Sunteți pe pagina 1din 22

Chlamydia

Clamydia: Infectia cu Clamydia Trachomatis se afla in top-ul


infectiilor cu transmitere sexuala, fiind cea mai raspandita in
randul adultilor activi sexual. Spre deosebire de alte infectii
care se manifesta intr-un fel sau altul, infectia cu Clamydia
este recunoscuta prin faptul ca nu manifetsa simptome.
Aproximativ 70% din femeile infectate si 40% dintre barbatii
infectati nu vor avea nici un fel de simptome, de aceea I se
mai spune si “infectia tacuta”.
Cauze: Este o infectie bacteriana produsa de o bacterie
numita Clamydia Trachomatis care afecteaza atat zona
pelvina cat si alte zone precum gatul sau ochii.
Transmitere: La adulti infectia cu Clamydia se transmite
exclusive pe cale sexuala: vaginal, oral, anal.
Atentie: In cazul femeilor insarcinate infectate, aceasta se
poate transmite fatului in timpul nasterii daca nasterea are
loc vaginal.
Simptome: Fiind o infectie “tacuta” pot trece luni sau ani
pana la aparitia unor simptome. La femei, aceasta infectie
afecteaza vaginul si colul uterin, simtomele pot fi secretii
vaginale anormale, sangerari vaginale anormale cel mai
adesea dupa contact sexual, dureri in zona abdomenului
inferior, intepaturi sau arsuri in timpul urinarii. Poate
determina leziuni la nivelul vaginului(vaginita), a colului
uterin(cervicita) si a mucoasei uterine (endometrita) iar la
barbate leziuni la nivelul uretrei (uretrita).
La barbati infectia se localizeaza la nivelul uretrei,
provocand uretrita, simptomele cand apar pot fi
reprezentate prin scurgeri (picaturi) purulente din penis,
dureri sau arsuri in timpul urinarii
Evolutie, complicatii: Clamydia este o bacterie care se
comporta ca un virus, nu se poate dezvolta si multiplica
decat in interiorul celulelor corpului uman. Odata intrata in
celula bacteria se inmulteste si invadeaza celelalte cellule, fie
intra intr-o stare latent de asteptare. Perioada de incubatie
este cuprinsa intre o saptamana si o luna.
Deoarece este “tacuta” infectia poate progresa luni sau chia
rani fara ca o persoana infectata sa is idea seama ca este
infectata, fiind afectate caile genitale superioare, afectand la
femei trompele uterine(salpingita) iar la barbate
epididimul(epididimita) sau glanda prostate(prostatita).
Deoarece poate afecta trompele uterine la femei poate
favoriza in cazul unei sarcini, aparitia sarcinii
extrauterine(sarcina ectopica); infectia netratata reprezinta
una din cauzele infertilitatii atat la femei cat si la barbate.
Diagnostic: Se poate diagnostica prin analiza secretiilor
colectate din vagin, col uterin, uretra sau prin recoltarea din
sange a anticorpilor anti-clamydia ce sunt produsi de
organism pentru a se apara impotriva infectiei. Poate fi
recomandata si efectuarea unei colposcopii. In cazul in care
diagnosticul este pozitiv se recomanda si depistarea
gonoreei care de multe ori este prezenta impreuna cu
chlamydia.
Tratament: tratamentul este simplu in cazul in care infectia
este diagnostica intr-un stadiu timpuriu si este nevoie ca
ambii parteneri sa beneficieze de tratament chiar daca nu
exista simptome ale infectiei la celalalt partener. Pe perioada
tratamentului se recomanda a nu se intretine relatii sexuale
si la sfarsitul tratamentului sa se efectueze o noua testare
pentru a afla daca infectia a fost eliminate in urma
tratamentului.
Infectia cu Clamydia nu creaza imunitate, de aceea, daca ai
un comportament sexual riscant poti oricand sa te infectezi
din nou.
Recomandam folosirea prezervativului si atentie la propriul
corp.

Herpes genital

CUM SE TRANSMITE SI CARE SUNT CAUZELE APARITIEI


Herpesul genital se transmite cel mai des ca urmare a unui contact sexual - vaginal,
anal sau oral - cu o persoana infectata. Acesta, insa, poate fi dobandit si prin
contactul cu:
 o leziune herpetica;
 saliva sau pielea din regiunea bucala a unei persoane infectate;
 secretiile sau pielea din zona genitala a unei persoane infectate;
 sange infectat;
 ace si seringi folosite in comun cu o persoana infectata.
Este important de stiut ca nu vei dobandi infectia daca folosesti asternuturi, piscine
sau prosoape in comun cu o persoana care are herpes genital. Virusul nu
supravietuieste pentru mult timp in mediul extern, astfel ca este foarte putin
probabil sa te infectezi in urma contactului cu diverse obiecte sau suprafete.
De asemenea, transmiterea poate avea loc si vertical, cand o femeie care are herpes
genital da nastere unui copil. Din acest motiv, este foarte important ca aceasta sa
mearga la medic pentru toate controalele si analizele necesare, astfel incat riscurile
sa fie reduse sau chiar eliminate atat in cazul ei, cat si in cel al bebelusului.

Herpesul genital apare, de obicei, ca transmitere a infectiei cu virusul herpes


simplex II - HSV II, prin contact sexual. HSV II face parte din familia
herpesviridae, alaturi de alte peste 100 de virusuri. In cazuri mai rare, herpesul
genital poate fi transmis pe cale orala, fiind cauzat si de infectia cu virusul herpes
simplex I - HSV I - care este asociat cu infectiile oculare si orale. Virusul (HSV I
sau HSV II) patrunde in organism prin membranele mucoase - prezente, printre
altele, la nivelul vaginului, anusului, uterului si in interiorul gurii - sau prin
leziunile mici existente la nivelul pielii. Herpesul genital este de doua ori mai
frecvent in randul femeilor decat in randul barbatilor deoarece riscul de transmitere
de la barbat la femeie este mai mare. O persoana infectata poate transmite infectia
chiar si daca nu are simptomele bolii.

SIMPTOME
Perioada de incubatie a virusului care cauzeaza herpesul genital este de 2-12 zile,
astfel ca o persoana infectata poate avea simptome care sa se manifeste in primele
doua saptamani de la dobandirea virusului. Se poate, insa, si ca simptomele sa nu
apara, iar persoana sa aiba infectia fara sa stie. In cele mai multe situatii,
manifestarile bolii fie lipsesc, fie sunt usoare.
De obicei, simptomele herpesului genital apar in doua episoade, insa nu in cazul
tuturor persoanelor infectate. Unele dintre acestea au perioade recurente, cand
prezinta simptomele, in decursul mai multor ani, iar altele pot trece doar prin
primul episod de simptome, care este si cel mai sever.
Atunci cand exista, simptomele herpesului genital includ:
 mici bubite rosii sau care contin un lichid incolor la nivelul organelor
genitale sau rectului - acestea se pot sparge si pot provoca leziuni dureroase;
 dureri sau mancarimi in zona genitala sau in interiorul coapselor;
 secretii genitale neobisnuite, cu miros neplacut;
 inrosirea pielii in zona genitala.
Femeile care sufera de herpes genital pot resimti si senzatia de arsura in timpul
urinarii sau pot avea sangerari in afara menstruatiei. In cazul acestora, ranile pot
aparea in zona vaginului, in cea genitala externa, pe fese sau anus sau pe colul
uterin. Simptomele sunt similare cu cele ale infectiilor vaginale sau ale vezicii
urinare, motiv pentru care vizitarea medicului este cea mai buna solutie pentru o
diagnosticare corecta.
In cazul barbatilor, leziunile pot fi prezente in zona penisului, scrotului, anusului
sau a coapselor, dar si la suprafata uretrei.
Primul episod simptomatic poate cuprinde si anumite manifestari asemanatoare cu
cele ale gripei, precum oboseala, febra sau dureri musculare si de cap.
Virusul ramane pentru toata viata in organism, dar se reactiveaza periodic,
momente in care persoana afectata prezinta simptomele specifice. Recurenta
episoadelor simptomatice este favorizata de:
 un sistem imunitar slabit;
 oboseala;
 o interventie chirurgicala;
 contactul sexual;
 stres emotional sau trecerea printr-o trauma.

COMPLICATII
La ce complicatii poate duce herpesul genital
Netratat si in lipsa unor masuri de precautie, herpesul genital poate duce la
complicatii.
Infectarea cu alte boli cu transmitere sexuala
Una dintre complicatiile la care poate duce herpesul genital este faptul ca
faciliteaza transmiterea de alte BTS, inclusiv de HIV - virusul care duce la
declansarea bolii SIDA. Herpesul provoaca leziuni ale zonei in care ajunge si,
implicit, creeaza noi cai de patrundere in organism pentru  alte virusuri.
Herpes neonatal
O alta complicatie este valabila in cazul femeilor insarcinate. Daca viitoarea mama
a dobandit infectia inainte de a ramane insarcinata, riscul ca fatul sa se nasca
suferind de herpes genital este redus. Daca infectia este transmisa catre bebelus in
timpul nasterii si nu inainte, viata acestuia poate fi pusa in pericol. In cazul in care
femeia prezinta simptomele herpesului in timpul sarcinii, medicul ii va prescrie
acesteia un tratament specific, care sa reduca riscurile.
Raspandirea infectiei si in alte zone ale corpului
In plus, cand sistemul imunitar al organismului infectat este slabit, exista un risc
mare ca infectia sa se raspandeasca din zona genitala in alte zone. De exemplu,
daca persoana infectata isi atinge ochii fara sa se spele pe maini dupa ce a avut
contact cu ranile cauzate de herpesul genital, exista posibilitatea ca infectia sa fie
transferata in zona oculara.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA
Herpesul genital poate fi diagnosticat doar in urma unui control medical. Medicul
specialist va analiza simptomele pacientului si leziunile acestuia si ii va recomanda
efectuarea unor analize de sange pentru a se depista nivelul de anticorpi din
organism. In urma analizelor, medicul va sti sa spuna daca persoana testata are
herpes genital sau nu, dar nu si care este sursa infectarii sau de cat timp se afla
virusul in corp.
CUM POATE FI TINUT SUB CONTROL
Herpesul genital nu beneficiaza de un tratament care sa elimine virusul din
organism, acesta ramanand pentru totdeauna in corpul persoanei infectate.
Totusi, persoana in cauza trebuie sa urmeze un tratament pentru a evita aparitia
complicatiilor, precum raspandirea infectiei in alte zone ale corpului.
Exista medicamente care previn recurenta episoadelor simptomatice si care pot
scurta perioada acestora, precum si tratamente pentru ca persoana infectata sa nu
transmita boala partenerului.
O persoana infectata isi poate administra antivirale orale in primele zile de la
aparitia simptomelor pentru a incerca reducerea duratei episodului si a intensitatii
acestuia. De asemenea, in cazul durerilor puternice pot fi folosite medicamente
analgezice.
Este important, de asemenea, sa fie luate masuri de intarire a sistemului imunitar,
iar in igiena din zona genitala sa fie utilizate solutii speciale si fara actiune
puternica asupra pielii.

CUM POTI PREVENI INFECTAREA


Este esential sa ai grija de sanatatea ta si sa iti iei masurile de precautie necesare
pentru a evita imbolnavirea cu herpes genital. Avand in vedere faptul ca este o
afectiune cu transmitere sexuala, prevenirea inseamna sa:
 folosesti prezervativul la fiecare contact sexual;
 eviti relatiile sexuale cu persoane de a caror sanatate sexuala nu esti sigur;
 ai un numar limitat de parteneri sexuali;
 sa respecti normele de igiena.
Trebuie mentionat, insa, ca folosirea prezervativului in timpul contactului sexual
cu o persoana infectata nu elimina in totalitate riscul de imbolnavire deoarece,
dupa cum am mentionat, virusul se poate raspandi si in urma contactului cu pielea
din jurul zonei genitale afectate. Se considera ca prin purtarea prezervativului
riscul de transmitere se injumatateste, nu se elimina. Riscul de transmitere a
infectiei catre partener se reduce daca persoana infectata ia in fiecare zi un
medicament antiviral (cu efect impotriva herpesului).
CUM AFECTEAZA VIATA SEXUALA A PERSOANEI INFECTATE
Ca orice afectiune, herpesul genital are efecte asupra vietii persoanei infectate.
Deoarece nu exista un tratament impotriva acestuia, persoana in cauza trebuie sa isi
ia masurile necesare atat pentru ca propria stare de sanatate sa nu se agraveze, dar
si pentru protectia partenerilor cu care are contact sexual.
O persoana care are herpes genital poate avea in continuare o viata sexuala activa,
insa aceasta ar trebui sa isi informeze partenerul cu privire la situatia in care se
afla.
Printre motivele din cauza carora herpesul genital este una dintre cele mai
frecvente boli cu transmitere sexuala din lume se numara faptul ca, de multe ori,
persoanele infectate nu stiu de existenta virusului in organism sau ignora
simptomele, faptul ca infectia se poate transmite inainte de aparitia leziunilor si
dupa disparitia leziunilor, dar si ca nu toti cei infectati ii informeaza pe partenerii
lor sexuali de faptul ca sunt bolnavi. De aceea, este foarte important sa aplici
masurile de precautie necesare pentru a evita ca in organismul tau sa patrunda
virusul herpetic.

Gonoree

Ce trebuie sa stii despre gonoree si infectia cu Chlamydia:


 Sunt boli cu transmitere sexuala (BTS)
 Oricine este activ sexual se poate infecta
 Se transmite prin raport sexual  - vaginal, anal sau oral - cu un partener infectat
 Este mai frecventa la adolescent si adultul tanar
 La cei mai multi pacienti infectia nu se manifesta
 Poti transmite bacteria partenerului tau, fara sa stii asta
 Cu tratament corect cu antibiotice, infectia poate fi vindecata
 Netratata, boala poate cauza probleme serioase de sanatate
Cand ar trebui sa te testezi pentru Chlamydia:
Daca esti femeie:

Ar trebui sa te testezi pentru chlamydia cel putin o data pe an daca:

 Ai 25 ani sau mai putin si este activa sexual


 Ai peste 25 ani si mai mult de un partener sexual
 Ai peste 25 ani si ai un nou partener sexual
 Esti insarcinata

Daca esti barbat:

Mergi la medic daca remarci o scurgere sau simti o senzatie de arsura la nivelul penisului.

Pentru amandoi:

Daca partenerul tau a fost diagnosticat cu Chlamydia sau are simptome sugestive.

Cand ar trebui sa te testezi pentru gonoree:


Daca esti femeie:

Ar trebui sa te testezi pentru gonoree daca:

 Ai simptome, cum ar fi durere sau senzatia de arsura cand urinezi sau o scurgere vaginala
anormala
 Partenerul tau are gonoree sau simptome sugestive
 Ai alta BTS, cum ar fi Chlamydia

Daca esti barbat:

Ar trebui sa te testezi pentru gonoree daca:

 Ai o scurgere sau durere la nivelul penisului


 Ai durere sau senzatia de arsura cand urinezi
 Ai senzatia de mancarime, durere, sangerare sau o scurgere la nivelul rectului, daca ai
avut un contact sexual anal
 Partenera ta are gonoree sau simptome sugestive
 Ai alta BTS, cum ar fi Chlamydia
Ce teste poti face pentru a afla daca ai Chlamydia sau gonoree?
Laboratoarele REGINA MARIA folosesc o metoda moderna de detectare a ADN-ului bacterian
prin biologie moleculara – PCR (Polymerase Chain Reaction). Este un test cu sensibilitate foarte
buna care permite de asemenea detectarea simultana atat a ADN-ului chlamydian, cat si al
gonococului, fiind un test deosebit de util datorita asocierii frecvente a acestor doi patogeni in
infectiile urogenitale.

HIV/SIDA

SIDA (sindromul imunodeficientei umane dobandite) este o afectiune


provocata de virusul imunodeficientei umane, HIV, care ataca si distruge
progresiv sistemul imunitar al organismului. Virusul Imunodeficientei
Umane (virusul HIV) este cel care, in urma infectiei, declanseaza Sindromul
Imunodeficientei Umane (SIDA). Este important de retinut ca nu toate
persoanele infectate cu virusul HIV manifesta si SIDA. Aceasta afectiune
apare in cazul persoanelor infectate cu HIV si conduce la o expunere
marita catre infectii sau catre anumite forme de cancer. Cauzele infectiei
cu SIDA

Principala cazuza a contaminarii cu virusul HIV/SIDA este interactiunea cu


o  persoana seropozitiva la HIV care, insa, nu prezinta in mod obligatoriu
semnele bolii. Ea este totusi purtatoare de virus si deci susceptibila sa il
transmita. Transmiterea virusului SIDA se face in trei modalitati principale: 

 pe cale sexuala (la nivelul mucoaselor genitale, fie ca este vorba de sperma,
de lichid prostatic sau de secretii vaginale);
 pe cale sangvina (transfuzia sangelui sau a produselor sangvine contaminate,
utilizarea de seringi infectate);
 pe cale transplacentara (de la mama seropozitiva la copil, in timpul sarcinii)
si in cursul alaptarii materne. 

Virusul fiind, de asemenea, prezent in lacrimi si in saliva, este deci posibila


o contaminare prin muscatura, precum si o contaminare in cazul unui sarut
profund, in caz de leziuni ale mucoaselor bucale. Totusi, n-a fost raportat
niciun caz de transmisie de acest tip.

Calea sangvina - Este un mod de transmisie puternic contaminant, riscul


fiind evaluat la 90%, fie ca este vorba de transfuzii, fie ca se intampla prin
injectarea de droguri pe cale venoasa. Reutilizarea materialului medical
(seringi de plastic, ace) fara sterilizarea lui, un act legat de penuria de
material, este un factor subestimat de contaminare, a carui importanta
ramane de evaluat si care justifica cea mai mare atentie, cel putin
individuala. Transmisia prin acele de acupunctura sau prin cele de tatuaj si
prin lamele de ras este posibila din punct de vedere teoretic.

Calea sexuala - Este calea de contaminare cea mai raspandita, toate


practicile sexuale putand fi contaminante in diferite grade. Transmisia
infectiei este favorizata de microtraumatismele mucoaselor si de bolile
transmisibile sexual care antreneaza ulceratii la nivelul organelor sexuale,
prin raporturile sexuale in perioada menstrei (perioada cea mai
contaminanta la femeia seropozitiva) si prin sodomie (coit anal), din cauza
fragilitatii mucoasei rectale. Este suficient si un singur raport sexual ca sa
se produca contaminarea.

SIDA - transmiterea de la mama la fat 

Toti copiii nascuti din mame seropozitive sunt seropozitivi la nastere,


deoarece ei poarta anticorpii mamelor lor. Atunci cand nu sunt infectati, ei
devin seronegativi. Se poate incerca totusi sa se verifice daca este prezent
chiar virusul incepand cu varsta de 3 luni, multumita tehnicilor de cultivare
a virusurilor. Boala evolueaza lent (in vreo zece ani) la aproximativ 75%
dintre copii si foarte rapid (in mai putin de 5 ani) la aproximativ 20% din
cazuri. Exista un risc de transmisie a HIV prin laptele matern. Desi n-a fost
inca posibil sa se masoare cu precizie, Organizatia Mondiala a Sanatatii
estimeaza ca la copiii hraniti la san de mamele seropozitive pana la 15%
dintre infectile cu HIV ar putea fi ocazionate de alaptare.

SIDA - SIMPTOME
Simptomele infectiei cu SIDA 

Tabloul clinic al acestei infectii prezinta o variabilitate foarte mare, de la


perioade lungi asimptomatice, pana la o evolutie fulminanta. Din momentul
infectarii exista o serie de etape evolutive.

Infectia acuta - Simptomatologie nespecifica ce poate aparea pe parcursul


primei luni de la contactul infectat. Infectia HIV este rareori diagnosticata
in aceasta perioada. Aceasta primo-infectie ia aspectul unei mononucleoze
infectioase:

 febra care poate dura si o luna;


 tumefactie a ganglionilor limfatici;
 curbaturi, dureri articulare;
 eruptie cutanata care evoca o rujeola - sau uneori urticarie;
 disfagie (greutate la inghitit) dureroasa. 

In cursul acestei faze au mai fost descrise si candidoze acute, care


afecteaza mucoasele, ca si ulceratii bucale. Mult mai rar survin manifestari
neurologice: meningita acuta limfocitara, paralizie faciala, mielopatie,
neuropatie periferica, encefalita. Aceasta primo-infectie dispare spontan in
aproximativ o luna.

Etapa asimptomatica a infectiei cu SIDA

Aceasta dureaza de la 1 la 10 ani (sau mai mult) si corespunde unei faze


de multiplicare a virusului. Aceasta perioada poate sa nu se traduca prin
niciun simptom. In 20% pana la 50% din cazuri aceasta se manifesta prin
adenopatii (umflarea ganglionilor limfatici) generalizate si persistente.
Acestea sunt, in general, simetrice si afecteaza mai frecvent regiunile
cervicala, maxilara, submaxilara si occipitala.

Etapa simptomatica a infectiei cu SIDA

Progresia infectiei continua. Apare simptomatologia patologia infectilor HIV.


Etapa SIDA- Este definita prin scaderea celuleor CD4 sub 200 celule/mmc,
sau de aparitia unei patologii definitorii SIDA.

Pe masura ce virusul se multiplica si degradeaza sistemul imunitar al


organismului pot aparea frecvent simptome si manifestari ale HIV precum:

 Senzatie de oboseala cronica;


 Inflamarea nodulilor limfatici;
 Probleme de respiratie;
 Febra si frisoane;
 Scadere in greutate;
 Tuse uscata.

In stadii avansate ale infectiei, apare si SIDA, manifestata prin simptome


precum:

 Diaree cronica;
 Aparitia de limfoame si infectii recurente;
 Iritatii ale pielii;
 Aparitia herpesurilor genitale;
 Dureri de cap constante;
 Lipsa energiei asociata cu aparitia oboselii la cel mai mic efort;
 Paloare;
 Transpiratii nocturne.

SIDA - TRATAMENT

Diagnosticarea infectiei cu SIDA

Initial, se efectueaza un test ELISA. Daca testul este pozitiv, se efectueaza


un test Western Blot de confirmare. Daca ELISA este negativ insa exista
suspiciune clinica sau epidemiologica de infectie HIV recenta, fie se
efectueaza incarcatura virala, fie se repeta testul ELISA.

Testele ELISA si Western Blot pot fi negative in primele luni (maxim 6 luni),
cat timp organismul nu a inceput sa produca anticorpi (fereastra
serologica), motiv pentru care o serologie negativa trebuie repetata la 6
luni.
Diagnosticarea HIV este foarte importanta deoarece inceperea unui
tratament inainte de instalarea complicatiilor creste speranta de viata.

Tratamentul infectiei cu SIDA

Tratamentul consta in administrarea de medicamente antiretrovirale care


actioneaza in diferite etape ale replicarii virale. Tratamentul infectiei HIV
este intotdeauna combinat (bazat pe asocieri medicamentoase),
administrandu-se mai multe antiretrovirale pentru a se asigura blocarea
mai multor mecanisme de replicare virala.

Odata inceput, tratamentul trebuie continuat pe viata deoarece


intreruperea   tratamentului duce la pierderea avantajelor obtinute in cursul
terapiei (cresterea sau mentinerea celulelor CD4) si este asociat cu un risc
crescut de dezvoltare a rezistentei la medicamentele utilizate.

In absenta tratamentului, speranta la viata in infectia HIV este mult mai


redusa, mortalitatea fiind in principal pusa pe seama progresiei SIDA si
asocierei infectilor oportuniste. Sub tratament eficace speranta de viata
creste, ajungand la valori similare cu ale populatiei fara HIV.

HPV
Informatii generale despre infectia cu HPV
Infectia cu virusul Papiloma uman (virusul este cunoscut sub denumirea de HPV, o prescurtare a
denumirii sale din limba engleza- Human Papilloma Virsus) este o infectie virala care determina
leziuni ale pielii sau mucoaselor din diferite parti ale organismului uman. Exista mai mult de 100
de forme de virus identificate pana in prezent, iar infectia cu cel putin un tip de HPV este foarte
frecventa.

Se estimeaza ca aproape toate persoanele sexual active, barbati sau femei, vor avea infectie cu un
tip de virus HPV cel putin odata in viata, insa cei mai multi nu vor stii de prezenta infectiei.

Anumite tipuri de HPV determina aparitia de condiloame ( ), iar altele determina aparitia de
displazii (leziuni precanceroase) care pot sa evolueze catre cancer.
Majoritatea infectiilor cu tulpini de virus papilloma uman nu determina aparitia leziunilor
canceroase, dar infectia cu anumite tulpini ale virusului poate sa determine aparitia cancerului de
col uterin (partea inferioara a uterului care se continua cu vaginul) la femei. Se considera ca
aproximativ 99% dintre cazurile de cancer de col uterin se datoreaza infectiei cu HPV. Infectia
cu HPV poate fi asociata si cu devoltarea altor cancere ale organelor genitale masculine sau
feminine (de penis, de vagin sau vulva), cancere de anus, dar si ale regiunii orofaringeale
(cancere ale gurii, ale corzilor vocale).

Infectia cu tulpini de virus uman papilloma se transmite prin contact sexual sau alt tip de contact
intim direct piele la piele.

 Tipuri de HPV
 Cum se transmite infectia HPV
 Cum se manifesta infectia cu HPV: simptome
 Cum se pune diagnosticul de infectie HPV
 Tratamentul infectiei cu HPV
 Procedee de indepartare a verucilor (negilor)
 Complicatii ale infectiei cu HPV
 Modalitati de a preveni infectia cu HPV
 Care sunt diferentele dintre HPV si HIV
Tipuri de HPV
Dintre tulpinile de HPV cunoscute, aproximativ 30 de tipuri afecteaza in principal zona
organelor genitale, dintre aceste aproximativ 18 tulpini sunt condiderate “ de risc ” in aparitia
cancerului genital.

Genotipurile HPV implicate in devoltarea cancerelor genitale:

Tulpini HPV de risc oncogen inalt (high risk ) in primul rand tulpinile 16 si 18, care sunt
implicate in aparitia a aproxiativ 70% dintre cancerele cervicale, dar si tulpinile 31, 33, 45, 52,
58 sunt inalt concogene.

Tulpini HPV incadrate in alte clase de risc oncogen : 26, 35, 39, 53, 56, 58, 59, 66, 68, 73, 82.

Mai mult de 15 tulpini sunt implicate in aparitia epidermodisplazii veruciforme:

 Hiperplazii focalizate pe epiteliu (oral) HPV13, 32


 Papiloame orale HPV 6, 7, 11, 16, 32
 Cancer oro-faringeal HPV 16
 Papilomatoza laringeala HPV 6, 11

Alte tulpini de virusuri sunt cele implicate in aparidia condiloamelor (veruci, sau negi asa cum
sunt cunoscuti in limbaj popular), astfel se cunoaste implicarea in aparitia urmatoarelor forme:
 Veruci comune (vulgare) HPV 2, 7
 Veruci plantare (in talpa) HPV 1, 2, 4, 63
 Veruci plate HPV 3, 10
 Vegetatii anogenitale HPV 6, 11, 42, 44 si altii

Cum se transmite infectia HPV

Virusul se transmite prin contact direct, piele pe piele, fie in cursul actului sexual (contact sexual
vaginal, anal sau oral), fie la atingerea pielii din regiunea contaminata (frecvent, regiunea
genitala). Infectarea prin contact sexual se produce chiar daca nu este contact penetrant.
Leziunile determinate de infectia cu HPV la nivelul orofaringean pot fi determinate de infectarea
prin contact sexual oral.

Se produce astfel infectarea colului uterin, a tegumentului din zona genitala externa, sau alte
regiuni expuse contactului direct cu pielea persoanei infectate. Se considera ca orice persoana
activa sexual este expusa riscului de infectare, iar prezervativele protejeaza doar partial.

O persoana care are leziuni determinate de infectia HPV si isi atinge leziunile le poate transmite
altei persoane prin atingere. De asemenea, daca isi atinge leziunile si atinge o alta parte a
corpului, verucile (negii) se pot imprastia foarte usor.

Daca esti insarcinata si ai infectie HPV care a determinat aparitia de negi in regiunea organelor
genitale, este foarte posibil ca infectia sa se stransmita la copil. Rar, s-au constatat leziuni
necanceroase in laringele copiilor nascuti pe cale naturala din mamici cu negi in regiunea
genitala.

Negii sunt foarte contagiosi. Ei se raspandesc prin contact direct, la atingerea lor. Se pot raspandi
prin simpla atingere a unei persoane care a atins o veruca (un neg). Infectia poate fi transmisa si
de barbati si de femei.

Factorii de risc pentru infectia cu HPV

Numarul partenerilor sexuali. Cu cat ai mai multi parteneri sexuali, cu atat de mai probabil sa
contractezi o infectie HPV. Sa ai contacte sexuale cu un singur partener, care are, insa mai multi
parteneri sexuali creste riscul infectarii.

Varsta. Verucile (negii ) simple apar mai ales la copii. Verucile (negii) genitali apar mai ales la
adolescenti si la persoane adulte tinere.

Sistem imun slabit. Sistemul imun poate fi slabit in situatia in care trebuie sa urmezi un
tratament subpresor, sau dupa un transplant, sau daca ai infectie HIV/ SIDA.

Leziuni ale pielii. Daca suprafata pielii prezinta mici leziuni, intreruperi, zgarieturi, rani, acestea
expun mai mult la contactarea infectiei.
Contactul personal. Atigerea leziunilor (negilor), sau atingerea suprafetelor care au fost in
contact cu leziuni determinate de infectia cu HPV fara a purta protectie (de exemplu atingerea
prosoapelor folosite de persoane cu negi, piscine sau bazine de inot) creste riscul de infectare cu
virus papilloma.

Cum se manifesta infectia cu HPV: semne si simptome

In cele mai multe situatii, infectia cu HPV nu determina semne si simptome. Comunitatea
medicala de specialitate considera ca pana la 3 sferturi dintre femeile active sexual se pot infecta
la un moment dat cu HPV, insa infectia va fi invinsa de sistemul imunitar in 2-3 ani. Prezenta
infectiei cu Papiloma Virusul Uman nu inseamna neaparat ca persoanele infectate vor aparea
semne si simptome. Daca sistemul imunitar nu invinge infectia, atunci cele mai frecvente semne
care se manifesta se refera la aparitia diferitelor forme de veruci (negi), chiar la distanta de
saptamani, luni sau ani de la contactul care a condus la infectarea persoanei.

In functie de tulpina, sau tulpinile de HPV care au determinat infectia, forma sub care apar
leziunile pe piele sau mucoase poate sa fie diferita.

Forme ale infectiei cu HPV


Vegetatii veneriene genitale (condiloame)

Unele tipuri de papilomavirus uman (HPV) determina vegetatiile veneriene ale pielii sau
mucoaselor genitale.

Acestea pot fi leziuni plate care apar in interiorul vaginului, colului uterin (endocervicale), sau
anale, acestea fiind cele care se transforma in cancer. Cele din interiorul vaginului sau de pe
cervix, de obicei sunt plate si nu sunt descoperite decat prin intermediul examenelor de
screening.

Alteori, condiloamele (negii genitali) apar ca niste mici excrescente localizate cel mai frecvent la
femei la exteriorul vulvei, sau in apropierea anusului. La barbati pot sa apara pe penis, scrot sau
in jurul anusului si sunt asemanatoare negilor. De obicei, nu sunt dureroase, dar pot determina
prurit (mancarimi), arsuri sau sangerari usoare.

Exista multiple tratamente chiar foarte eficiente care accelereaza vindecarea. De obicei ele se
vindeca fara tratament la pacientii cu un sistem imunitar puternic, dar pot persista si se pot
transmite la pacientii cu imunitate redusa. Cu sau fara tratament, HPV ramane cantonat in
organismul uman, astfel ca vegetatiile pot reaparea.

Veruci comune (veruci vulgare)

Sunt mici excrescente ale pielii care au suprafata ingrosata, aspra, neregulata, sunt inestetice si
care se pot inmulti. Apar mai ales pe degete, pe maini, mai ales la copii, dar si la adulti. Pot sa se
localizeze langa unghie (periunghial) sau sub unghie si sa determine deformarea si desprinderea
sa. Pot fi dureroase la atingere.
Veruci plantare (negi plantari)

Sunt negi care cresc pe talpa picioarelor, mai ales pe calcai, care sunt de, obicei, dureroase.

Veruci filiforme

Sunt formele care se dezvolta mai ales in jurul gurii sau nasului la copii si in regiunea barbii la
barbate. Pot apare, de asemnea pe gat, sub barbie.

Veruci plane

Aceste forme se dezvolta pe fata, pe brate, pe partea superioara a mainilor, sunt turtite, netede,
fiind mai greu de observat. La femei apar mai frecvent pe picioare.

Este indicat ca la aparitia verucilor care deranjeaza, fie pentru ca sunt inestetice, fie ca determina
discomfort sau durere sa mergi la medic.

O parte din tulpinile HPV sunt asociate cu leziunile care apar in regiunea orofaringiana (corzi
vocale, amigdale, valul palatin, laringe, nas).

Leziunile determinate de tulpinile HPV inalt oncogene (displazii) se pot dezvolta si transforma in
forme canceroase. Cel mai frecvent tip de cancer care este asociat cu infectia HPV este cancerul
de col uterin.

De asemenea, se pot dezvolta si alte tipuri de cancer: de anus, penis, vagin, orofaringe.

Din pacate aceste forme nu determina semne sau simptome decat in stadii tardive ale cancerelor
respective, ceea ce le face sa fie dificil de tratat si vindecat. Printre semnele generale care se
asociaza unui cancer se numara: scaderea in greutate, edematierea (umflarea) ganglionilor
limfatici care pot fi palpati, oboseala.

Pentru ca neoplasmul de col uterin este o afectiune frecvent intalnita pentru care exista
posibilitatea de a detecta leziunile inainte de transformarea lor in cancer (leziuni precanceroase)
se recomanda efectuarea testului de screening Babes-Papanicolau.

Cum se pune diagnosticul de infectie HPV


Nu exista teste de sange care sa evidentieze prezenta infectiei HPV.

Examen fizic

In situatia existentei leziunilor vizibile la nivelul pielii sau mucoaselor, de obicei medicul pune
diagnosticul pe baza examinarii fizice. Uneori, asociat examenului fizic al leziunilor se
recomanda si efectuarea altor investigatii. De exemplu, daca sunt leziuni ano genitale la femei,
medicul poate recomanda efectuarea unui test Babes- Papanicolau sau o colposcopie.

Testul Babes-Papanicolau

Pentru efectuarea testului Babes Papanicolau se recolteaza de catre medicul ginecolog secretia
prelevata de la nivelul colului uterin (care contine mostre de celule din colul uterin ) care va fi
examinateamicroscopic pentru a se decela eventualele modificari ale celulelor. Chiar in situatia
in care nu exista veruci vizibile la exterior, testul poate detecta modificarile interne. Infectia cu
tulpini HPV inalt oncogene determina modificari ale celulelor (displazii) care pot fi descoperite
cu ajutorul acestui test.

Colposcopia

Se realizeaza de catre medic cu ajutorul unui instrument (numit colposcop) care lumineaza si
mareste visual suprafata colului uterin. Badijonarea cu o solutie de acid acetic a colului in timpul
examinarii determina “albirea” celulelor infectate cu HPV, facand posibila observarea lor, chiar
daca leziunile nu sunt in relief, ci sunt plate.

Testul HPV (test de genotipare HPV)

Exista posibilitatea evidentierii infectiei HPV, chiar daca nu xista semne sau simptome vizibile
cu ajutorul testului HPV, cunoscut si sub denumirea de test de genotipare HPV. Aceste test se
face prin analiza unei probe de secretii, asemanator probei preluate pentru testarea Babes
Papanicolau. Exista posibilitatea ca recoltarea sa se faca o singura data pentru ambele teste, si
pentru Babes Papanicolau si pentru testul HPV.

Testul HPV urmareste recunoasterea AND-ului viral al tulpinilor de HPV, daca acestea sunt
prezente in celulele mucoasei, mai ales a tulpinilor inalt oncogene.

Biopsia cervicala

In functie de rezultatul analizei HPV, medicul poate sa recomande examinari suplimentare,


printre care si biopsia cervicala cu ajutorul careia se determina existenta celulelor precanceroase,
sau canceroase.

Tratamentul infectiei cu HPV


in majoritatea cazurilor infectia cu virus HPV dispare de la sin, sistemul imun eliminand-o. Nu
exista tratament care sa conduca la eliminarea virusului, prin urmare verucile pot apare in
aceleasi locuri sau in altele.
In situatiile in care este necesar tratamentul , scopul acestuia este fie sa reduca simptomelor (in
caz de jena, durere, prurit), fie sa se obtina unui aspect esthetic, fie pentru indepartarea celulelor
precanceroase.

In multe situatii nu este necesar tratamentul, dar medicul trebuie sa urmareasca daca apar
schimbari pe parcursul evaluarilor de rutina.

Doar un numar mic de femei infectate cu HPV vor dezvolta modificari celulare care vor conduce
catre aparitia cancerului.

Procedee de indepartare a verucilor (negilor)

Exista medicamente topice (care se aplica local, pe leziune) care pot trata leziunile vizibile, dar
de obicei este nevoie de mai multe aplicari, inainte de a elimina cu suces veruca sau verucile. De
exemplu, aplicarea de medicamente care contin solutii keratolitce - acid salicilic, podofilotoxina
sau acid tricloracetic. Aplicarea acestor solutii va conduce catre eliminarea graduala, in timp, a
straturilor verucilor. Pot produce o iritatie a pielii si nu se pot folosi pentru verucile de pe fata.

Exista si alte procedee pentru eliminarea verucilor:

 excizia electrochirurgicala cu bucla: excizia cu ajutorul unui instrument special care are
forma unei bucle de sarma
 crioterapie: “inghetarea” cu nitrogen lichid
 electrocauterizare: “arderea” electrica a leziunilor
 terapia cu laser (cauterizarea cu laser): utilizarea pulsatiilor luminoase pentru distrugerea
verucilor sau leziunilor precanceroase

Complicatii ale infectiei cu HPV

Complicatiile pot fi determinate fie de cresterea in dimensiuni a verucilor sau suprainfectarea


bacteriana a acestora, fie de asocierea infectiei HPV cu alte infectii transmisibile sexual (hepatite
tip B si C, sifilis, herpes, chlamidia, HIV), fie de posibilitatea dezvoltarii cancerelor.

Doar simpla infectie cu virus HPV nu determina cancer. Virusul infecteaza celulele, acestea se
transforma mai intai in celule anormale (displazii) si ulterior vor deveni maligne. De obicei acest
proces nu prezinta niciun fel de simptom in faza incipienta iar cancerele se dezvolta lent. De
exemplu un cancer cervica se dezvolta in 10 pana la 40 de ani, rareori in 2 ani.

Doar aproximativ 10% din femeile infectate cu HPV cu risc inalt dezvolta infectii persistente.
Acestea au riscul cel mai mare de a dezvolta leziuni precanceroase sau cancer de col uterin.

Mai mult de 40% din infectiile HPV sunt infectii multiple, cu doua sau mai multe tipuri de HPV.
Efectul acestei co-infectii este cresterea mutatiilor precanceroase sau accelerarea progresiei spre
cancer si de obicei indica o aparare imunitara deficitara.
Cancerele care se asociaza cel mai frecvent cu infectia HPV: cancer de col uterin, cancer vulvar

-cancer vaginal, cancer penian si cancer in zona scrotului, cancer anal, cancer rectal, cancer
orofaringian.

Cancerul de col uterin este al treilea cel mai frecvent cancer feminin la nivel mondial si al doilea
in Uniunea Europeana si in Romania dupa cancerul de san. Varsta medie la care apare e in jur de
50 de ani insa au existat si cazuri de aparitie, mult mai devreme, chiar si la 20 de ani. Sunt mai
expuse riscului de infectare cu genotipurile HPV de risc inalt femeile cu debut timpuriu al vietii
sexuale, cele active sexual cu mai multi parteneri fie concomitent sau fie in diferite perioade ale
vietii, sau ai caror parteneri au intretinut relatii sexuale cu o persoana infectata sau cu cancer de
col. Fumatul si imunodeficienta sunt considerati factori predispozanti.

Testul de screening Babes-Papanicolau se foloseste pentru detectarea modificarilor celulare


precanceroase ( displazii) sau a celulelor maligne. Diagnosticul se pune prin biopsie.
Stadializarea clinica se face pe baza de biopsie, examen clinic, investigatii endoscopice si
examinari imagistice si de medicina nucleara (radiografie pulmonara, CT- tomografie
computerizata, RMN-rezonanta magnetica nucleara, cistoscopie, sigmoidoscopie si urografie).
Tratamentul este stability in functie de stadializarea leziunilor, de obicei este rezectia
chirurgicala, eventual insotita de radioterapie si chimioterapie. In cazul metastazelor multiple
tratamentul este in primul rand chimioterapic.

Un alt cancer produs de infectia cu HPV este cancerul vaginal care apare cel mai des la femeile
de peste 60 de ani. Semnul de avertizare este aparitia unor sangerari anormale. Biopsia va stabili
diagnosticul. Stadializarea se face pe baza de examen clinic, endoscopic si imagistic (radiografii,
CT - tomografie computerizata). Tratamentul pentru majoritatea carcinoamelor mici, localizate
este histerectomia, vaginectomia si excizia adenopatiilor.

Modalitati de a preveni infectia cu HPV

Practicarea sexului protejat. Utilizarea prezervaticului la contactul sexual poate sa reduca, dar


nu sa previna complet transmiterea HPV. Prezervativul nu acopera toata zona genitala, de aceea
nu ofera protectie de 100%.

Evitarea contactului sexual in situatia prezentei condiloamelor in zona genitala. Daca suferi
de vegetatii veneriene nu ar trebui sa ai contact sexual pana cand verucile nu sunt eliminate. In
acest fel scade riscul transmiterii.

Alte metode de reducerea a riscului de infectie:

 limitarea numarului de parteneri sexuali ( ambii parteneri)


 respectarea masurilor de igiena obisnuita (spalarea mainilor, neutilizarea in comun a
obiectelor infectate, igiena incaperilor) pentru a preveni infectarea cu tulpini HPV care
determina verucile commune (negii)
 pastrarea unei alimentatii sanatoase pentru a avea o buna functionare a sistemului
imunitar
La femei se recomanda efectuarea periodica a testarii Babes Papanicolau pentru a se depista din
timp aparitia diplaziilor de col uterin.

Vaccinarea HPV

Ce este cel mai important este ca infectia cu tulpini de HPV inalt oncogene poate fi evitata,
deoarece exista posibilitatea vaccinarii, inainte ca persoana sa fie infectata.

Te poti proteja de infectarea cu HPV optand pentru unul dintre vaccinurile existente. Exista
vaccinuri care protejeaza doar pentru tulpinile de virus inalt oncogene, dar exista si vaccinuri
care protejeaza de infectia cu tulpini HPV care determina veruci. In Romania sunt diponibile trei
tipuri de vaccin, inclusiv vaccine nona-valent (protejeaza impotriva a noua tipuri de tulpini
virale, atat tulpini inalt oncogene, cat sicele implicate in aparitia verucilor genitale). Vaccinarea
este indicata la fete si femei intre varsta de 9 si 26 de ani, si pentru baieti si barbati cu varsta intre
9 si 26 de ani.

Este indicata vaccinarea inainte de inceperea vietii sexuale. Vaccinarea consta intr-o serie de trei
administrari injectabile intramuscular. A doua doza se administreaza la doua luni dupa prima
doza, iar a treia doza la sase luni fata de prima doza.

Daca ai deja infectie cu un anumit tip de HPV, vaccinul nu va putea trata sau vindeca aceasta
infectie, dar poate sa protejeze de infectia viitoare cu o alta tulpina.

Daca esti parinte, vaccinarea copilului poate insemna protejarea acestuia de o boala severa
(cancerul de col uterin e a doua cauza de mortalitate pein cancer in Romania), merita sa o iei in
considerare

Care sunt diferentele dintre HPV si HIV


HPV (Human Papilloma Virus) si HIV (Human Immunodeficiency Virus) sunt virusuri diferite
care determina probleme de sanatate diferite.

Desi ambele virusuri HPV si HIV sunt transmise pe cale sexuala, nu exista nicio legatura
medicala intre ele.

Virusurile HPV determina leziuni ale pielii si mucoaselor, iar HIV este un virus care ataca
sistemul imun al organismului.

 
Daca a-ti ajuns la final
vreau 10