Sunteți pe pagina 1din 2

Perspective asupra conceptului de paradigmă în educație

1. Comenius a conceput un sistem coerent de educaţie, care să fie valabil pentru


toate timpurile, iar opera sa fundamentală, Didactica magna, revoluţionează organizarea
educaţiei: gruparea elevilor de aceeaşi vârstă pe clase, program şcolar coerent cu discipline de
învăţământ şi programe de dezvoltare a copiilor, orar şi vacanţe, principii pedagogice,
metodologie şi profesori specializaţi pe domenii ale cunoaşterii.
2. Comenius viza îmbunătăţirea condiţiei umane a europenilor şi a celorlalţi cetăţeni
ai lumii, spre a aduce „acestei lumi sfâşiate de mizerie şi discordii sălbatice lumina şi adevărul,
pacea şi liniştea”.

3. Comenius diferenţiază copiii, pe baza unor dispoziţii înnăscute. El împarte elevii


în cinci categorii şi sugerează câteva combinaţii, care ţin de temperament şi caracter, de
aptitudini, de inteligenţă, curiozitate sau îndărătnicie.
4. În ceea ce priveşte sistemul său de învăţământ, Comenius promovează câteva idei
extrem de spectaculoase: frecventarea şcolii de către toţi copiii; instrucţia şcolară să fie
atotcuprinzătoare, inclusiv pentru fete; predarea, în şcolile normale, să se facă în limba maternă.
Sistemul de învăţământ este structurat în patru etape de vârstă, din 6 în 6 ani:
1. şcoala maternă (copilăria mică până la 6 ani);
2. şcoala primară (în fiecare cătun, sat, târg, oraş);
3. şcoala gimnazială (în limba latină, pentru adolescenţi, în fiecare oraş);
4. şcoala academică (pentru maturi, 18 – 24 ani, în fiecare stat sau provincie).
5. Procesul de învăţământ presupune o disciplină şcolară (un regulament) atât pentru
elevi cât şi pentru învăţători.
6. Alte principii didactice, pe lângă cel al intuiţiei, sunt:
 însuşirea conştientă a cunoştinţelor: „nimeni nu învaţă doar pe baza autorului, dar toţi
pot să înveţe prin mijlocirea simţurilor şi raţiunii proprii”;
 învăţarea prin repetiţie şi prin exerciţii: „nimic nu trebuie învăţat prin memorizare
înainte de a fi înţeles prin judecată”;
 organizarea concentrică a conţinutului învăţării, se referă la gradarea cunoştinţelor în
funcţie de vârsta copiilor şi de maturitatea lor de înţelegere.
7. Principiul de bază de la care porneşte J. Locke în structurarea doctrinei sale: omul
este educabil. Problema ţine de modalitatea de a provoca natura umană, de a găsi acele
proceduri care să asigure dezvoltarea dorită, proiectată şi vizată.