Sunteți pe pagina 1din 3

Expresionismul, aspiratia eului spre absolut

Aparut ca reactie impotriva realismului si a extensiei acestuia, naturalismul, expresionismul a pornit


initial de la ideologiile unui grup de pictori germani impotriva academismului si conventiilor estetice
rigide. Acest curent literar ia nastere in Germania, intr-un moment de extrema tensiune sociala a anilor
1911-1925, inainte si in timpul primului razboi mondial.

Denumirea miscarii artistice studiate porneste de la caracterizarea unor tablouri ca


fiind "expresionisme" de un pictorul francez Julien Auguste Herve. Termenul i-a mai fost atribuit lui Louis
Vauxelles, cronicarul de arta plastica de la celebrul ziar Le Figaro, care a definit picturile lui Matisse
drept "expresioniste".

Arta plastica expresionista pastreaza temele traditionale pe care le expune intr-o formula noua, prin
excesul de culoare, cromatica stridenta, contrastanta, linii frante si curbe. Aceasta estetica se rasfrange
si asupra literaturii, care cultiva cu precadere trairii corvarsitoare, deci stridente, aspiratia eului spre
absolut.

Eul liric se reintoarce la origini, spre paradigma mitica, spre timpurile primordiale, cand fiinta se
contopea cu cosmicului, formand un intreg. Astfel, apare negarea orasului, poetul cautand refugii in
mituri, credinte, ritualuri stravechi. Crezul artistic reprezinta o intoarcere in timp, in zonele arhetipale
ale culturii si ale omenirii, in general.

Trairile sufletesti, sentimentul inutilitatii, subiectivitatea apar constant in poezia expresionista. Salvarea
vine prin reintoarcerea eului la originar, la timpurile mitice, primordiale.

Filosofia lui Nietzsche influenteaza tehnica expresionista prin frenezia dionisiaca a sentimentelor,
potentarea ideii de destin implacabil, de dezlantuire, de eliberare a eului.

Lucian Blaga, poate cel mai valoros expresionist roman, surprinde esenta acestui curent literar: "De cate
ori un lucru e astfel redat incat puterea, tensiunea sa interioara, il intrece, il transcendeaza, tradand
relatiuni cu cosmicul, cu absolutul, cu ilimitatul, avem de-a face cu un produs artistic expresionist." (L.
Blaga, Filosofia stilului).

Elemente definitorii ale expresionismului:

 permanenta nevoie de absolut, aspiratia spre ideal

 anularea vechilor dogme ale realismului care nu fac nimic altceva decat sa surprinda realitatile
factice, logice ale vietii, in favoarea cautarii unei realitati spirituale

 cautarea originalului, a increatului, a ineditului

 reintoarcerea la primordial, la origini, la universul mitic

 tragismul existential surprins si depasit odata ce fiinta reuseste sa atinga absolutul, prin
spiritualizarea trairilor, acestea devenind cosmice, metafizice
 teme si motive predilecte: tristetea si nelinistea metafizica, disperarea, absenta, neantul,
moartea, dezagregarea eului, natura halucinanta

 categorii estetice cultivate: fantasticul, macabrul, grotescul, miticul, magicul

 imagini poetice sunt vii, stranii, contrastante asemenea picturilor expresioniste

 limbajul este uneori violent, socant

In literatura universala, reprezentantii expresionismului sunt: Gottfried Bienn, Georg Heym, Georg Kaiser
(Germania), Georg Trakl, Franz Werfel, Franz Kafka, Theodor Daubler (Austria), August Strindberg
(Suedia).

Literatura romana: Expresionismul blagian

Cum era de asteptat, influentele scriitorilor germani expresionisti au fost adaptate realitatilor
autohtone, in special in Transilvania, unde vechea apartenenta la imperiul austro-ungar a facilitat
infiltrarea acestui curent literar.

In literatura romana, pot fi remarcate semne expresioniste in operele semnate de Lucian Blaga, Al.
Philippide, T. Arghezi, Adrian Maniu, Vasile Voiculescu. In manifestatiile artistice ale acestor scriitori sunt
cultivate elemente specifice expresionismului precum grotescul, miticul, cosmicul, originarul.

Totodata, are loc o hipertrofiere a eului, recrearea lumii prin cuvant, aspiratia spre absolut, spre ideal,
angoasa existentiala.
Lucian Blaga nu este un sclav al expresionismului, in operele sale literare si filosofice facandu-se simtite
influente ale mai multor curente literare. Totusi, primele doua volume de poezii, "Poemele
luminii" si "Pasii profetului", stau clar sub semnul expresionismului.

Incepand insa cu volumul "La cumpana apelor", influenta expresionista incepe sa paleasca pe masura ce
se dezvolta sentimentul echilibrului, al impacarii eului poetic cu lumea.

Revenind la crezurile expresioniste, in poezia lui Blaga asistam la o contopire cu universul, la o


transcendenta metafizica a eului liric catre cosmic. Lucian Blaga anuleaza realitatile imediate ale
realismului si naturalismului, mutand lirica intr-o alta realitate, cea a misterului cosmic, care trebuie
ocrotit.

In arta poetica "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", care deschide volumul "Poemele luminii", se
remarca inca din titlul prezenta subliniata a poetului. Tot din titlul uriasa corola alcatuita din mistere
(taine) anunta realitatea misterului cosmic, care trebuie protejata, dupa cum mentionam mai sus.

Eul si universul plin de taine este legat de verbul "nu strivesc", care subliniaza atitudinea meditativa si
protectoare a poetului. Metafora corolei de floare releva perfectiunea universului. Asadar, titlul este
incarcat de accente expresioniste.

Lumina "altora" este un simbol al cunoasterii rationale, superficiale, ce cauta explicatii logice, in timp ce


propria lumina "sporeste a lumii taina" prin imaginatie, existand astfel un raport de opozitie:

Asadar, expresioniste sunt, in creatia lui L. Blaga, sentimentul metafizic, imaginea contemplativa a lumii
si a cosmosului, caracterul vizionar, cultivarea mitului primitivitatii, al arhaicului si originalului.