Sunteți pe pagina 1din 3

Universitatea de Stat din Muldova

Catedra Militară

Preg[tirea medico-militară
material didactic pentru studenţii catedrei militare

Chişinău 2013
Tema 1. Igiena personală şi socială a militarilor
1.1. Măsuri profilactice de igienă individuală
Igiena individuală deficitară se poate materializa în leziuni relativ simple:
eroziuni, hiperhidroză plantară, dar şi în tulburări ale echilibrului hidroelectrolitic
şi ale termoreglării. Apariţia acestor evenimente semnalează ajustarea incorectă a
echipamentului, care fiind prea larg sau prea strîmt determină tulburări ale
circulaţiei sîngelui şi a ventilaţiei necesare în diferitele segmente ale organismului.
Purtarea unor ciorapi umezi sau uzaţi afectează picioarele, pregătind terenul pentru
eventuale recidive ale unor infecţii fungice anterioare sau pentru complicaţii
infecţioase locale şi generale. Purtarea unor efecte din materiale sintetice sau din
mătase este contraindicată, avînd în vedere că doar ţesăturile de bumbac sunt bune
absorbante şi permit uscarea pielii. Echipamentul murdar sau purtat un interval mai
prelungit de timp, părul nespălat, sunt gazde ospitaliere pentru paraziţi. Devine
implicită necesitatea ca starea echipamentului şi a încălţămintei să fie cît mai strict
supravegheată, luîndu-se măsura schimbării sau reparării urgente în cazurile care o
impun.
Igiena picioarelor prin spălare zilnică, tăiere corectă şi la timp a unghiilor
reprezintă cea mai sigură metodă profilactică. La cei cu infecţii fungice în trecutul
mai mult sau mai puţin îndepărtat, se va utiliza pudra de talc pentru a menţine
tegumentele cît mai uscate.
Odată apărute eroziunile impun scoaterea din formaţie, pansamentul local
după o sterilizare prealabilă a leziunii şi, eventualul transport cu un vehicul. Fără
aceste măsuri simple, eroziunile se pot agrava prin complicaţii infecţioase şi se
prelungeşte timpul necesar vindecării. Consecinţele sunt diminuarea capacităţii de
luptă şi necesitatea destinării unor autovehicule pentru transportul celor afectaţi.
Un alt factor important în protecţia individuală a militarului este utilizarea
apei atît pentru igiena individuală, cît şi pentru alimentaţie. Apa trebuie folosită
constant şi în cantităţi adecvate climatului exterior. Ea trebuie să provină din surse
verificate chimic şi bacteriologic şi consumul ei nu trebuie restrîns din cauza
disconfortului produs de urinatul în condiţii precare de igienă. Consumul apei
trebuie făcut în cantităţi mici, în mod repetat, iar temperatura apei trebuie să fie
medie, deoarece apa rece nu este absorbită tot atît de rapid prin tubul digestiv.
Senzaţia de sete nu este un bun indicator al deshidratării organismului şi, prin
urmare, consumul apei trebuie să fie continuu. Dacă culoarea urinei emise este
galben închis, acesta este un semn al unui aport de lichid insuficient.
Ritmul de veghe şi odihnă ideal implică 6-9 ore de somn zilnic. Odihna este
mai utilă înainte de pornirea într-o misiune. Este important să se evite somnul pe
timpul transportului cu vehicule. Privarea temporară de somn nu afectează
permanent starea fizică şi mentală a luptătorului. Efectele acestei privări pot fi
contracarate prin mişcări fizice uşoare pe loc, jocuri mintale simple. Eventualele
coşmaruri din cursul somnului sunt o modalitate de obişnuire a creierului cu
experienţele noi, specifice luptei. Introspecţia în zona evenimentelor stresante nu
este de dorit. Experienţele noi trebuie trăite în interiorul unui grup de prieteni care
este capabil să acorde sprijin moral celui mai stresat şi în acest mod se vor
minimaliza efectele unor evenimente neplăcute sau cu posibile consecinţe cu risc
vital asupra luptătorului.
1.2. Măsuri profilactice de igienă colectivă
Clădirile în care sunt cazaţi militarii trebuie să respecte cîteva criterii:
– să aibă temelie fermă care să reprezinte baza de sprijin a pereţilor solizi
care să realizeze izolarea termică eficientă şi să fie cît mai rezistenţi faţă de
potenţialii factori agresori (temperaturi extreme, foc, apă);
– pavimentul să fie neted, uşor de curăţat;
– tavanele să fie construite din materiale rezistente la intemperii şi la foc;
trebuie să asigure între diferitele straturi un spaţiu pentru aerul care are rol
termoreglator;
– ventilaţia să asigure fiecărei persoane 3-45 m 3/aer pe oră, astfel încît 10
minute de aerisire la fiecare oră să poată înlocui aerul viciat de conţinutul în CO 2
rezultat din expiraţia umană;
– iluminatul atît cel natural cît şi cel artificial să contribuie la bunăstarea şi
funcţionalitatea optimă a ochilor;
– să dispună de o reţea de aprovizionare cu apă şi de canalizare eficientă.
Dormitoarele trebuie să asigure spaţiu suficient fiecărui militar, să fie dotate
cu lenjerie de pat curate curat, care să fie curăţat săptămînal sau în funcţie de
rulajul ocupanţilor.
Nu se vor depozita obiecte, rufe sau alimente care să atragă rozătoarele sau
insecte a diferite boli.
În condiţii de instrucţie în tabără trebuie alese locuri sănătoase, uscate, ferite
de vînt şi curenţi puternici, uşor înclinate pentru a permite scurgerea rapidă a apei
din precipitaţii. Aşezarea corturilor se va face la distanţă regulamentară unul de
celălalt; în interior ca aşternut se vor pune frunze uscate, paie, rumeguş care se vor
schimba la 10-15 zile; în exterior se vor săpa şănţuleţe nu foarte adînci cu
scurgerea către partea înclinată. Pentru necesităţi fiziologice se sapă şanţuri sau
latrine de campanie la 200-300 m distanţă de sursele de apă şi la minim 50 m de
corturi. Amplasarea acestor lucrări se va face într-un loc din care vîntul să nu ducă
mirosul spre corturi sau spre locul de servire al mesei. Zilnic şanţurile sau latrinele
trebuie dezinfectate. În cazul apariţiei în unitate a unor boli infecţioase gastro-
intestinale (febră tifoidă, dizenterie, toxiinfecţii alimentare) materiile fecale din
şanţuri sau latrine trebuie acoperite cu pămînt şi dezinfectate obligatoriu de cel
puţin două ori pe zi.
Condiţiile în care se transportă, se depozitează, se pregăteşte şi se serveşte
hrana au consecinţe directe asupra luptătorilor. Hrana contaminată cu
microorganisme prin tehnici inadecvate sau neigienice de preparare poate duce la
apariţia de toxiinfecţii alimentare. Personalul care manipulează hrana trebuie să fie
perfect sănătos, să fie supravegheat continuu şi complet în desfăşurarea activităţii.
Orice semn al unei boli generale sau care afectează tegumentele şi anexele sale
(unghii murdare, plăgi infectate sau nu) reclamă măsuri prompte de izolare. Apa şi
săpunul trebuie să rămînă principalii aliaţi ai luptei cu vectorii microbieni sau
parazitari.
Reziduurile menajere trebuie cît mai rapid îngropate pentru a împiedica
multiplicarea insectelor şi, implicit, a germenilor pe care acestea le vehiculează.
Îngroparea este metoda de îndepărtare a unor animale nedorite atrase de resturile
menajere în spaţiul apropiat taberei.