Sunteți pe pagina 1din 26

JOHANN SEBASTIAN BACH

Johann Sebastian Bach

[Titanul muzicii baroce, viața, creația, estetica si filosofia muzicii sale]

Ana Dana Iuliana

Clasa de muzica, a XII-a A

Prof. Coordonator: Marian Cristinel Stroe

Liceul de arte Victor Giuleanu,

Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, Romania

30.mai.2016

Contents

1
Johann Sebastian Bach

Argument.............................................................................................................................3

INTRODUCERE.................................................................................................................5

Johann Sebastian Bach....................................................................................................5

CUPRINS............................................................................................................................6

Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach......................................................................6

Creația lui Johann Sebastian Bach.................................................................................13

Simbolistica și ultimii ani din viața lui Johann Sebastian Bach....................................18

BAROCUL....................................................................................................................21

Apariție și evoluție.....................................................................................................21

Terminologie si semnificație......................................................................................23

Bibliografie................................................................................................................24

2
Johann Sebastian Bach

Argument

În anul 1675, s-au născut Domenico Scarlatti, Händel și Bach, stâlpii creației muzicale

din epoca barocului.

Händel - dramaturg prin excelență, "Michelangelo al barocului" (cum l-au numit mulți

dintre biografii săi), a reușit prin arta sa să smulgă cuvinte de venerație din partea celor ce l-au

urmat. "El este maestrul nostru al tuturor" (Haydn), "Händel este cel mai mare compozitor, de la

el mai am încă multe de învățat" (Beethoven), iar Brahms a lăsat mărturia elogiului său prin

magnifica creație pentru pian "Variațiuni și fugă pe tema de Händel".

Scarlatti - compozitor napolitan, organist, clavecinist - concertist si-a afirmat geniul sau

în creația pentru clavecin. "Clavecinul este partenerul care l-ajuta sa cucerească libertatea".

Bach - personalitate covârșitoare, a influențat traiectoria dezvoltării muzicii în secolele

care i-au urmat. Sinteza măreață a muzicii religioase și laice, dar și a celor doua dimensiuni ale

gândirii muzicale - omofonie si polifonie - a muzicii vocale si instrumentale, a lumii vechi

modale și a celei noi funcționale, exprimând pe lângă echilibru și blândețe umană, o revărsare de

energie, de robustețe și căldură sufletească, arta bachiană constituie un inepuizabil mesaj cu

valențe mereu revelatoare secolelor ce i-au urmat.

Johann Sebastian Bach a reușit o fericita sinteza între armonie și polifonie, între

mijloacele tehnice vechi și cele noi, fiind cel mai mare polifonist al tuturor timpurilor și a

determinat o a doua înflorire a artei pluri-vocale. Spre deosebire de polifonia renașterii, Bach o

fundamentează pe principii armonico - tonale.

Geniu al contrapunctului, îndată ce este în fata unui cor, al unei orgi, al unei claviaturi, a

unei orchestre mai mari sau mai mici se joaca pur și simplu cu formele cele mai complicate. Cine

știe oare să trateze ca el o temă, să augmenteze, să răstoarne, să o prefacă, să îi de-a un curs

3
Johann Sebastian Bach

neașteptat, să o opună sau să o îmbine cu altele înfățișând-o mereu sub alte înțelesuri și aspecte

muzicale? Prin calitatea, prin forma-i desăvârșită, muzica lui Bach împlinește toate postulatele

estetice. E utilă, e frumoasă, e sublimă - e nemuritoare.

Daca vorbim despre baroc, vorbim, despre scriitura melodică în secvențe caracteristica

epocii. De aici rezulta dinamica specifica la Bach, așa zisa dinamica "în terase" care înseamnă o

creștere sau descreștere dinamică în blocuri sonore, pe trepte, după cum secvențele reprezintă

pași ascendenți sau descendenți.

Creația lui Bach, de o mare amploare și diversitate reprezintă o îmbinare a artei

contrapunctului cu armonia și totodată o îmbinare a muzicii religioase cu cea laica. Formele sunt

echilibrate, caracterizate printr-o logica și claritate impecabila, arta lui Bach fiind comparată cu

arhitectura, Goethe numind-o "muzica pietrificata".

4
Johann Sebastian Bach

INTRODUCERE

Johann Sebastian Bach

„ Muzica este o armonie agreabilă în onoarea lui Dumnezeu si desfătarea permisă sufletului”- J.

S. Bach

Se spune despre Bach faptul ca era încăpățânat, temperamental si era considerat un om

dificil. Probabil ca elevii dar si copiii lui se temeau de aceasta figura. Era un om religios, luteran

practicant despre care s-a scris faptul ca era obsedat de ideea morții deoarece în biblioteca lui au

fost găsite un număr mare de volume ecleziastice. In vremea aceea, paradisul si infernul nu erau

numai niște concepte și adevăruri înfricoșătoare. Händel si Haydn se credea "prieteni" cu

Dumnezeu, ceea că îi făcea să creadă că vor ajunge în cer. Dar acest lucru nu s-a întâmplat și la

Bach care a rămas într-o stare de adorație si serviabilitate a divinității. A spus că scopul final și

rațiunea muzicii " trebuie să fie gloria lui Dumnezeu și recreerea minții."

S-a născut la Eisenach, Thuringia pe 21 martie 1685. A fost un compozitor baroc, cel mai

renumit membru al unei familii de muzicieni originari din Germania. Deși în timpul vieții a fost

cunoscut mai degrabă ca virtuoz al clavecinului, organist și constructor de orgi, Bach este

considerat astăzi unul dintre cei mai importanți compozitori ai tuturor timpurilor.

Bach era un burghez solid, a fost căsătorit de 2 ori. Dintre toți membrii familiei Bach, el a

fost cel mai influent și cel mai respectat, era foarte chibzuit cu banii și se încrunta de fiecare dată

când trebuia să cheltuiască.

5
Johann Sebastian Bach

Singurul lucru amuzant din viața lipsită de umor a lui Bach, este corespondența între el și

Johann Elias, în care îi spunea despre vinul trimis în dar lui Elias și care s-a pierdut o parte din el

pe drum. Bach era foarte trist " pentru fiecare picătura din acest nobil dar al lui Dumnezeu care s-

a risipit" La finalul scrisorii, în post-scriptum spune: " Deși onoratul meu văr are amabilitatea să-

mi ofere din această licoare, trebuie să îi refuz oferta din cauza cheltuielilor excesive de aici.

Pentru că mă costă căruța 16 groși, omul care îl aduce 2 groși, inspectorul de la vamă 2 groși,

taxa de intrare în ținut 5 groși si 3 pfenigi, taxa generală 3 groși, așadar onoratul meu văr poate

socoti și singur că fiecare liră mă costa 5 groși, ceea ce pentru un dar este prea scump".

Cu certitudine spun că muzica lui Bach are mai puțin umor decât a oricărui alt mare

compozitor. Pana și Wagner a compus un Meistersänger. Umorul muzical al lui Bach- Cantata

6
Johann Sebastian Bach

Cafelei, Capriccio despre plecarea fratelui iubit- reprezintă o infimă parte a capodoperei lui.

CUPRINS

Viața și cariera lui Johann Sebastian Bach

S-a născut într-o familie de muzicieni remarcabili, care se mândreau cu realizările lor. În

1735, Bach a scris o genealogie a neamului său, ”Originile familiei muzicale Bach”, ajungând

7
Johann Sebastian Bach

până la stră-străbunicul său, Veit Bach, morar, de religie luterană, alungat spre sfârșitul secolului

XVI din Ungaria în timpul persecuțiilor religioase și stabilit la Wechmar, unde a murit în 1619.

Însă familia Bach locuia în zona încă înainte de venirea acestuia, de aceea este posibil ca Veit să

se fi întors, de fapt, în localitatea natală. Obișnuia să-și ia țitera la moară și să cânte în timp ce

măcina. Johann Sebastian Bach spunea: "ce zgomot trebuie sî fi făcut împreuna! Totuși, a învățat

să țină măsura, iar astfel, după câte s-ar părea, a intrat muzica în familia noastră."

Tatăl lui Johann Sebastian Bach, Johann Ambrosius Bach era muzician de curte, având

sarcina de a organiza activitatea muzicală cu caracter profan a orașului, dar și funcția de organist

al bisericii locale. Mama lui Johann Sebastian Bach, Elisabeth Lammerhirt, a murit de tânără,

urmată de tatăl lui, atunci când Johann Sebastian avea doar 9 ani.

Rămas orfan, Bach a plecat la fratele lui mai mare, Johann Christoph Bach, organist la

Ohrduf. Aici a început să execute primele motive muzicale la orga, dovedind o inclinație

deosebită pentru acest instrument. Tânărul Bach a avut rezultate bune la scoală, iar în 1700 vocea

sa i-a asigurat un loc în corul select al băieților de la școala din Michaeliskirche, Luneburg.

A fost ales senior la școala locală pe când avea doar 14 ani, in condițiile în care, în

vremea aceea, seniorii aveau cel puțin 18 ani. Era un bun organist și cântăreț la clavir ( termen

generic pentru instrumentele cu clape și corzi- clavecin, clavicord, spineta), cântăreț și bun

violonist.

S-a bucurat de mult respect în timpul vieții sale, mai mult ca organist si tehnician al orgii

decât ca și compozitor. A dus mișcarea barocă pe cele mai înalte culmi, a trăit într-o epoca in care

noile concepții radicale subminau edificiul construit de polifonie. La un moment dat, el s-a văzut

etichetat drept un compozitor demodat, a cărui muzică a cedat locul uneia mai ușoare, omofone,

melodice, proprie stilului galant.

8
Johann Sebastian Bach

Bach a fost un om practic și cel mai realist compozitor din câți au existat. Se considera

profesionist. Scria pentru a răspunde unei anumite nevoi: o cantată pentru duminică, o carte de

exerciții pentru copii, o piesă de orgă pentru a explica un instrument. Nu a publicat multe piese

de care să fi fost extrem de mândru și se aștepta ca cea mai mare parte a muzicii compuse de el

să dispară după moartea lui. După ce a devenit cantor la Leipzig, a împachetat toate lucrările

predecesorului sau și le-a depozitat undeva. Știa că și succesorul lui va scăpa de orice manuscris

al lui Bach care va mai rămâne pe acolo. Datoria cantorului era să prezinte o muzică scrisă de el,

nu de alții. Era conștient de importanța lui și probabil, din acest motiv munca făcută de mântuială

îl scotea din sărite. Încă din 1705, la Arnstantd, a avut parte de un conflict cu un student pe nume

Geyersbach, Conflictul a devenit atât de serios încât Bach a scos pumnalul și s-a repezit la

Geyersbach. Într-o fracțiune de secundă, viitorul compozitor al „Patimilor după Matei” se

rostogolea pe jos încercând să își schilodească adversarul. S-a dovedit faptul că Bach îl numise

disprețuitor „zippelfagottist” ( fagotist care produce sunete asemănătoare cu cele ale unei capre

bătrâne).

Nimic nu îi putea influența viziunea despre muzică și dorința de a-și exercita arta, de a se

perfecționa, de a studia. A fost mustrat în 1706 pentru că nu și-a îndeplinit îndatoririle. Este

9
Johann Sebastian Bach

criticat pentru armoniile lui stranii executate la orgă în timpul slujbei, dar și pentru faptul că voia

să cânte mai mult, așa că, în semn de protest, „ a căzut în extrema cealaltă și a cântat prea puțin”.

La Weimar ajunge chiar la închisoare, în 1717, „pentru că a insistat cu prea multă obstinație

asupra demisiei sale”. La Leipzig se plânge în permanență din cauza problemelor financiare și a

onorariilor, ceea ce îl depărtează de ceilalți membri ai consiliului municipal și este acuzat de

neglijența îndatoririlor.

Bach s-a căsătorit in 1708 cu Maria Barbara, cu care a avut 7 copii, dintre aceștia doar

4 au supraviețuit bolilor copilăriei. În 1721, după moartea primei soții, Bach s-a recăsătorit cu

Anna Magdalena Wilckle, o soprană, cu care a avut 13 copii. Toți băieții familiei Bach au avut

inclinații spre muzică, unii dintre ei devenind chiar muzicieni celebri: Carl Philipp Emmanuel,

Johann Christoph Friederich si Wilhelm Friedmann.

Obligațiile lui Bach erau destul de multe. În cererea sa scrisă la Leipzig în 1723

enumerase ceea ce își propunea să facă:

” 1. Voi oferi băieților un exemplu strălucit de viață cinstită, retrasă, voi sluji școala cu

sârguință și îi voi instrui pe băieți cu conștiinciozitate;

2. Voi ridica nivelul muzicii din ambele biserici principale din acest oraș;

3. Voi manifesta respect și supunere față de onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu

municipal, îi voi apăra din răsputeri onoarea și reputația. În cazul în care vreun domn din

Consiliu îi va solicita pe băieți pentru un eveniment muzical, voi accepta fără ezitare, dar nu le

voi permite niciodată să plece din oraș la înmormântări sau nunți fără consimțământul

Burgomaster-ului și al onorabililor directori ai școlii aflați în funcție;

4. Voi manifesta supunere față de onorabilii inspectori și directori ai școlii în privința

tuturor instrucțiunilor pe care le vor elabora în numele onorabilului și Preaînțeleptul Consiliu;

10
Johann Sebastian Bach

5. Nu voi permite în școală niciun băiat fără o pregătire muzicală prealabilă sau

nepotrivit pentru a începe instruirea în acest domeniu;

6. Pentru a scuti Biserica de cheltuieli inutile, îi voi instrui conștiincios pe băieți nu

numai în domeniul muzicii vocale, ci și al celei instrumentale;

7. Pentru a păstra ordinea în biserici, voi avea grijă ca aranjamentele muzicale să nu

dureze prea mult și să fie de așa natură încât să nu lase impresia unei opere, ci mai degrabă să

îndemne pe ascultători la devoțiune;

8. Voi aduce cărturari buni la biserica nouă;

9. Îi voi trata pe băieți prietenește, dar în cazul în care se vor dovedi nesupuși, îi voi

pedepsi cu moderație sau îi voi raporta în locurile cuvenite;

10. Voi participa cu conștiinciozitate la procesul de instruire din școală și la toate

celelalte activități ;

11. Dacă nu voi fi în stare să fac chiar eu acest lucru, voi desemna o altă persoană

capabilă, fără a supune la cheltuieli suplimentare Onorabilul și Preaînțeleptul Consiliu sau

Școala;

12. Nu voi pleca din oraș fără permisiunea onorabilului Burgomaster aflat în această

funcție la momentul respectiv;

13. Voi merge întotdeauna, pe cat posibil, cu băieții la înmormântare, așa cum se

obișnuiește;

14. Nu voi accepta nicio slujbă la Universitate fără consimțământul Onorabilului și

Înțeleptului Consiliu.”

Bach răspundea de calitatea interpretării muzicii din toate cele 4 biserici ale orașului. De

asemenea, trebuia să compună o cantată pentru slujba săptămânală, să dirijeze executarea ei și să

11
Johann Sebastian Bach

asigure muzica Patimilor pentru Vinerea Mare. Toate acestea făceau parte din îndatoririle ce îi

reveneau unui cantor. Mai erau și alte activități suplimentare, cum ar fi asigurarea de motete

pentru nunți și înmormântări sau compoziții pentru sărbătorile orașului. El nu era omul pe care să

îl poți da la o parte și aceeași atitudine a adoptat-o și în muzică. Era un muzician complet, un

executant incomparabil, un compozitor a cărui viziune reflecta tot universul muzical cunoscut la

acea data, un titan care lucra la Leipzig cu elevi slabi și cu un personal mult sub nivelul

exigențelor sale. În 1730 și-a expus cerințele minime pentru forțele muzicale bisericești. Fiecare

cor trebuia să aibă ce puțin 12 cântăreți, deși dorea să fie găsiți 16. Pentru orchestră era nevoie de

18, preferabil 20 de instrumentiști. Dar el avea doar 8 oameni- 4 flautiști din oraș, 3 violoniști

profesionoști și un ucenic despre care spunea că „ modestia mă împiedică să vorbesc sincer

despre calitățile și cunoștințele lor muzicale”. În final face o scurtă caracterizare a studenților: 17

sunt „utilizabili”, 20 „încă neutilizabili” și 17 „nepotriviți”. Acești 54 de băieți construiau

corurile celor 4 biserici din Leipzig. încorporat în muzica lui motivele specifice ale terorii,

durerii, speranței etc.

Spre sfârșitul verii anului 1702 s-a întors in Thuringia, era un organist destul de bun.

Experiența sa in Luneburg l-a îndepărtat de tradiția laica a instrumentelor cu coarde a înaintașilor

săi; Bach era compozitor și interpret de muzica bisericeasca, specializat pe instrumente cu clape.

În 1703 obține primul post de organist în orășelul Arnstantd; datorită virtuozității sale deja

evidente, a fost angajat într-o poziție mai bună ca organist în Mühlhausen. Unele din primele

compoziții ale lui Bach datează din această epocă, probabil și celebra „Toccata și Fuga în Re

minor".

12
Johann Sebastian Bach

Obține postul de organist de curte și maestru de concerte la curtea ducelui de Weichmar

în 1708. El trebuia să compună muzică pentru orgă și pentru ansambluri orchestrale, bucurându-

se de protecția și prietenia ducelui Johann Ernst, fiind și el la rândul lui compozitor. Bach a

compus majoritatea repertoriului de fugi in timp ce lucra pentru Ernst. Era foarte pasionat de arta

contrapunctului iar din această perioadă datează foarte cunoscuta lui compoziție "Clavecinul bine

temperat" ( Wohltemperierts Klavier) care include 48 de preludii și fugi, câte 2 pentru fiecare

gamă minoră și majoră, în care s-a folosit pentru prima dată întreaga gamă tonală și multitudinea

intervalelor muzicale.

Din cauza deteriorării relațiilor cu ducele Wilhelm Ernst, Bach este nevoit să părăsească

Weichmar în 1717, transferându-se la curtea prințului Leopold de Anhalt-Cöthen. În acest timp,

13
Johann Sebastian Bach

compune cele 6 concerte brandemburgice, precum și suitele pentru violoncel „solo”, sonatele și

partitele pentru vioara „solo” și suitele orchestrale.

În 1723, Johann Sebastian Bach este numit cantor si director muzical la biserica St.

Thomas din Leipzig. Bach avea sarcina de a preda muzica elevilor de la școala de canto și să

continue alimentarea cu compoziții muzicale a celor doua biserici principale din Leipzig,

compunând câte o cantată în fiecare săptămână. Pentru zilele festive, Bach a compus cantate și

oratorii extraordinare, ca Patimile după Matei pentru Vinerea patimilor, Magnificat pentru

Crăciun etc. Multe dintre operele acestei perioade sunt fructul colaborării cu Collegium

Musicum din Leipzig sau reprezintă compoziții așa-zise erudite, ca cele patru volume de exerciții

pentru clavecin, partitele pentru pian, Variațiunile Goldberg, Arta Fugii, Concertul italian etc.

Creația lui Johann Sebastian Bach

După moartea lui Johann Sebastian Bach, cea mai mare parte a muzicii lui a dispărut din

repertorii, deși el însuși și câteva dintre partiturile sale nu au fost date uitării. Mulți cercetători

susțin că abia în 1829 Mendelssohn a reluat Patimile după Matei, dar acest lucru nu este

adevărat. Fiii lui, care au avut sentimente oarecum contradictorii față de tatăl lor, au făcut totuși

ceva pentru a-i populariza muzica. Chiar dacă i-a spus odată tatălui său „ perucă bătrână” ,

Johann Christian a fost acela care i-a prezentat muzica multor artiști contemporani. Carl Philipp

Emanuel era atât de deranjat de aspectul demodat al muzicii lui Bach încât i-a aruncat plăcile

gravate cu Arta fugii, i-a furnizat totuși un material neprețuit lui Johann Nikolaus Forkel, primul

biograf al lui Johann Sebastian Bach.

Dintre toate genurile muzicale, opera este singurul pe care Bach nu l-a abordat. El nu a

fost creator de forme sau genuri, dar le-a reluat pe cele moștenite de la predecesori, ducându-le la

14
Johann Sebastian Bach

un grad de perfecțiune și universalitate necunoscut înaintea lui. Din punct de vedere arhitectural,

el și-a înnoit concepțiile fără încetare: invențiunile, fugile, cantatele sale sunt construite diferit.

Creația lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge în paralel cu bogăția

și claritatea melodică. Dacă Bach a fost moștenitorul lungii tradiții polifonice occidentale, el și-a

asumat și marea revoluție a secolului al XVII-lea ( reducerea structurii sonore la o melodie

acompaniată de un bas) originalitatea lui esențială este însă aceea de a se fi plasat la răscrucea

celor 2 căi. Sinteza sa nu putea să apară decât între 1700 și 1750. Evoluția esteticii muzicale ar fi

făcut-o imposibilă ulterior.

Bach și-a conceput cele mai multe lucrări instrumentale la Weichmar și la Kothen, unde

activitățile pe care le avea de îndeplinit i-au permis să atingă măiestria formelor, a stilului și a

combinațiilor instrumentale. A exploatat perfecționările tehnice care s-au adus construcției viorii,

violoncelului sau flautului. Concertul în stil italian l-a interesat în mod deosebit. A transcris

numeroase concerte de autori italieni, a scris el însuși lucrări de genul acesta pentru vioară și a

fost, de asemenea, primul compozitor care a conceput veritabile concerte pentru clavecin și

orchestră. În Concertul brandenburgic nr. 5 el a încredințat clavecinului, pe lângă rolul de solist,

o îndrăzneață cadență de 65 de măsuri. Ascultând cele 6 Concerte brandenburgice realizăm că în

3 dintre ele ( 1, 3, 6) dialoghează diferite „coruri instrumentale” de importanță egală, în timp ce

în celelalte 3, corzilor le este opus câte un grup de instrumente soliste, între acestea existând un

solist principal.

Bach a fost interesat și de clavecinul solist. El a desăvârșit două forme lăsate de

predecesorii săi. În afara unor lucrări mai mult sau mai puțin izolate, dar de mare importanță,

cum sunt Fantezia cromatică și fuga sau Concertul italian, avem pe de o parte 3 culegeri a câte 6

suite- Suite franceze (1722), păstrând încă trăsăturile dansurilor populare, Suite engleze (înainte

15
Johann Sebastian Bach

de 1722), adoptând mai mult caracterul dansurilor de curte, și Suite germane sau Partite (1726-

1731), mai apropiate de muzica pură- iar, pe de altă parte, cele 2 caiete ale Clavecinului bine

temperat (1722, 1744) cuprinzând fiecare câte 24 de preludii și fugi în toate tonalitățile majore și

minore și demonstrând interesul muzical al lui Bach asupra temperării egale (diviziunea octavei

în 12 semitonuri absolut egale).

Cât despre Variațiunile Goldberg, acestea reflectă o inventivitate bogată și o remarcabilă

știință a contrapunctului, în special a canonului: Bach prezintă aici 9 genuri diferite de canon.

Sinteză a formelor – aria variată îmbinându-se cu passacaglia – ,această lucrare o sinteză a

procedeelor de scriitură. În quodlibet-ul final, 2 melodii populare se suprapun temei de

passacaglie. Aici putem spune că Bach a pus bazele marii variațiuni moderne.

În materie de scriitură canonică, lucrarea ce cuprinde opera bachiană este Ofranda

muzicală, serie de variațiuni contrapunctice pe tema propusă de Friedrich al II-lea. Această

lucrare construită simetric pentru care Bach avea o slăbiciune, are următorul plan: ricercare/ 5

canoane/ sonată trio/ 5 canoane/ ricercare. Cinci dintre canoane sunt la 2 voci, plus o a treia,

utilizând tema regală drept cantus firmus, celelalte 5 tratează în manieră canonică variațiuni ale

temei. În afară de sonata trio și canonul nr. 9 (flaut, vioară, bas figurat), Bach nu a lăsat niciun fel

de indicație instrumentală pentru această lucrare, care se sprijină atât prin virtuozitatea și

rigoarea polifonică, cât și, în mod special, prin folosirea canonului – enigmă, pe marea școală

franco – flamandă a secolelor al XV-lea și al XVI-lea.

Pentru vioară Bach a scris 2 concerte solistice, un concert pentru 2 viori, 6 sonate cu

clavecin, care adoptă structura cvadripartită a „ sonatei da chiesa ” și mai ales, 3 sonate și 3

partite pentru vioară solo în care reușește să facă din acest instrument, în principiu pur monodic,

16
Johann Sebastian Bach

un instrument polifonic. Ciacona în re minor din Partita a II-a, cu cele 32 de variațiuni ale sale,

este o pagina unică în repertoriul violonistic.

Ultima lucrare instrumentală realizată de Johann Sebastian Bach, chiar dacă nu a fost

ultima la care lucra, Arta fugii (neterminată) trebuia să cuprindă 24 de fugi, repartizate în 6

grupe, cuprinzând fiecare 2 perechi de fugi ( rectus și inversus ). Lucrarea despre care nu știm

17
Johann Sebastian Bach

cărui instrument îi fusese destinată explorează toate posibilitățile scriiturii și foarte simplă, un

moment grandios – fugi simple cu dezvoltare liberă, fugi cu consecvent obligat, fugi cu mai

multe subiecte – în care sunt utilizate toate procedeele contrapunctice cunoscute. Această

partitură didactică, cu o scriitură transcendentă, nu este lipsită totuși de o reală frumusețe

expresivă deoarece Bach nu s-a simțit nicăieri mai liber, mai inventiv decât în fugă.

Dintre cele mai importante lucrări de muzică vocală amintim de cele 244 de cantate,

marea majoritate fiind cantate religioase, iar 25 sunt profane. Șapte motete, mise: Misa în si

minor, patru mise „luterane”, 5 sanctus, magnificat: Magnificat în re major. Patimile după Matei,

Patimile după Luca, Patimile după Ioan. Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paște. Arii și lied-

uri: Notenbuch ( „Mic caiet” ) pentru Anna Magdalena.

18
Johann Sebastian Bach

Muzică instrumentală: Lucrări pentru orgă: 6 sonate, 24 de preludii, toccate sau fantezii

și fugi; 8 mici preludii și fugi; în jur de 145 corale, dintre care 46 sunt din Orgelbuchlein, 6

transcripții „ Schubler ”, corale din volumul 3 al Klavierubung, 6 concerte după Vivaldi și alți

compozitori; 5 fantezii, 3 toccate, 3 preludii, 8 fugi, 4 triouri, arii. Lucrări pentru clavecin:

invențiuni la 2 și 3 voci, duouri din partea a treia din Klavierubung; suite engleze, suite franceze,

partite și suite germane. Das Wohltemperierte Clavier ( Clavecinul bine temperat I, II ), 48 de

preludii și fugi, 19 fugi, fantezie cromatică și fugă, 5 fantezii și fugi, 5 fantezii, concert și fugă, 7

toccate, 4 preludii, 9 mici preludii din Klavierbuchlein pentru W. Friedemann; 11 mici preludii, 5

sonate, Concertul italian, 16 concerte după Vivaldi și alți compozitori, Variațiunile Goldberg,

Capriccio sopra la lontananza del suo fratello dilettissimo. Sonate, suite și partite pentru vioară,

viola da gamba, flaut transversal cu sau fără bas continuu. Două concerte pentru vioară și un

concert pentru 2 viori, concert pentru flaut transversal, vioară și clavecin; 6 concerte

brandenburgice, 7 concerte pentru clavecin, 3 concerte pentru 2 clavecine, 2 concerte pentru 3

clavecine, un concert pentru 4 clavecine. Patru suite pentru ansamblu instrumental ( uverturi ),

sinfonia, 7 canoane, Ofranda muzicală, Arta fugii.

Compozițiile create de către Johann Sebastian Bach de-a lungul întregii sale vieți au

fost catalogate în anul 1950 de către muzicologul Wolfgang Schmieder in "Bach Werke

Verzeichnis"( Catalogul operelor lui Bach- BWV).

Simbolistica și ultimii ani din viața lui Johann Sebastian Bach

În ultimii ani s-a scris foarte mult despre simbolistica muzicală folosită de Bach. Albert

Schweitzer, care a avansat această idee, a susținut nu numai că Bach a „pictat” cu sunete, dar și

că a încorporat în muzică motivele specifice ale terorii, durerii, speranței etc. După părerea lui

19
Johann Sebastian Bach

Schweitzer, nu se poate interpreta o lucrare de Bach dacă nu se cunoaște semnificația motivului.

Cele mai multe dintre ideile lui Schweitzer pe această temă sunt respinse în prezent, deși încă se

mai încearcă descoperirea unui simbolism ecleziastic sau chiar numeric în muzica sa. Înlocuirea

numerelor cu litere ale alfabetului se pare că a fost o practică cunoscută încă din timpul

compozitorilor olandezi. Astfel, Karl Geiringer, în biografia lui Bach, apărută în 1996, susține că

„ 14, de exemplu, este numărul care îl simbolizează pe Bach [ B=2, A=1, C=3, H=8]; inversat, el

devine 41, care este simbolul lui Johann Sebastian Bach, căci J este a noua literă, S a

optsprezecea și 9+18+14=41. În ultimul aranjament coral al lui Bach, această metodă

simbolistică este folosită în mod semnificativ.”

20
Johann Sebastian Bach

Nu există nicio altă muzică în literatura muzicală care să aibă genul de corectitudine pe

care îl are Bach, inteligența și organizarea logică a secvențelor și a notelor. Este o muzică strâns

legată de religie, mai concret, de luteranism. Bach credea în mod sincer că muzica este o

expresie a divinității. Își începea partiturile de muzică sacră cu JJ ( Jesu Juva „ Iisuse, ajută-

mă!”) și le încheia cu SDG ( Soli Deo Gloria „ Numai lui Dumnezeu gloria”). Bach a compus

foarte multă muzică bisericească iar în motete, cantate, mise și patimi exprimă un sentiment

religios atât de puternic, încât acestea nu pot fi înțelese pe deplin decât de către cei care au

convingeri religioase și pregătire foarte apropiate de cele ale lui Bach. În aprecierea oricărei arte

este esențială identificarea receptorului cu procesele mentale ale compozitorului. Putem înțelege

fiecare dintre noi mesajul clar din „ Christ lag in Todesbanden” sau din Misa în b. Dar

frumusețea și rafinamentul muzicii corelate cu mesajul spiritual și slujba propriu-zisă sunt

percepute numai de aceia care se pot cu biserica și viața spirituală din zilele lui Bach. identifica

21
Johann Sebastian Bach

În prezent, muzica lui Bach ridică probleme legate de execuția practică.

Bineînțeles că nu se poate recrea o performanță care să fie duplicatul celei din zilele lui Bach. S-

au schimbat foarte mulți factori iar fiecare epocă își are propriul stil interpretativ. De exemplu,

romanticii, așa cum au făcut în toate domeniile, au adoptat o atitudine liberă față de Bach și l-au

cântat în conformitate cu propria imagine. Practica execuției de tip romantic s-a extins până în

zilele noastre și abia în ultimele decenii s-au făcut încercări de a rezolva acest lucru. Datorită

cercetărilor făcute de-a lungul timpului, muzicienii au noțiuni mult mai clare despre punctele

tipice stilului lui Bach în execuție în comparație cu generațiile precedente. Pentru a aduce o

corecție practicii execuției romantice , o întreagă generație de muzicieni au evoluat cântând și

dirijând muzica lui Bach cu o rigiditate mecanică, manifestând un efort relativ mic pentru a fi

„ autentici”. Din păcate, în acest caz muzica pare lipsită de viață- este un Bach văduvit de

umanism, de grație, de stil, de linie. Bach era un bărbat pătimaș și un executant viguros. Își dirija

și cânta propria operă cu mult mai multă cutezanță, libertate și spontaneitate decât este dispusă să

accepte practica interpretativă actuală. Bach însuși i-a spus unui elev că un organist nu trebuie să

cânte numai notele, ci să exprime „afectul”, semnificația, sensul emoțional al piesei. Printr-o

ciudată ironie, s-ar putea ca tocmai romanticii, care nu dispuneau de cunoștințele teoretice din

zilele noastre, să fi fost mai aproape de esența stilului lui Bach, decât muzicienii severi,

contemporani, austeri și cultivați. După o viață petrecută compunând,

cântând și dirijând muzică, Johann Sebastian Bach a căzut pradă unei boli care i-a fost fatale. Nu

se știe foarte mult despre această boală decât faptul că a durat câteva luni și l-a împiedicat să

termina „ Arta fugii”. Sănătatea sa a fost zdruncinată de 2 operații nereușite la ochi, efectuate de

John Taylor, un escroc englez care l-a operat și pe Händel. Bach a murit la 28 iulie 1750, la

Leipzig. Moartea lui Bach a aruncat-o pe soția sa, Anna Magdalena în mari dificultăți financiare.

22
Johann Sebastian Bach

Din motive necunoscute, fiii ei vitregi nu au făcut nimic pentru a o ajuta, iar copiii ei erau prea

tineri să facă ceva în privința asta. A murit la 27 februarie 1760, statul asigurându-i

înmormântarea săracilor.

BAROCUL

Apariție și evoluție

Barocul desemnează o perioada in istoria europeana dar si un curent artistic apărut in

Roma, în jurul anilor 1600.

Acest curent ca și modalitate artistică a excelat in arhitectura intre anii 1600-1780 in toată

Europa, având o reluare ulterioara in sec. XIX care s-a extins pana in 1901-1920, iar in Romania

a continuat pană în anii de dinaintea Primului Război Mondial. În muzică au fost create

compoziții de către toate marile scoli muzicale ale Europei. Din acestea făcând parte scoli

importante precum cele din Italia, Austria și Germania, alcătuite de către compozitori renumiți,

generându-se un nou gen muzical, acesta fiind numit ‚operă’. Se caracterizează prin utilizarea

exagerata a mișcării si clarității, unde folosirea detaliilor simbolizează lucruri ce se pot interpreta

cu ușurință.

Barocul a pornit inițial din Italia, iar apoi a pornit în mod rapid spre vestul Europei in

prima jumătate a secolului al XVII-lea, apoi în centrul, nordul și estul Europei în cea de a doua

jumătate a secolului și la începutul secolului următor. S-a răspândit inițial în țările unde Biserica

23
Johann Sebastian Bach

Catolica era influentă și dominantă dar mai târziu a apărut și în țările în care protestantismul și

ortodoxismul erau predominante locale ale creștinismului.

Barocul în Romania, mai exact in Transilvania, este o "reverberație" puțin mai târzie a

barocului austriac, cu influente ale barocului italian sau ceh.

Drumul triumfal al barocului a continuat adânc până în secolul XX. Planificarea stradală

radială, influențată de modul de organizare al grădinilor baroce se regăsește in arhitectura

orașelor din toata lumea. Faptul ca structura stradală concepută intenționat radial, se regăsește în

Arcul de Triumf din București, respectiv în Arcul de Triumf din Paris este una dintre dovezile

cele mai clare de triumf universal al barocului.

Barocul a continuat să se propage și peste oceanul Atlantic. Întreaga Americă Latină,

adică toate țările aflate la sud de Statele Unite ale Americii, de la Mexico la Brazilia și Argentina,

țări de limbă spaniolă și portugheză au fost puternic influențate de stilul baroc, trecut desigur prin

filiera barocului spaniol și a celui portughez. Foarte multe biserici catolice, dar și clădiri publice,

reședințe oficiale și reședințe private, construite în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea sunt de

sorginte clară baroc.

24
Johann Sebastian Bach

Imperiul Britanic, imperiul cu cea mai mare întindere globală din istoria omenirii, a făcut

pretutindeni unde avea o colonie ceea ce au făcut, la rândul lor Spania și Portugalia în America

latină, a exportat mai întâi limba cuceritorilor, dar mai ales organizarea, structura și stilul de viață

al britanicilor. Printre acestea, deloc surprinzător, se regăsește și barocul, sub varianta sa insulară.

Termenul de baroc cuprinde și un anumit stil muzical, apărut mai târziu decât perioada

considerată baroc în pictură, sculptură și arhitectură. Johann Sebastian Bach, Antonio Vivaldi și

Georg Friederich sunt cei mai de seama compozitori ai acestei perioade. Unul dintre elementele

specifice muzicii baroce, la fel ca și în artele vizuale, este ornamentația bogată. Atunci când

clasicismul a înflorit, acest element s-a diminuat simțitor sau chiar s-a pierdut.

Terminologie si semnificație

Cuvântul baroc, de origine portugheza, cunoscut ca și ‚barocco’. Ca substantiv, sensul

inițial era in a desemna o perla de forma neregulata, iar ca adjectiv, acest termen desemnează

ceva migălos, realizat în cele mai mici detalii.

Atât pictura, sculptura si arhitectura baroca, cat si muzica, dansul, literatura, filosofia si

teatrul baroc nu au făcut decât sa se inspire una de la alta si sa se susțină armonios si

interdependent.

Viziunea Bisericii Romano-Catolice asupra evoluției picturii și sculpturii bisericești în

decizia Consilio di Trento din 1545-1563 a avut legătură cu apariția barocului. Aceasta avea ca

scop realizarea operelor vizuale care să se adreseze tuturor, mai ales celor mulți și needucați.

Astfel manierismului intelectual al sec XVI i se "opunea" prin deschidere, claritate și lipsă de

ambiguitate o reprezentare umana deschisă larg tuturor simțurilor. În comparație cu manierismul

25
Johann Sebastian Bach

elevat ce se adresa elitelor, barocul angaja privitorul într-o "aventura" a înțelegerii care era

simpla și ușor de "decodificat". Artiștii precum Annibale Carracci, Caravaggio, Correggio si

Federico Barocci sunt printre cei care au marcat semnificativ desprinderea de manierism și

transformarea artei în baroc.

Muzica baroca permitea improvizații, uneori notația unei partituri se reducea la basul

cifrat, astfel că interpreții aveau "mână-liberă" în exprimarea propriilor interpretări folosind doar

reperele sugerate. Muzica avea un tempo relativ constant, tonalitatea era majoră sau minoră, iar

uneori intensitatea sonoră se schimba brusc. Genurile muzicale, instrumentale sau vocale,

apărute în baroc sau preluate din Renaștere, au parte de o dezvoltare însemnată în această epocă,

datorită marilor compozitori ce au inspirația de a cultiva noul în muzică. Stilul baroc a ajutat sa

aducă în prim-plan o nouă față a muzicii, cea instrumentală, și în plan secundar rolul de

acompaniament sau de dublare a vocii umane.

Bibliografie

1. Schonberg, Harold: Viețile marilor compozitori – Transfigurarea barocului,

editura LIDER, 2008

2. Kendall, Alan: Cronica muzicii clasice – Barocul și Johann Sebastian Bach,

editura Aquila, 2007

3. La Rousse: Dicționar de mari muzicieni – BACH (Johann Sebastian), editura

Univers Enciclopedic Gold, București, 2010

4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Barocul

26