Resursele biosferei

Resursele biosferei sunt reprezentate de totalitatea plantelor și animalelor de pa suprafața

Pământului.

A. Resursele biosferei din zona ecuatorială:

geografic, această regiune se întinde între 0-50 latitudine nordică și sudică, în Câmpia
Amazonului, Bazinul fluviului Congo, Arhipelagul Indonezian;

vegetația: foarte bogată în specii (peste 3000), pădure etajată, numeroase specii de palmieri (de
cocos, cafea, cacao, pâine, cauciuc), liane; în Brazilia poartă numele de selvas;

soluri: laterite, puțin fertile;

utilizare: în America de Sud și în Africa impactul uman este destul de redus, având în vedere că
societățile care trăiesc în aceste regiuni sunt puțin dezvoltate din punct de vedere economic,
utilizând materialul lemnos în special pentru uz personal (lemn de foc, construcții) și nu la scară
largă.

În Indonezia impactul uman este extrem de mare, zona fiind aproape în totalitate urbanizată.
Pădurile au fost defrișate cu scopul de a obține terenuri pentru construcția unor așezări umane
sau pentru a introduce materialul lemnos în procese industriale.

B. Resursele biosferei din zona subecuatorială:

geografic, între 5-150 latitudine nordică și sudică, în Podișul Guyanelor și Podișul Braziliei
(America de Sud); în bazinul fluviul Congo (cursul superior și inferior), parțial în insula
Madagascar (Africa); în Asia foarte puțin caracteristic (peninsula Indiană)

vegetația: formațiuni ierboase foarte rezistente la uscăciune; tipice: iarba elefanților, palmierul
de savană, baobabul și accacia (Africa) – savană; spre zona ecuatorială savana africană se
transformă în ”păduri parc”; în America de sud: llanos (P. Guyanelor); campos (P. Braziliei); spre
pădurea ecuatorială se transformă în ”păduri galerii”;

soluri: laterite; soluri roșii de savană

utilizare: sunt zone cu presiune umană mare, omul utilizând aproape tot ceea ce îi oferă mediul
natural: de la păduri (utilizate în diverse scopuri) până la solul fertil care se găsește în aceste
regiuni;
C. Resursele biosferei din zona tropical uscată:
geografic, această regiune se încadrează între 15-300 latitudine nordică și sudică în Podișul
Sahara și Podișul Kalahari; Podișul Mexican și Sonora-Mojave; Podișul Atacama, Salar de Uyumi;
Peninsula Arabă, Podișul Thar; Podișul Gibson, Podișul Marelui Deșert de Nisip, Podișul Victoria;

vegetația: formațiuni ierboase foarte rezistente la uscăciune; în Africa: cactuși, agave, curmali în
oaze; în America arbuști țepoși (caatinga), pelin; Australia: scrub

soluri: calcisoluri

utilizare: în general regiunea tropical uscată nu oferă foarte multe resurse de sol; din acest
motiv în aceste zone presiunea umană este destul de scăzută, excepție statele din Peninsula
Arabă, state puternic dezvoltate din punct de vedere economic, în special pe baza resurselor de
petrol de la Golful Persic.

D. Resursele biosferei din zona tropical umedă (musonică):

geografic, între 15-300 în Asia sudică și sud-estică; parțial se întâlnește în Japonia și Australia; în
sud-estul Africii; Insula Madagascar (în est), în Brazilia (est), Mexic (est), America Centrală și
Peninsula Florida;

vegetația: se aseamănă cu pădurile ecuatoriale ca abundență; domină esențele prețioase:

santal, teck, abanos, mahon, vanilie, bambus, palmierul de zahăr, arborele de scorțișoară,
arborele pagodelor

soluri: argiluvisoluri;

utilizare: este o zonă de care omul beneficiază din plin; de la esențele de lemn prețioase, până
la solul (implicit climatul) favorabil culturilor agricole, zona constituie una dintre cele mai
urbanizate regiuni de pe glob.

E. Resursele biosferei din zona mediteraneeană (subtropicală):

geografic se situează între 30-400 latitudine nordică și sudică, în jurul Mării Mediterane (unde
poartă numele de zona mediteraneană); Peninsula California, centrul Chile, Africa sudică,
Australia sudică și sud- estică, Japonia central sudică (unde poartă numele de zona
subtropicală);

vegetația: Marea Mediterană: stejarul veșnic verde, stejarul de plută, pinul de Alep, măslinul
sălbatic, și asociații de arbuști (maquis, garigga, frigana); America de Nord/Japonia: stejarul
negru, verde, magnolia, palmierul pitic, pinul de tămâie; chaparal; America de Sud– centrul
Chile: bambus, fagul austral; Australia, Africa: fagul austral, feriga, eucalipt

soluri: terra rossa

utilizare: materialul lemnos este utilizat în construcții și industrie, iar solurile (în general
nisipoase) sunt utilizate în agricultură; este o regiune geografică puternic dezvoltată (industrial și
agricol).

F.Resursele biosferei din zona temperat oceanică:

geografic, între 40-60/660 latitudine nordică și sudică; această zonă se întâlnește pe versantul
vestic al munților Cordilieri; versantul vestic al munților Anzi;

vegetația: păduri de foioase: fag, carpen, ulm, tei, mesteacăn;

soluri: cambisol, argiluvisol;

utilizare: este o zonă foarte de populată, din care omul a utilizat din plin ceea ce i-a ”pus la
dispoziție” natura: de la lemnul de diverse specii, până la solurile pretabile la anumite tipuri de
culturi;

G.Resursele biosferei din zona temperat continentală:

geografic, zona se întinde între 40-600 latitudine nordică (în interiorul continentelor)

subdiviziuni:

1. regiunea semiaridă: Podișul Colorado, Podișul Marilor Lacuri, Podișul Marelui Bazin etc., în
munții Anzi, Câmpia Europei de Est, partea centrală a Europei, Câmpia Siberiei de Vest, Podișul
Gobi; (40-500lat. N și S);

2. regiunea aridă: nordul Mării Caspice – vegetația lipsește;

3. regiunea ”rece”: nordul Canadei, nordul Siberiei; (50-600lat. N și S);

vegetația: semiaridă: stepă, preerie, pampas, puna; ”rece”: taiga (păduri de conifere/rășinoase):
molid, brad, pin, bradul de balsam, molidul alb/negru, sequoia, tuia, tsuga; în subzona aridă
vegetația lipsește;

soluri: molisoluri (stepă), spodosol (taiga).

utilizare: trebuie menționat că în această regiune se află cele mai fertile soluri pentru
practicarea agriculturii (molisolurile); din acest motiv vegetația naturală a fost îndepărtată
pentru a obține terenuri agricole; pe de altă parte, speciile de conifere din subzona ”rece” sunt
utilizate în diferite scopuri economice; este o regiune cu un puternic impact antropic;

H. Resursele biosferei din zona subpolară:

geografic, această zonă se întinde până la aproximativ 700 latitudine nordică; se regăsește în
insulele din nordul continentelor: Groenlanda (în nord), Novaia Zemlea, Svernaia Zemlea și în
extremitățile nordice al Canadei și Federației Ruse;

vegetația: tundra (vegetație adaptată la frig și vânt puternic)

solul este stratificat: molisol/pergelisol (permafrost/merzlotă)

I. Resursele biosferei din zona polară:

geografic, între 70-900 latitudine nordică și sudică; este zona ocupată permanent de calotele
glaciare; vegetația lipsește (câteva specii de mușchi și licheni).

utilizare: având în vedere că zona rece este o regiune acoperită în cea mai mare parte de
gheață, omul nu are foarte multe resurse la dispoziție în aceste regiuni; prin urmare, zona rece
este foarte puțin antropizată.