Sunteți pe pagina 1din 20

Anul III, Sem.I.

Subiecte examen dr comercial :


1. Cauzele nulității societății
Pot fi invocate următoarele motive de nulitate:
a) lipseşte actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în
cazurile în care legea impune această formă;
b) toţi fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii
societăţii;
c)obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipseşte încheierea judecătorului delegat/rezoluţia directorului ORC/persoanei
desemnate de acesta de înmatriculare a societăţii;
e) lipseşte autorizarea legală administrativă de constituire a societăţii;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societăţii, obiectul său de activitate,
aporturile asociaţilor sau capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispoziţiile legale privind capitalul social minim, subscris şi
vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociaţi,
Nulitatea nu poate fi declarată în cazul în care cauzaei, invocată în cererea de
anulare, a fost înlăturată înainte de a se pune concluzii în fond la tribunal.
Prin hotărârea judecătorească de declarare a nulității se vor numi și lichidatorii
societății.
Declararea nulității societății nu aduce atingere actelor încheiate în numele său.
Nici societateași nici asociații nu pot opune terților de bună-credință nulitatea
societății.
Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este
imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
Nulitatea unei fuziuni sau divizări poate fi declarată numai prinhotărâre
judecătorească.

2. Aportul
a) Aportul in numerar
Aportul in numerar, este reprezentat de sumele de bani pe care asociatul se obliga
sa le transmita societatii, nu prezinta dificultati de analiza, acesta fiind
obligatoriu la constituirea oricarei societati comerciale. Orice societate are
nevoie de disponibilitati banesti atunci cand isi incepea ctivitatea.
b) Aportul in natura
Aportul in natura este reprezentat de bunurile aduse de asociati la constituirea
societatii comerciale sau ulterior, pe parcursul functionarii acesteia. Aportul in
natura poate imbraca forma unor bunuri imobile (cladiri, terenuri), bunuri mobile
corporale (marfuri) sau bunuri incorporale (creante, fond de comert). Aporturile in
natura sunt varsate prin transferarea drepturilor corespunzatoare, nefiind
obligatorii la constituirea societatii comerciale precum sunt aporturile in natura.
c) Aportul in industrie
Aportul in industrie este reprezentat de prestatiile in munca sau serviciile pe
care asociatul se obligasa le realizeze in cadrul societatii. Acestea trebuie sa
fie in concordanta cu pregatirea / calificarea asociatului.
Prestatiile in munca nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea
capitalului social, insa, in schimbul acestui aport, asociatii au dreptul sa
participe, potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si a activului
social, ramanand, totodata, obligati sa participe la pierderi.
Aportul in prestatii in munca sau servicii este permis numai asociatilor din SNC si
asociatilor comanditati din societatea in comandita.
Asociatul care întârzie să depună aportul social este răspunzător de daunele
pricinuite, iar dacă aportul a fost stipulat în numerar este obligat și la plata
dobânzilor legale din ziua în care trebuia să facă vărsământul.
În societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului în
natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate. Aportul asociaților
la capitalul social nu este purtător de dobânzi.
Când aportul la capitalul social aparține mai multor persoane, acestea sunt
obligate solidar față de societate și trebuie să desemneze un reprezentant comun
pentru exercitarea drepturilor decurgând din acest aport.
Cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul
constitutiv.

3. Affectio societatis
affectio societatis, element esenţial al contractului de societate ce constă în
intenţia asociaţilor de a colabora la realizarea scopului comun care este obţinerea
de beneficii ce urmează a fi împărţite în treei. Presupune intenţia de colaborare
voluntară a asociaţilor, de a lucra în comun şi de suporta toate riscurile
activităţii comerciale.

affectio societatis (latină), reprezintă voinţa (intenţia) comună a asociaţilor


unei societăţi comerciale, de a colabora, de pe poziţii de egalitate juridică la
realizarea unor beneficii sau economii comune în gestionarea societăţii.

Affectio societatis reprezintă intenţia asociaţilor de a colabora la desfăşurarea


activităţii comerciale în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor. Esenţa
acestui element specific al societăţilor comerciale se bucură şi de reglementare
legală în cuprinsul art. 1.881 noul cod civil Potrivit textului menţionat, prin
contractul de societate „două sau mai multe persoane se obligă reciproc să
coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi (...)”.

Această participare a asociaţilor la activitatea societăţii are multiple forme de


exprimare. Astfel, asociaţii au dreptul de a participa la adunările generale a
asociaţilor şi de a contribui la luarea deciziilor societăţii. Apoi, asociaţii au
dreptul de a verifica modul de exercitarea atribuţiilor de către organele
societăţii şi de a controla operaţiunile efectuate. De asemenea, asociaţii pot
alege şi înlocui în orice moment persoanele care fac parte din organele societăţii.
Tot astfel, asociaţii sunt îndreptăţiţi la încasarea dividendelor din profitul
societăţii etc.

4. Def dividendelor -art.67


(1) Cota-parte din profit ce se plătește fiecărui asociat constituie dividend.
(2) Dividendele se distribuie asociaților proporțional cu cota de participare la
capitalul social vărsat, optional trimestrial pe baza situațiilor financiare
interimare și anual, după regularizarea efectuată prin situațiile financiare
anuale, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel. Acestea se pot plăti în
mod optional trimestrial în termenul stabilit de adunarea generală a asociaților
sau, după caz, prin legile speciale, regularizarea diferențelor rezultate din
distribuirea dividendelor în timpul anului urmând să se facă prin situațiile
financiare anuale. Plata diferențelor rezultate din regularizare se face în termen
de 60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare anuale aferente
exercițiului financiar încheiat. În caz contrar, societatea datorează, după acest
termen, dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr.
13/2011 privind dobânda legală remunerat ori e și penalizatoare pentru obligații
bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar- fiscale în domeniul
bancar, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, dacă prin
actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a
aprobat situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat nu s-a
stabilit o dobândă mai mare.
(21) În cazul distribuirii parțiale a dividendelor între asociați sau acționari în
cursul anului financiar, situațiile financiare anuale vor evidenția dividendele
atribuite parțial și vor regulariza diferențele rezultate, în mod corespunzător.
În cazul în care asociații sau acționarii datorează restituiri de dividende, înurma
regularizării operate în situațiile financiare anuale, acestea se achită
societății în termen de 60 de zile de la data aprobării situațiilor financiare
anuale. În caz contrar, asociații sau acționarii datorează, după acest termen,
dobândă penalizatoare calculată conform art. 3 din Ordonanța Guvernului nr.
13/2011, aprobată prin Legea nr. 43/2012, cu completările ulterioare, dacă prin
actul constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acționarilor care a
aprobat situațiile financiare aferente exercițiului financiar încheiat nu s-a
stabilit o dobândă mai mare.
(3) Nu se vor putea distribui dividende decât din profituri determinate potrivit
legii.
(4) Dividendele plătite contrar dispozițiilor alin. (2), (21), (22) și (3) se
restituie, dacă societatea dovedește că asociații au cunoscut neregularitatea
distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiasă o cunoască.
(5) Dreptul la acțiunea de restituire a dividendelor, plătite contrar prevederilor
alin. (2) și (3), se prescrie în termen de 3 ani de la data distribuiriilor.
Dividendele care se cuvin după data transmiterii acțiunilor aparțin cesionarului,
în afară de cazul în care părțile au convenit altfel.

5. Condițiile de repartizare a beneficiilor

Condiţiile de repartizare a profitului


Realizarea profitului ori înregistrarea de pierderi poate fi stabilită numai la
sfârşitul exerciţiului financiar, cu prilejul întocmirii situaţiei financiare
anuale. Pentru a putea fi distribuit, profitul trebuie să îndeplinească două
condiţii: să fie real şi să fie util.

Condiţia potrivit căreia profitul să fie real impune realizarea unui excedent,
adică o sumă care să depăşească valoric capitalul social, deoarece legea interzice
distribuirea dividendelor din activ în limita capitalului social.

în cât priveşte cea de-a doua condiţie, potrivit căreia profitul trebuie să fie
util, aceasta presupune existenţa unui profit rămas după îndeplinirea unor condiţii
ale legii. Astfel, din profitul realizat trebuie acoperite cheltuielile şi
datoriile societăţii. Apoi, dacă se constată o pierdere a activului net, capitalul
social subscris va trebui reîntregit sau redus înainte de a se putea face vreo
repartizare sau distribuire de profit (art. 69 din Legea nr. 31/1990). în fine,
potrivit art. 183 şi art. 201 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, în cazul
societăţilor pe acţiuni şi societăţilor cu răspundere limitată, din profitul
realizat trebuie preluat, în fiecare an, cel puţin 5% pentru formarea fondului de
rezervă al societăţi, până ce acesta va atinge minimum a cincea parte din capitalul
social. în virtutea principiului libertăţii contractuale, asociaţii pot stabili şi
alte rezerve decât cele legale, denumite rezerve statutare, care vor trebui
acoperite înainte de distribuirea dividendelor.

Distribuirea de dividende în absenţa unui profit real şi util atrage anumite


consecinţe civile şi penale. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 67 alin. (4) din
Legea nr. 31/1990, dacă societatea dovedeşte că asociaţii au cunoscut
neregularitatea distribuirii sau, în împrejurările existente, trebuiau să o
cunoască, aceştia sunt obligaţi să restituie dividendele către societate. Tot
astfel, potrivit dispoziţiilor art. 2721 pct. 2, plata dividendelor, sub orice
formă, din profituri fictive ori care nu puteau fi distribuite. în lipsă de
situaţie financiară sau contrarii celor rezultate din aceasta, constituie
infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 8 ani.

Criteriile de împărţire a profitului


în conformitate cu Legea nr. 31/1990 (art. 7 şi 8), actul constitutiv al societăţii
trebuie să conţină modul de distribuire a profitului şi de suportare a pierderilor
de către asociaţi. Prin urmare, un prim criteriu al împărţirii profitului îl
reprezintă înţelegerea asociaţilor inserată în actele constitutive ale societăţii.
De cele mai multe ori, asociaţii stabilesc partea fiecărui asociat la profit şi la
pierderi proporţional cu par-ticipaţia la constituirea capitalului social al
societăţii. în temeiul libertăţii contractuale, asociaţii pot deroga de la
principiul proporţionalităţii, statuând alte cote de dividende din profitul
societăţii. Bunăoară, în practică este posibil să i se atribuie unui asociat care
deţine o cotă de 10% din capitalul social un procent de 15%, 20% etc. din totalul
profitului ce urmează a fi distribuit, întemeiat pe împrejurarea

că asociatul în cauză exercită spre exemplu funcţia de administrator sau o altă


calitate în societate ori joacă un rol deosebit în exercitarea comerţului specific
obiectului de activitate al societăţii.

Sunt interzise însă aşa-numitele clauze leonine.

Un alt criteriu de împărţire a profitului îl reprezintă criteriul legal exprimat


prin regula proporţionalităţii suportării profitului şi a pierderilor cu
participaţia la capitalul social vărsat. Acest criteriu este consacrat în art. 67
alin. (2) din Legea nr. 31/1990 potrivit căruia dividendele se distribuie
asociaţilor proporţional cu cota de participare la capitalul social vărsat, dacă
prin actul constitutiv nu se prevede altfel.

în ce priveşte aportul în industrie, trebuie observat că potrivit art. 1.902 alin.


(2) Noul Cod Civil, în absenţa unei prevederi în actul constitutiv, partea la
profituri şi pierderi a asociatului al cărui aport constă în prestaţii sau
cunoştinţe specifice este egală cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul
cel mai mic.

Plata dividendelor
Stabilirea plăţii dividendelor reprezintă atributul exclusiv al adunării generale a
asociaţilor. La încheierea exerciţiului financiar, dacă din situaţia financiară
anuală rezultă că societatea a realizat profit, asociaţii au libertatea de a decide
fie distribuirea lui sub formă de dividende, fie reinvestirea profitului în
activitatea societăţii, în practica judiciară şi în doctrina de specialitate s-a
statuat că, din momentul stabilirii de către adunarea asociaţilor a dividendului,
dreptul la dividende al asociaţilor încetează să mai fie un drept social; el devine
un drept de creanţă individual al asociaţilor faţă de societate.

Ca dată a plăţii, dividendele se plătesc în termenul stabilit de adunarea


asociaţilor sau, după caz, statuat prin legile speciale, dar nu mai târziu de 6
luni de la data aprobării situaţiei financiare anuale aferente exerciţiului
financiar încheiat. în caz contrar, societatea comercială va plăti daune-interese
pentru perioada de întârziere la nivelul dobânzii legale, dacă prin actul
constitutiv sau prin hotărârea adunării generale a acţionarilor care a aprobat
situaţia financiară aferentă exerciţiului financiar încheiat nu s-a stabilit o
dobândă mai mare [art. 67 alin. (2) din lege].

Este posibil ca în cursul exerciţiului financiar acţiunile sau părţile sociale să


fie cesionate. Aceasta întrucât Legea nr. 31/1990 condiţionează, dar nu interzice

circulaţia juridică a fracţiunilor capitalului social. în atare situaţie, se pune


problema de a şti care va fi persoana îndreptăţită la plata dividendelor. Răspunsul
este dat de art. 67 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 care stipulează că dividendele
care se cuvin după data transmiterii acţiunilor aparţin cesionarului, în afară de
cazul în care părţile au convenit altfel. în consecinţă, pentru ipoteza cesiunii,
legea instituie regula titularului actual al fracţiunilor capitalului social, în
sensul că dividendele se cuvin celor care aveau calitatea de asociaţi în momentul
stabilirii de către adunarea generală. Soluţia este întărită şi de prevederile art.
123 alin. (3) din lege, potrivit cărora acţionarii îndreptăţiţi să încaseze
dividende sau să exercite orice alte drepturi sunt cei înscrişi în evidenţele
societăţii sau în cele furnizate de registrul independent privat al acţionarilor,
corespunzătoare datei de referinţă.

6. Cuantumul dividendelor

Dividendele reprezintă acea parte din profit ce se plăteşte fiecărui


acţionar/asociat proporţional cotei de participare la capitalul social vărsat sau
în raport cu alte criterii prevăzute în actul constitutiv al societăţii, pe baza
situaţiilor financiare anuale aprobate de adunarea generală a
asociaţilor/acţionarilor. Dividendele repartizate deţinătorilor de acţiuni, propuse
sau declarate după data bilanţului, precum şi celelalte repartizări similare
efectuate din profit, nu trebuie recunoscute ca datorie la data bilanţului.
Evidenţierea în contabilitate a destinaţiilor profitului contabil se efectuează
după adunarea generală a acţionarilor sau asociaţilor care a aprobat repartizarea
profitului, prin înregistrarea sumelor reprezentând dividende cuvenite acţionarilor
sau asociaţilor, rezerve şi alte destinaţii, potrivit legii. Cota-parte din profit
ce se plăteşte, potrivit legii, fiecărui asociat constituie dividend.

Dividende, inclusiv castigul obtinut ca urmare a detinerii de titluri de


participare definite de legislatia in materie la organisme de plasament colectiv se
impun cu o cota de 5% din suma acestora, impozitul fiind final.

Obligatia calcularii si retinerii impozitului pe veniturile sub forma de dividende


revine persoanelor juridice, odata cu plata dividendelor/sumelor reprezentand
castigul obtinut ca urmare a detinerii de titluri de participare de catre
actionari/asociati/investitori.

Termenul de virare a impozitului este pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare


celei in care se face plata.

7. -drepturile și obligațiile asociaților


Asociatii contribuie la formarea capitalului social al societatii, prin aporturi
banesti sau in bunuri, dupa caz. Capitalul social subscris se divide in parti
egale, numite parti de interes, care se distribuie asociatilor proportional cu
aporturile fiecaruia, daca prin lege sau contractul de societate nu se prevede
altfel.Asociatii se pot obliga la aport in prestatii sau in cunostinte specifice,
cu titlu de aport societar. In schimbul acestui aport, asociatii participa,
potrivit actului constitutiv, la impartirea beneficiilor si suportarea pierderilor,
precum si la luarea deciziilor in societate.
Realizarea aporturilor. Fiecare dintre asociati raspunde fata de societate si fata
de ceilalti asociati pentru varsarea aporturilor la care s-a obligat. Drepturile
conferite de partile de interes sunt suspendate pana la varsarea aporturilor la
capitalul social.
Aportul in bunuri, aportul in bunuri incorporale, aportul in numerar, aporturile
in prestatii si cunostinte specifice
Regimul partilor de interes
- Partile de interes sunt indivizibile.
- Partile de interes platite sau varsate in intregime dau drept de vot in adunarea
asociatilor, daca prin contract nu s-a prevazut altfel.
- Cand o parte de interes devine proprietatea comuna a mai multor persoane, acestea
sunt obligate sa desemneze un reprezentant unic pentru exercitarea drepturilor
sociale aferente. Cat timp o parte de interes este proprietatea comuna a mai multor
persoane, acestea raspund in mod solidar pentru efectuarea varsamintelor datorate.
Transmiterea partilor de interes
Transmiterea partilor de interes se face in limitele si conditiile prevazute de
lege si de contractul de societate. Transmiterea partilor de interes catre persoane
din afara societatii este permisa cu consimtamantului tuturor asociatilor. Partile
de interes se pot transmite si prin mostenire, daca prin contract nu se dispune
altfel.
Orice asociat poate rascumpara, substituindu-se in drepturile dobanditorului,
partile de interes dobandite cu titlu oneros de un tert fara consimtamantul tuturor
asociatilor, in termen de 60 de zile de la data la care a cunoscut sau ar fi
trebuit sa cunoasca cesiunea. Daca mai multi asociati exercita concomitent acest
drept, partile de interes se aloca proportional cu cota de participare la profit.
In cazul prevazut mai sus si ori de cate ori legea impune cesiunea partilor de
interes, valoarea acestora este stabilita de un expert agreat de partile cesiunii
sau, in lipsa unui acord, de catre instanta.
Cesiunea cu titlu gratuit a partilor de interes este asimilata unei cesiuni cu
titlu oneros si da loc la aplicarea dispozitiilor anterioare. In privinta formei,
cesiunea cu titlu gratuit este supusa regimului juridic al donatiei.
Participarea la profit si pierderi
Participarea la profitul societatii implica si contributia la pierderile
societatii, in conditiile prevazute de contractul de societate, ale prezentului
capitol sau ale legii speciale aplicabile, dupa caz.
Partea fiecarui asociat la profituri si pierderi este proportionala cu aportul sau
la capitalul social, daca nu s-a convenit altfel. Partea la profituri si pierderi a
asociatului al carui raport consta in prestatii sau cunostinte specifice este egala
cu cea a asociatului care a contribuit cu aportul cel mai mic, daca nu s-a convenit
altfel.
Asociatii pot participa la castig in proportie diferita de contributia la pierderi,
cu conditia ca astfel de diferente sa fie rezonabile potrivit cu imprejurarile si
sa fie expres prevazute in contract. Cand contractul stabileste numai partea de
castig, aceeasi proportie are loc si cat priveste pierderile.
Orice clauza prin care un asociat este exclus de la impartirea beneficiilor sau de
la participarea la pierderi este considerata nescrisa.
Prin exceptie, asociatul al carui aport consta in prestatii sau cunostinte
specifice este scutit, in masura corespunzatoare acestui aport, de a participa la
pierderi, daca aceasta scutire a fost prevazuta in mod expres in contractul de
societate.

8. Capitalul social
Capitalul social este definit ca suma tuturor aporturilor efectuate de asociați în
vederea constituirii și funcționarii unei societăți comerciale. Acesta are o dublă
semnificație atât juridică cât și contabilă. Din punct de vedere juridic, capitalul
social reprezintă gajul general al creditorilor, iar din punct de vedere contabil
acesta se distinge de activul patrimonial al societății. În momentul constituirii
societății, capitalul social este egal cu activul patrimonial, însă pe măsură ce
societatea obține profit, activul patrimonial depășește capitalul social.
Capitalul social este format din aporturile tuturor asociaților. Măsura în care
asociații contribuie la formarea capitalului social este și măsura în care aceștia
participă la împărțirea profitului sub formă de dividende. Exemplu: dacă A deține
în urma aporturilor sale 40% din totalul capitalului social, atunci acesta este
îndreptățit la 40% din beneficiile realizate de societate.

Capitalul social este divizat în:

acțiuni în cazul societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni. O acțiune nu


poate avea o valoarea mai mică de 1 RON.
părți sociale în cazul societății cu răspundere limitată
părți de interes în cazul societății în nume colectiv și societății în comandita
simplă
Plafonul minim de capital social
200 RON - pentru societatea cu răspundere limitată (S.R.L.)
90.000 RON - societatea pe acțiuni și societatea în comandită pe acțiuni

9. -Forma juridică a societăților


SRL
SOCIETATEA CU RASPUNDERE LIMITATA
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social, iar asociatii raspund numai pana la limita capitalului social subscris.
SA
SOCIETATEA PE ACTIUNI
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social, iar actionarii raspund numai pana la concurenta capitalului social
subscris.
SCA
SOCIETATEA IN COMANDITA PE ACTIUNI
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social si raspunderea asociatilor comanditati pentru obligatiile sociale este
nelimitata si solidara, iar a asociatilor comanditari este limitata pana la
concurenta capitalului subscris.
SNC
SOCIETATEA IN NUME COLECTIV
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social, iar asociatii raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile sociale.
SCS
SOCIETATEA IN COMANDITA SIMPLA
Este forma de societate la care obligatiile sociale sunt garantate cu patrimoniul
social si asociatii comanditati raspund nelimitat si solidar pentru obligatiile
sociale, iar asociatii comanditari raspund numai pana la concurenta capitalului
social subscris.

10. Filialele

Nu se pot înființa sedii secundare sub denumirea de filială.


Filiala are personalitate juridica.

11. sucursalele

Orice firmă cu sediul în România poate să îşi extindă activitatea prin înfiinţarea
de sucursale şi filiale pentru care trebuie să solicite înregistrarea la oficiul
registrului comerţului de pe lângă tribunalul în a cărui rază teritorială vor
funcţiona.
Ce este o sucursală “sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică
ale societăţilor şi se înregistrează, înainte de începerea activităţii lor, în
registrul comerţului din judeţul în care vor funcţiona.”
Unde se înregistrează sucursalele?
În cazul în care sucursala se înfiinţează în acelaşi judeţ în care îşi are sediul
profesionistul care a înfiinţat-o, atunci aceasta va fi înregistrată la acelaşi
oficiu al registrului comerţului, însă ca înregistrare independentă.
Dacă sucursala se înfiinţează în alt judeţ decât acela în care îşi are sediul
profesionistul care a înfiinţat-o, atunci aceasta va fi înregistrată la oficiul
registrului comerţului în a cărui rază teritorială sucursala are sediul.

12. Obiectul de activitate a societății


Alegerea obiectului de activitate al firmei, se face potrivit clasificarii din
codul CAEN, stabilindu-se obiectul (domeniul) principal de activitate si obiectele
secundare de activitate.
Stabilirea domeniului principal de activitate al unei societati comerciale este
foarte importanta deoarece, dupa infiintare, acesta, teoretic ar trebui sa
reprezinte un procent semnificativ din intreaga activitate desfasurata. De
asemenea, importanta stabilirii domeniului principal de activitate are relevanta si
prin prisma nivelului de impozitare stabilit de legiuitor. Astfel, firmele sunt
impozitate diferit în funcţie de activitatea lor. De exemplu, companiile care
realizeaza cele mai multe venituri din"servicii de consultanţa pentru afaceri şi
management" plătesc un impozit de 16% din profit şi nu de 3% din venituri, cum sunt
astăzi obligate să achite cele mai multe imm-uri, ceea ce ar putea constitui, in
funcţie de cheltuielile pe care le are firma respectivă, un avantaj.

13. transmiterea acțiunilor


Procedură prin care se realizează înstrăinarea acţiunilor unei societăţi pe
acţiuni. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă
materială se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor şi prin
menţiunea făcută pe titlu, semnată de cedent şi de cesionar sau de mandatarii lor.
Dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative emise în formă dematerializată
se transmite prin declaraţie făcută în registrul acţionarilor, semnată de cedent şi
de cesionar sau de mandatarii lor. Prin actul constitutiv se pot prevedea şi alte
forme de t. a d. de p.a.a. Dreptul de proprietate asupra acţiunilor emise în formă
dematerializată şi tranzacţionate pe o piaţă reglementată sau în cadrul unui sistem
alternativ de tranzacţionare se transmite potrivit prevederilor legislaţiei pieţei
de capital. Subscriitorii şi cesionarii ulteriori sunt răspunzători solidar de
plata acţiunilor timp de 3 ani, socotiţi de la data când s-a făcut menţiunea de
transmitere în registrul comertului.
Transmiterea acţiunilor este supusă unor restricţii prevăzute de lege sau stabilite
de către acţionari. Astfel, societatea nu poate dobândi propriile sale acţiuni
decât în situaţiile expres prevăzute de lege. De asemenea, asociaţii pot decide
anumite cerinţe speciale în privinţa transmiterii acţiunilor, cum sunt cele privind
clauza de preempţiune.

14. adunarea generală ordinara AGA -art. 111-112 din Legea nr. 31/1990.
Potrivit art. 111 alin. (1), adunarea generală ordinară se întruneşte cel puţin o
dată pe an, în cel mult cinci luni de la încheierea exerciţiului financiar. în
conformitate cu prevederile art. 111 alin. (2) din lege, în afară de dezbaterea
altor probleme înscrise pe ordinea de zi, este obligată:

a) să discute, să aprobe sau să modifice situaţiile financiare anuale, pe baza


rapoartelor prezentate de consiliul de administraţie, respectiv de directorat şi de
consiliul de supraveghere, de cenzori sau, după caz, de auditorul financiar, şi să
fixeze dividendul:

b) să aleagă şi să revoce membrii consiliului de administraţie, respectiv ai


consiliului de supraveghere, şi cenzorii;

c) în cazul societăţilor ale căror situaţii financiare sunt auditate, să numească


sau să demită auditorul financiar şi să fixeze durata minimă a contractului de
audit financiar;

d) să fixeze remuneraţia cuvenită pentru exerciţiul în curs membrilor consiliului


de administraţie, respectiv membrilor consiliului de supraveghere, şi cenzorilor,
dacă nu a fost stabilită prin actul constitutiv;

e) să se pronunţe asupra gestiunii consiliului de administraţie, respectiv a


directoratului;

f) să stabilească bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de


activitate, pe exerciţiul financiar următor;
g) să hotărască gajarea, închirierea sau desfiinţarea uneia sau mai multor unităţi
ale societăţii.
Condiţiile de cvorum şi majoritate pentru adoptarea hotărârilor
Potrivit dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990, pentru validitatea
deliberărilor adunării generale ordinare este necesară prezenţa acţionarilor care
să deţină cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. Hotărârile
adunării generale ordinare se iau cu majoritatea voturilor exprimate. Actul
constitutiv al societăţii poate prevedea cerinţe mai ridicate de cvorum şi
majoritate.

Dacă adunarea generală ordinară nu poate lucra din cauza neîndeplinirii condiţiilor
de cvorum şi majoritate, adunarea ce se va întruni la o a doua convocare poate să
delibereze asupra punctelor de pe ordinea de zi a celei dintâi adunări, indiferent
de cvorumul întrunit, luând hotărâri cu majoritatea voturilor exprimate [art. 112
alin. (2)]. Pentru adunarea generală întrunită la a doua convocare, actul
constitutiv nu poate prevedea un cvorum minim sau o majoritate mai ridicată.

Rezultă că acţionarii pot stabili cerinţe mai ridicate de cvorum şi majoritate doar
pentru prima convocare a adunării generale ordinare a acţionarilor.

n societăţile în nume colectiv şi în comandită simplă, hotărârile se iau prin votul


asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social.

în societăţile cu răspundere limitată, potrivit prevederilor art. 192 din Legea nr.
31/1990, hotărârile se iau prin votul reprezentând majoritatea absolută a
asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul în care în actul constitutiv
se prevede altfel.

15. adunarea generală extraordinara


Atribuţii
Art. 113 din Legea nr. 31/1990 dispune că adunarea generală extraordinară se
întruneşte ori de câte ori este necesar a lua o hotărâre pentru:
a) schimbarea formei juridice a societăţii;
b) mutarea sediului societăţii;
c) schimbarea obiectului de activitate al societăţii;
d) înfiinţarea sau desfiinţarea unor sedii secundare: sucursale, agenţii,
reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără personalitate juridică, dacă prin
actul constitutiv nu se prevede altfel;
e) prelungirea duratei societăţii;
f) majorarea capitalului social;
g) reducerea capitalului social sau reîntregirea lui prin emisiune de noi acţiuni;
h) fuziunea cu alte societăţi sau divizarea societăţii;
i) dizolvarea anticipată a societăţii;
j) conversia acţiunilor nominative în acţiuni la purtător sau a acţiunilor la
purtător în acţiuni nominative;
k) conversia acţiunilor dintr-o categorie în cealaltă;
I) conversia unei categorii de obligaţiuni în altă categorie sau în acţiuni;
m) emisiunea de obligaţiuni;
n) oricare altă modificare a actului constitutiv sau oricare altă hotărâre pentru
care este cerută aprobarea adunării generale extraordinare.

Rezultă că adunarea generală extraordinară se întruneşte pentru adoptarea


hotărârilor care privesc în principal modificarea actului constitutiv şi implicit a
societăţii în cauză.

Legea nr. 31/1990 reglementează posibilitatea delegării exerciţiului anumitor


atribuţii către consiliul de administraţie, respectiv directorat. în art. 114 din
lege se prevede în mod expres că atribuţiile privind mutarea sediului societăţii;
schimbarea obiectului de activitate al societăţii; majorarea capitalului social pot
fi delegate consiliului de administraţie, respectiv directoratului, prin actul
constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale extraordinare a acţionarilor.
Delegarea atribuţiei schimbării obiectului de activitate nu poate privi domeniul şi
activitatea principală a societăţii.

Tot legea prevede că în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv


directoratul, este mandatat cu mutarea sediului societăţii şi schimbarea obiectului
de activitate, dispoziţiile art. 131 alin. (4) şi (5), ale art. 132, cu excepţia
alin. (6) şi (7), precum şi prevederile art. 133 se aplică deciziilor consiliului
de administraţie, respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător [art.
114 alin. (3)]. în astfel de situaţii, societatea va fi reprezentată în instanţă de
către persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, care va
îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală convocată
în acest scop va alege o altă persoană.

în sfârşit, în cazul în care consiliul de administraţie, respectiv directoratul,


este mandatat să majoreze capitalul social, dispoziţiile art. 2201, adică acelea
privind
capitalul social autorizat, se aplică deciziilor consiliului de administraţie,
respectiv celor ale directoratului, în mod corespunzător [art. 114 alin. (2)].
Condiţiile de cvorum şi majoritate pentru adoptarea hotărârilor
Cerinţele privind cvorumul şi majoritatea adoptării deciziilor de către adunarea
generală extraordinară sunt prevăzute de art. 115 din Legea nr. 31/1990. Astfel, în
conformitate cu textul de lege citat, pentru validitatea deliberărilor adunării
generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor
deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot. în cazul în care
adunarea nu se întruneşte la prima convocare, pentru convocările următoare este
necesară prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din numărul total
de drepturi de vot.
în toate cazurile, hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de
acţionarii prezenţi sau reprezentaţi [art. 115 alin. (2)]. Decizia de modificare a
obiectului principal de activitate al societăţii, de reducere sau de majorare a
capitalului social, de schimbare a formei juridice, de fuziune, divizare sau de
dizolvare a societăţii se ia cu o majoritate de cel puţin două treimi din
drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi.
Potrivit legii, în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi de
majoritate mai mari [art. 115 alin. (3)].
Condiţii de cvorum şi majoritate

în conformitate cu art. 115 din lege, pentru validitatea deliberărilor adunării


generale extraordinare este necesară la prima convocare prezenţa acţionarilor
deţinând cel puţin o pătrime din numărul total de drepturi de vot, iar la
convocările următoare, prezenţa acţionarilor reprezentând cel puţin o cincime din
numărul total de drepturi de vot. La fel ca şi în adunările ordinare, condiţiile de
cvorum şi majoritate ale adunării generale extraordinare diferă în funcţie de prima
sau a doua convocare a adunării.

Hotărârile sunt luate cu majoritatea voturilor deţinute de acţionarii prezenţi sau


reprezentaţi. Decizia de modificare a obiectului principal de activitate al
societăţii, de reducere sau majorare al capitalului social, de schimbare a formei
juridice, de fuziune, divizare sau dizolvare a societăţii se iau cu o majoritate de
cel puţin două treimi din drepturile de vot, deţinute de acţionarii prezenţi sau
reprezentaţi. în actul constitutiv se pot stipula cerinţe de cvorum şi de
majoritate mai mari [art. 155 alin. (2) şi (3)].

în societatea cu răspundere limitată, pentru hotărârile având ca obiect modificarea


contractului de societate sau a statutului este necesar votul tuturor asociaţilor,
afară de cazurile când legea sau actul constitutiv dispune altfel (art. 192 din
Legea nr. 31/1990).

în doctrina de specialitate se susţine pe bună dreptate că, deşi nu este consacrată


de lege, soluţia unanimităţii voturilor asociaţilor se impune şi în cazul
modificării aduse actului constitutiv al societăţii în nume colectiv şi al
societăţii în comandită simplă.

16. sintagma “data de referință “


Data de referinta este o data stabilita arbitrar de catre consiliul de
administratie/directorat.
În cazul în care consiliul de administrație, respectiv directoratul, nu convoacă
adunarea generală, instanța de la sediul societății, cu citarea consiliului de
administrație, respectiv a directoratului, va putea autoriza convocarea adunării
generale de către acționarii care au formulat cererea. Prin aceeași încheiere
instanța aprobă ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută la art. 123
alin. (2), data ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va
prezida.
Consiliul de administrație, respectiv directoratul, va stabili o dată de referință
pentru acționarii îndreptățiți să fie înștiințați și să voteze în cadrul adunării
generale, dată ce va rămâne valabilă și în cazul în care adunarea generală este
convocată din nou din cauza neîntrunirii cvorumului. Data de referință astfel
stabilită va fi ulterioară publicării convocatorului și nu va depăși 60 de zile
înainte de data la care adunarea generală este convocată pentru prima oară.
(3) Acționarii îndreptățiți să încaseze dividende sau să exercite orice alte
drepturi sunt cei înscriși în evidențele societății sau în cele furnizate de
registrul independent privat al acționarilor, corespunzătoare datei de referință.
În cazul în care societatea nu are cenzori, orice acționar se poate adresa
instanței care autorizează convocarea adunării generale de către acționarul care a
formulat cererea sau de către alt acționar. Prin aceeași hotărâre, instanța aprobă
ordinea de zi, stabilește data de referință prevăzută de art. 123 alin. (2), data
ținerii adunării generale și, dintre acționari, persoana care o va prezida.

17. condiții de fond și de procedura privind luarea hotărârilor adunării generale

Condiţii de participare a asociaţilor la adunările generale


Unul din principalele drepturi pe care le conferă calitatea de asociat este acela
de a participa la adunarea generală a asociaţilor. Asociaţii participă în mod
personal, dar pot fi şi reprezentaţi în cadrul adunărilor generale (art. 125 din
Legea nr. 31/1990). Legea interzice însă acţionarilor să fie reprezentaţi în
adunările generale de membrii consiliului de administraţie, directori, respectiv
membrii directoratului

sau ai consiliului de supraveghere ori de funcţionarii societăţii [art. 125 alin.


(5)]. Potrivit aceluiaşi text de lege, acţionarii care nu au capacitate de
exerciţiu, precum şi persoanele juridice pot fi reprezentaţi/reprezentate prin
reprezentanţii lor legali, care pot da altor persoane împuternicire pentru
respectiva adunare generală. Procurile trebuie depuse în original cu 48 de ore
înainte de adunare sau în termenul prevăzut de actul constitutiv, sub sancţiunea
pierderii exerciţiului de vot în acea adunare.

în cazul în care asupra acţiunilor sunt constituite garanţii reale mobiliare,


dreptul de vot aparţine proprietarului în ambele adunări generale [art. 204 alin.
(2)].

La adunarea generală mai participă şi administratorii, membrii directoratului şi


consiliului de supraveghere, cenzorii societăţii şi reprezentantul obligatorilor,
fără ca aceştia să aibă drept de vot, cu excepţia situaţiei în care au şi calitatea
de asociaţi.

Desfăşurarea şedinţei

Potrivit dispoziţiilor art. 129 din Legea nr. 31/1990, şedinţa adunării se deschide
de către preşedintele consiliului de administraţie, respectiv al directoratului,
sau de către acela care îi ţine locul. Adunarea generală va alege, dintre
acţionarii prezenţi, unul până la trei secretari care vor verifica lista de
prezenţă a acţionarilor, indicând capitalul social pe care îl reprezintă fiecare,
procesul-verbal întocmit de secretarul tehnic pentru constatarea numărului
acţiunilor depuse şi îndeplinirea tuturor formalităţilor cerute de lege şi de actul
constitutiv pentru ţinerea adunării generale. Preşedintele va putea şi el desemna,
dintre angajaţii societăţii, unul sau mai mulţi secretari tehnici care să ia parte
la executarea acţiunilor specifice adunării generale a acţionarilor.

Pe parcursul desfăşurării adunării generale, membrii consiliului de administraţie,


respectiv ai directoratului, sunt obligaţi să dea răspunsuri la întrebările
formulate de asociaţi, înainte de adunare sau în cursul dezbaterilor [art. 117*
alin. (2) din Legea nr. 31/1990].

Principiile desfăşurării adunării generale a acţionarilor sunt deopotrivă


aplicabile şi celorlalte forme juridice de societate comercială.

Dreptul de vot şi exercitarea lui

Potrivit legii, fiecare fracţiune a capitalului social (parte de interes, parte


socială, acţiune) dă dreptul la un vot în adunarea generală, dacă prin actul
constitutiv nu s-a stipulat altfel. Nu au drept de vot acţionarii care deţin
acţiuni preferenţiale cu dividend prioritar fără drept de vot (art. 95 din Legea
nr. 31/1990). Exerciţiul dreptului de vot este suspendat pentru acţionarii care nu
au achitat vărsămintele ajunse la scadenţă. Suspendarea priveşte dreptul de vot în
baza acţiunilor pentru care nu s-au efectuat vărsămintele scadente, iar nu şi
dreptul de vot al acţionarilor în temeiul acţiunilor plătite (dintr-o altă
emisiune).

Pentru societatea cu răspundere limitată, dreptul de vot al asociaţilor şi


exercitarea lui sunt guvernate de regulile societăţii pe acţiuni sau în comandită
pe acţiuni (art. 193 din Legea nr. 31/1990). Pentru societatea în nume colectiv şi
socie

tatea în comandită simplă, legea nu cuprinde reguli speciale privind dreptul de vot
şi exercitarea lui, ceea ce însemnă că acestea vor fi cârmuite de prevederile
actului constitutiv.

Legea reglementează anumite condiţii privind exercitarea dreptului de vot în unele


situaţii speciale.

Astfel, acţionarii care au calitatea de membri ai consiliului de administraţie,


directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, în baza acţiunilor pe
care le posedă, nici personal, nici prin mandatar, descărcarea gestiunii lor sau o
problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Aceste persoane
pot vota însă situaţia financiară anuală, dacă nu se poate forma majoritatea
prevăzută de lege sau de actul constitutiv (art. 126 din lege).

Apoi, acţionarul care, într-o anumită operaţiune, are, fie personal, fie ca
mandatar al altei persoane, un interes contrar celui al societăţii, va trebui să se
abţină de la deliberările privind acea operaţiune. Acţionarul care contravine
acestor dispoziţii este răspunzător de daunele produse societăţii, dacă, fără votul
său, nu s-ar fi obţinut majoritatea cerută (art. 127 din lege).

în sfârşit, dreptul de vot nu poate fi cedat, iar orice convenţie prin care
acţionarul se obligă să exercite dreptul de vot în conformitate cu instrucţiunile
date sau propunerile formulate de societate sau de persoanele cu atribuţii de
reprezentare a societăţii este nulă (art. 128 din Legea nr. 31/1990). Restricţia
este reglementată de normele relative la societatea pe acţiuni, însă aşa cum s-a
subliniat în doctrina de specialitate' aceasta este aplicabilă oricărei forme de
societate.

Adoptarea hotărârilor

Potrivit prevederilor art. 130 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunărilor
generale se iau prin vot deschis. Votul secret este obligatoriu pentru numirea sau
revocarea membrului consiliului de administraţie, respectiv al membrilor
consiliului de supraveghere, pentru numirea, revocarea ori demiterea cenzorilor sau
auditorilor financiari şi pentru luarea hotărârilor referitoare la răspunderea
membrilor organelor de administrare, de conducere şi de control ale societăţii.

în cazul societăţii cu răspundere limitată, votarea se poate face şi prin


corespondenţă, dacă prin actul constitutiv s-a prevăzut o atare modalitate de vot.

Fiecare asociat are dreptul de a fi informat cu privire la rezultatul voturilor,


pentru hotărârile luate în adunarea generală a asociaţilor. Dacă societatea deţine
o pagină de internet proprie, rezultatele se vor publica şi pe această pagină, în
termen de cel mult 15 zile de la data adunării generale (art. 131 din Legea nr.
31/1990).

Procesul-verbal al adunării generale


Problemele dezbătute în cadrul adunării generale vor fi consemnate într-un proces-
verbal semnat de preşedinte şi de secretar. Potrivit prevederilor art. 131 din
lege, procesul-verbal al şedinţei va cuprinde menţiuni privind îndeplinirea
formalităţilor de convocare, data şi locul adunării generale, acţionarii prezenţi,
numărul acţiunilor, dezbaterile în rezumat, hotărârile luate, iar, la cererea
acţionarilor, declaraţiile făcute de ei în şedinţă. La procesul-verbal se vor anexa
actele referitoare la

convocare, precum şi listele de prezenţă a acţionarilor. Procesul-verbal trebuie să


fie trecut în registrul adunărilor generale.

Hotărârile adunărilor generale


Hotărârile adunării generale adoptate în condiţiile legii şi ale actului
constitutiv sunt obligatorii şi trebuie publicate în condiţiile legii. Hotărârile
care contravin legii ori actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecătorească
de către oricare dintre asociaţi.

Obligativitatea hotărârilor

în ceea ce priveşte societăţile pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, legea


prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului
constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la
adunare sau au votat contra (art. 132 din Legea nr. 31/1990). Principiul
obligativităţii hotărârilor adunării generale adoptate în limitele legii sau
actului constitutiv este aplicabil şi celorlalte forme de societate.

Publicitatea privind hotărârile

Pentru a fi cunoscute de terţi şi opozabile acestora, hotărârile adunării generale


trebuie publicate în condiţiile legii. în acest scop, art. 131 alin. (4) din lege
prevede că, pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării generale vor fi
depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerţului, spre a fi menţionate
în registru şi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.

Pentru societăţile de persoane şi societatea cu răspundere limitată, legea nu


consacră obligaţia publicităţii hotărârilor adunării generale. Cu toate acestea,
aşa cum s-a precizat în doctrina de specialitate, soluţia nu poate fi diferită, mai
ales pentru acele situaţii ce privesc modificarea actului constitutiv şi actele şi
faptele stabilite de art. 21 din Legea nr. 26/1990.

Hotărârile adunărilor generale se iau prin vot deschis. Nu pot fi adoptate hotărâri
asupra unor puncte de pe ordinea de zi care nu au fost publicate în conformitate cu
dispozițiile art. 117 și 1171 , cu excepția cazului în care toți acționarii au fost
prezenți sau reprezentați și niciunul dintre aceștia nu s-a opus sau nu a contestat
această hotărâre. Pentru a fi opozabile terților, hotărârile adunării generale vor
fi depuse în termen de 15 zile la oficiul registrului comerțului, spre a fi
menționate în registru și publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-
a.
La cerere, fiecare acționar va fi informat cu privire la rezultatele votului,
pentru hotărârile luate în cadrul adunării generale. Dacă societatea deține o
pagină de internet proprie, rezultatele se vor publica și pe această pagină, în
termen de cel mult 15 zile de la data adunării generale.
(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv
sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au
votat contra.
(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi
atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat
parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze
aceasta în procesulverbal al ședinței.
(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este
imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.

18. obligativitatea hotărârilor adunatii generale


Hotărârile adunărilor generale
Hotărârile adunării generale adoptate în condiţiile legii şi ale actului
constitutiv sunt obligatorii şi trebuie publicate în condiţiile legii. Hotărârile
care contravin legii ori actului constitutiv pot fi anulate pe cale judecătorească
de către oricare dintre asociaţi.

Obligativitatea hotărârilor

în ceea ce priveşte societăţile pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, legea


prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului
constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acţionarii care nu au luat parte la
adunare sau au votat contra (art. 132 din Legea nr. 31/1990). Principiul
obligativităţii hotărârilor adunării generale adoptate în limitele legii sau
actului constitutiv este aplicabil şi celorlalte forme de societate.

19. acțiunea in anularea hotărârii adunării generale

Anularea hotărârilor adunării generale


Art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 dispune „hotărârile adunării
generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiţie, în
termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a, de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau
care au votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al
şedinţei. Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acţiune este
imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată şi de orice persoană interesată"
Din norma legală reprodusă se desprind regulile care cârmuiesc dreptul de a ataca
hotărârile adunării generale. Mai întâi, se observă că hotărârile pot fi atacate,
respectiv desfiinţate doar pe cale judecătorească. Pentru a putea fi atacate în
justiţie, hotărârile adunării generale trebuie să contravină legii sau actului
constitutiv. Titularii acţiunii privind atacarea în justiţie a hotărârilor sunt
acţionarii. Cererea se va soluţiona în contradictoriu cu societatea reprezentată
prin consiliul de administraţie, respectiv prin directorat [art. 132 alin. (5) din
lege].
Nu toţi acţionarii au legitimare procesuală activă, ci doar cei care nu au luat
parte la adunarea generală sau care, prezenţi fiind, au votat contra şi au cerut să
se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. în cazul în care se invocă
motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană
interesată, iar dreptul la acţiune este imprescriptibil. Potrivit legii, hotărârile
adunării generale pot fi atacate în justiţie şi de administratorii societăţii sau
de membrii directoratului, după caz. Legea interzice însă membrilor consiliului de
administraţie, respectiv ai consiliului de supraveghere să atace hotărârea adunării
generale prin care au fost revocaţi din funcţie.
în ipoteza în care hotărârea este atacată de toţi membrii consiliului de
administraţie, societatea va fi reprezentată în justiţie de către persoana
desemnată de preşedintele instanţei dintre acţionarii ei, iar când hotărârea este
atacată de toţi membrii directoratului, societatea va fi reprezentată de către
consiliul de supraveghere [art. 132 alin. (6) şi (7) din lege].
Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menţionată în registrul comerţului şi
publicată în Monitorul Oficial al României, dată de la care devine opozabilă
tuturor acţionarilor.

20. drepturile administratorilor


Conform prevederilor legale din Legea societăţilor comerciale nr.31/1990
republicată, administratorii au următoarele obligaţii:
a) să preia şi să păstreze toate actele oficiale privind înfiinţarea firmei;
b) să îndeplinească şi să monitorizeze operaţiunile juridice legate de înfiinţarea
firmei;
c) să administreze operaţiunile legale de încadrare în muncă a tuturor angajaţilor
(fişa de protecţie şi PSI, medicină muncii etc.);
d) să depună semnăturile (semnătura asociaţilor/ administratorului) la oficiul
Registrului Comerţului. Semnătura în registru poate fi înlocuită de semnătura
legalizată de un notar public;
e) să verifice vărsămintele datorate de asociaţii firmei;
f) să administreze procedurile juridice legate de realizarea obiectului de
activitate ai societăţii comerciale;
g) să stabilească şi să verifice programul de lucru;
h) să gestioneze bunurile societăţii comerciale şi să verifica stocurile firmei;
i) să ţină şi să verifice registrele solicitate de autorităţile competente conform
legislaţiei contabile;
j) să participe la şedinţele organizate de fondatorii firmei;
k) să îndeplinească toate angajamentele prestabilite în Actul Constitutiv al
firmei; Aici găsiţi informaţii despre ce trebuie să conţină actul constitutiv
l) să îndeplinească toate îndatoririle prestabilite de prevederile legislative;
m) să realizeze deciziile fondatorilor firmei;
n) să realizeze bilanţul firmei precum şi contul de beneficii şi pierderi al
societăţii. Administratorii au obligaţia să asigura achitarea dividendelor şi
repartizarea beneficiilor în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Drepturile unui administrator sunt următoarele:
a) dreptul de a semna documentele oficiale în numele firmei. Administratorul are
dreptul să semneze diferite documente fără formalităţi prealabile. În situaţii de
urgenţă aprobarea asociaţilor firmei se poate obţine ulterior. Persoanele care
refuză să respecte aceste formalităţi pot fi sancţionate cu amenzi;
b) dreptul de a reprezenta societatea comercială în diferite situaţii.
Administratorii trebuie să acorde atenţie specială interdicţiei de transmitere a
drepturilor de reprezentare. În cazul în care administratorul va transmite acest
drept unui alt delegat fără acordul asociaţilor firmei, administratorul va răspunde
de eventualele daune sau pagube;
c) dreptul de administrare a formalităţilor legale pentru a putea realiză obiectul
de activitate al firmei. Potrivit prevederilor legislative în vigoare
administratorul poate participa la şedinţele ţinute de fondatorii societăţii
comerciale. În funcţie de scopul şedinţei generale administratorul poate să-şi
exercite dreptul de administrare extraordinară (în cazul în care discuţia vizează
interesele administratorului şi ale societăţii) respectiv dreptul de administrare
ordinară (când discuţiile vizează realizarea obiectului de activitate al firmei).

21. SRL (10-15 rânduri de prezentare sintetica )


O societate cu răspundere limitată este o formă legală de companie, o anumită formă
de persoană juridică, care are o răspundere limitată în fața legii și față de
proprietarii acesteia. Este o formă hibridă de business având caracteristici atât
ale unui parteneriat cât și ale unei corporații, fiind mai flexibilă decât alte
forme de societăți comerciale și mai adecvată pentru un proprietar unic sau pentru
un număr mic de membri.
Societatea cu răspundere limitată se poate constitui și prin actul de voință al
unei singure persoane. În acest caz se întocmește numai statutul. În societatea cu
răspundere limitată, numărul asociaților nu poate fi mai mare de 50.
Capitalul social al unei societăți cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de
200 lei și se divide în părți sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Societatea cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data
constituirii capitalul social subscris.
(1) În cazul în care, într-o societate cu răspundere limitată, părțile sociale sunt
ale unei singure persoane, aceasta, în calitate de asociat unic, are drepturile și
obligațiile ce revin, potrivit prezentei legi, adunării generale a asociaților.
(2) Dacă asociatul unic este administrator, îi revin și obligațiile prevăzute de
lege pentru această calitate.
(3) În societatea care se înființează de către un asociat unic, valoarea aportului
în natură va fi stabilită pe baza unei expertize de specialitate.
(1) O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât într-o
singură societate cu răspundere limitată.
Societatea cu răspundere limitată nu poate emite obligațiuni.
Contractele între societatea cu răspundere limitată și persoana fizică sau persoana
juridică,
asociat unic al celei dintâi, se încheie în formă scrisă, sub sancțiunea nulității
absolute.
Hotărârile asociaților se iau în adunarea generală. Adunarea generală decide prin
votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în
afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.
Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar
votul tuturor asociaților, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv
prevede altfel.
(1) Fiecare parte socială dă dreptul la un vot.
(2) Un asociat nu poate exercita dreptul său de vot în deliberările adunărilor
asociaților referitoare la aporturile sale în natură sau la actele juridice
încheiate între ele și societate.
(3) Dacă adunarea legal constituită nu poate lua o hotărâre valabilă din cauza
neîntrunirii majorității cerute, adunarea convocată din nou poate decide asupra
ordinii de zi, oricare ar fi numărul de asociați și partea din capitalul social
reprezentată de asociații prezenți.
Adunarea generală a asociaților are următoarele obligații principale:
a) să aprobe situația financiară anuală și să stabilească repartizarea profitului
net;
b) să desemneze administratorii și cenzorii, să îi revoce/demită și să le dea
descărcare de activitate, precum și să decidă contractarea auditului financiar,
atunci când acesta nu are caracter obligatoriu, potrivit legii;
c) să decidă urmărirea administratorilor și cenzorilor pentru daunele pricinuite
societății, desemnând și persoana însărcinată să o exercite;
d) să modifice actul constitutiv.

Se pedepsește cu închisoare de la o lună la un an ori cu amendă administratorul,


directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al
directoratului care: începe operațiuni în numele unei societăți cu răspundere
limitată înainte de a se fi efectuat vărsământul integral al capitalului social;
emite titluri negociabile reprezentând părți sociale ale unei societăți cu
răspundere limitată;

22. -reducerea capitalului social


Hotărârea privind reducerea capitalului social trebuie să respecte minimul de
capital social, atunci când legea îl fixează, să arate motivele pentru care se face
reducerea şi procedeul ce va fi utilizat pentru efectuarea ei.

Capitalul social poate fi redus prin:


a) micșorarea numărului de acțiuni sau părți sociale;
b) reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a părților sociale;
c) dobândirea propriilor acțiuni, urmată de anularea lor.
(2) Capitalul social mai poate fi redus, atunci când reducerea nu este motivată de
pierderi, prin:
a) scutirea totală sau parțială a asociaților de vărsămintele datorate;
b) restituirea către acționari a unei cote-părți din aporturi, proporțională cu
reducerea capitalului social și calculată egal pentru fiecare acțiune sau parte
socială;
c) alte procedee prevăzute de lege.
Reducerea capitalului social va putea fi făcută numai după trecerea a două luni din
ziua în care hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a
IV-a.
Hotărârea va trebui să respecte minimul de capital social, atunci când legea îl
fixează, să arate motivele pentru care se face reducerea și procedeul ce va fi
utilizat pentru efectuarea ei.
(3) Creditorii societății, ale căror creanțe sunt anterioare publicării hotărârii,
vor fi îndreptățiți să obțină garanții pentru creanțele care nu au devenit scadente
până la data respectivei publicări. Aceștia au dreptul de a face opoziție împotriva
acestei hotărâri, în conformitate cu art. 62.
Reducerea capitalului social nu are efect și nu se fac plăți în beneficiul
acționarilor până când creditorii nu vor fi obținut realizarea creanțelor lor ori
garanții adecvate sau până la data la care instanța a respins cererea creditorilor
ca inadmisibilă ori, apreciind că societatea a oferit creditorilor garanții
adecvate sau că, luându-se în considerare activul societății, garanțiile nu sunt
necesare, a respins cererea creditorilor ca neîntemeiată, iar hotărârea
judecătorească a rămas definitivă.
Când societatea a emis obligațiuni, nu se va putea proceda la reducerea capitalului
social prin restituiri făcute acționarilor din sumele rambursate în contul
acțiunilor, decât în proporție cu valoarea obligațiunilor rambursate.

23. -majorarea capitalului social


Capitalul social se poate mări prin emisiunea de acțiuni noi sau prin majorarea
valorii nominale a acțiunilor existente în schimbul unor noi aporturi în numerar
și/sau în natură.
(2) De asemenea, acțiunile noi sunt liberate prin încorporarea rezervelor, cu
excepția rezervelor legale, precum și a beneficiilor sau a primelor de emisiune,
ori prin compensarea unor creanțe lichide și exigibile asupra societății cu acțiuni
ale acesteia.
(3) Diferențele favorabile din reevaluarea patrimoniului vor fi incluse în rezerve,
fără a majora capitalul social.
(4) Mărirea capitalului social prin majorarea valorii nominale a acțiunilor poate
fi hotărâtă numai cu votul tuturor acționarilor, în afară de cazul când este
realizată prin încorporarea rezervelor, beneficiilor sau primelor de emisiune.
Societatea pe acțiuni își va putea majora capitalul social, cu respectarea
dispozițiilor
prevăzute pentru constituirea societății.
(2) În caz de subscripție publică, prospectul de emisiune, purtând semnăturile
autentice a 2 dintre membrii
consiliului de administrație, respectiv dintre membrii directoratului, va fi depus
la registrul comerțului pentru îndeplinirea formalităților prevăzute la art. 18 și
va cuprinde:
a) data și numărul înmatriculării societății în registrul comerțului;
b) denumirea și sediul societății;
c) capitalul social subscris și vărsat;
d) numele și prenumele administratorilor, respectiv ale membrilor directoratului și
consiliului de
supraveghere, cenzorilor sau, după caz, auditorului financiar, și domiciliul lor;
e) ultima situație financiară aprobată, raportul cenzorilor sau raportul
auditorilor financiari;
f) dividendele plătite în ultimii 5 ani sau de la constituire, dacă, de la această
dată, au trecut mai puțin de 5 ani;
g) obligațiunile emise de societate;
h) hotărârea adunării generale privitoare la noua emisiune de acțiuni, valoarea
totală a acestora, numărul și valoarea lor nominală, felul lor, relații privitoare
la aporturi, altele decât în numerar, și avantajele acordate acestora, precum și
data de la care se vor plăti dividendele.
(3) Acceptantul va putea invoca nulitatea prospectului de emisiune ce nu cuprinde
toate mențiunile arătate, dacă nu a exercitat în nici un mod drepturile și
obligațiile sale de acționar.
Majorarea capitalului social al unei societăți prin ofertă publică de valori
mobiliare și/sau prin acordarea posibilității acționarilor de a-și tranzacționa
drepturile de preferință pe piața de capital este supusă prevederilor legislației
specifice pieței de capital.
În caz de majorare a capitalului social prin ofertă publică, administratorii,
respectiv membrii directoratului, sunt solidar răspunzători pentru exactitatea
celor arătate în prospectul de emisiune, în publicațiile făcute de societate sau în
cererile adresate oficiului registrului comerțului, în conformitate cu prevederile
legislației privind piața de capital.
(1) Dacă majorarea capitalului social se face prin aporturi în natură, adunarea
generală care a hotărât aceasta va propune judecătorului-delegat numirea unuia sau
mai multor experți pentru evaluarea acestor aporturi, în condițiile art. 38 și 39.
(11) În cazul în care majorarea capitalului social este efectuată pentru realizarea
unei fuziuni sau divizări și pentru efectuarea, dacă este cazul, a plăților în
numerar către acționarii/asociații societății absorbite sau divizate, nu este
necesară întocmirea raportului prevăzut la alin. (1), dacă proiectul de fuziune sau
divizare a fost supus examinării unui expert independent potrivit dispozițiilor
art. 2433 alin. (1) - (4).
(2) Aporturi în creanțe nu sunt admise.

Acțiunile emise pentru majorarea capitalului social vor fi oferite spre subscriere,
în primul rând acționarilor existenți, proporțional cu numărul acțiunilor pe care
le posedă.
(2) Exercitarea dreptului de preferință se va putea realiza numai în interiorul
termenului hotărât de adunarea generală sau de consiliul de administrație,
respectiv directorat, în condițiile art. 2201 alin. (4), dacă actul constitutiv nu
prevede alt termen. În toate situațiile, termenul acordat pentru exercitarea
drepturilor de preferință nu poate fi mai mic de o lună de la data publicării
hotărârii adunării generale, respectiv a deciziei consiliului de
administrație/directoratului, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. După
expirarea acestui termen, acțiunile vor putea fi oferite spre subscriere
publicului.
(3) Orice majorare a capitalului social efectuată cu încălcarea prezentului articol
este anulabilă.

24. -cazuri de excludere a asociatului ( SRL și SA ) TITLUL V din lege.


Poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu
răspundere limitată:
a) asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat;
b) asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit
legalmente incapabil;
c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație
ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82;
d) asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește
de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
(2) Dispozițiile acestui articol se aplică și comanditaților în societatea în
comandită pe acțiuni.
(1) Excluderea se pronunță prin hotărâre judecătorească la cererea societății sau a
oricărui asociat.
(2) Când excluderea se cere de către un asociat, se vor cita societatea și
asociatul pârât.
(3) Ca urmare a excluderii, instanța judecătorească va dispune, prin aceeași
hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social a celorlalți
asociați.
(31) Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este
supusă numai apelului.
(4) Hotărârea definitivă de excludere se depune, în termen de 15 zile, la oficiul
registrului comerțului pentru a fi înscrisă în registru, iar dispozitivul hotărârii
se publică, la cererea societății, în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a.
(1) Asociatul exclus răspunde de pierderi și are dreptul la beneficii până în ziua
excluderii sale, însă nu va putea cere lichidarea lor până ce acestea nu sunt
repartizate conform prevederilor actului constitutiv.
(2) Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proporțională din patrimoniul
social, ci numai la o sumă de bani care să reprezinte valoarea acesteia.
(1) Asociatul exclus rămâne obligat față de terți pentru operațiunile făcute de
societate, până în ziua rămânerii definitive a hotărârii de excludere.
(2) Dacă, în momentul excluderii, sunt operațiuni în curs de executare, asociatul
este obligat să suporte consecințele și nu-și va putea retrage partea ce i se
cuvine decât după terminarea acelor operațiuni.
(1) Asociatul în societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau în societatea
cu răspundere limitată se poate retrage din societate:
a) în cazurile prevăzute în actul constitutiv;
a1) în cazurile prevăzute la art. 134;
b) cu acordul tuturor celorlalți asociați;
c) în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul
unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, în baza unei hotărâri a
tribunalului, supusă numai apelului.
(11) Dreptul de retragere poate fi exercitat, în cazurile prevăzute la alin. (1)
lit. a) și b), în termen de 30 de
zile de la data publicării hotărârii adunării generale a asociaților în Monitorul
Oficial al României, Partea a IV-a. Dispozițiile art. 134 alin. (21) se aplică în
mod corespunzător.
(2) În situația prevăzută la alin. (1) lit. c), instanța judecătorească va dispune,
prin aceeași hotărâre, și cu privire la structura participării la capitalul social
a celorlalți asociați.
(3) Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părțile sale sociale, se
stabilesc prin acordul asociaților ori de un expert desemnat de aceștia sau, în caz
de neînțelegere, de tribunal. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

25. -modalitățile fuziunii art.238


Fuziunea este operațiunea prin care:
a) una sau mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și
transferă totalitatea patrimoniului lor unei alte societăți în schimbul
repartizării către acționarii societății sau societăților absorbite de acțiuni la
societatea absorbantă și, eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din
valoarea nominală a acțiunilor astfel repartizate; sau
b) mai multe societăți sunt dizolvate fără a intra în lichidare și transferă
totalitatea patrimoniului lor unei societăți pe care o constituie, în schimbul
repartizării către acționarii lor de acțiuni la societatea nouconstituită și,
eventual, al unei plăți în numerar de maximum 10% din valoarea nominală a
acțiunilor astfel repartizate.
Fuziunea sau divizarea se poate face și între societăți de forme diferite.
(4) Fuziunea sau divizarea, astfel cum este definită la alin. (1) ori (2), poate fi
efectuată chiar dacă societățile dizolvate sunt în lichidare, cu condiția ca
acestea să nu fi început încă distribuirea între asociați a activelor ce li s-ar
cuveni în urma lichidării.
(1) Fuziunea sau divizarea se hotărăște de fiecare societate în parte, în
condițiile stabilite pentru modificarea actului constitutiv al societății.
(2) Când acțiunile sunt de mai multe categorii, hotărârea asupra
fuziunii/divizării, în temeiul art. 113 lit. h), este subordonată rezultatului
votului pe categorii, dat în condițiile art. 115.
(3) Dacă, prin fuziune sau divizare, se înființează o nouă societate, aceasta se
constituie în condițiile prevăzute de prezenta lege pentru forma de societate
convenită.
Administratorii societăților care urmează a participa la fuziune sau la divizare
vor întocmi un proiect de fuziune sau de divizare, care va cuprinde:
a) forma, denumirea și sediul social ale tuturor societăților implicate în fuziune
sau divizare;
b) fundamentarea și condițiile fuziunii sau ale divizării;
c) condițiile alocării de acțiuni la societatea absorbantă sau la societățile
beneficiare;
d) data de la care acțiunile sau părțile sociale prevăzute la lit. c) dau
deținătorilor dreptul de a participa la beneficii și orice condiții speciale care
afectează acest drept;
e) rata de schimb a acțiunilor sau părților sociale și cuantumul eventualelor plăți
în numerar;
f) cuantumul primei de fuziune sau de divizare;
g) drepturile conferite de către societatea absorbantă sau beneficiară
deținătorilor de acțiuni care conferă drepturi speciale și celor care dețin alte
valori mobiliare în afară de acțiuni sau măsurile propuse în privința acestora;
h) orice avantaj special acordat experților la care se face referire la art. 2433
și membrilor organelor administrative sau de control ale societăților implicate în
fuziune sau în divizare;
i) data situațiilor financiare ale societăților participante, care au fost folosite
pentru a se stabili condițiile fuziunii sau ale divizării;
j) data de la care tranzacțiile societății absorbite sau divizate sunt considerate
din punct de vedere contabil ca aparținând societății absorbante sau uneia ori
alteia dintre societățile beneficiare;