Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infectia nozocomiala a devenit una din problemele majore ale asistentei medicale
contemporane. Morbiditatea crescuta si omniprezenta, consecintele ei, inclusiv letalitatea, precum
impactul negativ in starea de sanatate a celor ingrijiti, stresul psihic apasator asupra ofertantilor
deservicii medicale si pierderile economice rezultate din costurile ingrijirilor suplimentare, impun
adoptarea unor strategii fezabile si priorizate, cu obiective orientate spre implementarea unor masuri
de prevenire si limitare (control) ale infectiilor nozocomiale.
Pe parcursul istoriei omenirii exista nenumerate dovezi pentru prezenta in randul populatiei
a unor boli infectioase care au produs epidemii sau pandemii devastatoare –cu pierderi umane
insemnate- (ciuma, variola, pesta, holera, poliomielita, difteria, gripa, etc.) sau care au evoluat
endemic, mai putin zgomotos, dar cu consecinte tot atat de insemnate in morbiditate si
mortalitate(sifilisul, malaria, tetanosul, hepatita virala B si C, infectia HIV, etc.).
Caracteristica comuna a acestor boli 'clasice' a fost aceea ca au afectat, in majoritatea
cazurilor, persoane sanatoase din populatie / comunitate, cu o stare de sanatate neatinsa de infectia
respectiva pana la aparitia ei incolectivitate / comunitate / populatie.
Astfel, o serie de boli infectioase transmisibile au devenit eradicate (variola), sporadice
sau eliminate teritorial(poliomielita, difteria, tetanosul) sau controlate atat prin terapie etiologica
(sifilisul, holera, pesta)cat si prin imunoprofilaxie specifica (difteria, tetanosul, hepatita B).
In mod paradoxal, concomitent cu dezvoltarea cunostintelor medicale, a tehnologiei de
investigare si a metodologiei ingrijirilor, in zilele noastre cel putin 80 de infectii, cu agenti etiologici
(bacteriani, virali, parazitari si micotici) vechi si cunoscuti, dar semnificativ modificati sau, dimpotriva
cu agenti etiologici nou descoperiti, patogeni sau facultativ patogeni, produc serioase probleme de
boala 'secundara' la pacientii ingrijiti, in primul rand in spitale, dar nu numai.
Caracteristica comuna a acestor infectii, pe langa indexul de gravitate crescut si dificultatile
privind eficienta terapiilor obisnuite, este aceea ca ele apar la persoane cu diferite boli pentru care
primesc ingrijiri medicale si care, prin boala de baza sau prin terapia primita, au o deficienta imuna
mai mult sau mai putin accentuata, cu limitarea posibilitatilor de aparare prin mijloacele biologice
naturale, proprii, fata de infectii. Astfel, acesti pacienti sunt deosebit de vulnerabili in contractarea
unor infectii, prin mecanisme de transmitere a infectiei corelabile cu agresiunile din mediul de
spital,tehnica ingrijirilor medicale primite si profesionalitatea cu care sunt 'protejate' de catre
prestatorii ingrijirilor medicale.