Sunteți pe pagina 1din 5

Sobrino de Botin, cel mai vechi

restaurant din lume, preferatul


lui Hemingway
5 min. de lectură

Într-un colț liniștit din cartierul La Latina, aproape și totuși departe de centrul aglomerat al
Madridului, o clădire cu trei etaje și uși de lemn îi face pe trecătorii curioși să arunce o privire
prin ferestre. Ce anume ar putea să determine un călător să se oprească și să inspecteze
această locație? Ei, bine, mai multe lucruri, printre care se numără și o placă de la Guinness
pe care scrie „cel mai vechi restaurant din lume”.

Restaurantul în chestiune este Sobrino de Botin, fondat în 1725. Deși clădirea datează de la
sfârșitul secolului XVI, a devenit restaurant abia atunci când un francez pe nume Jacques
Botin s-a mutat în Madrid alături de soția sa, o femeie din Asturias.

Cel mai vechi restaurant din lume care încă mai funcționează, Sobrino de Botin, a fost fondat
în 1725. Foto: Yelp/Al S
Intenția ei era să intre în slujba unuia dintre nobilii casei regale austriece Habsburg, care
guverna Spania. În 1725, un nepot al soției lui Botin a reușit să deschidă un han în acea
locație.

În curând, a început restaurarea clădirii, care a primit înfățișarea care rezistă până în ziua de
azi. Deasupra intrării se află gravată o inscripție pe care este trecută data restaurării.
În primii ani de la deschiderea restaurantului, în Spania a fost dată o lege care interzicea
hanurilor să vândă carne, vin și orice alte produse alimentare. Singura modalitate de a mânca
era să aduci mâncarea cu tine.

Potrivit Business Insider, cuptorul cu lemne realizat în acea perioadă este încă folosit în forma
sa originală. Felul principal de mâncare al localului era purcelul prăjit, preparat conform unei
rețete care este mai veche chiar și decât cuptorul.

Astăzi, cele mai căutate preparate la Sobrino de Botin sunt purcelul și mielul la cuptor. Foto:
Tripadvisor/Renan M
Scopul legii era era să protejeze afacerile negustorilor prin limitarea drepturilor hangiilor și a
dat naștere unei zicale neplăcute:

„În hanurile spaniole, găsești numai ceea ce a adus cu el călătorul.”

Când primii proprietari au murit, nu au lăsat moștenitori direcți în urma lor și hanul a trecut în
mâinile altui nepot, pe nume Candido Remis. Astfel s-a împământenit numele localului:
Sobrino de Botin, adică „Nepotul lui Botin”.
În cel mai vechi restaurant din lume a spălat
vase Francisco Goya
Cel mai vechi restaurant din lume a rămas în proprietatea familiei până în secolul XIX, când
proprietarul s-a schimbat din nou și localul a devenit proprietatea familiei Gonzalo, care
deține stabilimentul și în ziua de azi.

Cartea Recordurilor face observația că este posibil ca, în secolul XIX, pictorul Francisco
Goya să fi lucrat ca spălător de vase la Sobrino de Botin, înainte să devină celebru.

Lui Hemingway i-a plăcut atât de mult aici, încât a imortalizat restaurantul într-una dintre
operele sale. Foto: Flickr/Promo Madrid
Printre alții, și scriitorul american Ernest Hemingway era fascinat de acest loc. Purcelul prăjit
era specialitatea sa preferată, dar Sobrino de Botin are și alte calități pentru hedoniștii
experimentați, după cum arată Trip Advisor.

Pivnița cu vinuri, care datează din secolul XVI, este plină până sus cu cele mai bune vinuri
spaniole, inclusiv cu vinul preferat al scriitorului – Rioja Alta.
Hemingway, care a primit Premiul Nobel pentru literatură, era un vizitator frecvent, având
propria sa masă și bucurându-se de privilegii care nu erau acordate unui client obișnuit, cum
ar fi permisiunea să-și prepare singur băutura și paella.

Hemingway menționează cel mai vechi restaurant din lume în mai multe povestiri, însă
pasajele cele mai celebre – și care laudă cel mai mult localul – se află în romanul său „Și
soarele răsare” (sau „Fiesta”), publicat în 1926 și disponibil aici (iată o listă de alte cărți
interesante ale lui Hemingway).

Gustosul jamon iberico (jambon iberic) este feliat la comandă. Foto: Yelp/Andrew C


Ultima scenă din roman are loc în cel mai vechi restaurant din lume, care este descris în
detaliu, și slujește drept mărturie despre cât de mult și-a păstrat localul aspectul vechi și
farmecul. Protagoniștii, Jake și Brett, iau masa aici, savurând combinația preferată a
scriitorului:

„Am urcat la Botin. Este unul dintre cele mai bune restaurante din lume. Am mâncat purcel
prăjit și am băut Rioja Alta. Brett nu a mâncat mult. De obicei nu mânca mult. Eu am mâncat
foarte mult.”
În vremurile mai recente, proprietarii restaurantului au profitat de dragostea scriitorului pentru
Botin, în așa măsură încât un restaurant din vecinătate a decis să se distingă de Botin într-un
fel amuzant. La intrare în restaurantul rival se află o inscripție pe care scrie: „Hemingway nu a
mâncat niciodată aici.”

Până în ziua de azi, boemii și turiștii curioși din lumea întreagă găsesc că Sobrino de Botin
este un loc perfect pentru a gusta delicatese ori pur și simplu pentru a te bucura de atmosfera
unui loc care a fost martorul atât de multor evenimente istorice, în urma cărora a rămas
aproape neatins.

Cu puțin noroc, cina îți va fi servită asezonată cu muzică spaniolă. Foto: Wikimedia