ETICA PROFESIONALĂ

Se referă la practicile şi codurile etice care guvernează activitatea celor care exercită o anumită profesie. În
majoritatea ţărilor, avocaţii, notarii, magistraţii, contabilii, auditorii, funcţionarii publici, evaluatorii, cadrele
didactice universitare etc. trebuie să se încadreze în coduri de conduită care sunt construite de asociaţiile
sau corpurile profesionale din care fac parte. Acestea au autoritatea de interveni disciplinar (chiar
până la excludere) în cazurile în care membrii lor au fost implicaţi în litigii etice sau au dovedit un
comportament profesional neetic. Deşi codurile de conduită etică diferă de la o ţară la alta sau de la o
asociaţie profesională tutelară la alta, ele conţin câteva teme comune:
 Reglementarea conflictului de interese, care se naşte în situaţia în care un angajat are un
interes personal de natură să influenţeze sau să pară a influenţa asupra exercitării imparţiale şi
obiective a funcţiilor şi atribuţiilor sale; interesul personal poate cuprinde orice avantaj pentru el însuşi
sau în favoarea familiei sale, a părinţilor, a prietenilor sau persoanelor apropiate, sau a persoanelor
sau organizaţiilor cu care el a avut relaţii de afaceri sau politice; de asemenea, interesul include orice
obligaţie financiară sau civilă la care este constrâns în exercitarea funcţiilor sale.
 Dezavuarea mitei tei, în ambele forme ale sale:
o Luarea de mită – fapta oricărui angajat care pretinde ori primeşte bani sau alte
foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a
îndeplini, a nu îndeplini ori a întarzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în
scopul de a face un act contrar acestor îndepliniri;
o Darea de mită – promiterea/oferirea/darea de bani/foloase unui anagjat de o
persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.
 Dezavuarea primirii de foloase necuvenite, aceasta reprezentând primirea de către un angajat de
bani ori alte foloase după ce a îndeplinit un act care intra în atribuţiile sale de serviciu; primirea de foloase
necuvenite se deosebeşte de luarea de mită prin aceea că banii sau bunurile se dau ulterior îndeplinirii
actului şi nu au condiţionat emiterea lui, fiind un spor nelegal la salariu.
 Dezavuarea traficului de influenţă, acţiunea prin care o persoană denumită promitent, care are
influenţa sau lasă să se creadă că are influenţa asupra unui angajat, pretinde bani sau alte foloase de la o
persoană fizică sau juridică pentru a-i rezolva o problema prin convingerea angajatului respectiv să facă ori
să nu facă un act care intră în atribuţiile sale de serviciu.
 Diminuarea neglijenţei, adică a situaţiei în care un angajat îşi neglijează sarcinile de serviciu,
prejudiciind o persoană, fără ca fapta acestuia să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale.
 Combaterea abuzului, respectiv a situaţiei în care un angajat abuzează de funcţia deţinută împotriva
intereselor unei persoane fără ca fapta să să aibă drept mobil obţinerea de beneficii personale.
 Eliminarea incompetenţei, determinată de situaţia în care un angajat ocupă o poziţie pentru care este
subcalificat şi nu îşi poate duce la îndeplinire obligaţiile şi sarcinile conform cerinţelor de competenţă şi
profesionalism.

ASPECTE ETICE ÎN PRACTICA MEDICALĂ

Etica medicală este o preocupare veche, nascuta mai mult ca sigur odată cu medicina. De la
primele întrebări/dileme pe care omul primitiv şi le-a pus şi până la sistemul actual bazat pe
reglementari în cele mai variate domenii, drumul a fost anevoios şi îndelungat. Ea a devenit în ultima
vreme, o problema tratata mai ales în ziare, la radio şi TV şi mai putin o problema tratata de
profesionistii sănătăţii. Din pacate, în România, acestia se confrunta tot mai mult în ultimul timp cu lipsa
resurselor financiare, astfel incat, adesea, problemele de etica par secundare.
Etica nu este doar o disciplina studiata în sistemul academic de învaţamant, ci presupune abordarea unor
probleme reale ale îngrijirii sănătăţii şi cautarea unor solutii concrete, rationale. Din pacate, în societatea
românească actuală problemele de etică par adesea abstracte, iar cei care diriguiesc învaţamantul şi
sănătatea în România sunt prea adesea înclinaţi să considere aceste probleme lipsite de importanţă reală,

12
în comparaţie cu preocuparea pentru îmbunătăţirea cunoştinţelor teoretice sau practice legate de
abilităţile necesare personalului medical.
Folosirea aparaturii moderne a dus la aparitia unor noi probleme de etica pe care adesea omul modern
pare incapabil să le rezolve. Problemele legate de menţinerea unei persoane în viaţa cu ajutorul
aparatelor, cele legate de fertilizarea în vitro, trebuie să preocupe în viitor şi asistentele medicale din
România. În context este necesară elaborarea unor standarde moderne în etica medicală, care pot ajuta
profesionistii să rezolve, fără intarziere, aceste probleme ce se ridica în asistenta medicală de astazi.
Devine astfel necesar să stabilim care este aria subiectelor posibile de etica şi care ar fi solutiile
de baza în o serie de probleme de etica. Aceste posibile solutii nu trebuie privite ca pe tabu-uri, ci mai
degraba ca pe un punct de vedere care să incite la discutii şi analize ulterioare şi care să permita
dezvoltarea în viitor a eticii. Etica medicală poate fi considerata fără indoiala ca cel mai dinamic spatiu de
analiza a activităţilor medicale, ca un loc unde opiniile diferite pot să se afle nu într-o irevocabila opozitie,
ci într-un dialog permanent şi adecvat.
Principiile eticii, atât cele cunoscute, cât şi cele care vor reiesi în urma discutiilor la acest congres,
nu sunt decât rezultatul exprimarii unui set de valori individuale aflate în consonanta cu cele ale grupului
profesional sau social. Din competitia şi controversa ideilor trebuie să razbata acele valori umane, universal
valabile, bazate pe bunatate, respectarea autonomiei fizice şi psihice a individului, pe dreptate. Experienta
actuala ne arata ca argumentele pe care le avem la indemâna trebuie folosite cu prudenta şi după o analiza
profunda. Atunci când doua principii intra în conflict (dreptul de a decide singur asupra îngrijirilor de
sănătate şi dreptul de a beneficia de aceste îngrijiri), atitudinea a doua persoane poate fi diferita, în funcţie
de ce considera acele persoane ca este mai important. O persoană poate considera că e mai important să
trateze bolnavul indiferent de opţiunea acestuia (exemplu: atunci când o transfuzie de sânge este vitală şi
aceasta este refuzată de pacient sau de aparţinători), alta va considera că dreptul persoanei la
autonomie este cel mai important. Din punct de vedere al eticii, evident că este foarte important ca
decizia să fie luată cu bună credinţă. În societatea actuală valorile etice pe care le stabilim trebuie să plece
de la prioritatea individului în faţa societăţii, a acelei societăţi care nu este doar o suma de indivizi, ci un
sistem în care individualitatea fiecăruia trebuie să se dezvolte în strânsă corelaţie cu ansamblul societăţii, a
acelei societăţi care trebuie să invete să aibă grija de toţi membrii ei. Din pacate, o societate în tranziţie
trebuie adesea să-şi stabilească priorităţile în domeniul dezvoltării sectorului de sănătate astfel încât să
poată face faţa din punct de vedere economic posibilităţilor pe care le are.
Domeniul sănătăţii, insuficient pus la punct, pune o serie de probleme de etică de maximă importanţă şi
ridică o serie de întrebări la care sunt puşi să răspundă, din nefericire, cei care decid în privinţa utilizării
resurselor şi nu cei care lucrează direct cu pacientul. Trebuie uneori să negăm dreptul unei persoane la un
anumit tip de asistenţă medicală (vezi transplantul), care e foarte costisitor, pentru a trata alţi pacienţi
pentru care ne sunt necesare mai puţine resurse. O astfel de problemă de etică ridică o serie de intrebări la
care organismele abilitate ar trebui să răspundă dacă ar deveni parte la un proces activ de evaluare a
normelor etice în societatea românească. Lipsa reală de experienţă în abordarea activă, permanentă, a
problemelor de etică, lipsa unui cadru instituţional, independent - aşa cum ar fi un institut de etică, lipsa
unui suport real material şi logistic din partea tuturor organizaţiilor profesionale, fac ca aceste probleme de
etică să fie neglijate, minimalizate. O atitudine adecvată va reuşi să modifice nu numai modul de percepere
a profesiei medicale ci şi atitudinea oamenilor faţă de profesioniştii din sănătate.

13