Sunteți pe pagina 1din 14

UNITATEA ȘCOLARĂ:

Pentru obţinerea certificatului de calificare profesională – nivel 3

Domeniul de pregătire de bază: INDUSTRIE TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE


Domeniul de pregătire generală: INDUSTRIE TEXTILĂ ŞI PIELĂRIE

CALIFICAREA: Confecţioner articole din piele şi înlocuitori

CANDIDAT:

CLASA:
a XI-a - Stagii de pregătire practică
AN ABSOLVIRE:

ÎNDRUMĂTOR PROIECT:
Prof.

SESIUNEA
TEMA PROIECTULUI:

COASEREA BARETELOR CE FORMEAZĂ CĂPUTA LA


SANDALE PENTRU FEMEI

2
CUPRINS

I. ARGUMENT
II. FIŞA TEHNICĂ A PIESELOR
III. FIŞE TEHNICE ALE OPERAŢIILOR
IV. FIŞE TEHNICE ALE UTILAJELOR FOLOSITE LA
PRELUCRARA PIESELOR
V. NORME GENERALE DE SECURITATE ŞI
SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
VI. BIBLIOGRAFIE
VII. ANEXE

I. ARGUMENT

3
Evolutia industriei de textile şi pielărie din ţara noastră a fost posibilă ca urmare a
dezvoltării şi modernizării tehnologiilor aferente acestei ramuri. Diversificarea cerinţelor
consumatorilor din punct de vedere sortimental cât şi calitativ a dus la diversificarea produselor
din piele şi înlocuitori, iar prin apariţia de noi materii prime şi semifabricate s-a impus creşterea
nivelului tehnic al mijloacelor de productie. În acest sens, pregătirea forţei de muncă pentru
industria pielăriei trebuie să se alinieze la nivelul standardelor europene, să fie bine pregătită
profesional, să fie dornică în permanenţă de perfecţionare şi autoperfecţionare, să fie capabilă să
asigure calitatea produselor executate.
Produsele din piele şi înlocuitori, reprezentate prin încălţăminte, mănuşi, curele, poşete
etc. constituie o mică parte din produsele utilizate de om în cadrul ansamblului vestimentar.
Aceste produse, folosite în completare, deşi au un rol funcţional important, nu pot determina linia
ţinutei vestimentare. Din această cauză, produsele din piele şi înlocuitori trebuie să fie
diversificate mereu, să dea posibilitatea cumpărătorului să-şi manifeste o preferinţă, în funcţie de
nivelul cultural al fiecărui individ şi de personalitatea acestuia.
Încălţămintea a fost întotdeauna, o necesitate a omenirii încă din cele mai vechi timpuri,
pentru a proteja piciorul de schimbarea climatică a vremii, de schimbările de relief şi pentru
aspect estetic. În ansamblul consumului nealimentar al populaţiei, încălţămintea constituie unul
din cele mai importante componente. Evoluţia vânzărilor de încălţăminte prezintă tendinţe
ascendente. Ca urmare întreprinderilor de încălţăminte le revin sarcini mari în ceea ce priveşte
satisfacerea cerinţelor cumpărătorilor cu produse de calitate superioară.
Calitatea produselor de încălţăminte se produce prin respectarea cerinţelor tehnice,
constructive, funcţionale, economice şi de durabilitate. O condiţie principală pentru realizarea
acestor cerinţe este proiectarea corectă a încălţămintei care trebuie să îndeplinească funcţii
ortopedice şi funcţii de protecţie.
Fabricarea încălţămintei cuprinde un proces tehnologic complex la care se întâlnesc
operaţii de tăiere, deformare plastică, îmbinare şi finisare, înşiruite într-o anumită ordine, specifică
fiecărui articol confecţionat.
Un articol de încălţăminte este alcătuit în principal din două ansamble: superior şi inferior.
La rândul lor aceste ansamble au o altă componenţă după cum urmează:

- ansamblul superior:
- ansamblul inferior:

Ansamblul superior  

Subansamblul exterior al ansamblului superior este cel mai complex din punct de vedere al
numărului de repere şi a configuraţiei reperelor componente, acestea fiind elementele care
condiţionează particularităţile unui model pentru un anumit sortiment de încălţăminte.
În componenţa acestui subansamblu se pot găsi următoarele repere: vârf, căpută, carâmbi,
limbă, vipuşcă, căpută cu carâmb.
Datorită solicitărilor la care sunt supuse reperele acestui subansamblu în  procesul de
confecţionare şi în perioada exploatării produsului (întindere şi comprimare la formarea spaţială;
încovoieri repetate, acţiunea umidităţii, a prafului şi a radiaţiilor din exterior, acţiunea transpiraţiei
din interior în timpul utilizării produsului), materialele din care se vor confecţiona reperele
subansamblului exterior trebuie să posede un ansamblu de proprietăţi, printre care se amintesc:

4
o comportamentul elasto-plastic la solicitări de întindere;
o rezistenţă la întindere şi sfâşiere;
o flexibilitate ridicată;
o rezistenţă la uzură prin frecare;
o proprietăţi igienice (permeabilitatea la aer, la vapori de apă, transfer de
căldură,îndepărtarea electricităţii statice);
o proprietăţi estetice (culoare, luciu, tuşeu etc.);
o proprietăţii ecologice (să nu aibă acţiune dăunătoare asupra omului şi a mediului
înconjurător).

Piesele pentru partea de sus a încălţămintei pot fi croite din piei naturale, flexibile, piei
artificiale, textile, astfel încât direcţia de maximă solicitare a pieselor să coincidă cu direcţia de
minimă întindere a materialului. Piesele din piele naturală pentru partea de sus a încălţămintei se
croiesc într-un singur strat, iar cele din materiale textile sau sintetice se pot croi în mai multe
straturi.
Operaţia de croire a pieselor pentru partea de sus a încălţămintei din materiale aşezate într-
un singur strat se poate executa fie manual după conturul tiparelor şi cu ajutorul unor cuţite de
croit specifice, fie mecanic.
Pentru realizarea proiectului am ales tema: „Coaserea baretelor ce formează căputa la
sandale pentru femei” deoarece am considerat că modelul de sandale cu numărul 841 este foarte
frumos și operaţiile de confecționare ale căputelor numai din barete sunt deosebite și interesante
iar de corectitudinea realizării lor depinde aspectul şi calitatea produsului finit.
Sandalele reprezintă o încălțăminte ușoară de vară care în funcție de model pot fi purtate
în timpul zilei la serviciu, pe stradă sau la o ocazie. De asemeni pot fi cu talpă joasă fără toc, sau
cu toc mic pentru o încălțăminte comodă, cu platformă sau cu toc înalt pentru ocazie.
Materialele de bază pentru sandale pot fi: piele cu fața naturală sau întoarsă, înlocuitori de
piele sau materiale textile.
De regulă, sandalele îmbracă partea din faţă a piciorului, respectiv căputele, din una, două,
mai multe piese diferite ca formă sau numai din barete, iar partea din spate, respectiv carâmbii,
sunt reprezentați de o baretă la spatele încălțămintei, asamblată cu căputele. Alte modele au pe
lângă bareta de la spate și o baretă încheiată cu cataramă sau benzi elastice pe deasupra labei
piciorului pentru o mai bună fixare a sandalelor. Pot fi ornamentate cu butoni, funde, cusături
ornamentale, catarame, aplicații metalice, mărgele etc.
Am ales un model de sandale pentru femei (numărul 841) la care ansamblul superior este
alcătuit din căpută sub formă unui ansamblu de șase barete cu lățimea de 0,9 cm din care: cinci
barete transversale așezate una lângă alta cu lungime crescătoare și o baretă perpendiculară de
aceeași lățime montată peste celelalte, iar carâmbii sunt confecționați dintr-o singură baretă prinsă
de prima baretă a căputelor. De asemeni sandalele au și o baretă încheiată cu cataramă peste laba
piciorului. Pentru o mai bună rezistență a baretelor în locul în care se suprapun dar și în scop
ornamental s-au pus butoni atât pe bareta perpendiculă de la căpute cât și pe bareta de deasupra
labei piciorului.
Sandalele sunt confecționate din piele cu fața naturală. Au toc înalt și talpă din PVC.
II. FIŞA TEHNICĂ A PIESELOR

5
DENUMIREA: ANSAMBLUL SUPERIOR AL SANDALELOR PENTRU FEMEI
(MODEL 841)
SCHIŢA DETALIILOR

Bareta
de la
spate

Baretă
perpendiculară Baretă de
din căpută încheiere

Baretă
Căputa peste
laba
piciorului

Baretă
transversală

DETALIILE ANSAMBLULUI SUPERIOR

 CĂPUTA: - 5 barete transversale;


- 1 baretă perpendiculară;
- 1 baretă peste laba piciorului;
- 1 baretă de încheiere.

 CARÂMB: - 1 baretă la spate.

MATERIALE UTILIZATE USTENSILE ŞI UTILAJE FOLOSITE

 Materiale de bază: piele cu fața - masă de croit;


naturală - butuc de croit sau suprafaţă de croit;
- cuţit de croit;
 MATERIALE AUXILIARE - foarfece;
- tipar de croit (pentru barete);
- Aţă de cusut; - tipar de montat pentru căpută;
- Soluţie adezivă de cauciuc; - ciocan;
- Butoni; - sulă;
- Catarame. - piatră de ascuţit;
- pensulă de uns;
- maşină de cusut cu coloană cu distanțier;
- placă din PVC
- preducea.

ETAPE DE LUCRU
o croirea baretelor ansamblului superior (căpute şi carâmbi);

6
o coaserea ambelor margini ale baretelor;
o montarea baretelor prin lipire;
o montarea cataramei pe bareta de încheiere;
o lipirea capătului baretei la care s-a montat catarama;
o montarea butonilor pe bareta perpendicutară și pe locurile de
îmbinare a
baretelor de la spate și peste picior.

III. FIŞE TEHNICE ALE OPERAŢIILOR

FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

DENUMIREA: CROIREA BARETELOR ANSAMBLULUI SUPERIOR (CĂPUTE ŞI


CARÂMBI);
REPREZENTAREA:

Tipar de
baretă

MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ:

- piele cu fața naturală

UNELTE ŞI UTILAJE:

 tipare pentru croit


 cuţit de croit
 masă de croit sau suprafaţă de croit;
 piatră de ascuţit

TIPUL OPERAŢIEI: Croirea detaliilor – operaţie manuală

PARAMETRII DE DELUCRU:

 cu mâna stângă se ţine tiparul presat pe material;


 în mâna dreaptă se ţine cuţitul şi se croieşte materialul pe marginea tiparului
7
FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

DENUMIREA: COASEREA AMBELOR MARGINI ALE BARETELOR

REPREZENTAREA:

Cusături tighel

MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ: piele cu fața naturală


 MATERIAL AUXILIAR: aţă de cusut

UNELTE ŞI UTILAJE:

 Maşina de cusut cu coloană cu distanțier

PARAMETRII DE DELUCRU:

 TIPUL CUSĂTURII: tighel


 UTILIZAREA CUSĂTURII: întărirea marginilor baretelor
 NUMĂR DE FIRE A CUSĂTURII: două fire
 PASUL CUSĂTURII: 2mm

FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

8
DENUMIREA: MONTAREA BARETELOR PRIN LIPIRE

REPREZENTAREA:

Tipar de
montat cele 6
baretele

MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ: piele cu fața naturală

 MATERIALE AUXILIARE:

- soluţie manuală de cauciuc

UNELTE ŞI UTILAJE:

 tipar de montat baretele


 pensulă de uns

TIPUL OPERAŢIEI: Lipirea baretelor – operaţie manuală

PARAMETRII DE DELUCRU:

 se așază baretele transversale una lângă alta conform tiparului de montat, se aplică soluția
manuală de cauciuc pe mijlocul lor, se unge și bareta perpendiculară și se poziționează
apoi aceasta peste celelalte barete transversale;
 se aplică soluție adezivă pe porțiunile de pe bareta de la spate pentru montarea cu prima
baretă transversală, cu bareta de încheiere și bareta peste laba piciorului, se poziționează
aceste barete conform modelului;
 soluţia adezivă se aplică în strat subţire pe barete;
 timp de uscare: 10minute;
 după uscarea soluției se presează baretele

FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

9
DENUMIREA: MONTAREA CATARAMEI PE BARETA DE ÎNCHEIERE

REPREZENTAREA:

Cataramă

MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ: piele cu fața naturală

 MATERIALE AUXILIARE: cataramă

TIPUL OPERAŢIEI: operaţie manuală

FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

DENUMIREA: LIPIREA CAPĂTULUI BARETEI LA CARE S-A MONTAT CATARAMA


MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ: piele cu fața naturală

 MATERIALE AUXILIARE:

- soluţie manuală de cauciuc

UNELTE ŞI UTILAJE:

 pensulă de uns

TIPUL OPERAŢIEI: Lipirea capătului baretei – operaţie manuală

PARAMETRII DE DELUCRU:

 soluţia adezivă se aplică în strat subţire pe capătul baretei și pe baretă


10
 timp de uscare: 10minute;
 după uscare se presează capătul baretei pe baretă.

FIŞA TEHNICĂ A OPERAŢIEI

DENUMIREA: MONTAREA BUTONILOR PE BARETA PERPENDICULARĂ ȘI PE


LOCURILE DE ÎMBINARE A BARETEI DE LA SPATE CU PRIMA
BARETĂ TRANSVERSALĂ ȘI CU BARETA DE INCHEIERE

REPREZENTAREA:

Butoni
Butoni

Butoni

MATERIALE UTILIZATE:

 MATERIAL DE BAZĂ: piele cu fața naturală


 MATERIAL AUXILIAR: butoni

UNELTE
 Placă din P.V.C.
 Preducea;
 Ciocan

TIPUL OPERAŢIEI: operaţie manuală

IV. FIŞE TEHNICE ALE UTILAJELOR FOLOSITE LA PRELUCRAREA


PIESELOR
11
FIŞA TEHNICĂ A UTILAJULUI

Denumirea utilajului: Caracteristici tehnice:

MAŞINA DE CUSUT CU COLOANĂ


- Maşină cu coloană cu 1 ac;
- Ridicarea maximă a picioruşului de
presare: 12mm;
- Fineţe fir utilizat: Nm 90/3 - Nm 30/3;
- Viteza de coasere: 2500
împunsături/minut.

Cusătura realizată: Parametrii cusăturii:

- Execută cusătură tighel din două fire de


aţă;
- Pasul cusăturii este reglabil între 0 şi 9mm.

Utilizarea cusăturii

- Îmbinare prin coasere a pieselor ansamblului superior;


- Îndoirea – tivirea marginilor pieselor de feţe;
- Ornamentarea prin tighelire.

V. NORME GENERALE DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN


MUNCĂ
12
În toate ţările Uniunii Europene există o legislaţie care stabileşte măsuri de îmbunătăţire a
calităţii securităţii şi a sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. Această legislaţie se aplică înscopul
protejării lucrătorilor faţă de accidente de muncă şi faţă de bolile profesionale, precum şi în scopul
acordării sprijinului pentru prevenirea riscurilor profesionale. Fiecare angajator este responsabil
pentru securitatea şi sănătatea în muncă din cadrul întreprinderii sale şi pentru luarea măsurilor
corespunzătoare, astfel încât să se asigure dotarea cu resurse suficiente, efectuarea evaluării
riscurilor, informarea, instruirea şi consultarea lucrătorilor.
Angajaţii sunt obligaţi să-şi însuşească şi să respecte normele de securitate şi sănătate în
muncă în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea:
 să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase,
echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;
 să desfăşoare activitatea în aşa fel încât să nu expună pericolului de accidentare
profesională atât persoana proprie, cât şi persoanele participante la procesul muncii;
 să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de de muncă orice defecţiune tehnică
sau alte situaţii care constituie un pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională;
 să oprească lucrul la apariţia unui pericol iminent de producere a unui accident şi
să informeze de îndată conducătorul locului de muncă;
 să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie din dotare, corespunzător
scopului pentru care a fost aprobat;
 să aducă la cunoştinţa conducătorului locului de muncă accidentele de muncă
suferite de persoana proprie participantă la procesul muncii;
 să respecte regulile din domeniul securităţii şi al sănătăţii în munc şi măsurile de
aplicare a acestora;
 să participe la activitatea de testare şi perfecţionare cu privire la normele de
securitate şi sănătate în muncă;
 să dea relaţii solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.

Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea în conformitate cu pregătirea şi cu


instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau de îmbolnăvire profesională nici propria persoană, nici alte
persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile angajatului în timpul procesului de
muncă.
Nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, la locurile
de muncă, se sancţionează conform legii, deoarece se creează posibilitatea producerii unui
accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.
Prin accident de muncă se înţelege vătămarea violentă a organismului precum şi
intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu şi care se provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile
calendaristice, invaliditate ori deces.

MĂSURI DE PREVENIRE ŞI STINGERE A INCENDIILOR (P.S.I.)

Incendiile sunt fenomene de ardere a unor bunuri materiale, în urma cărora se pot produce
însemnate pagube materiale sau pierderi de vieţi omeneşti, diferite accidente.
Incendiile întâlnite la diferite locuri de muncă pot avea mai multe cauze:

 energia electrică (supraîncălziri, scântei etc.)


 acţiuni mecanice (frecări, loviri etc.)
 focuri deschise (flacără, chibrituri aprinse etc.)
13
 energia termică
 corpuri incandescente ş.a.

Pentru prevenirea incendiilor trebuie luate diferite măsuri:

- măsuri tehnice (protecţia instalaţiilor electrice etc.)


- măsuri organizatorice (interzicerea fumatului, avizarea prin afişe etc.)
- măsuri pentru prevenirea extinderii unui incendiu.

Stingerea unui incendiu se poate realiza prin:

 împiedicarea accesului oxigenului la locul arderii prin substanţe chimice


stingătoare care înăbuşă şi izolează flăcările (spumă chimică, prafuri chimice);
 micşorarea temperaturii materialelor care ard, sub limita temperaturii de aprindere,
utilizând apa rece, care absoarbe o parte din căldura materialelor cu care vine în
contact;
 înăbuşirea flăcărilor cu ajutorul nisipului şi al pământului;
 utilizarea utilajelor pentru stingerea incendiilor.

VI. BIBLIOGRAFIE

1. R. Ţiglea Lupaşcu, F. Ilieşiu, “Industrie textilă şi pielărie”, Manual pentru clasa a X-a,
Editura CD Press, Bucureşti, 2011.
2. R. Ţiglea Lupaşcu, “Manual pentru cultura de specialitate Textile-pielărie”, clasa a IX-a,
Şcoala de arte şi meserii, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006.
3. R. Ţiglea Lupaşcu, ”Manual pentru pregătirea practică Textile-pielărie”, c l a s a a IX-a,
Şcoala de arte şi meserii, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2006.
4. M. Nechita, C. Gheorghescu „Utilajul şi tehnologia confecţionării încălţămintei”, Manual
pentru licee industriale cu profil de industrie uşoară, clasa a XII-a şi şcoli profesionale,
Editura didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1981
5. E. Iosif, G. Penciu, ş. A, „Tehnologii textile şi de confecţii”, Manual pentru licee
industriale cu profil de industrie uşoară, clasele a IX-a şi a X-a, Editura didactică şi
pedagogică, Bucureşti, 1981
6. http://www.juki.ro

VII. ANEXE

Se anexează ansamblul superior alcătuit din barete la sandale pentru femei.

14