Sunteți pe pagina 1din 8

Referat

Disciplina: Dreptul Administrativ


Profesor: Lector univ. dr. Gabriel MANU

Temă referat: Trăsaturile contravenției

Student:Ciulea Daniel-Cătălin

Anul II - Centrul Brăila


Pornind de la definitia contraventiei putem identifica trei trasaturi ale acesteia. In doctrina
elaborata inainte de intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 se analizeaza trei
trasaturi ale contraventiei: fapta savarsita cu vinovatie, fapta care prezinta pericol social mai
redus decat infractiunea si fapta care este prevazuta de lege sau alte acte normative[1]. Ulterior,
dupa intrarea in vigoare a noii legi cadru, unii autori nu mai retin pericolul social ca trasatura a
contraventiei, in timp ce altii considera ca nu se poate renunta la aceasta trasatura, desi legea
noua nu o mai prevede in mod expres.

Intr-o lucrare recenta s-au mai evidentiat ca trasaturi ale contraventiei tipicitatea,
antijuridicitatea, vinovatia si legalitatea.

Din analiza prevederilor articolului 1 al Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 aprobata prin
legea nr. 180/2002, in opinia celor mai multi autori se desprind trei trasaturi ale contraventiei,
trasaturi care ne permit sa o deosebim de alte forme de ilicit. Aceste trasaturi sunt:

a.      Fapta care aduce atingere unor valori sociale;

b.      Fapta savarsita cu vinovatie;

c.      Fapta prevazuta si sanctionata de legi si alte acte normative expres determinate prin lege

a.      Fapta care aduce atingere unor valori sociale generice

Alaturi de infractiune, contraventia este singura fapta ilicita care aduce atingere unor
valori sociale generice, respectiv, prin savarsirea unei contraventii, se aduce atingere unor valori
care intereseaza intreaga comunitate. Daca prin alte forme de ilicit se aduce atingere, in general,
unor relatii sociale care reglementeaza buna desfasurare a activitatii intr-un anumit domeniu sau
unor drepturi subiective ori interese legitime, prin savarsirea unei contraventii se lezeaza valori
care sunt ale intregii comunitati. Raspunderea civila se angajeaza prin savarsirea unei fapte ilicite
care produce un prejudiciu unei persoane; in cazul unei abateri disciplinare se aduce atingere
unor relatii care ocrotesc raporturile de munca; raspunderea administrativ disciplinara a
functionarului public se declanseaza, de asemenea, in cazul comiterii unei fapte care aduce
atingere raporturilor de serviciu. Cand o fapta este prevazuta insa intr-un text legal ca fiind
contraventie, se considera ca acea fapta aduce atingere unor valori sociale generice.
De aceea a fost criticata in doctrina tendinta de a se sanctiona contraventional multe fapte
care aduceau atingere doar unor relatii sociale cu privire la incalcarea raporturilor de munca,
fapte care constituiau de fapt abateri disciplinare.

Si Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciaza ca prin savarsirea unei contraventii


se aduce atingere unor valori ale intregii comunitati, atata timp cat dispozitia incalcata prin
savarsirea contraventiei are un caracter general si nu se adreseaza unui grup de persoane
determinat, ci tuturor cetatenilor; aceasta prevedere stabileste un anumit comportament, iar prin
sanctiunea atrasa de nerespectarea ei se incearca in acelasi timp atat sa se previna cat si sa se
reprime.

Consideram asadar, ca prima trasatura a contraventiei o reprezinta atingerea adusa unor


valori apartinand intregii comunitati. Numai o fapta care aduce atingere unor relatii sociale care
intereseaza comunitatea in ansamblul ei poate fi considerata contraventie, in caz contrar fiind in
prezenta unei alte forme de ilicit, astfel incat, datorita acestei trasaturi se poate face distinctia
intre contraventie si alte fapte ilicite.

b.     Fapta savarsita cu vinovatie

Aceasta trasatura este comuna majoritatii faptelor ilicite, intrucat, in dreptul romanesc,
raspunderea obiectiva este intalnita destul de rar si intotdeauna in ceea ce priveste declansarea
unei raspunderi cu caracter reparator, niciodata in ipoteza angajarii unei raspunderi cu caracter
represiv. Pentru a interveni raspunderea contraventionala, trebuie ca subiectul activ al
contraventiei sa fie vinovat de comiterea acesteia. Doctrina defineste vinovatia ca reprezentand
starea subiectiva a autorului faptei ilicite, in momentul incalcarii ordinii de drept, exprimand
atitudinea psihica negativa a acestuia fata de interesele si valorile sociale ocrotite de normele
juridice.

Legea-cadru nu consacra insa o definitie a vinovatiei, rezultand ca au aplicabilitate


principiile prevazute in Codul penal (art.19).

Potrivit acestui articol, vinovatia exista numai atunci cand fapta ilicita este savarsita cu
intentie sau din culpa. Intentia, la randul ei, este de mai multe feluri:
a) intentie directa, atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste
producerea ori comiterea acelui rezultat;

b) intentie indirecta atunci cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, nu urmareste ca
el sa se produca, insa accepta posibilitatea interventiei lui.

Din culpa, o fapta antisociala se poate produce in urmatoarele imprejurari:

a) atunci cand faptuitorul (contravenientul) prevede rezultatul faptei sale, nu-l accepta si
socoteste fara temei ca nu se va produce, situatie care reprezinta usurinta sau culpa cu
previziune;

b) atunci cand subiectul activ al faptei nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si
putea sa-l prevada, suntem in prezenta neglijentei sau a culpei fara previziune (culpa in
omitendo).

Indiferent de formele pe care le imbraca, vinovatia releva faptul ca subiectul de drept (cu
exceptia neglijentei) este constient ca fapta sa este contrara legii, ca ea produce anumite urmari
periculoase pentru societate si ca, in ciuda acestui fapt, el o comite. Ca si in cazul infractiunii,
vinovatia constituie latura subiectiva a contraventiei.

Ilicitul contraventional poate consta in una din urmatoarele categorii de atitudini:

- o actiune;

- o inactiune;

- fapte cu caracter mixt, omisive si comisive, in acelasi timp.

Raportat la persoanele juridice, doctrina dreptului penal admite existenta vinovatiei


persoanei juridice, vinovatie proprie acestor entitati, care nu se confunda cu vinovatia membrilor
persoane fizice, vorbindu-se de o culpa colectiva, imputabila persoanei juridice[6].
In dreptul contraventional, raspunderea persoanei juridice a fost prevazuta, intr-o forma
mai restransa sau mai extinsa, de toate actele normative cadru, care au reglementat aceasta
materie.

In materie contraventionala, gradele vinovatiei nu sunt importante, intrucat potrivit


legislatiei in vigoare, raspunderea contraventionala se angajeaza indiferent daca fapta este
savarsita cu intentie sau din culpa.

c.      Fapta prevazuta si sanctionata de legi si de alte acte normative expres


determinate prin lege.

Aceasta trasatura permite, de asemenea, delimitarea contraventiei de alte forme de ilicit


juridic.

La fel ca in materie penala, in dreptul contraventional opereaza principiul legalitatii


stabilirii si sanctionarii contraventiilor. Pentru a putea fi in prezenta unei contraventii este
necesar ca printr-un text expres sa fie descrisa activitatea care constituie contraventie. De
asemenea, norma juridica trebuie sa prevada si o sanctiune aplicabila persoanelor care savarsesc
fapta descrisa. Sub aspectul modului in care se intalnesc normele de sanctionare contraventionala
in dreptul obiectiv, putem vorbi de norme contraventionale care formeaza obiectul unui act
normativ, norme contraventionale cuprinse in acte normative care reglementeaza anumite
domenii de activitate.

Datorita acestei trasaturi a contraventiei se poate face distinctie de alte forme de ilicit
juridic, care nu necesita descrierea amanuntita a conduitei ilicite. Astfel, in materie civila
constituie fapta ilicita si atrage raspunderea civila delictuala orice fapta care, aducand atingere
dreptului obiectiv, produce un prejudiciu unei persoane. De asemenea, in cazul unei abateri
disciplinare nu este necesara descrierea in parte a fiecarei conduite ilicite, incalcarea obligatiilor
din contractul de munca sau din actele normative care reglementeaza acest domeniu putand
constitui abatere disciplinara.

Aceasta trasatura a contraventiilor ajuta si la delimitarea contraventiei de infractiune.


Spre deosebire de sistemele de drept in care contraventia este o forma a ilicitului penal si care
presupun stabilirea contraventiilor prin acte normative specifice dreptului penal, in tara noastra
se pot stabili si sanctiona contraventii printr-o multime de acte normative, in timp ce, in materie
penala incriminarea se produce intotdeauna prin lege organica.

Aceasta a doua trasatura a contraventiei se mai numeste si legalitatea


contraventiei sau legalitatea contraventionalizarii si ea reprezinta un transfer in materia
contraventionalului a principiului din dreptul penal “nullum crimen sine legem, nulla poena sine
lege” (nici o infractiune nu exista in absenta legii si nici o pedeapsa nu exista fara sa existe lege).

La nivel central, identificam urmatoarele organe care pot reglementa, in prezent,


contraventii:

1. Parlamentul reprezinta prima autoritate competenta sa reglementeze contraventii.


Primul act normativ prin care se pot reglementa contraventii este astfel legea, desi art.1 din
Ordonanta de Guvern nr. 2/2001 nu precizeaza la care tip de lege se refera textul respectiv.

Analizand prevederile Constitutiei vom constata ca materia contraventionala nu este


rezervata domeniilor de reglementare ale unei legi organice, de unde concluzia ca reglementarea
contraventionala este de domeniul legii ordinare.

Art.2 alin.(1) prevede in mod expres ca prin lege, ca si prin Hotarare de Guvern si prin
Ordonanta de Guvern, pot fi stabilite si sanctionate contraventii in toate domeniile de activitate.

2. Guvernul este cea de-a doua autoritate publica la nivel central, care este competenta sa
stabileasca reglementari in materie contraventionala. El isi realizeaza aceasta competenta prin
Ordonante de Guvern (simple sau de urgenta) sau prin Hotarari de Guvern.

La nivel judetean si local pot fi stabilite contraventii prin:

- hotarari ale consiliului judetean, ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti


si ale celui local, prin care pot fi stabilite si sanctionate contraventii in toate domeniile de
activitate in care acestora li s-au stabilit atributii prin lege, in masura in care in domeniile
respective nu sunt stabilite contraventii prin legi sau prin hotarari ale Guvernului.
- hotarari ale sectoarelor municipiului Bucuresti pot reglementa contraventii numai in
domeniile care sunt prevazute expres de art. 2 alin. 3 din Ordonanta de Guvern nr. 2/2001.

Enumerarea continuta de articolul mai sus mentionat este enuntiativa, nu limitativa, in


sensul ca se recunoaste posibilitatea pentru Consiliul General al Municipiului Bucuresti de a
stabili si alte domenii de activitate din competenta consiliilor locale in care acestea sa poata
stabili si sanctiona contraventii.

Art.3 alin.(1) din actul normativ-cadru prevede ca actele normative prin care se stabilesc
contraventii vor trebui sa cuprinda, in mod obligatoriu:

a) descrierea faptelor ce constituie contraventie;

b) sanctiunea care urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea. In cazul in care se
aplica sanctiunea amenzii, actul normativ va trebui sa cuprinda limita minima si maxima a
acestei sanctiuni sau, dupa caz, cote procentuale din anumite valori;

c) pot fi cuprinse si anumite tarife de determinare a despagubirilor pentru pagube


pricinuite prin savarsirea contraventiilor.

Legea instituie principiul potrivit caruia actele normative contraventionale intra in


vigoare in termen de 30 zile de la data cand au fost publicate sau, dupa caz, de la data publicarii,
iar in cazul hotararilor consiliilor locale sau judetene, punerea in aplicare se face si cu
respectarea conditiilor prevazute la art.5 alin.(2) din Legea administratiei publice locale nr.
215/2001.

In cazuri urgente, legiuitorul ingaduie ca actul normativ contraventional sa poata intra in


vigoare si intr-un termen mai scurt, fara ca acesta sa poata fi mai mic de 10 zile.

Fata de aceasta trasatura a contraventiei, mentionam existenta principiului legalitatii in


materie contraventionala, care presupune doua aspecte:
- legalitatea contraventionalizarii - care semnifica faptul ca reprezinta contraventii numai
faptele considerate ca atare prin legi, ordonante de Guvern, hotarari de Guvern si alte acte
normative prevazute de lege;

- legalitatea sanctionarii contraventionale - care, in conceptia noastra presupune la randul


ei doua aspecte.

Primul aspect vizeaza posibilitatea aplicarii doar a sanctiunilor contraventionale stabilite


de organele competente in materie contraventionala.

De la acest principiu exista si o exceptie, si anume sanctiunea avertismentului, in privinta


careia, datorita caracterului sau moral, legiuitorul admite posibilitatea aplicarii lui si atunci cand
legea nu-l prevede expres.

Cel de-al doilea aspect vizeaza redactarea si emiterea actelor normative contraventionale
cu respectarea clauzelor prevazute de legiuitor.

BIBLIOGRAFIE

https://www.creeaza.com/legislatie/drept/Trasaturile-juridice-ale-contr817.php