Sunteți pe pagina 1din 6

TEXTUL DRAMATIC

DEFINIȚIE:
Textul dramatic este opera literară destinată reprezentării scenice, în care acțiunea evoluează prin
intermediul replicilor, dialogul fiind modul de expunere specific.
TRĂSĂTURI:
- acțiunea este declanşată de conflictul dramatic (confuntarea a două personaje, idei, situații)
- autorul îşi exprimă, în mod indirect, ideile şi sentimentele, prin intermediul acțiunii şi al personajelor.
- textul este structurat în acte, scene, tablouri
- modul predominant de expunere este dialogul
- prezența didascaliilor/ a indicațiilor scenice – intervențiile autorului (dintre paranteze), ce conțin
informații despre decor, relațiile dintre personaje, starea personajelor, gesturi, mimică etc.
- Rolul dialogului şi al didascaliilor: - susțin acțiunea
- contribuie la caracterizarea personajelor

1
I.
Actul I/ SCENA I
Tipătescu: (terminând de citit o frază din jurnal) „... Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui
om!... Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în
ghearele unui vampir!..." (indignat.) Eu vampir, 'ai?... Caraghioz!
Pristanda: (asemenea) Curat caraghioz!... Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia,
bampir?
Tipătescu: Unul... unul care suge sângele poporului... Eu sug sângele poporului!...
Pristanda: Dumneata sugi sângele poporului!... Aoleu!
Tipătescu: Mişel!
Pristanda: Curat mişel!
Tipătescu: Murdar!
Pristanda: Curat murdar!
Tipătescu: Ei! Nu S-alege!
Pristanda: Nu s-alege!
Pristanda: (urmându-şi jocul) Da, prin faţă... (se-ntoarce spre uşa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar
spre Trahanache. Jocul Zoii se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiţă, care este iar lângă uşa din dreapta,
iese năvală pe acolo. Tipătescu, dând din umeri, fără să-nţeleagă, se coboară să şază pe fotoliu, lângă
Trahanache.)
TRĂSĂTURI ALE TEXTULUI DRAMATIC EXEMPLE
Mod de expunere - dialogul Tipătescu: Ei! Nu S-alege!
Indicațiile scenice Susțin acțiunea, oferind detalii (terminând de citit
o frază din jurnal), contribuie la caracterizarea
personajelor (indignat.)
Moment al subiectului Expozițiune + Intrigă
Personaje limitate ca număr Tipătescu, Pristanda
Structura formală: acte, scene Actul I/ Scena I

TEXTUL DRAMATIC
(Eseu model)
Textul dramatic este opera literară destinată reprezentării scenice, în care acțiunea evoluează prin
intermediul replicilor, dialogul fiind modul de expunere specific.
Fragmentul selectat din opera literară O scrisoare pierdută, scrisă de I.L. Caragiale, aparține unei
creații dramatice, deoarece prezintă particularitățile acestui text literar.

2
În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit din acte şi scene, fragmentul
citat fiind selectat din actul I/ scena I (ce act?, ce scenă?). Autorul îşi exprimă, în mod indirect, ideile şi
sentimentele prin intermediul acțiunii – ce evoluează gradat, prin replici – şi al personajelor. Tema o
reprezintă viața politică, ce generează reacții diferite ale celor implicați (+ rezumat şi citate) Tipătescu,
în calitate de superior al lui Pristanda, citește un articol dintr-un ziar, care îl prezintă ca personaj
negativ al lumii politice: unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui
vampir!. Conflictul dramatic este de tip exterior între partidul politic – reprezentat de Tipătescu – și
popor – reprezentat de presă, deoarece se observă atacurile presei la adresa lui Tipătescu.
(interior/ exterior) (zbuciumul unui personaj/ conflict cu alte personaje), deoarece se observă.... (concret,
situația tensionată).
În al doilea rând, se remarcă prezența indicațiilor scenice, ce reprezintă notațiile autorului scrise
cu rolul de a oferi informații utile actorilor şi regizorului pentru montarea adecvată a spectacolului teatral.
Acestea au următoarele roluri: oferă precizări privind numele personajelor (Tipătescu, Pristanda), sunt
indici comportamentali (indignat/ Tipătescu, dând din umeri, fără să-nţeleagă,), prin care sunt
evidențiate stările sufleteşti ale personajelor. Acestea comunică prin intermediul replicilor, dialogul fiind
modul specific de expunere: Mişel!.
În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat aparține unei opere dramatice, în care autorul
îşi exprimă, în mod indirect, viziunea artistică despre viața politică (tema fragmentului), prin intermediul
acțiunii dialogate şi al personajelor.

II.
Actul I/ SCENA VI
Brânzovenescu: Noi, ce să zicem – ne temem de ce spune lumea...
Tipătescu: (nervos) Ei, ce spune lumea?
Farfuridi: Vrei să vorbesc curat şi desluşit, stimabile? Ne temem de trădare... Na!
Tipătescu: (după ce s-a întors când la unul când la altul, supărat cătră Farfuridi) Amice, d-le Farfuride,
nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decât Papa?
Farfuridi: Da, când e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă faci, adică nu, nu mă fac, sunt când e vorba
de asta, sunt mai catolic decât Papa...
Tipătescu: (supărat) Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie să vă
spui, le consider ca nişte insulte...
Farfuridi: Să nu ne iuţim, stimabile...
Tipătescu: Cum să nu mă iuţesc, onorabile? D-voastră veniţi la mine acasă, la mine, care mi-am
sacrificat cariera şi am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul -căci fără mine, trebuie să
mărturisiţi, că d-voastră n-aţi fi putut niciodată să fiţi un partid -d-voastră veniţi la mine acasă să mă
numiţi pe faţă trădător... A! asta nu pot să v-o permit...
Brânzovenescu: (scoţând o hârtie din buzunar) Mă rog, iată ce se împarte acum prin târg, din partea lui
d. Caţavencu... E tipărit, stimabile!

3
TEXTUL DRAMATIC
(Eseu model)
Textul dramatic este opera literară destinată reprezentării scenice, în care acțiunea evoluează prin
intermediul replicilor, dialogul fiind modul de expunere specific.
Fragmentul selectat din opera literară O scrisoare pierdută, scrisă de I.L. Caragiale, aparține unei
creații dramatice, deoarece prezintă particularitățile acestui text literar.
În primul rând, din punct de vedere structural, textul este alcătuit din acte şi scene, fragmentul
citat fiind selectat din actul I/ scena VI (ce act?, ce scenă?). Autorul îşi exprimă, în mod indirect, ideile
şi sentimentele prin intermediul acțiunii – ce evoluează gradat, prin replici – şi al personajelor. Tema o
reprezintă viața politică, ce generează reacții diferite ale celor implicați (+ rezumat şi citate) Farfuridi și
Brânzovenescu se ceartă cu Tipătescu, deoarece aceștia cred că Tipătescu i-a trădat d-voastră veniţi
la mine acasă să mă numiţi pe faţă trădător. Conflictul dramatic este de tip exterior între Farfuridi și
Brânzovenescu (pe de o parte) și Tipătescu (de cealaltă parte), deoarece se observă acuzația de
trădare.
(interior/ exterior) (zbuciumul unui personaj/ conflict cu alte personaje), deoarece se observă.... (concret,
situația tensionată).
În al doilea rând, se remarcă prezența indicațiilor scenice, ce reprezintă notațiile autorului scrise
cu rolul de a oferi informații utile actorilor şi regizorului pentru montarea adecvată a spectacolului teatral.
Acestea au următoarele roluri: oferă precizări privind numele personajelor (Tipătescu, Farfuridi,
Brânzovenescu), sunt indici comportamentali (nervos,), prin care sunt evidențiate stările sufleteşti ale
personajelor. Acestea comunică prin intermediul replicilor, dialogul fiind modul specific de expunere: Ei,
ce spune lumea?
În concluzie, se poate afirma că fragmentul selectat aparține unei opere dramatice, în care autorul
îşi exprimă, în mod indirect, viziunea artistică despre viața politică (tema fragmentului), prin intermediul
acțiunii dialogate şi al personajelor.

TRĂSĂTURI ALE TEXTULUI DRAMATIC EXEMPLE


Mod de expunere - dialogul Tipătescu: (nervos) Ei, ce spune lumea?
Indicațiile scenice (scoţând o hârtie din buzunar) – susțin acțiunea
(supărat) – contribuie la caracterizarea
personajelor
Moment al subiectului Desfășurarea acțiunii
Personaje limitate ca număr Brânzovenescu, Tipătescu, Farfuridi
Structura formală: acte, scene Actul I, Scena VI

4
III. - TEMĂ
Act 1 Scena V Apus de soare B.Ș. Delavrancea ȘTEFAN și MARIA.
DOAMNA MARIA: Stăpânul meu, toamna a sosit, soarele apune trist și, în urma lui, o baltă de sânge.
Vremea o să se strice... Ploi subțiri care pătrund... frig... viscol... Rămâi, sfântul meu stăpân...
ȘTEFAN (trăgându-se pe un jeț): Te rogi ca un copil... întâiași dată...
DOAMNA MARIA: Întâiași dată... (Îi ia mâinile amândouă.) Ah! Moldovo, căci nu ți-e milă...
ȘTEFAN: Milă?
DOAMNA MARIA: De mine...
ȘTEFAN: De tine și de Moldova. De una fără alta, nu... nu-mi stă-n putință. Domnul care desparte ce e al
lui de ce e al țării...
DOAMNA MARIA: Dar nu vezi măria-ta...
ȘTEFAN: Că sunt bătrân...
DOAMNA MARIA: Nu...
ȘTEFAN: Că sunt bolnav...
DOAMNA MARIA: Nu... nu... adică...
ȘTEFAN: Adică, da...
DOAMNA MARIA: Abia te văzui mai bine...
ȘTEFAN: Mario, Mario, ce bolnav? Ce picior? Uită-te la mine... Așa privește un om bolnav? Și nu merg
bine? (Face câțiva pași, apăsând ceva mai adânc pe piciorul drept.)
DOAMNA MARIA: Da... Păreai un arhanghel!
ȘTEFAN: Ei...
DOAMNA MARIA: Rămâi, stăpâne! Îngrijești de Moldova îngrijind de sănătatea ta...
TRĂSĂTURI ALE TEXTULUI DRAMATIC EXEMPLE
Mod de expunere - dialogul ȘTEFAN (trăgându-se pe un jeț): Te rogi ca un
copil... întâiași dată...
Indicațiile scenice (Îi ia mâinile amândouă.) – susțin acțiunea
(Face câțiva pași, apăsând ceva mai adânc pe
piciorul drept.) – contribuie la caracterizarea
personajului – ilustrează starea de agitație
Moment al subiectului Intriga
Personaje limitate ca număr Doamna Maria, Ștefan
Structura formală: acte, scene Actul 1, Scena V

5
6