Sunteți pe pagina 1din 2

1.

Uzura poate fi localizată sau generalizată, poate interesa doar smalțul, poate expune
insule de dentină până la dispariția completă a smalțului ocluzal, mergând până la
reducerea semnificativă a înălțimii coronare cu sau fără deschiderea camerei pulpare.
Uzura patologică poate modifica parametrii ocluzali importanți, cum ar fi
marginile incizale și contactele punctiforme laterale transformate în
suprafețe
modificarea curbelor de ocluzie și ghidajelor
reducerea dimensiunii verticale de ocluzie
Unele forme de uzură patologică generalizată sunt caracteristice anumitor tipuri de
raporturi ocluzale, de exemplu
„ helicoidală" – Ackermann din ocluziile psalidodonte
" ad palatum" din ocluzia adâncă
"cilindrică" din ocluzia labiodontă
"ad linguam" din ocluzia inversă
2.clasa 3
3. Igiena mâinilor prin fricționare cu un produs hidroalcoolic PHA se face pentru a elimina flora
tranzitorie: - după gesturi curente: suflatul nasului, toaletă, la începutul și sfârșitul zilei, atunci când
mâinile nu sunt vizibil murdare
- înainte și după orice examen sau gest terapeutic
- înaintea aplicării mănușilor - după îndepărtarea mănușilor ne-pudrate
- cu tehnică în 7 timpi: palmă – palmă, palmă – dosul mâinii, spații interdigitale, dosul degetelor – palmă,
vârfurile degetelor - palmă, degetele mari, articulațiile mâinilor - timp de 30 de secunde - după spălarea
cu apă și săpun trebuie obținută uscarea completă a mâinilor înaintea aplicării PHA
- Este necesară afișarea într-un clasor mural, a tehnicii de igienizare a mâinilor prin fricțiune
4. Exactitatea materialelor de amprentă este dependentă de doi parametri
principali: fidelitatea - capacitatea de reproducere a detaliilor morfologice - şi stabilitatea dimensională
-capacitatea de reproducere corectă a raporturilor dintre elementele morfologice2

5+6 In alte cazuri, rolul amprentarii este acela de a transfera nu atat date morfologice, ci mai mult
informații referitoare la poziția elementelor cuprinse de amprenta; vorbim, in aceste cazuri, despre
supraamprente sau amprente de poziție. Deși semantic, cei doi termeni au valori apropiate, ei nu sunt
in
totalitate coincidenti. Termenul de supraamprenta se refera numai la acele amprente de pozitie
realizate
peste piese protetice intermediare. Un exemplu, in acest sens, il constituie supraamprenta elementelor
de
agregare la puntile realizate din elemente separate ori supraamprenta capelor de transfer, dupa cum
vom
detalia ulterior. Un caz particular de amprente de pozitie il reprezinta inregistrarile interocluzale.
Calitatile
estentiale ale amprentelor de pozitie trebuie sa fie rigiditatea si exactitatea.
Unele situatii clinice fac necesar și transferal, cu ajutorul amprentelor, nu numai al unor date
morfologice, statice, ci și al unor informatii dinamice - funcționale. Vorbim, in consecințp, despre
amprente
funcționale. Elementele ce asigura mentinerea, sprijinul și stabilizarea la protezele totale dar și la o buna
parte dintre protezele parțiale mobilizabile sunt legate de structuri anatomice reziliente, supuse
motilității
limbii, obrajilor și buzelor; din aceasta cauza amprentele functionale sunt mult mai frecvente in cazul
tratamentului protetic adjunct decat in cazul protezării prin coroane și punți. Cu toate acestea, și
protetica
conjuncta beneficiaza de unele tehnici functionale de amprentare. Amprentele de tip FGP (Functionally
Generated Path), tratate in cadrul capitolului privitor la determinarea, inregistrarea și transferal relatiilor
mandibulo-maxilare, sunt un exemplu de amprente functionale. Un alt exemplu îl constituie
determinarile,
cu ajutorul unor tehnici functionale de amprentare, a zonei de echilibra muscular linguo-jugal sau
linguo-labial, pentra a plasa corpurile de punte in spațiul neutral
7. l.Dinții stâlpi: a. Suprafețele preparațiilor; b. Limita cervicala a preparatiilor; c. Zonele rămase
nepreparate de la nivelul dintilor stalpi (0,5 mm. dincolo de limita preparatiei, zona importanta pentra
obtinerea unui profil de emergenta gingival corect al viitoarei coroane); d. Forma parodontiului
marginal; 2. Suprafetele crestelor edentate; 3. Suprafetele dintilor vecini ai viitoarelor restaurări
protetice; 4. Suprafetele dintilor omologi ai viitoarelor restaurări; 5. Suprafetele ocluzale ale dintilor
antagoniști corespunzatori preparatiilor și breșelor edentate; 6. Relatiile mandibulo-maxilare de ocluzie;
inregistrarile interocluzale fac obiectul unei tratari distincte, insa din punct de vedere clinic ele sunt
cuprinse de obicei in cadral etapei de amprentare.
8. Zonele critice ale amprentelor, în care orice eroare compromite calitatea finala a restaurarilor
protetice
sunt limita cervicala a preparațiilor și suprafețele ocluzale ale dintilor antagoniști și suprafețele
proximale ale dintilor vecini, care vor avea contact cu restaurarile protetice