamata  are  caracter  personal  si  netransmisibil.  
-­‐Persoana  vatamata  poate  participa  în  procesul  penal,  dupa  inceperea  urmăririi  
penale  in  rem,  pe  parcursul  intregului  proces.  
În  situaţția  în  care  în  cauză  există  un  număr  mare  de  persoane  vătămate  care  nu  
au  interese  contrarii,  acestea  pot  desemna  o  persoană  care  să  le  reprezinte  
interesele  în  cadrul  procesului  penal.      
Persoana  vătămată  care  nu  doreşte  să  participe  la  procesul  penal  în  această  
calitate,  trebuie  să  înştiinţțeze  despre  aceasta  organul  judiciar,  care  atunci  când  
consideră  necesar,  o  va  audia  în  calitate  de  martor.    
 

10.  Rezolvarea  actiunii  civile  in  procesul  penal    


Actiunea  civila  se  solutioneaza  in  cadrul  procesului  penal,  daca  prin  aceasta  nu  se  
depaseste  durata  rezonabila  a  procesului.  
Instanta  se  pronunta  prin  aceeasi  hotarare  atat  asupra  actiunii  penale,  cat  si  
asupra  actiunii  civile.  
Cu  privire  la  actiunea  civila,  instanta  penala  poate  da  una  din  urmatoarele  solutii:  
A.  admiterea  actiunii  civile:    
B.  respinge  actiunea  civila:  
C.  lasa  nesolutionata  actiunea  civila  
D.  disjunge  actiunea  civila:  
 
11.Suspectul  .  Partea  civila.  Partea  responsabila  civilmente    
Suspectul-­  Persoana  cu  privire  la  care,  din  probele  existente  în  cauză,  rezultă  
bănuiala  rezonabilă  că  a  săvârșit  o  faptă  prevăzută  de  legea  penală  .  
-­‐Suspectul  este  subiect  procesual  principal,  în  principiu  are  aceleasi  drepturi  si  
obligatii  ca  si  inculpatul  (  dr.la  tacere,  dr.  de  a  fi  informat  cu  privire  la  acuzatiile  
care  I  se  aduc  etc.)  
-­‐Suspectul  poate  fi  subiectul  unor  masuri  procesuale  provizorii  de  siguranta  sau  
al  masurii  preventive  a  retinerii,iar  bunurile  acestuia  pot  face  obiectul  măsurilor  
asigurătorii.  
 
Partea  civilă  –  este  persoana  vatamata  care  exercita  actiunea  civila  în  cadrul  
procesului  penal,  solicitand  daune-­interese  si/sau  morale  inculpatului  ori  părtii  
responsabile  civilmente.    
-­Pentru  ca  o  persoana  sa  se  constituie  parte  civila  in  procesul  penal,  trebuie  ca  
infractiunea  a  carei  victima  a  fost  sa  fi  produs  un  prejudiciu  material  sau  moral,  
cert,actual  sau  viitor  si  care  nu  a  fost  déjà  reparat.  
-­Constituirea  ca  parte  civila  se  poate  face  in  scris  sau  oral,  in  cursul  urmaririi  
penale  ori  in  fata  instantei  de  judecata,până  la  începerea  cercetării  judecătoresti.  
 
Partea  responsabilă  civilmente  :  este  persoana  fizica  sau  juridica,  care  ,potrivit  
legii  civile,  are  obligatia  legală  sau  conventională  (  de  ex.societatea  de  asigurari)  
de  a  repara  în  întregime  sau  în  parte,  singură  sau  în  solidar,  prejudiciul  cauzat  prin  
infractiune  si  care  este  chemată  să  răspundă  în  proces.  
 
 
 
12.  Competenta  tribunalului    
Tribunalul  judecă  în  primă  instanţță:  
︎-  Infracţțiunile  grave;  
︎  -­‐Înfracţțiunile  săvârșite  cu  intenţție  depășită  care  au  avut  ca  urmare  moartea  unei  
persoane;  
︎-  Infracţțiunile  cu  privire  la  care  urmărirea  penală  a  fost  efectuată  de  către  
D.I.I.C.O.T  și  D.N.A  ︎  Infracţțiunile  de  spălare  de  bani  și  infracţțiunile  de  evaziune  
fiscală;  
︎  -­‐Alte  infracţțiuni  date  prin  lege  ăn  competenţța  sa.    
 
Tribunalul  soluţționează  conflictele  de  competenţță  ivite  între  judecătoriile  din  
circumscripţția  sa,  precum  și  contestaţții  formulate  î̆mpotriva  hotărârilor  
pronunţțate  de  judecătorie.    
Tribunalul  soluţționează  și  alte  cauze  anume  prevăzute  de  lege.    
 
13.  Raportul  intre  actiunea  penala  si  actiunea  civila    
Acest  raport  privește  situaţția  în  care  acţțiunile  se  exercită  concomitent  în  cadrul  
procesului  penal.  În  aceasta  din  urmă  situaţție,  raportul  este  guvernat  de  două  
reguli:  
1. Regula  “penalul  ţține  în  loc  civilul”  se  exprimă  în  faptul  că  judecata  în  faţța  
instanţței  civile  se  suspendă  după  punerea  în  mișcare  a  acţțiunii  penale  și  
până  la  rezolvarea  în  primă  instant  a  cauzei  penale,  dar  nu  mai  mult  de  un  
an.    
2. Regula  “electa  una  via  non  datur  recursus  ad  alteram”  înseamnă  că  
persoana  vătămată  are  posibilitatea  să  opteze  între  constituirea  de  parte  
civilă  în  procesul  penal  și  introducerea  unei  acţțiuni  civile  la  instanţța  
civilă.    
Alegerea  unei  căi,  odată  făcută  este  irevocabilă.  
 
14.  Conflictul  de  competenta    
Conflictele  de  competenţță  sunt  de  două  feluri:  pozitive  și  negative.    
Există  conflict  pozitiv  de  competenţță  atunci  când  două  sau  mai  multe  instanţțe  se  
declară  deopotrivă  competente  să  judece  același  proces  și  este  negative  atunci  
când  două  sau  mai  multe  instanţțe  și-­‐au  declinat  reciproc  competenţța  de  a  
judecata  același  proces.  
Conflictele  de  competentă  împiedică  cursul  normal  al  desfăsurării  activitătii  
judiciare  și  prin  urmare  ele  trebuie  rezolvate.  
În  cazul  în  care  o  instanţță  militară  își  declină  competenţța  în  favoarea  unei  
instanţțe  civile  care  soluţționează  cauza  în  prima  instanţță,  nu  există  conflict  de  
competenţță.  
Dacă  o  judecătorie  își  declină  competenţța  în  favoarea  unui  tribunal  din  
circumscripţția  aceleiași  curţți  de  apel,  iar  tribunalul  isi  declina  competenta  de  
judecata  a  cauzei  in  favoarea  judecatoriei,  exista  un  conflict  negativ  de  
competenta  care  se  solutioneaza  de  curtea  de  apel.  
Instanta  ierarhic  superioara  comuna  este  sesizata,  in  caz  de  conflict  pozitiv,  de  
catre  instanta  care  s-­‐a  declarat  cea  din  urma  competenta,  iar  in  caz  de  conflict  
negativ,  de  catre  instanta  care  si-­‐a  declinat  cea  din  urma  competenta.  
 
15.  Competenta  curtii  de  apel    
Curtea  de  Apel  judecă  în  primă  instanţță:  
︎-­‐Infracțiunile  care  privesc  securitatea  României;  
︎  -­Infracțiunile  privind  securitatea  națională  a  României,  prevăzute  în  legi  
speciale;  
︎  -­Infracțiuni  săvârșite  de  judecătorii  de  la  judecătorii,  tribunale  și  de  
procurorii  de  la  parchetele  care  funcționează  pe  lângă  aceste  instanțe;  
-­Infracțiunile  săvârșite  de  avocați;  
︎ -­Infracțiuni  săvârșite  de  notari  publici,  executori  judecătorești,  de  
controlorii  financiari  ai  Curții  de  Conturi,  precum  șiauditori  publici  externi;  
︎ -­Infracțiunile  săvârșite  de  șefii  cultelor  religioase;  infracțiuni  săvârșite  de  
magistrații-­asistenți  de  la  Î.C.C.J,  de  judecătorii  de  la  curțile  de  apel  și  Curtea  
Militară  de  Apel,  precum  și  de  procurorii  de  la  parchetele  de  pe  lângă  aceste  
instanțe;  
︎ -­Infracțiunile  săvârșite  de  membrii  Curții  de  Conturi,  de  Avocatul  Poporului;  ︎  
Cererile  de  strămutare,  în  cazurile  prevăzute  de  lege.    

Curtea  de  Apel  judecă  apelurile  împotriva  hotărârilor  penale  pronunțate  în  
primă  instanță  de  judecătorii  și  de  tribunale.  
-­Curtea  de  Apel  soluționează  conflicte  de  competență  ivite  între  instanțele  
din  circumscripția  sa  și  contestațiile  formulate  împotriva  hotărârilor  
pronunțate  de  tribunale  în  cazurile  prevăzute  de  lege.  
-­Curtea  de  Apel  soluționează  și  alte  cauze  anume  prevăzute  de  lege.  
 
16.  Competenta  Inaltei  Curtii  de  Casatie  si  Justitie    
Înalta  Curte  de  Casație  și  Justiție  judecă  în  primă  instanță:  
︎ -­‐infracţțiunile  de  înaltă  trădare;  
︎  -­‐infracţțiunile  săvârșite  de  senatori;  
︎  -­‐infracţțiunile  săvârșite  deputaţți  și  membrii  ai  Parlamentului  European  din  
România;  ︎    
-­‐infracţțiunile  săvârșite  de  membrii  Guvernului;    
︎  -­‐infracţțiunile  săvârșite  de  judecătorii  Curţții  Constituţționale;  
︎  =infracţțiunile  săvârșite  de  membrii  C.S.M;  
︎  =infracţțiunile  săvârșite  de  judecătorii  Î.C.C.J  și  de  procurorii  de  la  Parchetul  de  
pe  lângă  Î.C.C.J.  
Înalta  Curte  de  Casaţție  și  Justiţție  judecă  apelurile  împotriva  hotărârilor  penale  
pronunţțate  în  primă  instanţță  de  curţțile  de  apel,  de  curţțile  militare  de  apel  și  
Secţția  penală  a  Înaltei  Curţți  de  Casaţție  și  Justiţție.  
-­‐Înalta  Curte  de  Casaţție  și  Justiţție  judecă  recursurile  în  casaţție  împotriva  
hotărârilor  penale  definitive,  precum  și  recursurile  în  interesul  legii.  
-­Înalta  Curte  de  Casație  și  Justiție  soluționează  conflictele  de  competență,  în  
cazul  în  care  este  instanță  superioară  comună  instanțelor  aflate  în  conflict,  
cazurile  în  care  cursul  justiției  este  întrerupt,  cererile  de  strămutare,  precum  
și  contestațiile  formulate  împotriva  hotărârilor  pronunțate  de  curțile  de  
apel.  
-­Înalta  Curte  de  Casație  și  Justiție  soluționează  și  alte  cauze  anume  
prevăzute  de  lege.  
 
17.  Stingerea  actiunii  penale  
În  cursul  urmăririi  penale  ,acțiunea  penală  se  stinge  prin:  
-­‐Clasare,  când  procurorul  stinge  acţțiunea  penală  exercitată,  întrucât  există  unul  
dintre  cazurile  care  împiedică  punerea  în  miscare  sau  exercitare  a  acţțiunii  penale  
(art.  16  alin.  2  c.  pr.  pen).  
-­‐Prin  renunţțare  la  urmărirea  penală,  în  condiţțiile  prevăzute  de  lege  când  nu  
există  interes  public  în  urmărirea  panală  a  inculpatului.    
În  cursul  judecății  acțiunea  penală  se  stinge  prin:  
• − Rămânerea  definitivă  a  hotărârii  judecătorești  de  condamnare;  
• − Renunţțare  la  aplicarea  pedepsei;  
• − Amânarea  aplicării  pedepsei;  
• − Achitare;  
• − Încetare  a  procesului  penal.
 
18.  Cazurile  in  care  punerea  in  miscare  sau  exercitarea  actiunii  
penale  este  impiedicata    
• Fapta  nu  există.    
• Fapta  nu  este  prevăzută  de  legea  penală  ori  nu  a  fost  săvârșită  cu  
vinovăţția  prevăzută  de  lege.  
• Nu  există  probe  că  o  persoană  a  săvârşit  infracţțiunea.    
• Există  o  cauză  justificativă  sau  de  neimputabilitate.    
•  Lipseşte  plângerea  prealabilă,  autorizarea  sau  sesizarea  organului  
competent  ori  o  altă  condiţție  prevăzută  de  lege,  necesară  pentru  punerea  
în  mişcare  a  acţțiunii  penale.    
•  A  intervenit  amnistia  sau  prescripţția,  decesul  suspectului  ori  al  
inculpatului  persoană  fizică  sau  s-­‐a  dispus  radierea  suspectului  sau  
inculpatului  persoană  juridică;    
•  A  fost  retrasă  plângerea  prealabilă  în  cazul  infracţțiunilor  pentru  care  
retragerea  înlătură  răspunderea  penală,  a  intervenit  împăcarea  ori  a  fost  
încheiat  un  acord  de  mediere  în  condiţțiile  legii;    
•  Există  o  cauză  de  nepedepsire  prevăzută  de  lege;    
•  Există  autoritate  de  lucru  judecat.    
•    A  intervenit  un  transfer  de  proceduri  cu  un  alt  stat,  potrivit  legii.  
 
 
19.  Avocatul    
-­‐Avocatul  asistă  sau  reprezintă  părţțile  ori  subiecţții  procesuali  în  condiţțiile  legii.  
El  nu  are  calitate  de  parte  în  procesul  penal,  fiind  unul  dintre  participantii  ce  
joaca  un  rol  important.
-­‐Profesia  de  avocat  se  exercită  numai  de  avocaţții  înscriși  în  tabloul  baroului  din  
care  fac  parte,  barou  component  al  Uniunii  Naţționale  a  Barourilor  din  România,  
în  caz  contrar  asistenţța  este  lovită  de  nulitate  absolută.  
-­‐Avocatul  promovează  și  apără  drepturile,  libertăţțile  și  interesele  legitime  ale  
omului.    
-­‐Orice  persoană  are  dreptul  să  își  aleagă  în  mod  liber  avocatul.
-­‐Avocatul  ales  sau  desemnat  din  oficiu  este  obligat  să  asigure  asistenţța  juridical  a  
părţților  ori  a  subiecţților  procesuali  principali.  Aceștia  nu  pot  fi  reprezentaţți  de  
același  avocat.    

22.Autoritatea  hotararii  penale  in  procesul  civil    


Hotărârea  definitive  a  instanţței  penale  are  autoritate  de  lucru  judecat  în  faţța  
instanţței  civile  care  judecă  acţțiunea  civilă,  cu  privire  la:    
• ︎  Existenţța  faptei;    
• ︎  Existenţța  persoanei  care  a  săvârșit-­‐o.  
Instanta  civilă  nu  este  legată  de  hotărârea  definitivă  de  achitare  sau  de  încetare  a  
procesului  penal  în  ceea  ce  privește:  
︎  -­‐Existenţța  prejudiciului;  
︎  -­‐Existenţța  vinovăţției  autorului  faptei  ilicite.    
 
23.  Efectele  hotararii  civile  in  procesul  penal.  
Hotărârea  definitivă  a  instanţței  civile  prin  care  a  fost  soluţționată  acţțiunea  civilă  
nu  are  autoritate  de  lucru  judecat  în  faţța  organelor  judiciare  penale  cu  privire  la  
existent  faptei  penale,  a  persoanei  care  a  săvârșit-­‐o  și  a  vinovăţției  acesteia,  însă  
instant  penală  trebuie  să  o  ia  în  considerare  cele  dispuse,  cu  impact  direct  asupra  
modului  de  soluţționare  a  acţțiunii  civile.  
 
24.  Competenta  teritoriala  a  instantelor  judecatoresti    
Competeţța  după  teritoriu  este  determinată,  în  ordine  de:  
                             A.  locul  săvârșirii  infracţțiunii;  
                             B.  locul  în  care  a  fost  prins  suspectul  sau  inculpatul;  
                             C.  locuinţța  suspectului  sau  inculpatului  persoană  fizică  ori,  după  caz,  
sediul  inculpatului  persoană  juridică,  la  momentul  la  care  a  săvârșit  fapta;  
                             D.  locuinţța  sau,  după  caz,  sediul  persoanei  vătămate.    

Prin  locul  săvârșirii  infracțiunii  se  înțelege  locul  unde  s-­a  desfășurat  acivitatea  
înfracțională,  în  totul  sau  în  parte,  ori  locul  unde  s-­a  produs  urmarea  acesteia.  
Potrivit  teoriei  ubiguității,  locul  de  comitere  este  acolo  unde  trebuie  să  se  
desfășoare  activitatea  pe  care  infractorul  a  comis-­‐o  sau  unde  s-­‐a  produs  
rezultatul  omisiunii.  
25.  Competenta  judecatorului  de  drepturi  si  libertati    
Judecătorul  de  drepturi  și  libertăţți  este  judecătorul  care,  în  cadrul  instanţței,  
potrivit  competenţței  sale,  soluţționează,  în  cursul  urmăririi  penale,  cererile,  
propunerile,  plângerile,  contestaţțiile  sau  orice  alte  sesizări  privind:  
• − Măsurile  preventive;  
• − Măsurile  asiguratorii;  
• − Măsurile  de  siguranţță  cu  caracter  provizoriu;  
• − Actele  procurorului,  în  cazurile  expres  prevăzute  de  lege;  
• − Încuviinţțarea  percheziţțiilor,  a  folosirii  metodelor  și  tehnicilor  speciale  
de  supraveghere  sau  cercetare  
ori  a  altor  procedee  probatorii  potrivit  legii;  
• − Procedura  audierii  anticipate;  
• − Alte  situaţții  expres  prevăzute  de  lege.  
 
26.Competenta  judecatorului  de  camera  preliminara  
1. Judecătorul  de  cameră  preliminară  este  judecătorul  care,  în  cadrul  
instanţței,  potrivit  competenţței  sale:  
o − Verifică  legalitatea  trimiterii  în  judecată  dispuse  de  procuror;  
o − Verificarea  legalităţții  administrării  probelor  și  a  efectuării  
actelor  procedurale  de  către  organele  de  urmărire  penală;  
o − Soluţționează  plângerile  împotriva  soluţțiilor  de  neurmărire  sau  
de  netrimitere  în  judecată;  
o − Soluţționează  alte  situaţții  expres  prevăzute  de  lege.  
 
27.  Incompatibilitatea  ,  Abtinerea  si  Recuzarea,  Stramutarea    
Poate  fi  incompatibil  judecatorul  in  anumite  cazuri  (  este  ruda  sau  afin  pana  la  
gradul  4,  a  fost  expert  sau  martor  in  cauza  ,  a  fost  reprezentant  sau  avocat  al  unei  
parti  ori  al  unui  subiect  procesual  principal,  chiar  si  in  alta  cauza  )  etc.  dar  si  
procurorul  .
-­‐Persoana  incompatibila  este  obligata  sa  declare,  dupa  caz,  presedintelui  
instantei,  procurorului  care  supravegheaza  urmarirea  penala  sau  procurorului  
ierarhic  superior  ca  se  abtine  de  a  participa  la  procesul  penal,  cu  aratarea  cazului  
de  incompatibilitate  si  a  temeiurilor  de  fapt  care  constituie  motivul  abtinerii.  
 
Declaratia  de  abtinere  se  formuleaza  in  scris  sau  oral.  Aceasta  nu  produce  
efecte  prin  simpla  formulare  ,  fiind  necesar  sa  fie  dispusa  o  solutie  cu  privire  la  
aceasta  de  catre  organul  judiciar  competent.  

Recuzarea  reprezinta  institutia  prin  care  situatia  de  incompatibilitate  este  


inlaturata  la  initiativa  uneia  dintre  parti,  atunci  cand  persoana  incompatibila  nu  a  
facut  declaratia  de  abtinere.  
   
Strămutarea  este  acel  remediu  procesual  prin  intermediul  căruia  judecarea  unei  
anumitecauze  penale  este  luată  din  competenţa  unei  instanţe  şi  dată  spre  
soluţionare  unei  alte  instanţe  dinaceeaşi  categorie  şi  de  acelaşi  grad,  în  vederea  
înlăturării  oricărei  suspiciuni  asupra  obiectivităţii  şI  imparţialităţii  tuturor  
judecătorilor  unei  instanţe.  
-­‐  
28.  Audierea  persoanelor  (  fara  protectia  martorilor  )  
In  cursul  procesului  penal,  in  conditiile  prevazute  de  lege,  pot  fi  audiate:  
• − suspectul  ,− inculpatul  ,− persoana  vatamata  ,− partea  civila  ,− partea  
responsabila  civilmente  ,− martorii  ,− expertii  
Ori  de  cate  ori  persoana  audiata  nu  intelege,  nu  vorbeste  sau  nu  se  exprima  bine  
in  limba  romana,  audierea  se  face  prin  interpret.  
Interpretul  poate  fi  desemnat  de  organele  judiciare  sau  ales  de  parti  ori  persoana  
vatamata,  dintre  interpretii  autorizati,  potrivit  legii.  
Audierea  suspectului  sau  a  inculpatului:  
Suspectului  sau  inculpatului  i  se  aduc  la  cunostinta  urmatoarele  obligatii:  
a)  obligatia  de  a  se  prezenta  la  chemarile  organelor  judiciare  ,atragandu-­‐I  
atentia  ca,  in  cazul  neindeplinirii  acestei  obligatii,  se  poate  emite  mandat  
de  aducere  impotriva  sa,  iar  in  cazul  sustragerii,  judecatorul  poate  
dispune  arestarea  sa  preventiva  
b)obligatia  de  a  comunica  in  scris,  in  termen  de  3zile,  orice  schimbare  a  
adresei,  atragandu-­‐I  atentia  ca,  in  cazul  neindeplinirii  acestei  obligatii,  
citatiile  si  orice  acte  comunicate  la  prima  adresa  raman  valabile  si  se  
considera  ca  le-­‐a  luat  la  cunostinta  
Audierea  persoanei  vatamate,  a  partii  civile  si  a  partii  responsabile  
civilmente:    
Persoanei  vatamate  i  se  aduc  la  cunostinta  urmatoarele  drepturi  si  
obligatii:  
a)dreptul  de  a  fi  asistata  de  avocat,  iar  in  cazurile  de  asistenta  obligatorie,  
dreptul  de  a  I  se  desemna  un  avocat  din  oficiu  
b)  dreptul  de  a  apela  la  un  mediator  in  cazurile  premise  de  lege  
c)dreptul  de  a  propune  administrarea  de  probe,  de  a  ridica  exceptii  si  de  a  
pune  concluzii      
d)  obligatia  de  a  se  prezenta  la  chemarile  organelor  judiciare  
e)  obligatia  de  a  comunica  orice  schimbare  de  adresa  
Partii  civile,  precum  si  partii  responsabile  civilmente  li  se  aduc  la  cunostinta  
urmatoarele  drepturi:  
a)dreptul  de  a  fi  asistate  de  avocat,  iar  in  cazurile  de  asistenta  obligatorie,  
dreptul  de  a  li  se  desemna  un  avocat  din  oficiu  
b)  dreptul  de  a  apela  la  un  mediator  in  cazurile  premise  de  lege  
c)  dreptul  de  a  propune  administrarea  de  probe,  de  a  ridica  exceptii  si  de  a  pune  
concluzii  in  legatura  cu  solutionarea  laturii  civile  a  cauzei  
 
Audierea  martorilor:  
Orice  persoana  citata  in  calitate  de  martor  are  urmatoarele  obligatii:  
a)  de  a  se  prezenta  in  fata  organului  judiciar  care  a  citat-­‐o  la  locul,  ziua  si  ora  
aratate  in  citatie  
 b)  de  a  depune  juramant  sau  declaratie  solemna  in  fata  instantei  
c)  de  a  spune  adevarul  
Martorul  are  si  drepturi,  respectiv:  
• − sa  fie  ocrotit  impotriva  oricaror  violente,  constrangeri  fizice,  psihice,  
amenintari  etc  
• − are  dreptul  la  restituirea  cheltuielilor  prilejuite  de  chemarea  sa  cum  ar  
fi  cheltuielile  de  transport,  cazare  etc  
• − are  dreptul  sa  refuze  raspunsurile  la  intrebarile  care  exced  cadrul  legal  
al  audierii  sale.

29.  Perchezitia  si  ridicarea  si  obiecte  si  inscrisuri  
Este  procedeul  probatoriu  prin  care  sunt  căutate  în  vederea  ridicării  obiecte  sau  
înscrisuri  care  pot  fi  folosite  ca  probe  in  procesul  penal.  

Percheziţția  poate  fi  domiciliară,  corporală,  informatică  sau  a  unui  vehicul.  


-­‐Percheziţția  domiciliară  consta  in  cercetarea  locuintei  unei  pers.  Fizice    ,a  
sediului  pers.  Juridice  ori  a  oricarui  alt  spatiu,  delimitat  în  orice  mod,  care  
apartine  sau  este  folosit  de  o  pers  fizica  sau  juridical  pt  a  descoperi  si  strange  
probe  cu  privire  la  o  infractiune  pt  care  s-­‐a  inceput  urmareirea  penlă,pt  
conservarea  urmelor  savarsirii  infractiunii  sau  prinderea  suspectului  oir  
inculpatului.  Percheziţția  se  efectuează  de  procuror  dau  de  organul  de  cercetare  
penală.  Percheziţția  domiciliară  nu  poate  fi  începută  înainte  de  ora  6:00  sau  după  
ora  20:00,  cu  excepţția  infracţțiunii  flagrante  sau  când  urmează  să  se  efectueze  
într-­‐un  local  deschis  publicului  la  acea  oră.  Înainte  de  începerea  percheziţției,  
organul  judiciar  se  legitimează  și  înmânează  o  copie  a  mandatului  emis.  
Percheziția  la  o  autoritate  publică,  instituție  publică  sau  la  alte  persoane  
juridice  de  drept  public  se  efectuează,  după  cum  urmează:  
a)organul  judiciar  se  legitimeaza  ̆șI  înmâneaza  ̆o  copie  a  mandatului  de  
percheziţție  reprezentantului  autorităţții,  instituţției  sau  persoanei  juridice  de  
drept  public;  
b)percheziţția  se  efectueaza  ̆în  prezenţța  reprezentantului  autorităţții,  instituţției  
sau  persoanei  juridice  de  drept  public  ori  a  altei  persoane  cu  capacitate  deplină  
de  exerciţțiu;  
c)  o  copie  de  pe  procesul-­‐verbal  de  percheziţție  se  lasa  ̆reprezentantului  
autorităţții,  instituţției  sau  persoanei  juridice  de  drept  public.  
Percheziția  corporală  presupune  examinarea  corporală  externă  a  unei  
persoane,  a  cavităţții  bucale,  a  nasului,  a  urechilor,  a  părului,  a  îmbrăcămintei,  a  
obiectelor  pe  care  o  persoană  le  are  asupra  sa  sau  sub  controlul  său,  la  momentul  
efectuării  percheziţției.  
-­‐Percheziţția  se  efectuează  de  o  persoană  de  același  sex  cu  persoana  
percheziţționată.  
-­‐Percheziția  unui  vehicul  constă  în  examinarea  exteriorului  ori  interiorului  
unui  vehicul  sau  a  altui  mijloc  de  transport  ori  a  componentelor  acestora.  

Prin  percheziția  în  sistem  informatic  sau  a  unui  suport  de  stocare  a  datelor  
informatice  se  înţțelege  procedeul  de  cercetare,  descoperire,  identificare  și  
stranger  a  probelor  stocate,  realizat  prin  intermediul  unor  mijloace  tehnice  și  
procedure  adecvate,  de  natură  să  asigure  integritatea  informaţțiilor.  
 
Ridicarea  de  obiecte  și  înscrisuri.Organul  de  urmărire  penală  sau  instanţa  
de  judecată  are  obligaţia  să  ridice  obiectele  şi  înscrisurile  ce  pot  servi  ca  
mijloc  de  probă  în  procesul  penal.  
30.  Expertiza  si  constatarea    
Expertiza  poate  fi  definita  ca  fiind  activitatea  de  cercetare  a  unor  imprejurari  de  
fapt,  necesare  stabilirii  adevarului  obiectiv  in  cauza  supusa  solutionarii  de  catre  un  
expert,  prin  cunostinte  specifice  fiecarei  specialitati,  activitate  desfasurata  la  
cererea  organului  judiciar  in  situatia  in  care  acesta  nu  poate  singur  sa  lamureasca  
respectiva  imprejurare  de  fapt.    
Raportul  de  expertiza  constituie  mijlocul  de  proba  ce  rezulta  din  procedeul  
probatoriu  al  expertizei.    

Constatarea:  
Pentru  a  se  putea  dispune  efectuarea  unei  constatari,  trebuie  sa  fie  indeplinite  
urmatoarele  conditii:  
1. sa  fie  inceputa  urmarirea  penala    
2. sa  existe  pericolul  de  disparitie  a  unor  mijloace  de  proba  sau  de  schimbare  a  
unor  situatii  de  fapt  ori    
sa  fie  necesara  lamurirea  urgenta  a  unor  fapte  sau  imprejurari  ale  cauzei    
3. sa  fie  nevoie  de  cunostintele  unor  specialisti  sau  tehnicieni  care  
functioneaza  in  cadrul  organului  de    
urmarire  penala  ori  in  cadrul  altor  organe  de  specialitate    
Constatarea  se  dispune  din  oficiu  sau  la  cererea  uneia  dintre  parti  sau  a  unui  
subiect  procesual  principal  
de  organul  de  urmarire  penala,  prin  ordonanta  care  trebuie  sa  cuprinda:  
• − obiectul  constatarii  
• − intrebarile  la  care  trebuie  sa  raspunda  specialistii  
• − termenul  in  care  urmeaza  a  fi  efectuata  lucrarea  
 
31.  Mijloacele  materiale  de  proba    
Mijloacele  material  de  probă  se  împart  în  următoarele  patru  categorii:  
1. obiectele  care  conţțin  sau  poartă  o  urmă  a  faptei  săvârșite;    
2. obiecte  care  au  fost  destinate  să  servească  la  săvârșirea  unei  infracţțiuni;    
3. obiectele  care  sunt  produsul  infracţțiunii;    
4. orice  alte  obiecte  care  pot  surveni  la  aflarea  adevărului  și  soluţționarea  
cauzei.    
Mijloacele  material  de  probă  trebuie  ridicate  și  păstrate  cu  toată  grija  pe  întreg  
parcursul  procesului.  
Odată  cu  condamnarea  instanţța  este  obligată  să  restituie  inculpatului  obiectele  
confiscate,  aparţținând  acestuia,  care  nu  sunt  supuse  confiscării  speciale.  
 
32.  Retinerea  .Controlul  judiciar  ,  Controlul  judiciar  pe  cautiune    
Reținerea  este  măsura  preventivă  privativă  de  libertate  cea  mai  ușoară.  
Reţținerea  se  poate  dispune  pentru  cel  mult  24  de  ore.  În  durata  reţținerii  nu  se  
include  timpul  strict  necesar  conducerii  suspectului  sau  inculpatului  la  sediul  
organului  judiciar,  conform  legii.  
Măsura  reţținerii  poate  fi  luată  numai  după  audierea  suspectului  sau  inculpatului,  
în  prezenţța  avocatului  ales  ori  numit  din  oficiu.    
Reţținerea  se  dispune  de  organul  de  cercetare  penală  sau  de  procuror  prin  
ordonanţță,  care  va  cuprinde  motivele  care  au  determinat  luarea  măsurii,  ziua  și  
ora  la  care  reţținerea  începe,  precum  și  ziua  și  ora  la  care  reţținerea  se  sfârșește.  
Suspectului  sau  inculpatului  reţținut  i  se  înmânează  un  exemplar  al  ordonanţței.  
Măsura  preventive  a  reţținerii  este  singura  care  se  poate  lua  și  faţță  de  suspect.  
Măsura  reţținerii  nu  poate  fi  prelungită.  
 
Masura  controlului  judiciar  –  se  dispune  in  scopul  asigurarii  bunei  desfasurari  a  
procesului  penal,  al  împiedicarii  sustragerii  inculpatului  de  la  urmarirea  penală  
sau  de  la  judecată  ori  al  prevenirii  săvârsirii  unei  alte  infractiuni  .  
-­este  necesar  sa  fi  fost  pusa  in  miscare  actiunea  penala  pt  infractiunea  pt  care  
exista  suspiciunea  rezonabila  ca  a  fost  savasrita  de  inculpat.  
-­Masura  controlului  judiciar  sa  fie  proportionala  cu  gravitatea  acuzatiei  aduse  
inculpatului  si  necesara  pt  realizarea  scopului  urmarit  prin  dispunerea  acesteia.  
 
Controlul  judiciar  pe  cauțiune  este  o  măsură  preventive  ce  constă  în  
supunerea  inculpatului  aflat  în  stare  de  libertate  unui  regim  de  supraveghere,  
caracterizat  printr-­‐o  serie  de  obligaţții  a  căror  respectare  este  garantată  prin  
depunerea  unei  sume  de  bani  denumite  cauţțiune.  
Valoarea  cauţțiunii  este  de  cel  putin  1.000  lei  și  se  determină  în  raport  cu  
grativatea  acuzaţției  aduse  inculpatului,  situaţția  materială  și  obligaţțiile  legale  ale  
acestuia.  
Pe  perioada  măsurii,  inculpatul  trebuie  să  respecte  obligaţțiile  prevăzute  la  
controlul  judiciar  
În  cazul  în  care  se  dispune  o  soluţție  de  netrimitere  în  judecată,  procurorul  
dispune  și  restituirea  cauţțiunii.  
-­‐Nu  se  poate  dispune  controlul  judiciar  pe  cautiune  fara  de  suspect.  
 
33.  Arestul  la  domiciliul  ,  Arestarea  preventiva  ,    
Măsura  arestului  la  domiciliu  poate  fi  dispusă  de  către  judecătorul  de  drepturi  
și  libertăţți,  de  judecătorul  de  camera  preliminară,  precum  și  de  către  instanţța  de  
judecată.  
Măsura  nu  poate  fi  dispusă  cu  privire  la  inculpatul  faţță  de  care  există  suspiciunea  
rezonabilă  că  a  săvârșit  o  infracţțiune  asupra  unui  membru  de  familie  și  cu  privire  
la  inculpatul  care  a  fost  anterior  condamnat  definitive  pentru  infracţțiunea  de  
evadare.  
-  Măsura  arestului  la  domiciliu  nu  poate  fi  dispusă  faţță  de  suspect.  
În  cursul  urmăririi  penale,  arestul  la  domiciliu  poate  fi  luat  pe  o  durată  de  cel  
mult  30  de  zile.  
Arestul  la  domiciliu  poate  fi  prelungit,  în  cursul  urmăririi  penale  fiecare  
prelungire  neputând  să  depăşească  30  de  zile.  
Judecătorul  de  drepturi  şi  libertăţți  este  sesizat  în  vederea  prelungirii  măsurii  de  
către  procuror,  prin  propunere  motivată,  însoţțită  de  dosarul  cauzei,  cu  cel  puţțin  
5  zile  înainte  de  expirarea  duratei  acesteia.  
Durata  maximă  a  măsurii  arestului  la  domiciliu,  în  cursul  urmăririi  penale,  este  
de  180  de  zile.  
 
Măsura  arestării  preventive  poate  fi  luată  de  către  judecătorul  de  drepturi  şi  
libertăţți,  în  cursul  urmăririi  penale,  de  către  judecătorul  de  cameră  preliminară,  
în  procedura  de  cameră  preliminară,  sau  de  către  instanţța  de  judecată  în  faţța  
căreia  se  află  cauza,  în  cursul  judecăţții,  numai  dacă  din  probe  rezultă  suspiciunea  
rezonabilă  că  inculpatul  a  săvârşit  o  infracţțiune  şi  există  una  dintre  următoarele  
situaţții:  
a)  inculpatul  a  fugit  ori  s-­‐a  ascuns,  în  scopul  de  a  se  sustrage  de  la  urmărirea  
penala  ̆sau  de  la  judecată;    
b)  inculpatul  încearcă  sa  ̆influenţțeze  un  alt  participant  la  comiterea  infracţțiunii,  
un  martor  ori  un  expert  sau  să  distrugă,  să  altereze,  să  ascundă  ori  să  sustragă  
mijloace  materiale  de  probă  sau  să  determine  o  altă  persoană  să  aibă  un  astfel  de  
comportament;  
c)inculpatul  exercita  ̆presiuni  asupra  persoanei  vătămate  sau  încearcă  să  
realizeze  o  înţțelegere  frauduloasă  cu  aceasta;  
d)există  suspiciunea  rezonabilă  că,  după  punerea  în  mişcare  a  acţțiunii  penale  
împotriva  sa,inculpatul  a  săvârşit  cu  intenţție  o  nouă  infracţțiune  sau  pregăteşte  
săvârşirea  unei  noi  infracţțiuni.
În  cursul  urmăririi  penale,  durata  arestării  preventive  a  inculpatului  nu  poate  
depăși  30  de  zile,  în  afară  de  cazul  când  este  prelungit  în  condiţțiile  legii.  
Termenul  curge  de  la  data  punerii  în  executare  a  măsurii  faţță  de  inculpatul  
arestat  preventiv.  
Prelungirea  arestării  preventive  a  inculpatului  se  poate  dispune  pentru  o  durată  
de  cel  mult  30  de  zile.  Durata  totală  a  arestării  preventive  a  inculpatului  în  cursul  
urmăririi  penale  nu  poate  depăşi  un  termen  rezonabil  şi  nu  poate  fi  mai  mare  de  
180  de  zile.  
În  toate  cazurile,  durata  arestării  preventive  în  primă  instant  nu  poate  depăși  5  
ani.  

34.  Incetarea  de  drept,  revocarea  si  inlocuirea  masurilor    


preventive    
 
-­‐Încetarea  de  drept  a  măsurilor  preventive  reprezintă  instituţția  juridica  prin  
intermediul  căreia  în  cazurile  și  condițiile  prevăzute  de  lege  organele  judiciare  
(instanţța  de  judecată  ori  procurorul)  dispun,  prin  hotărâre  respective  ordonanţță,  
p̂unerea  de  îndată  în  libertate  a  celui  reţținut  sau  arestat,  sau  încetarea  pentru  
învinuit  sau  inculpate  a  obligaţției  de  a  nu  părăsi  localitatea  sau  ţțara.  
Măsurile  preventive  încetează  de  drept:  
a)  la  expirarea  termenelor  prevăzute  de  lege  sau  stabilite  de  organelle  judiciare;  
b)încazurile  în  care  procurorul  dispune  o  soluţție  de  netrimitere  în  judecatăori  
instanţța  de  judecată  pronunţță  o  hotărâre  de  achitare,  de  încetare  a  procesului  
penal,  de  renunţțare,  de  amânare  a  aplicării  pedepsei  ori  de  suspendare  a  
executării  pedepsei  sub  supraveghere;  
c)  la  data  rămânerii  definitive  a  hotărârii  prin  care  s-­‐a  dispus  condamnarea  
inculpatului;    
 d)  în  alte  cazuri  anume  prevăzute  delege.    
 
Revocarea  arestarii  preventive  sau  inlocuirea  ei  cu  o  alta  masura  preventiva  
se  poate  dispune  la  cerea  scrisa  a  persoanei  private  de  libertate,  a  
procurorului  sau  din  oficiu    de  catre-­  judecatorul  de  drepturi  si  libertati,  
judecatorul  de  camera  preliminara,  instanta  sesizata  cu  judecarea  cauzei  in  
prima  instanta  sau  apel.  
 
35.  Citatia,  Termenele  si  nulitatile  
Citarea  este  actul  procedural  scris  ce  poartă  denumirea  de  citație  prin  care  o  
persoană  fizică  este  chemată  în  fața  organului  judiciar  la  o  anumită  dată,  iar  în  
cazul  neprezentării  va  fi  sancționat.  
Chemarea  unei  persoane  în  faţța  organului  de  urmărire  penală  sau  a  instanţței  de  
judecată  se  face  prin  citaţție  scrisă.  
Citaţția  transmisă  suspectului  sau  inculpatului  trebuie  să  cuprindă  încadrarea  
juridica  și  denumirea  infracţțiunii  de  care  este  acuzat,  atenţționarea  că,  în  caz  de  
neprezentare,  poate  fi  adus  cu  mandate  de  aducere.  
Citaţția  se  semnează  de  cel  care  o  emite.    
 
Instituția  termenului  dinamizează  procesul  penal,  pune  ordine  în  desfășurarea  
acestuia,  conduce  la  soluţționarea  procesului  penal  la  timp  pentru  a  da  satisfacţție  
persoanelor  păgubite  prin  infracţțiune.  
Termenele  se  impart  în:  -­‐termene  legale    
                                                                                               -­‐termene  judiciare.    
După  sensul  de  calculare,  termenele  pot  fi:  -de  succesiune,  caz  în  care  
calcularea  lor  se  face  în  sensul  normal  al  scurgerii  timpului;  
︎                                  -­‐de  regresiune,  caz  în  care  acestea  se  calculează  în  sensul  invers  al  
scurgerii  timpului.    
După  efectele  pe  care  le  produc,  întâlnim:  -termene  dilatorii  sau  prohibitive;  
︎                                    -­‐termene  peremptorii  sau  imperative;  ︎    
                                   -­‐termene  de  recomandare.    
După  durată  termenele  sunt  :-­‐pe  ore,    
-­‐pe  zile,    
-­‐pe  luni    
-­‐  pe  ani.  
 
Termenele  se  mai  împart  în  -­‐termene  procedurale    
-­‐ termene  substanţțiale.  
Termenele  procedural  se  prorogă,  însă  nu  se  suspendă  și  nici  nu  se  
întrerup.Termenele  substanțiale  nu  se  prorogă,  dar  se  suspendă  și  se  întrerup.    

Nulitățile,  ca  sancțiuni  procedurale,  lovesc  actele  procedurale  existente,  


care  au  luat  ființă  prin  nerespectarea  dispozițiilor  legale,  prin  omisiunea  
sau  violarea  formelor  prescrise  de  lege.  Nulitățile  se  împart  în  nulități  
absolute  și  nulități  relative.  
Nulităţțile  absolute  apar  atunci  când  se  încalcă  dispoziţțiile  privind:  
a)  compunerea  completului  de  judecată;  
b)competenţța  materiala  ̆şI  competenţța  personala  ̆  a  instanţțelor  
judecătoreşti,  atunci  când  judecata  a  fost  efectuată  de  o  instanţță  
inferioară  celei  legal  competente;  
c)  publicitatea  şedinţței  de  judecată;  
d)participarea  procurorului,  atunci  când  participarea  sa  este  obligatorie  
potrivit  legii;  
 
e)prezenţța  suspectului  sau  a  inculpatului,  atunci  când  participarea  sa  este  
obligatorie  potrivit  legii;    
f)  asistarea  de  către  avocat  a  suspectului  sau  a  inculpatului,  precum  şi  a  
celorlalte  părţți,  atunci  când  asistenţa  este  obligatorie.  
 
Nulitatea  absolută  se  constată  din  oficiu  sau  la  cerere.  
Nulitatea  relativa  poate  fi  invocată  de  procuror,  suspect,  inculpate,  
celelalte  părţți  sau  persoana  vătămată,  atunci  când  există  un  interes  
procesual  propriu  în  respectarea  dispoziţției  legale  încălcate.    
Nulitatea  relativa  se  acoperă  atunci  când:  
︎ -­‐persoana  interesată  nu  a  invocate-­‐o  în  termenul  prevăzut  de  lege;  ︎    
       -­‐persoana  interesată  a  renunţțat  în  mod  expres  la  invocarea  nulităţții.  
 
36.  Extradare  
Extrãdarea  reprezintã  in  concret  o  procedurã  care  asigurã  cooperarea  
internationalã  a  statelor  în  lupta  continuã  a  acestora  de  combatere  a  
criminalitãtii  internationale  si  de  tragere  la  rãspundere  penalã  a  infractorilor,  
fiind  consideratã  dovada  cea  mai  elocventã  a  asistentei  judiciare  în  domeniul  
dreptului  penal.  Ea  reprezintã  un  instrument  foarte  eficace  de  colaborare  
represivã  internationalã  deoarece  are  ca  rezultat  prinderea  fizicã  si  remiterea  
individului  extrãdat.    
 

37.  Conditiile  in  care  se  poate  solicita  ori  acorda  extradarea    
1.  Conditiile  privitoare  la  infractor:  Extradarea  se  aplica  de  regula  cetatenilor  
straini  si  persoanelor  fara  cetatenie  care  nu  domiciliaza  pe  teritoriul  Romaniei,  
constituind  instrumentul  juridic  de  executare  a  masurilor  necesare  pt  judecarea,  
condamnarea  sau  obligarea  acestor  infractori  sa  execute  pedeapsa  la  care  au  fost  
condamnati,  in  acest  mod  punandu-­se  in  practica  prevederile  principiilor  de  
aplicare  in  spatiu  a  legii  penale  

-­Cetățenii români nu pot fi extrădați decât în situația în care sunt întrunite


condițiile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 302/2004.,si anume :
1.Persoana extradabila domiciliaza pe teritoriul statului solicitant la data
formularii cererii de extradare.
2. Persoana extradabila are si cetatenia statului solicitant.
3.Persoana extradabila a comis fapta pe teritoriul sau impotriva unui
cetatean al unui stat membru al Uniunii Europene, daca statul solicitant
este membru al acesteia.
-Totusi, potrivit art. 21, alin 1, din legea nr 302/2004 extradarea va fi refuzata
daca :
-nu a fost respectat dreptul la un process echitabil.
-exista  motive  serioase  sa  se  creada  ca  extradarea  este  solicitata  in  
scopul  urmarii  sau  pedepsirii  unei  persoane  pe  motive  de  rasa,  
religie,  sex,  nationalitate,  limba,  opinii  politice  sau  ideologice  ori  de  
apartenenta  la  un  anumit  grup  social.  
-cererea este formulata intr-o cauza aflata pe rolul unor tribunale
extraordinare, altele decat cele care constituie prin instrumentele
internationale pertinente, sau în vederea executari unei pedepse aplicate
de un asemenea tribunal.
-se refera la o infractiune de natura politica sau la o infractiune conexa
unei infractiuni politice.
-se refera la o infractiune militara care nu constituie infractiune de drept
comun.
38.Procedura  extradarii  
39.  Efectele  extradarii  din  Romania  
40.Procedura  emiterii  de  catre  autoritatile  romane  a  unui  mandat  
European  de  arestare  
41.  Executarea  de  catre  autoritatile  romane  a  unui  mandat  European  de  
arestare    
42.  Procedura  recunoasterii  hotararilor  judecatoresti  ,a  ordonantelor  
penale  si  a  actelor  judiciare  in  relatia  cu  statele  terte    
43.  Comisiile  rogatorii  internationale  
Comisia  rogatorie  internationalã  în  materie  penalã  este  acea  formã  de  
întrajutorare  judiciarã  internationalã  care  constã  în  delegarea  de  putere  pe  care  
o  autoritate  judiciarã  dintr-­‐un  stat  o  acordã  unei  autoritãti  din  alt  stat  mandatatã  
sã  îndeplineascã,  în  locul  si  în  numele  sãu,  unele  activitãti  judiciare  privitoare  la  
un  anumit  proces  penal.    
 
44.Audierile  prin  video-­conferinta  
Audierile  prin  videoconferinta  sunt  reglementate  în  România  de  legea  nr.  
302/2004  privind  cooperarea  judiciarã  internationalã  în  materie  penalã.    
In  Romania,  exista  posibilitatea  audierii  inculpatilor    prin  acest  procedeu  
tehnic  ,impunând  totusi  îndeplinirea  în  plus  si  a  altor  douã  conditii  fatã  de  cele  
prevãzute  în  cazul  ascultãrii  martorilor  sau  a  expertilor:    
-­‐  consimtãmântul  suspectului  sau  al  inculpatului,  cerut  ca  o  garantie  
suplimentarã  a  dreptului  la  apãrare  si  a  dreptului  la  tãcere;    
-­‐  existenta  unui  acord  între  autoritãtile  judiciare,  solicitantã  si  solicitatã,  în  
vederea  audierii  prin  videoconferinta  a  suspectului  sau  a  inculpatului,  necesar  
pentru  cã  pãrtile  în  relatie  sã  se  punã  de  acord  asupra  creãrii  cadrului  optim  
încare  persoana  în  cauzã  sã  îsi  poatã  exercita  plenar  drepturile  fundamentale  
care  îi  sunt  conferite  în  cadrul  unui  proces  penal.